miercuri, 11 februarie 2009

Romania romanilor vazuta de cei din afara


De fiecare data cand aud vorbindu-se despre Romania , imi aduc aminte de taramul drag unde am vazut pentru prima data lumina zilei. Acolo sunt amintirile copilariei mele, bunatatea bunicilor, rudele si prietenii pe care ii port vesnic in suflet, dar si constiinta faptului ca Romania reala este cu totul altfel acum decat asa cum as fi dorit eu.
Dupa douazeci de ani de la revolutia anticomunista, gandesc eu, ca ar fi trebuit sa se fi dezvoltat intr-un altfel de mod si macar sa fie dispusa ca importanta acolo unde este locul. Dar Romania este o tara indepartata si obscura pentru toti cei ce nu poarta legatura sentimentelor iar povestirile despre acest stat se reflecta in constiinta celor multii la fel cum este pentru noi romanii descrierile privind state cum ar fi Republica Gibbon, Republica Guineea- Bissau.
In ultima vreme in desertul cliseelor cu care cei din Vest definesc tarile din Est, intalnim Romania, tara noastra "daruita" cu hoarde de copii abandonati, haite de caini vagabonzi si bizareria unei permanente revolutii in direct.
Aceste imaginii generate de reporteri in cautare de senzational, uitand de faptul ca prejudecatile au rezistenta de otel, creaza si formeaza o imagine de repulsie in randul cetatenilor statelor din spatiul vechiului Occident.
Nu neg aceasta realitate a existentei al cersetoriei ambulante, al coexistentelor comunitatilor umane cu tot felul de animale comunitare sau al pericolului existent la tot pasul de a fi spulberat de “smecherii” de la oras, dar cred ca poate fi creata o bresa ce poate readuce in atentie valorile existente ale acestui popor.
Astfel putem conduce prin povestirile noastre pe cei ce ne urmaresc in locurile reprezentative ale Romaniei sau Bucurestiului.
Putem aminti un traseu in acesta calatorie imaginara in care sa includem Piata Revolutiei, loc cu incarcatura istorica, Palatul Cotroceni, Muzeul National de Arta, Parcul Cismigiu, Casa Poporului, Gara de Nord, Ateneul Roman, Muzeul Satului, Carul cu bere, Hanul lui Manuc, s.a.
Putem recomanda oricui sa vada originalitatea si unicitatea vietii la tara si sa ajungem pe rand in Oltenia , zona Banatului, in Muntii Maramuresului, in tara Motilor, sau sa descriem cetatile si manastirile Moldovei. Si apoi putem recomanda sa se coboare pe bratele Dunarii pentru a se intalnii cu marea.
Putem reaminti aici si despre personalitatile semnificative pentru cultura si istoria noastra, dar si figurile celebre ale sportului romanesc.
Desigur, nu vom putea sa ocolim existenta subiectelor delicate, ca problema manifestarii crizei mondiale financiare pe teritoriul Romaniei, avand in vedere ca aceasta situatie se propaga intr-un mod diferit de la o tara la alta.
Atunci ne putem intreba care este specificul manifestarii acestei crize in tara noastra ?
Acum cand criza pe care o traverseaza piata financiara din intreaga lume ar trebui sa ne puna pe ganduri, pe noi romani, si sa realizam cat de important este existenta unui factor de productie proprie in care sa te poti refugia in vremurile de rastriste. O productie primara care sa-ti asigure traiul cetatenilor. O industrializare proprie pentru a asigura o ameliorare a declinurilor retrageri investitionale. Pentru ca nu cred ca poate cineva accepta si proba ca: infrastructura nu este in criza, piata de resurse umane nu este in criza, sanatatea nu este in criza, invatamantul nu este in criza, agricultura nu este in criza. Deci totul ne poate descrie ca pe o imensa criza.
Insa exista o criza mult mai periculoasa, in pofida unei pojghite de mai mult de aparenta ce descrie Romania intr-o dezvoltare. Romania a ajuns sa importe trei sferuri din oferta alimentara din galantare si nu mai are controlul nici macar simbolic asupra propriilor resurse - inclusiv a celor fundamentale: energie, capital, inovatie stiintifica - iar clasa ei antreprenoriala se imparte intre "smecheri" cu relatii politice (in tara sau in afara acesteia) si firme care traiesc de pe o zi pe alta ciugulind de sub masa primilor si impiedicati de un mediu complet ostil sa se dezvolte si sa devina competitive in plan local sau regional. Romania la ora actuala nu mai este un brand nici macar la nasturi, creioane sau tricouri. Prea putini investitori de categoria supergrea au luat drumul Bucurestilor, procopsindu-ne in schimb cu o serie de plescari care nu fac decat sa stoarca lamiile oferite cu o generozitate suspecta de guvernele care s-au perindat la guvernarea acestui stat. O asemenea economie este una demna de lumea a treia si nu una care se doreste o prezenta semnificativa in complexul unei piete europene sau unionale.
Apoi nu in ultimul rind, si poate chiar cauza cea mai importanta a tuturor celorlalte elemente, este o grava criza morala. Vorba lui Caragiale, o societate fara principii, fara repere morale limpezi si de nezdruncinat, este o societate fara tinta si sortita disolutiei sau existentei periferice.
Este o societate a puterii celor fara de cultura, a celor iuti de mina, a oportunistilor care asemenea unor pesti pirania sunt gata sa rontaie totul pina la os. Privind defilarea "modelelor de succes” prezentate ca retete demne de urmat si care se perinda zilnic pe toate caile de comunicare si informare ce au devenit tot mai decazute intr-un monden care adesea atinge limita patologicului, se reflecta o reusita tot mai evidenta a dezumanizarii si distrugerii culturale.
Astfel ca, tara lui Cioran, tara lui Enescu si a lui Brincusi sau tara lui Nicolae Iorga s-a transformat, parca pe nesimtite, intr-o tara a barbariei si a maimutarelilor ieftine. Si cum raul este mai usor de asimilat, milioane de oameni urmeaza cu toata increderea aceste “retete de succes” de-a gata asemenea povesti flautistului ce indreapta lumea hpnotizata spre dezastru. Iar masa de oameni supusi se lasa anesteziati si uitindu-si trecutul valorile si se manifesta in viata de zi cu zi asemenea cu modelele mediatizate.
Despre un sistem de valori nu se mai poate vorbi astazi in Romania, pentru că doar sistemul ramane stabil, în timp ce valorile sunt angrenate într-o permanenta lupta pentru supravietuire. Nu mai există ierarhie, sus şi jos nu mai exista , nu mai exista cer, nu mai exista culori imbinate intr-o armonie, ci doar noroi, mizerie si intuneric. Un intuneric ce patrunde in tot si in toate neiertator, un intuneric a toate stapanitor. Astfel se poate spune ca in Romania nici Zeitatile nu mai sunt recunoscute.

Darius Stan.
09.02.2009

Publicat de Destainuiri ale prezentului la 04:13 0 comentarii

Etichete:

Abonați-vă la: Postări (Atom)

Coloana Infinitului

Persoane interesate

Romania intre mit si adevar. Ajuta-ne sa te identificam Romania!

Ca multe alte lucruri în aceasta tara, dezbaterile în jurul conceptului de imagine de tara, cat si implementarea solutiilor gasite au fost în principal tratate superficial pe un plan secund.
Migrand de la zona plina de patriotism, inainte de 1989, in care mitul romanului apreciat ca fiind extraordinar in tot si toate a fost distrus odata cu deschiderea frontierelor si circulatia romanilor in afara granitelor. Pentru cel putin o perioda de timp in fata prietenilor din afara granitelor, imaginea cetateanului roman, ramane a unui cetatean dintr-o tara necunoscuta, despre care mitul american afirma ca este patria lui Dracula.
Altfel spus, imaginea actuala a Romaniei nu este atractiva pentru turisti sentimentul creat fiind negativ, exprima nesiguranta si poate chiar pericol.
Si descoperim acum, in plina epoca a globalizarii, ca avem nevoie de propria noastra identitate in cadrul acestui spatiu imens creat de deschiderea granitelor deoarece nu mai putem trai sau gandi doar in zona delimitata initial a teritoriului romanesc.
Pe de alta parte, intalnirea cu ceilalti semeni din alte state, oricare ar fi acestea, va începe de la imaginea stereotip asociind personajul interlocutor cu imaginea descrisa de catre ceilalti din zona acestuia de influenta.
În aceast comportament se vor decupa atat stereotipurile din care este formata imaginea prezenta a culturii romane în viziunea unor straini, dar si premisele necesare azi pentru a depasi aceste imagini si de a proclama o identitate demna de incredere.
Situatia este cu atat mai interesanta cu cat aceste stereotipuri sunt rezultatul imaginii pe care noi, ca indivizi sau exponenti ai unei natiuni, o prezentam în fata celor pe care ii intalnim.
Este imperios necesar sa identificam si sa reusim sa promovam o noua imagine - un nou “simbol indicador” pentru Romania.
In ultimile incercari nu s-a gasit un element pur romanesc definitoriu. Imaginea tarii noastre nu a fost asociata cu nici un simbol anume. Nici sarmalele si nici mamaliga nu sunt un simbol pentru Romania, asa cum vedem maslinele ca simbol al Greciei sau gulashul un indiciu clar pentru Ungaria. Nu s-a gasit nici vreun monument care sa aiba o rezonanta la fel de puternica pentru cetatenii altor tari precum Turnul din Pisa - Italia, Turnul Eiffel - Franta sau Big Ben-ul din Londra.
Putem descrie Romania ca un pamant aflat in mijlocul confluentelor civilizatiilor, ca o insula aflata intr-un imens ocean in care dimensiunile spatiului si timpului cuprind toate valurile de cultura ale imperiilor. Iar acest pamant a ramas neclintit zi dupa zi, an dupa an, secol dupa secol.
Tinut vegheat de cetatea Corvinilor, cu triumfatoarea-i intrare prin “Poarta Sarutului “ si poate cea mai simbolica imagine pentru Romania, precum o stea calauzitoare, un semn al recunostintei infinite pentru ospitalitatea acestui popor –Coloana Infinitului.
Apoi sa ne indreptam atentia catre puritatea obiceiurilor acestui popor. O mostrã de autenticitate, o creatie populara unica, Cimitirul vesel de la Sapanta aduce in amintire obiceiurile dacilor, ritualul de înmormântare ce are ca scop unic redarea sperantei in viata de apoi. Caci ce este sacru nu este si trist, la fel cum mormintele nu tin de moarte, ci de renastere.
La fel de important in viata de zi cu zi a oamenilor este cantecul specific, dandu-le acestora posibilitatea de a-si manifesta trairile prin intermediul muzicii, cantecul devenind astfel parte din ritualuri. Venirea sau nasterea unui nou membru al comunitatii, plecarea temporara sau definitiva a unui membru din popor, intampinarea unui anotimp, cu precadere, primavara, simbol al renasterii si revigorarii naturii, strangerea recoltei sau orice alte evenimente au fost prilej de bucurie sau de alinare a sufletului si mereu exprimate muzical. Si apoi cantecele specifice care incearca sa creeze idealuri pentru oamenii simpli si saraci, scotand in evidenta trasaturile demne de lauda ale unor eroi……
Despre marile imperii s-a scris si s-au dezbatut astfel de teme in toatã lumea. Atlase geografice, filme documentare sau artistice, toate vorbesc despre aceste civilizatii megalitice, misterioase, autoare ale unor realizãri tehnice si stiintifice care ne mirã si astãzi.
Insa de partea cealalta nu gasim decat o vaga umbra istorica a ceea ce a insemnat “cel mai numeros popor dupa indieni” dupa scrierea lui Herodot .
Dacã ai ajunge în Egipt nu ai putea intelege cum au fost construite piramidele la fel cum nu ai reusi sã descifrezi în laborator compozitia artistica a picturilor de la Voronet, mostenire artistica de pret a poporului nostru.
La fel cum nu s-a inteles din istorie de ce imparatul Traian a considerat necesar sa precizeze multitudinea bogatiilor ce "nu pot fi transportate in Roma".
Am putea spune ca cel ce crede ca are solutia teoretica a acestor enigme trebuie sã parcurga mii de kilometri pentru a descoperi ca fiecare popor este minunat in felul sau si fiecare civilizatie are valoarea sa pe scena mondiala ce trebuie promovata de cei ce traiesc, graiesc si simt pentru acel loc.

Pentru aceasta suntem onorati sa va alaturati noua si sa dezbatem acesta tema in viziunea dumneavoasta. Fiecare dintre noi poate contribui la identificarea si crearea unui simbol reprezentativ pentru Romania si pentru romani oriunde s-ar afla acestia!

Scris de Darius Stan

Nicolae Titulescu -Gandire diplomatică, europeană şi mondială.