Saracia si subdezvoltarea, sfidarile începutului de secol XXI
Scris de Stan Darius
08 februarie 2006
Discrepantele noului secol ne obliga sa regandim problemele dezvoltarii. Plecam de la premisa ca resursele de care dispunem sunt un bun public universal si, în virtutea drepturilor fundamentale ale statului, fiecare entitate statala a planetei trebuie sa aiba acces la ele. Ne referim în primul rand la apa, energie, hrana, medicamente , dar si la educatie sau la retelele de comunicatii globale. Razboaiele viitorului nu vor mai fi motivate atat de ideologii sau de conflicte de identificare, ci mai degraba de accesul la resurse. In conditiile in care epuizarea resurselor de catre natiunile sarace, în conditiile mentinerii unor ritmuri ridicate de crestere demografica si a unor cresteri economice modeste determina mari fluxuri migratoare, generatoare de noi surse de tensiuni si stari conflictuale, de pericole mari la adresa stabilitatii si pacii la nivel global.
Nu întamplator problemele saraciei si subdezvoltarii, ale marilor discrepante economice si sociale la scara planetara au dominat dezbaterile summit-urilor internationale. Abordarea problemelor sociale la scara globala tine de respectarea drepturilor si libertatilor cetatenesti, de valorile democratiei. Legatura directa între democratie si dezvoltarea economica si sociala a natiunii face ca aceste discrepante ale noului secol sa se accentueze. In conditiile in care mai mult de jumatate dintre natiunile lumii beneficiaza de o dezvoltare economica la limita existentei, problema democratizarii acestor state constituie doar un vis.Nu poate exista o democratie dezvoltata într-o tara saraca. Decalajele de dezvoltare nu sunt numai, între tarile bogate si cele sarace. Asemenea decalaje au aparut chiar si în sanul natiunilor dezvoltate. Statele din fostul bloc sovietic sunt obligate la o dureroasa reforma economica, si se confrunta cu grave probleme generate de polarizarea sociala excesiva. Într-un fel, este o întoarcere în trecut, pentru ca asistam la aparitia unor trasaturi specifice acumularii primitive de capital din tarile capitaliste la începutul secolului XIX.Un raspuns acestor probleme ale decalajelor sociale a fost dat de tarile vest-europene, dupa al doilea Razboi Mondial, prin conceptul economiei sociale de piata, care a dus la o reducere sensibila a marilor inechitati si decalaje sociale. O certitudine ce se impune cu acuitate este problema gandirii unui cadru institutional si a mecanismelor financiare si de politici comerciale la nivelul Organizatiei Mondiale, care sa actioneze în sprijinul eforturilor de dezvoltare a tarilor ramase în urma si al reducerii decalajelor dintre bogatii si saracii lumii.
În conditiile actualului stadiu al civilizatiei al dinamicii dezvoltarii tehnologice, al importantei cunoasterii în lumea de azi , capitalul uman devine principala resursa a unei natiuni. Prin aceasta perspectiva, educatia devine o prioritate a politicilor publice promovate de guvernele responsabile si o unica sansa pentru tarile mai putin dezvoltate de a recupera ramanerile în urma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu