Produsul- concept “libertate” se vinde bine si de fiecare data, doar ca trebuie identificat vanzatorul

Lasand la o parte comentariile personale referitoare ( … plamadite ) la incordarea situatiei din R.MOLDOVA, va fac invitatia de a urmari o pozitie clara a diplomatiei rusesti exprimata chiar de Ministru de Externe.
Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a avertizat astazi 09.04.2009 ca Statele Unite nu ar trebui sa forteze fostele republici sovietice sa aleaga intre o alianta cu Washingtonul si una cu Moscova.
Remarcile sefului diplomatiei ruse par sa se refere la tensiunile politice din Republica Moldova.
Lavrov a adaugat ca nu ar trebui sa existe planuri ascunse în relatiile dintre Rusia si Statele Unite. “Este inadmisibil sa aduci aceste tari in fata unei alegeri false – fie voi cu noi, fie voi impotriva noastra, in caz contrar totul va conduce la o intreaga lupta pentru sfera de influenta, batalie despre care se spune ca ar fi o trasatura majora a politicii externe rusesti. NU ne ocupam cu asa ceva. Nu vrem decat sa dezvoltam relatii reciproc avantajoase egale cu toti”, a mai spus Lavrov, in interviul acordat agentiei Ria Novosti, canalului de televiziune Russia Today si postului de radio Vocea Rusiei. Lavrov nu vede motivele pentru care actuala criza economica mondiala ar putea degenera intr-un razboi. “Nu vad care ar putea fi motivul pentru care actuala criza sa conduca la razboi. Se aduce drept argument Marea Depresiune, dupa care tendintele de comunicare economica si financiare au incetat. Totul s-a incheiat cu al doilea razboi mondial. Nu vad in prezent conditii pentru repetarea acelui scenariu”, a estimat Lavrov.

1. Primul pas substantial în directia dezvoltarii unei adevarate societati internationale ale carei interese pot fi urmarite a fost facut prin principiul autodeterminarii, stipulat în Carta ONU din 1945
Desi sensul acestui principiu, asa cum este el exprimat în Carta, a fost mascat de interpretari disputate si divergente, interpretarea dominanta care a rezultat în final sub auspiciile adunarii Generale ONU a deschis drumul catre universalitate. Intr-adevar, înteleasa ca temei pentru decolonizare, autodeterminarea a generat adevarata extindere a dreptului international dincolo de limitele mostenite din secolul al XIX-lea si a facut posibila aparitia unei societati internationale..
Universalitatea determinata de decolsnizare a fost întrucatva obstructionata de Razboiul Rece. Divizarea ideologica a lumii a descurajat universalizarea, ducand aproape la crearea a doua subseturi de subiecti care se ignorau reciproc, fapt ilustrat de nerecunoasterea sistematica a unor state sau guverne pe motive ideologice . Aceste restrictii au disparut odata cu sfarsitul Razboiului Rece, in ciuda remanentei unor atitudini nepluraliste îndreptate împotriva unor state care nu respecta nsile valori ale ordinii mondiale de dupa Razboiul Rece. Dar nici chiar limitarile Razboiului Rece nu au împiedicat unele realizari semnificative în legiferare, care aveau în vizor interesele societatii internationale care a luat nastere în urma decolonizarii..
2. Lasand la o parte experienta Razboiului Rece, putem spune ca autodeterminarea constituie fundamentul unei legiferari internationale îndreptate spre promovarea interesului global si ca decolonizarea a deschis portile spre o legiferare internationala care ia în considerare interesele societatii internationale.
Daca putem spune ca exista interese nationale de durata si structurale (pentru realitati, acestea se reduc la supravietuire, autonomie si bunastare), atunci putem, de asemenea, spune ca exista si interese structurale ale societatii internationale. Daca aceasta premisa este adevarata, aceste interese structurale ale societatii internationale sunt în majoritate legate de mentinerea unei anumite forme de ordine, penduland între necesitatea pastrarii ordinii existente si anticiparea schimbarilor sale viitoare. Ipoteza noastra este ca pana si cea mai evidenta nevoie de ordine a societatii internationale nu poate constitui un interes global daca ea nu este perceputa ca atare. aceasta ambiguitate isi are originea în conceptul de societate internationala în sine. Dupa cum am aratat mai sus, existenta sa se bazeaza pe o identificare globala.
Desi „interesele” pot fi „forta motivationala” a identitatilor, interesele globale presupun o identitate globala. acest lucru înseamna ca statele nu pot estima nevoile societatii decat în momentul în care s-au identificat cu „noi”. Nu trebuie sa uitam, însa, ca identitatile sunt schimbatoare. Ele sunt variate si în continua schimbare. În consecinta, determinarea unui interes global depinde în mod inerent de perceptiile sau opiniile legiuitorilor insisi.
3. Desi s-ar putea sa existe unele interese structurale si obiective ale societatii internationale – majoritatea privind mentinerea ordinii societatii, perceptiile subiective ale partilor nu sunt, asadar, irelevante si trebuie luate în considerare. Fiecare concepe în felul sau propriu modul în care ar trebui sa fie aceasta ordine. De aceea nu exista un criteriu pur obiectiv care sa determine interesul societatii internationale. Din acelasi motiv, orice încercare de a stabili o definitie a interesului global in abstracto s-ar dovedi întotdeauna nesatisfacatoare.
4. Ar putea exista, desigur, variatiuni în perceperea interesului global. aceste diferente pot aparea ca urmare a unor incidente obiective. De exemplu, statele mai „slabe” pot interpreta o anumita reglementare ca raspunzand nevoilor lor individuale de stat „slab”, în vreme ce o superputere poate interpreta aceeasi reglementare ca servind interesului global. Dar diferentele de perceptie nu apar doar ca o consecinta a unor situatii obiective diferite. Chiar daca unele state s-ar afla într-o situatie economica, politica si geografica foarte asemanatoare, ele ar putea avea conceptii diferite privind propriile lor nevoi, precum si nevoile societatii internationale. Aceasta este cauza a ceea ce se numeste coexistenta de interese.
5. Factorul subiectiv legat de determinarea intereselor societatii internationale este si mai grav în momentul în care apare nevoia de justitie’89 Nevoia (structurala) a societatii internationale pentru justitie este mai putin autoaparenta, lasand loc pentru o mai mare estimare subiectiva. S-ar putea discuta chiar si faptul ca justitia nu reprezinta unul din interesele structurale ale societatii internationale, desi ea a fost gandita ca atare. Chiar daca acest fapt ar fi adevarat, noi consideram ca justitia ramane unul din interesele societatii internationale, tocmai pentru ca ea este considerata ca atare de catre statele care au fost obisnuite sa se gandeasca ca facand parte din „noi”.

Revenind in actualitate am urmarit cu mult interes intreaga paleta a evenimentelor din ultima perioada inclusiv discutiile G20.
Concluzia de baza la aceasta reuniune la nivel inalt a fost “eliminarea paradisurilor fiscale”.
Avand in vedere conotatiile evenimentelor din ultima perioada in tabla de sah a mapamondului se joaca dupa sablonul interesului eliminarea sistematica a “obstacolelor” ce au produs efectele curative asupra dolarului SUA din ultima perioada.
Economia SUA sucomba pierzand o ultima reduta pe piata monopolurilor ce aducea ca lumea sa invarta aproximativ 80% in moneda dolar SUA.
Foarte simplu de urmarit evolutia din urmatorul interval de timp…. din Cuba, Venezuela , Iran si cu semne de indoiala dupa ultima vizita TURCIA.
Intr-adevar oamenii sunt chinuiti in Moldova, sau si mai grav - mor, dar aceste lucruri nu se intampla niciodata doar pentru satisface o placere a celor din strada si doar pentru a se reusi un transfer chirugical de autoritate.
Am convingerea ca alaturi de voi cu contributia fiecaruia dintre noi, putem pune o pietricica pentru a forma puzlle-ul complex al adevarului.
Nu au fost precizate ca puncte “paradis” ca Monaco, Luxemburg, Thailanda, Siera Leone……ce apartine unor interese pro-ocidentale .
In incheiere reamintim ca statele nu au decat interese si nu sentimente, la fel cum produsul- concept “libertate” se vinde bine si de fiecare data, doar ca trebuie identificat vanzatorul.

Darius Stan

Vladimir Voronin: "România se află în spatele frământărilor"

Großansicht des Bildes mit der Bildunterschrift:
Presa internaţională analizează pe larg situaţia din Republica Moldova. FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG îl citează pe prima pagină pe Vladimir Voronin, care afirmă că România este implicată în evenimentele de la Chişinău.
 
Prestigiosul ziar aminteşte că ambasadorul României în Republica Moldova a fost declarat persona non grata, că graniţa cu România a fost temporar închisă, şi se preconizează reintroducerea obligativităţii vizelor pentru cetăţenii români. Postul public de televiziune, Moldova I şi Teleradio Moldova au prezentat luptele de stradă din Chişinău, în cursul cărora au fost luate cu asalt Parlamentul şi Preşedinţia, drept acţiune a unei opoziţii ghidate de la Bucureşti.  
În discursul său de miercuri, Voronin a evitat mai întâi să se refere direct la România, calificând ciocnirile drept crimă împotriva Moldovei, înfăptuită de opoziţia care nu vrea să accepte înfrângerea suferită la legislativlele de duminica trecută. Opoziţia acuză acum puterea comunistă, că ar fi profitat de absenţa din ţară a mai multe sute de mii de cetăţeni, plecaţi la muncă mai ales în Rusia şi Italia, trecându-i pe cei plecaţi în registrele electorale şi însuşindu-şi astfel fraudulos cel puţin şase la sută din voturi. Există indicii, consideră FAZ, că aceste acuzaţii sunt măcar în parte adevărate. Dar, şi dacă ar fi aşa, comuniştii tot ar fi obţinut peste 40 la sută din voturi, fiind de departe cel mai puternic partrid de pe scena politică.
Comuniştii moldoveni au primit ajutor generos din partea Rusiei pe perioada campaniei electorale, ca răsplată pentru scăderea entuziasmului pro-european al preşedintelui Voronin. Liderul moldovean s-a distanţat de UE din două motive: Mai întâi ţara nu are nicio şansă să fie admisă într-un viitor previzibil în UE, apoi că trebuie să fie obedient Rusiei.
DIE WELT scrie în pagina de politică internaţională, că valul de proteste anticomuniste nu s-a încheiat încă. Sute de navetişti din regiunea de graniţă nu au putut să intre ieri pe teritoriul Republicii Moldova, mulţi dintre aceştia fiind studenţi moldoveni la universităţi din România. Ziarul citează de asemenea replica Ministerului de Externe de la Bucureşti, care a avertizat că încercarea Republicii Moldova de a transfera dificultăţile proprii pe umerii României este iresponsabilă.
SUEDDEUTSCHE ZEITUNG aminteşte că preşedintele Voronin ar fi acuzat, potrivit agenţiilor de presă de la Chişinău, serviciile secrete româneşti, care, citez, ar fi intervenit concret în frământările din ultimele zile. O mare parte din aceaată ţară, a aparţinut din 1918 şi până în 1940 României, aminteşte importantul cotidian care apare la München. Stalin a înglobat-o însă în Uniunea Sovietică în cel de-al doile război mondial. Suveranitatea Moldovei este periclitată, de când Transnistrias-a desprins de ea.
La fel ca şi Osetia de Sud, şi Transnistria este privită ca un conflixct îngheţat, pentru care nu există soluţie. Opoziţia mai spune că Moscova ar fi implicată în aceste frământări. Iurie Roşca este citat cu afirmaţia că Moscova a vrut astfel să pedepsească Republica Moldova fiindcă a respins planul rusesc de rezolvare a conflictului transnistrian.
În fine, ziarul ungar NEPSZABADSAG, consideră că Partidul Comunist din Republica Moldova a câştigat de aceea alegerile, fiindcă este singurul care afirmă o identitate moldovenească, reuşind astfel să se adreseze întregii populaţii a ţării. "Majoritatea moldovenilor, chiar dacă vorbeşte româneşte, nu vrea să fie românească şi îşi îndreaptă privirile mai degrabă către Moscova", scrie ziarul care apare la Budapesta.
Puterea de la Chişinău acuză România de implicare în aceste frământări. Este greşit. Motivul frământărilor este mult mai simplu. Tinerii moldoveni care au participat la demonstraţii vor să fie europeni şi au îmbrăţişat iluzia că drumul cel mai scurt spre Europa duce printr-o unire cu România, ţară membră a UE, conchide cotidianul sus-citat.
DW Autor: Ioachim Alexandru