Summitul G20: "Razboiul valutelor"

In antreul Summit-ului G20, gazduit in capitala sud-coreana Seul, a fost deschis de un Business Sumit, la care participa 120 de sefi de companii din intreaga lume.
Argentina se afla in criza. Nu de ieri de azi, ci de multa vreme. Mai exact din 2002, cand bancile din aceasta tara au trebuit chiar sa isi inceteze activitatea. Eduardo Elsztain, directorul bancii argentiniene Banco Hipotecario, prezent la summit-ul G20, a profitat de ocazie pentru a lansa cateva semnale de alarma.
"Imi amintesc cat de iute functiona tiparnita de bani in argentina acum cativa ani. Existau oameni care il intrebau pe bunicul meu daca mai poate face afaceri in aceste conditii. Nu mai puteau fi facute bilanturi normale, banii isi pierdusera orice valoare. Iar el a raspuns: Cresterea economica este atunci cand cumpar cateva hectare de pamant, animale sau imobile in Buenos Aires. Traversam o perioada in care banii sunt tipariti intr-un ritm fara precedent. Tocmai de aceea ne concentram in totalitate pe productia reala", a opinat Eduardo Elsztain.

Ingrijorari impartasite

Grijile lui Elsztain sunt impartasite de multi participanti la summit-ul G20.
De germani, de pilda, dar si de chinezi care critica din ce in ce mai vocal Statele Unite din cauza politicii Bancii Centrale americane.
Cui Tiankai, negociatorul sef chinez, este de parere ca decizia Fed-ului de a pompa din nou bani in economia americana nu reprezinta nimic altceva decat economie planificata. Tarile emergente trebuie sa isi sporeasca influenta in lume, a completat si consultantul bancii centrale chineze, Xia Bin. Mai mult, o agentie de rating din China a mers pana intr-acolo incat a scazut solvabilitatea Statelor Unite.
Acelasi bancher argentinian Elsztain s-a ferit sa critice fatis Washington-ul, subliniind insa ca "tiparirea de bani aduce pe moment o crestere economica.
Mai tarziu, aceasta isi pierde insa valoarea. Nu prea vad cum poti scadea inflatia cand tiparesti bani", spune argentinianul.



Mancare si alte afaceri

Bancherul Elsztain nu este doar directorul unei banci care crediteaza firme mici si inovatoare, ci si seful unui concern agricol care poseda un milion de hectare de pamant pe care se cultiva boabe de soia, orez sau grau.
Printre cei mai importanti clienti ai concernului se numara tari precum Brazilia, Rusia, India si China.
Numai exportul de boabe de soia in China a crescut de zece ori din anul 2000 pana in prezent, tendinta fiind ascendenta.
Germania nu este foarte bine reprezentata la summit-ul G20 de la Seul. Pe lista celor 120 de sefi de companii din intreaga lume se afla doar doi germani. Directorul de la Bosch si cel de la Deutsche Bank.

Summitul G20: "Razboiul valutelor"

Va continua deprecierea dolarului? Ce se va alege de moneda euro si cum vor evolua preturile carburantilor si aurului ? Sunt cateva dintre intrebarile la care raspunsurile ar putea veni in urma reuniunii celor mai puternice 20 de tari ale lumii, ce se desfasoara joi si vineri la Seul, in Coreea de Sud.

Cancelarul german, Angela Merkel, anticipeaza „discutii spinoase”. Ministrul francez al Economiei, Christine Lagarde, nu crede ca „razboiul valutelor” isi va gasi rezolvarea in capitala sud-coreeana. Asteptat cu mult interes de pietele financiare mondiale, summitul G20, care-si deschide astazi lucrarile de doua zile la Seul, nu se va ridica insa la nivelul asteptarilor. In orice caz, aceasta a fost concluzia analistilor si a expertilor din intreaga lume dupa intrunirea prega­titoare din ajun a ministrilor de Finante ai tarilor G20, care au esuat in tentativa lor de a ajunge la un consens. Potrivit gazdelor, „nimeni nu a vrut sa cedeze. Fiecare si-a aparat punctul de vedere. Cred ca, in acest context, dezbaterile vor fi atat de aprinse, incat s-ar putea sa nu ne ajunga oxigenul”, au recunoscut oficialii sud-coreeni.

„Razboiul valutelor” nu-si va gasi reglementarea la G20, a lansat, pe acest fundal, ministrul francez al Economiei, Christine Lagarde, a carei tara va prelua, la Seul, presedintia acestei organizatii care regrupeaza cele mai dezvoltate 20 de economii ale lumii. „Este o chestiune mult prea complicata” pentru a fi transata in doua zile, a adaugat Lagarde. Neasteptata intorsa­tura de situatie, avand in vedere ca in urma cu numai 10 zile gasirea unei rezolvari parea o ches­tiune de timp. Dar recenta decizie a Rezervei federale de a injecta in econo­mia americana un ajutor suplimentar de 600 mld. $ a dat totul peste cap si a incins spiritele: pe tapet a fost readusa proble­ma masurilor protectioniste, iar „raz­boiul valutelor” (dolar, euro, yen, yuan) a aparut, dintr-o data, intr-o cu totul alta lumina. Pe acest fundal, China a sugerat partenerilor sai din G20 sa puna sub supraveghere FED, care „pericliteaza relansarea economiei mondiale prin tentativa de a o stimula pe cea a SUA”, scrie agentia Xinhua, intr-un comentariu pe aceasta tema.

Ofensiva Berlinului

„O moneda stabila precum euro nu trebuie sa suporte, singura, povara” politicilor monetare menite sa mentina alte valute la niveluri joase, a declarat, pe de alta parte, cancelarul german, Angela Merkel, intr-un interviu publicat de „Die Welt”. „O politica bazata pe valute mentinute in mod artificial la niveluri coborate si pe avantajele care rezulta pentru exporturi are viata scurta si dauneaza tuturor”, a insistat seful Cabinetului de la Berlin, intorcand, astfel, spatele Chinei si Statelor Unite. Brutala, ofensiva germana este, in acelasi timp, cruda pentru institutia G20: ea pune in lumina absenta unei cooperari in domeniul schimburilor valutare, al politicilor monetare in general, o problema fundamentala dar indepartata cu grija de la toate discutiile de pana acum, pentru a nu deranja China. In ceea ce priveste SUA, auto­ritatile de la Casa Alba isi doresc sa obtina la summit acceptul statelor mem­bre in favoarea crearii unui mecanism, plasat sub egida Fondului Monetar International si conceput sa limiteze excedentele si deficitele de cont curent, subiect tehnic care menajeaza Beijingul in chestiunea yuanului, dar ataca Berlinul. Dupa intrunirea la nivel inalt a G20 de la Toronto, din iunie, si care, potrivit expertilor, „nu a fost deloc stralucit, amintind, mai degraba, de G7”, summitul de la Seul va fi un „test de credibilitate” a acestui forum nascut in regim de urgenta dupa falimentul bancii Lehman Brothers, in septembrie 2008.

Tragatori pentru reforma sistemului monetar

Ignorand, oarecum, toate neinte­legerile iesite la iveala pe ultima suta de metri inaintea marii intruniri din capi­tala sud-coreeana, publicatia „Finan­cial Times” scria ieri ca G20 pre­ga­teste o lista a institutiilor finan­ciare al caror fali­ment ar avea repercusiuni mondiale. Structurile inscrise pe aceasta lista elaborata de Consiliul de stabilitate finan­ciara ar putea fi puse sub moni­torizare. Este vorba, printre altele, de Deutsche Bank (Germania), Bank of America-Merrill Lynch, Citigroup, Gold­man Sachs, JP Morgan Chase si Morgan Stanley (SUA), Barclays, HSBC, Royal Bank of Scotland, Standard Chartered (Marea Britanie), Royal Bank of Canada (RBC), Santander, BBVA (Spania), Mitsu­bishi UFJ, Mizuho, Nomura, Sumitomo Mitsui (Japonia), BNP Paribas, Société Générale (Franta), Intesa Sanpaolo, UniCredit (Italia), ING (Olanda), Credit Suisse, UBS (Elvetia). Incercand, pe de alta parte, sa ofere o mana de ajutor sefilor de stat si de guvern din G20 de a trece peste divergentele lor, presa internationala a identificat trei posibile cai de reformare a sistemului monetar international.
Pista aurului. Potrivit presedintelui Bancii Mondiale, Robert Zoellick, un nou sistem monetar trebuie sa implice „dolarul, euro, yenul si yuanul”. De asemenea, el trebuie sa foloseasca aurul drept punct de referinta international pentru previ­ziunile pietelor din punctul de vede­re al inflatiei, deflatiilor si viitoa­relor rate de schimb. Printre altele, meta­lul galben a marcat ieri un nou record, trecand de 1.424 $/uncie.
Utilizarea unui cos valutar. Se are in vedere introducerea in acest cos, alaturi de dolarul american, euro, lira sterlina si yenul japonez (valute folosite deja la calcularea valorii DTS, drepturi speciale de tragere), a yuanului chinez. Dar, pentru asta moneda chineza trebuie sa devina convertibila, in conditiile in care ea functioneaza astazi sub un regim administrat strict, cu o rata fixata de guvernul de la Beijing. Un control mai strict al politicilor monetare. Este vorba despre crea­rea unei structuri internationale de arbitraj care, in caz de nevoie, sa oblige statele la o revizuire a regimului lor de schimb si, intr-o viziune mai ampla, a politicii lor monetare.
Reuniunea G20 din Coreea de Sud este considerata de experti una dintre dintre cele mai importante conferinte internationale din ultimii ani, dupa cele de la Londra si la Pittsburg din 2009, care au pus bazele reformei financiare mondiale.
Abia iesita din cea mai grava recesiune din ultimii 80 de ani, declansata de speculatiile financiare din anii '90, economia mondiala risca sa intre intr-o noua criza, de aceasta data, spun unii specialisti, chiar mai grava.
Si asta pentru ca asa-numitul "razboiul al valutelor " tinde sa arunce in aer intregul sistem financiar mondial. Fortarea cotatiei monedelor nationale, de la yuanul chinezesc la dolar si euro, precum si masurile protectioniste luate de majoritatea tarilor lumii, au determinat investitorii sa se intoarca spre plasamentele clasice, in genul aurului. Cotatia metalului galben a inregistrat, astfel, noi recorduri istorice, de care unii au profitat, in special americanii, cei mai mari detinatori de aur din lume (8.000 de tone). Altii au pierdut, in special chinezii, care au cele mai mari rezerve valutare din lume, dar numai o mica parte din ele sunt acoperite in aur. La Seul, marile puteri vor incerca sa faca ordine in acest razboi. Daca nu vor reusi, spun analistii, rezultatul va fi unul singur - o noua recesiune.

Am intrat intr-un razboi cu mai multe tabere

Pana nu demult, razboiul economic avea, de regula, doi combatanti, de la clasicul SUA vs. URSS la cel care opune statele dezvoltate (SUA, Germania, Japonia, Franta etc) tarilor emergente (China, Brazilia, India etc). Asa-numitul "razboi al valutelor " a reusit performanta de a atrage in conflict aproape pe toata lumea. Noul "razboi al valutelor", varianta moderna, ii are in prim-plan pe chinezi, care de ani de zile controleaza cursul monedei lor nationale, yuanul, pentru a-si favoriza exportatorii. Cu cat cursul este mai mic, cu atat China isi creste avantajele pe pietele de export. In acest fel, China, cu produse foarte ieftine, chiar daca indoielnice din punct de vedere al calitatii, a ajuns cel mai important exportator al lumii. Statele Unite ale Americii, principala piata de desfacere a chinezilor, si-au vazut interesele afectate. In pofida eforturilor internationale, americanii nu au reusit sa forteze China sa isi liberalizeze moneda. Beijingul s-a angajat ca o va face, a lasat moneda sa se aprecieze, insa intr-un culoar extrem de mic. Pe fondul recesiunii, conflictul valutar a crescut in importanta. Si nu numai pentru americani si chinezi. Stimularea exporturilor a ajuns sa fie privita drept principala cale spre revenirea economica de multe tari, inclusiv de Romania.
Unora le-a iesit cum nu se poate mai bine. Germania este, probabil, cel mai bun exemplu. A profitat din plin de criza din zona euro, declansata de situatia Greciei si si-a crescut spectaculos exporturile, ca urmare a deprecierii masive a monedei europene in fata dolarului.
Si alte tari au redescoperit avantajele diferentelor de schimb, astfel ca s-a ajuns la o adevarata cursa a devalorizarilor, ce a angrenat zeci de state, din Brazilia pana in China si Japonia. Totul pentru a stimula exporturile. Dupa ce au dat drumul la tiparnita, investind aproape 2.000 miliarde de dolari in salvarea bancilor si marilor corporatii, americanii, cei mai mari importatori din lume, s-au vazut astfel prinsi in capcana propriilor masuri anti-criza. Stimulentele financiare au salvat "pe cine trebuie" (banci, institutii considerate prea mari ca sa dea faliment) si au readus PIB-ul pe crestere.
Totodata, dolarul si-a reconfirmat statutul de principala valuta a lumii. Economia nu a iesit insa cu adevarat din criza, dincolo de statisticile umflate de "hemoragia" de bani. Dimpotriva, consumul a continut sa scada, americanii nu s-au mai inghesuit sa ia credite, astfel ca exporturile au ajuns sa reprezinte si in America o principala prioritate.
Si cum era de asteptat, una dintre parghiile la indemana a reprezentat-o deprecierea monedei nationale. Iar efectele se vad deja. Exporturile SUA au crescut, luna trecuta, la cel mai ridicat nivel din ultimii 2 ani. Pentru a stimula economia, Federal Reserve, banca centrala americana, a anuntat zilele trecute ca va investi inca 600 miliarde de dolari in economie, fapt care a starnit, cum era de asteptat, protestele partenerilor comerciali.
Cei mai vehementi s-au dovedit a fi nemtii. Cancelarul german Angela Merkel a acuzat Washingtonul ca inunda planeta cu lichiditati pentru a-si finanta datoriile si pentru a deprecia dolarul, fara grija daunelor colaterale pentru parteneri.
Merkel a declarat pentru Die Welt ca o moneda stabila ca euro nu trebuie sa sustina singura greutatea politicilor monetare care vizeaza mentinerea altor valute la un nivel redus. Practic, cancelarul german a pus China si Statele Unite in aceeasi barca, ambele tari depreciindu-si valutele in mod deliberat. Puse cap la cap, toate aceste evenimente au dus la o adevarata cursa a deprecierilor valutare, alimentata de zvonuri, rapoarte financiare, interese si speculatii la cel mai inalt nivel.
In tentativa de a deprecia din nou euro, au aparut noi speculatii privind stabilitatea unor tari precum Grecia, Spania, Portugalia si Irlanda, care in premiera au fost incluse in bloc in topul celor mai riscante tari ale lumii, realizat de CMA Data Vision.


La randul lor, in ciuda protestelor internationale, japonezii au incercat o devalorizare controlata a yenului, iar marile puteri emergente, precum China sau Brazilia, si-au vazut in continuare de controlul monedelor proprii, pentru a-si stimula exporturile.
"Daca se mentine acest razboi pot aparea probleme mari, care sa degenereze in tendinte protectioniste in cazul tarilor afectate, ca urmare a problemelor acestora cu exporturile din tari precum China si alte state, care i-au urmat politica valutara, precum Brazilia si Coreea de Sud", a declarat Joaquin Almunia, comisar european pentru Concurenta.
In Romania, bineinteles, lucrurile stau ca de obicei pe dos. Politica oficiala a Bancii Nationale a Romaniei vizeaza mentinerea cotatiei leului cu orice pret, fapt care a fost si este exploatat cu succes de speculanti. Leul isi mentine evolutia stabila, insa pretul platit il reprezinta miliardele de euro imprumutate de la Fondul Monetar International (FMI).
La nivel oficial se spune ca daca ar lasa moneda sa se deprecieze pentru a stimula exporturile, economia s-ar duce de rapa, iar romanii n-ar mai putea sa isi achite creditele.

Vom avea un armistitiu la Seul?
Lumea financiara priveste cu speranta la summitul de la Seul, in asteptarea unui armistitiu. Una dintre solutiile de compromis ar fi, potrivit presedintelui Bancii Mondiale, Robert Zoellick, plasarea aurului ca etalon monetar mondial.
"Marile economii ale lumii ar trebui sa analizeze posibilitatea readoptarii modelului in care cursul valutar era raportat la aur, pentru ca astfel sa poata tine in frau fluctuatiile", a spus Zoellick.
El a precizat ca solutia pentru rezolvarea asa-numitului razboi al valutelor, ar fi un sistem "care sa includa atat dolarul, cat si moneda euro, yenul japonez, lira sterlina si yuanul chinez, care incetul cu incetul capata un statut international".
Seful BM a adaugat ca "sistemul ar trebui de asemenea sa considere aurul ca punct de referinta in ceea ce priveste asteptarile pietei privind inflatia, deflatia si cursul valutar".
Declaratia sa a fost puternic contestata. Fred Bergsten, directorul Institutului de Economie Internationala din Washington, a afirmat ca solutia lui Zoellick este foarte "sensibila", iar ideea folosirii aurului ca etalon monetar este "minora si irelevanta".
La randul sau, Jean Claude Trichet, presedintele Bancii Centrale Europene, a spus ca membrii consiliului monetar al institutiei reuniti la Basel nu au discutat aceasta optiune.
"Din cate stiu eu, aceasta propunere a fost facuta prima data in anii '80 de Jim Baker, secretarul Trezoreriei SUA de atunci. Nu am niciun comentariu in aceasta privinta", a declarat Trichet.

Cel mai mare pericol care ne ameninta este protectionismul a declarat Angela Merkel, cancelarul Germaniei
O alta solutie este cea propusa de FMI. Expertii Fondului au afirmat ca trebuie luate masuri pentru a determina statele lumii sa isi corecteze cotatiile valutare. "Dolarul este puternic in raport cu situatia economica a Statelor Unite, in timp ce euro, yenul si lira britanica se afla la un curs just", au spus oficialii FMI, intr-o nota adresata tarilor membre G20.
"Ratele de schimb reale din Japonia, din Zona Euro si din Marea Britanie par la nivel global conforme cu fundamentele lor pe termen mediu, in timp ce dolarul este mai degraba puternic in raport cu fundamentele sale", respectiv situatia economica a SUA, se arata in nota FMI.
Cu alte cuvinte, solutia FMI este ca dolarul sa isi continue deprecierea. O chestie benefica pentru americani, dar mai putin pentru celelalte tari, care resping aceasta varianta.

Ce alternative sunt la solutiile Bancii Mondiale si FMI?

Zhou Xiaochuan, guvernatorul Bancii centrale a Chinei, a solicitat o reforma urgenta a ratelor de schimb. Acesta ar vrea sa vada yuanul la statutul de valuta internationala principala, alaturi de dolar si euro.
O varianta pe care occidentalii o resping, pentru ca ar creste si mai mult influenta economica a Chinei. Cancelarul german Angela Merkel a anuntat ca va pleda, la summitul G20, pentru evitarea interventiilor pe monede si pentru finalizarea negocierilor Rundei de la Doha, ce presupune masuri de liberalizare a comertului mondial. "Exista ceva ce putem face, nu costa mult si nu va crea noi datorii, si anume finalizarea Rundei de la Doha. Vorbim despre asta de ani intregi, dar exista din nou o sansa ca in 2011 sa finalizam in sfarsit acordul", a declarat Merkel.
De cealalta parte, Statele Unite insista sa obtina la G20, sub egida FMI, un cadru nou care sa limiteze excedentele sau deficitele curente, ceea ce vizeaza direct Germania.



Dr. Darius Stan

China, o putere aflata pe drumul spre prima pozitie in economia mondiala

Vizita pe care presedintele Chinei, Hu Jintao a avut-o, in Franta marcheaza, cum nu se poate mai graitor influenta crescanda, rolul de superputere cu rol de contrapondere fata de SUA, pe care gigantul asiatic il joaca pe esichierul mondial, atat in plan economic, cat si in plan geostrategic.
Survenind cu numai cateva saptamani inaintea preluarii presedintiei G-20 de catre Franta condusa de un presedinte Sarkozy puternic fragilizat de grevele declansate de reforma pensiilor si de scandaluri de presa precum expulzarea romilor din Balcani sau urmarirea de catre serviciile secrete a ziaristilor, vizita lui Hu Jintao pare planificata pana in cele mai mici detalii.
In primul rand, chestiunea sensibila a acordarii premiului Nobel pentru Pace unui disident total indezirabil pentru Beijing nu va fi abordata de cat cel mult tangential. Apoi, nume grele ale economiei franceze si europene, precum Areva, Total, Airbus, Axa sau Alcatel-Lucent se vor alege cu contracte generoase, de ordinul zecilor de miliarde de dolari sau de euro.
Asadar, economia si interesul electoral pe termen mediu inving fara drept de apel in confruntarea ipotetica pe care eventual ar duce-o cu principiile, inclusiv cu viziunea europeana asupra conceptului de drepturile omului.
De partea cealalta, nici China nu este complet dezinteresata: vizita prezidentiala la Paris survine la numai doua saptamani dupa un turneu european de substanta al premierului Wen Jiabao a carui menire a fost crearea mai multor „capete de pod” pentru investitiile chineze in Europa si crearea unui debuseu comercial alternativa la principalele doua relatii comerciale gigantului asiatic, Japonia si SUA. Nu mai putin semnificativ, gestul chinez in directia Frantei si Europei (pentru ca, printre altele Beijingul a promis si sprijinirea stabilitatii monedei euro prin ajutarea Greciei si Portugaliei) se produce in plina criza a Insulelor Diaoyoutai-Senkaku, disputate cu Japonia si ale conturarii unei cvadruple coalizari de conjuctura intre Tokio, Moscova, New Delhi si Hanoi impotriva ascensiunii tot mai vizibile a Beijingului. Mesajul chinez pentru vecinii asiatici, ca si pentru Rusia este acela ca oricand exista pentru Beijing o contrapondere la relatiile cu ele si ca, pe termen mediu si lung, factorul economic nu lucreaza pentru adversarii Beijingului, ci pentru partenerii lui. Cu consecintele de rigoare in plan politic, racirea relatiilor cu China urmand sa conduca la izolarea adversarilor, nu la cea a Chinei.
Acest lucru l-a subliniat cu cateva saptamani, intr-un interviu, si fostul premier italian, Romano Prodi, care a vorbit despre nefunctionalitatea unor structuri prtecum G-8 si G-20 prin contrast cu un asa-numit grup G-2 format din SUA si China. In cadrul acestui tandem, SUA actualul numar unu mondial, s-ar afla, insa, in viziunea experimentatului lider italian, in pierdere de viteza fata de o China dinamica si viguroasa, aflata, in mod inevitabil pe drumul spre prima pozitie in economia mondiala, chiar daca pana la dobandirea acestui statut ar putea sa mai treaca poate chiar doua decenii. Argumentatia lui Prodi este una pertinenta, daca tinem seama de faptul ca fara piata chineza nici General Motors, nici rivalii sai europeni ori japonezi, precum Volkswagen-Audi, Toyota, Daimler AG, BMV sau Peugeot Citroen nu ar fi reusit sa inregistreze cresteri de profituri ori revenirea de la pierderi la profit. De asemenea, in alte sectoare de varf, precum industria aeronautica sau nucleara, clientii chinezi joaca un rol crucial in batalii precum Boeing-Airbus ori Areva-Rosatom. Iar in domeniul siderurgiei, singurul concurent serios pentru gigantii chinezi ramane holdingul indo-britano-european, controlat de Lakshmi Mittal.

China este, in prezent, „atelierul lumii”, jucand acelasi rol pe care l-au avut britanicii in era revolutiei industriale.

Si nu doar atat, China isi sporeste influenta in cadrul FMI
China este pe cale sa devina a treia putere din cadrul Fondului Monetar international, dupa Statele Unite si Japonia, dupa un plan "istoric" aprobat de consiliul de administratie al institutiei, a anuntat directorul FMI, Dominique Strauss-Kahn. Potrivit oficialului, aceasta pozitie va permite Chinei sa isi asume "responsabilitati" mai mari in ceea ce priveste economia globala.
Planul FMI "ar putea influenta comportamentul autoritatilor chineze", care "si-au dorit sa fie mai bine reprezentate in cadrul institutiei, lucru care demonstreaza ca le pasa si ma astept sa fie constienti de importanta rolului lor", a mai adaugat Strauss-Kahn.
Ministrii Finantelor din grupul G20 au ajuns, pe 23 octombrie, la un acord care prevede sporirea puterii statelor cu o dezvoltare dinamica in cadrul FMI. In timp ce puterea unor tari precum China, Brazilia sau Coreea de Sud va creste, alte tari ar urma sa cedeze doua locuri in board-ul FMI.
Resursele fluctueaza- incercare esuata
Pretul petrolului a inregistrat o crestere pe pietele asiatice, pe fondul masurilor anuntate de Rezerva Federala Americana menite sasustina economia Statelor Unite.
In tranzactiile de luni dimineata, petrolul light sweet crude, cu termen de livrare in luna decembrie, s-a scumpit cu 39 de centi ai a atins valoarea de 87,24 dolari/baril.
Pretul petrolului Brent, din Marea Nordului, a crescut cu 40 de centi si a atins valoarea de 88.51 dolari/baril.

Dr.Darius Stan

Ganduri de dinaintea celui de-Al Treilea Razboi Mondial

Predictiile lui Nostradamus, adeverite intr-un procent destul de ridicat, interpretate de unii cercetatori, specifica data exacta de 11 noiembrie 2010 ca prima zi a celui de-Al Treilea Razboi Mondial.
Totodata, baba Vanga, faimoasa clarvazatoare din Bulgaria, a declarat acelasi lucru, facand referire tot la luna noiembrie a acestui an.
Spun jurnalistii ca razboiul va incepe in noiembrie 2010 si se va incheia in luna octombrie 2014.
Razboiul va fi mai intai "mic" apoi se vor folosi arme nucleare si apoi arme chimice.
2011 - Animalele si plantele din Emisfera Nordica vor disparea din cauza armelor chimice si biologice. Musulmanii vor ataca europenii ramasi
2014 - Majoritatea oamenilor vor suferi de cancere.
2016 - Europa este aproape nepopulata.
2018 - China devine cea mai mare putere mondiala
2023 - Orbita Pamantului se va inclina
2033 - Calota polara se va topi
2043 - Musulmanii vor conduce Europa, iar economia va fi infloritoare.
2066 - Americanii ataca Roma Islamica folosind arme meteorologice.
2076 - Va domni din nou comunismul pe Pamant.
Jurnalistii s-au grabit sa scrie despre predictiile vrajitoarei Vanga care ajung pana in 5079, cand a prezis sfarsitul lumii.

Lasand departe prezicerile facute unii sau altii si preluate de jurnalistii contemporani care prezinta inceputul celei de-a treia conflagratii mondiale, ma intreb cat adevar poate ascunde o astfel de prezicere. Ce indicatori ne pot arata daca aceste predictii sunt sau nu reale?
M-am dus cu gandul la profesori mei care m-au invatat ca pe un frate mai mic al lor sa-mi spuna unde anume sa caut si ce indicatori sa cercetez. Si am cautat sa aflu cum s-au desfasurat si in ce context au inceput cele doua conflagratii mondiale.
Sa incepem cu prima conflagratie mondiala.
Intreaga Europa „pornea la razboi“ — un razboi care avea toate sansele de a depasi limitele vechiului continent.
Interesele marilor puteri determinasera angajamente si modelasera structuri internaflionale care, la momentul critic, nu numai ca nu strunisera pornirile razboinice, ci le incurajasera si facilitasera.
„Criza provocata de asasinarea arhiducelui" a scapat de sub control findca nici unul dintre conducatori nu a fost dispus sa faca un pas inapoi iar tarile s-au aratat preocupate in primul rand de respectarea obligatiilor oficiale ce reieseau din tratate si nu de conceptul global al interesului comun pe termen lung.
Ceea ce ii lipsea Europei atunci, era un sistem de valori atotcuprinzator, care sa adune puterile laolalta, asa cum existase in sistemul lui Metternich sau in flexibilitatea diplomatica practicata cu sange rece in cadrul conceptului Realpolitik al lui Bismarck.
Primul Razboi Mondial a izbucnit nu fiindca tarile si-au incalcat tratatele, ci tocmai pentru ca le-au respectat.
Ca atatea multe actiuni omenesti, Primul Razboi Mondial punea in relief marea discrepanta dintre scopurile urmarite si rezultate. In locul unei actiuni limitate de „pedepsire“ a Serbiei, razboiul dobandea dimensiuni mondiale. Zeci de milioane de morti si raniti, uriase suferinte umane si distrugeri materiale — iata ce provoca razboiul. Bismarck atrasese candva atentia:
„Vai de conducatorul ale carui argumente de la sfarsitul razboiului nu vor fi la fel de plauzibile cum erau la inceput“; cu mentiunea ca acel conducator avea sa raspunda nu numai pentru soarta lui, ci si a statului in fruntea caruia se aflase.
Concluzionand putem spune ca rigiditatea si lipsa de viziune au adus statele lumii intr-o confruntare fara de sens. Si nici unul dintre conducatori nu a fost dispus sa faca un pas inapoi, iar tarile conduse astfel s-au aratat mai preocupate in primul rand de respectarea obligatiilor oficiale si nu de conceptul interesului comun pe termen lung.
Apoi pentru cea de a doua conflagratie mondiala vom vedea cum statele lumii intra intr-o eroare mai mare.
Pe plan general, sistemul creat la Versailles avea sa primeasca o grea lovitura inainte chiar de a incepe sa funcflioneze: retragerea Statelor Unite ale Americii din toate hotararile adoptate la Paris. Intr-adevar, pe 16 ianuarie 1920, Senatul american vota impotriva intrarii SUA in Societatea Natiunilor. Reprezentantii americani vor participa la unele activitati ale Societatii, dar Statele Unite, initiatoarele crearii Societatii Natiunilor, vor ramane in afara acesteia, privand-o astfel de puterea si influenfla lor. Peste doua luni, la 19 martie 1920, Senatul respingea Tratul de la Versailes.
Statele Unite semnau tratate de pace separate cu Austria (24 august 1921), cu Germania (25 august 1921) si cu Ungaria (29 august 1921). In martie 1923, Senatul vota impotriva alaturarii Statelor Unite la Curtea Internaflionala de Justitie.
Odata cu respingerea Tratatului de la Versailles, SUA nu recunosteau nici pactul de garantii acordate Frantei.
In aceste conditi Marea Britanie isi anula si ea angajamentul fata de Franta. Literatura de specialitate este in genere de acord ca retragerea Statelor Unite a constituit un factor de seama in esuarea tratatelor de pace de la Paris. Guvernul francez, prin Clemenceau, a reprosat Congresului american ca n-a ratificat nici Tratatul de la Versailles, nici pactul de garantii.
Republica Americana, spunea Clemenceau, „a uitat prea repede ca ne-a spus ca Franta este garantia libertatii. Lasand nu numai Franta, dar toata Europa expusa la o noua reluare a armelor, istoria va spune ca America a intors prea curand spatele chemarii destinului. Ea a pierdut 50 000 de oameni, iar noi am avut un milion si jumatate de morti si mai mult de 700 000 de mutilati. Ea s-a imbogatit in mod miraculos si noi ii vom numara dolar cu dolar marcile pe care ni le datoreaza Germania cu titlu de reparatii.
Desolidarizarea provocata de americani ar putea sa ne aduca inca odata pe toti in Europa sau in Extremul Orient in situatii grele“.
Primii ani postbelici nu erau deloc linistiti. Aveau loc razboaie intre Polonia si Rusia Sovietica — in care Varsovia se bucura de sprijinul Frantei si Marii Britanii —, intre Turcia si Grecia, conflicte intre Anglia si Egipt, Spania si Maroc, dispute intre Iugoslavia si Italia,
ciocniri militare intre Japonia si Rusia in Siberia, ca si in America Latina etc.
Dar principalele probleme de securitate internationala se ridicau in Europa, unde aplicarea prevederilor tratatelor de pace se dovedea anevoiasa si deosebit de complexa.
In conceptul diplomatic al vremurilor secolului XX, componentele de securitate ale noii ordini mondiale se vor impleti in modul cel mai strans cu problema reparatilor, preocuparile privind controlul inarmarilor si dezarmarea, promovarea unor metode de solutionare pasnica a diferendelor internationale, tentativele de interzicere a razboiului agresiv si de definire a agresorului.
Deci, in incercarea de reparare a intereselor unor state remarcabile pe scena mondiala se repeta gresala.

Demn de mentinut, din acest studiu este ca in ambele situatii, nici vrajitoriile si nici stiintele oculte nu au putut detine motivatia reala a conflictelor sa poata face dovada utilitatii lor. Nu au reusit sa previna sau macar sa incerce sa faca cunoscuta problema de disputa a statelor. Nici acum au nu identificat o motivatie clara care sa corespunda motivatiei principiilor pentru care statele pornesc razboiaele. In ambele cazuri vieti omenesti au fost pierdute inutil. Suferinta oamenilor nu a insemnat nimic. Unii spun ca toate aceste distrugeri imense sunt fara de justificare si pentru mai mult sau mai putin pentru nimic. Eu spun ca ciclitatea naturala face ca omul sa fie cel consecvent in gresala pentru ca in locul tuturor acestor pierderi de fiecare data a aparut o noua generatie, cu aceeasi putere de lupta. Forta de a renaste.
Dar, sa lasam prezicatorile si lumea cu ale ei greseli si va propun sa urmarim adevaratele cutremure contemporane.

Tratatul constroversat de reconfirmarea frontierei cu R. Moldova

Autoritatile romanesti au semnat acest document fara tragere de inima intrucat reconfirmarea frontierei cu Basarabia trece in ochii lor drept o infrangere simbolica. Cu doar cateva luni in urma presedintele Traian Basescu sugera, foarte sigur pe sine, ca semnarea unui tratat de frontiera ar insemna renuntarea la Basarabia. El se adresa unor primari si consilieri locali din Republica Moldova reuniti cu omologii lor din Romania intr-o conferinta la Piatra Neamt:
.„Cine isi poate imagina, spunea atunci Traian Basescu, ca un sef al statului roman va semna un tratat prin care sa consfinteasca pactul Ribbentrop-Molotov? Numai o minte care nu intelege ce inseamna responsabilitatea sefului statului roman".
Romania nu va semna niciodata un tratat care sa redefineasca frontiera dintre Romania si Republica Moldova /.../ Romania este de acord sa semneze un acord care sa vizeze regimul frontierei /.../, pentru a aduce modul de trecere a frontierei in Romania si UE a cetatenilor moldoveni la standarde mult mai avantajoase pentru acestia", mai declara Basescu.
Apoi, in 2009 au fost promise peste 20.000 de cereri privind acordarea cetateniei romane cetatenilor din R. Moldova , in conditiile in care aceasta mai fusese deja acordata unui numar de 14.000 de moldoveni.
Pe urma acest act de baza a mai fost o data recunoscut in data 27 august 1991 odata cu declararea independentei statului Republica Moldova.
REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT SI DEMOCRATIC, LIBER SA-SI HOTARASCA PREZENTUL SI VIITORUL, FARA NICI UN AMESTEC DIN AFARA, IN CONFORMITATE CU IDEALURILE SI NAZUINTELE SFINTE ALE POPORULUI IN SPATIUL ISTORIC SI ETNIC AL DEVENIRII SALE NATIONALE.
In calitatea sa de STAT SUVERAN si INDEPENDENT, REPUBLICA MOLDOVA:
SOLICITA tuturor statelor si guvernelor lumii recunoasterea independentei sale, astfel cum a fost proclamata de Parlamentul liber ales al Republicii, si isi exprima dorinta de a stabili relatii politice, economice, culturale si in alte domenii de interes comun cu tarile europene, cu toate statele lumii, fiind gata sa procedeze la stabilirea de relatii diplomatice cu acestea, potrivit normelor de drept international si practicii existente in lume in aceasta materie...
Ce-i drept presedintele Traian Basescu nu a semnat acest document, delegandu-l pe ministrul de externe, Teodor Baconschi, care declara insa la randul sau cu putin timp in urma ca acest tratat nu este o prioritate a diplomatiei romanesti.
Refuzul public al lui Basescu de a semna Acordul privind granitele a fost criticat si considerat "antimoldovenesc" Republica Moldova.
Unii politologi exprimau ingrijorari cum , refuzul Bucurestiului de a semna mult discutatul document lasa loc temerilor privind dorinta ascunsa a Romaniei de a "acapara" Republica Moldova. Administratia de la bucuresti a cedat insa in scurt timp si a cunoscut intre timp o schimbare semnificativa de conduita, mai ales in urma demersurilor europene, a admis ca un necesar unui document care sa elimine incertitudinile de la frontiera sa rasariteana.
Ministrul Teodor Baconschi a facut o declaratie cat se poate de semnificativa privind rolul implicarii europene: „Sunt convins - a spus ministrul - ca declaratiile de ferma incurajare formulate de catre presedintele Comisiei Europene, domnul Barroso, nu pot decat sa ne inspire in continuare pentru ca relatia bilaterala (dintre Romania si Republica Moldova) sa intre in mod ireversibil in aceasta logica europeana”. De altfel primul ministru al Republicii Moldova, Vlad Filat, care facuse tot timpul o opozitie discreta la politica regionala a presedintelui Traian Basescu, a tinut sa sublinieze contributia UE in rezolvarea acestei probleme: „acest document este semnat, evident, intr-un context european si urmeaza sa aduca reglementari europene". Vocea premierului de la Chisinau a sunat poate nefamiliar, deoarece in dezbaterea publica din Romania a lipsit mereu punctul de vedere al politicienilor necomunisti si proeuropeni, care s-au exprimat de fiecare data pentru reglementarea stricta a frontierelor si, in cele din urma, pentru garantia completa a unui parcurs politic distinct.
E poate lucrul cel mai greu de asimilat aici la Bucuresti, unde s-a acreditat in mod gresit ideea ca identitatea politica moldoveneasca ar fi ideologia exclusiva a comunistilor promoscoviti.

Bilantul intermediar al reformei pietelor financiare

Doi ani dupa primul summit monetar mondial G20, desfasurat la Washington, liderii celor 20 de state cele mai influente din lume se reunesc pentru a cincea oara in aceasta formatie, la Seoul, in 11 si 12 noiembrie 2010.
Grupul G20 este un forum puternic, reprezentand doua treimi din populatia mondiala, 90% din puterea economica globala si patru cincimi din volumul comercial mondial. in acelasi timp, grupul G20 este o celula de criza, creata inca in 1999 la nivelul ministrilor de finante, in reactie la crizele financiare care tocmai zdruncinasera Asia, Brazilia si Rusia.
In toamna anului 2008 s-a produs apoi colapsul bancii Lehman care a declansat o criza financiara globala. In urma cu aproape doi ani au fost adoptate la Washington o serie de masuri pentru a preintampina in viitor repetarea unui asemenea dezastru.
Daca la acel moment au fost lasate deoparte egoismele nationale, in prezent nu pare sa mai tina nimeni cont de principiile solidaritatii, se teme seful Fondului Monetar international, Dominique Strauss-Kahn:
"Din punctul meu de vedere, una din principalele consecinte ale acestei crize este revelatia faptului ca trebuie sa colaboram. Este vorba de o calitate noua a cooperarii economice globale, care nu a existat pana acum. Vointa de a accede la acest nivel s-a resimtit puternic la Londra, Pittsburgh si Toronto. Dar, trebuie sa spun, de asemenea, ca acest sentiment, chiar daca nu a disparut complet, totusi s-a atenuat sensibil. Or, aceasta este adevarata amenintare, pentru ca fiecare trebuie sa ia aminte ca pentru o criza globala nu pot exista solutii nationale. Intr-o lume globalizata nu se poate descurca nimeni pe cont propriu".
Desi toti participantii la summit sunt pe deplin constienti de acest lucru, in final fiecare intampina dificultati cand e vorba de a obtine aprobarea reformei financiare in propriul parlament.
Nici cancelarul federal Angela Merkel nu este multumita cu adevarat de rezultatele obtinute:
"In privinta participarii sectorului financiar la acoperirea costurilor crizei, guvernul de la Berlin si-ar fi putut imagina mai mult decat atat".
Germania a implementat intr-adevar o cotizatie a institutelor bancare. acest instrument al unei taxe globale a pietelor financiare nu a putut fi insa impus la nivelul G20. Nu doar Germania, ci intreaga UE a realizat cateva progrese notabile in ultimii doi ani: supravegherea pietelor financiare a fost ameliorata sensibil, produsele financiare riscante pot fi chiar interzise in anumite cazuri, iar agentiile de rating si asa-numitele fonduri Hedge sunt supravegheate cu severitate.
Cu toate acestea, seful Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, priveste cu scepticism spre Seoul:
"Summitul are loc intr-un moment critic. Va fi un test daca grupul G20 va reusi sa coordoneze masurile necesare economiei mondiale. Trebuie sa actionam in continuare in comun, in mod cooperant. Asta inseamna sa acceptam faptul ca dezechilibrele globale sunt un motiv de ingrijorare pentru fiecare dintre noi si ca toate marile economii din lume trebuie sa-si aduca aportul la gasirea unei solutii".
Presedintele Comisiei Europene atrage astfel atentia asupra faptului ca, in ciuda tuturor promisiunilor de a nu mai permite protectionismul, cele mai influente 20 de state ale lumii sunt departe de un consens real in aceasta privinta. Prioritatea primordiala a fiecarui stat in parte este consolidarea propriei economii. Dezechilebrele rezultate de aici pot genera oricand o noua criza. in bilanturile comerciale ale tarilor, adica in raportul dintre import si export, se ascunde un rezervor imens de conflicte. Dat fiind faptul ca aceste bilanturi exprima competitivitatea economiilor nationale, ele intra sub incidenta interventiilor statului, in vederea deprecierii monedelor nationale si a sporirii, in consecinta, a propriilor avantaje comerciale. China si SUA sunt primele tari care s-au avantat in acest razboi monetar, strans urmate de Coreea de Sud, Japonia si Brazilia.
O competitie periculoasa care, cu siguranta, nu se va incheia la Seoul.
Franta, care va prezida summitul G20 in Coreea de Sud, a plasat problema schimburilor monetare in fruntea agendei. Cel mai important aspect al reuniunii la varf va fi insa altul, anume, de a demonstra si in momentul de fata o autentica solidaritate.

Presedintele Siriei, in vizita in Romania

Presedintele Siriei, Bashar Al-Assad, se va afla, incepand de miercuri, intr-o vizita oficiala de doua zile in Romania, la invitatia omologului sau, Traian Basescu, anunta Agerpres. Potrivit Administratiei Prezidentiale, vizita la Bucuresti vine in contextul aniversarii a 55 de ani de la stabilirea relatiilor diplomatice intre cele doua tari si in continuarea vizitei oficiale pe care seful statului roman a efectuat-o la Damasc, in octombrie 2008.
Cu ocazia vizitei, presedintele Bashar Al-Assad va avea convorbiri oficiale cu seful statului roman, cu primul-ministru si cu presedintii Senatului si Camerei Deputatilor de la Bucuresti. in cadrul convorbirilor la nivel inalt, vor fi abordate atat teme ale agendei bilaterale, cat si dosarele specifice Orientului Mijlociu, a precizat Administratia Prezidentiala. Conform agentiei oficiale siriene, SANA, liderul de la Damasc va mai fi insotit in Romania de o delegatie compusa din ministrul de externe, Walid al-Moallem, consilierul prezidential pe politica si media Bouthaina Shaaban, ministrul economiei si comertului, Lamia Assi.
Directorul Serviciului Roman de informatii, George Cristian Maior, afirma, sambata trecuta, intr-o emisiune la TVR 1, ca vizita presedintelui Siriei, Bashar al-Assad, are o importanta strategica si politica, el sustinand ca vor fi semnate, cu acest prilej, acorduri bilaterale juridice, inclusiv la nivel de extradare.

Presedintele Rusiei, Dmitri Medvedev,cere reluarea dialogului dintre cele doua Corei

Rusia si Coreea de Sud au apreciat pozitiv actiunile intreprinse pâna acum de G20 in vederea iesirii din criza economica globala, dar au precizat ca mai sunt multe de facut in special in ceea ce priveste reglementarea functionarii sectorului financiar si combaterea protectionismului. Presedintele rus Dmitri Medvedev s-a intâlnit la Seul cu omologul sau sud-coreean, Lee Myung-bak, pe marginea summitului G20 care va avea loc in capitala sud-coreeana. Liderul rus a cerut cu aceasta ocazie reluarea dialogului dintre cele doua Corei, subliniind ca tensiunile sporite din Peninsula Coreeana afecteaza negativ stabilitatea regiunii.


Dr.Darius Stan