Criza economică factorul principal al diminuarii securitatii globale

Escaladarea violenţelor în unele ţări, creşterea rapidă a preţurilor la carburaţi şi alimente la începutul anului 2008 şi criza economică globală din ultima parte a aceluiaşi an au făcut ca lumea să fie "mai puţin paşnică", potrivit unui raport făcut public marţi (2 iunie).
"Creşterea rapidă a şomajului, îngheţarea salariilor şi scăderea valorii locuinţelor, economiilor şi pensiilor provoacă resentimente populare în multe ţări, cu repercusiuni politice", potrivit celui de-al treilea Indice Global al Păcii (GPI).
Studiul publicat de Institute for Economics and Peace, o organizaţie de experţi din Australia, a fost pregătit în cooperare cu Economist Intelligence Unit. Acesta clasifică 144 de ţări pe baza a 23 de indicatori calitativi şi cantitativi care măsoară siguranţa şi securitatea societăţii. Printre aceştia se numără conflictele interne şi externe, respectul pentru drepturile omului, numărul de crime şi de persoane închise, comerţul cu arme şi gradele de democraţie.
GPI a clasificat Noua Zeelandă drept ţara cea mai paşnică. Austria, Japonia, Canada şi Slovenia se situează toate pe primele zece locuri. Irakul este pe ultimul loc, imediat după Afganistan şi Somalia.
Raportul a evidenţiat Bosnia şi Herţegovina (BiH) drept "ţara cu ascensiunea cea mai mare" pe plan mondial. Naţiunea balcanică a urcat 23 de locuri, ajungând pe poziţia 50 în GPI 2009, a declarat raportul. Acesta menţionează "o scădere remarcabilă a numărului persoanelor strămutate" în conflictul din 1992-1995 din ţară. Alţi factori care au contribuit sunt scăderea numărului de ofiţeri de poliţie, reducerea cheltuielilor militare şi scăderea numărului de decese rezultate din conflictul intern.



România, clasată pe locul 31, a coborât cu şapte locuri faţă de indicele din 2008, însă continuă să aibă cel mai mare scor dintre ţările sud-est europene.
Grecia a coborât opt locuri, ajungând pe poziţia 57 în indicele din acest an.
"Scorul Greciei pentru instabilitate politică a crescut, reflectând problemele partidului de centru-dreapta Noua Democraţie, afectat de scandal", a explicat raportul, menţionând de asemenea revoltele de la sfârşitul anului trecut, determinate de decesul unui adolescent de 15 ani împuşcat de un ofiţer de poliţie.
Macedonia (88) şi Turcia (121) au coborât în clasament cu unu şi, respectiv, cinci locuri, în timp ce toate celelalte ţări sud-est europene s-au plasat pe poziţii mai bune decât anul trecut.
Ciprul s-a plasat pe poziţia 48, fiind urmat de Croaţia, pe poziţia 49. Bulgaria a ocupat poziţia 56, înaintea Albaniei (76) şi Serbiei (78). Muntenegru, care nu a fost inclus în indicele celor 140 de naţiuni din 2008, s-a plasat pe poziţia 91 anul acesta.

Societăţile paşnice sunt caracterizate ca fiind ţări cu guverne care funcţionează bine, relaţii bune cu vecinii din regiune, niveluri scăzute de corupţie, rate mari de înscriere în învăţământul primar, libertatea presei şi respectul pentru drepturile omului, a explicat raportul.
În plus, aceste societăţi nu consideră că cultura lor este superioară altor culturi şi acordă o mare valoare toleranţei, cred în libertatea cuvântului şi respectă drepturile omului.
"Oamenii trebuie să înţeleagă structura şi atitudinile care creează pacea şi să înceapă să le dezvolte în societăţile lor", a declarat Steve Killelea, om de afaceri şi fondator al GPI, citat de cotidianul Cyprus Mail. "Pacea se află în centrul capacităţii de a gestiona numeroasele şi variatele provocări cu care se confruntă umanitatea, pur şi simplu deoarece pacea creează mediul optim în care pot avea loc celelalte activităţi care contribuie la creşterea umană".
Potrivit lui Killelea, pacea are şi o valoare economică. El declară că aproximativ 9% din producţia economică mondială se pierde din cauza conflictelor interne şi externe.

Retragererea din teatrele de razboi. Diminuarea prezenţei KFOR

Dată fiind îmbunătăţirea situaţiei securităţii din Kosovo, miniştrii apărării din cadrul NATO au decis joi că Alianţa poate începe să îşi reducă treptat prezenţa din teritoriu. Ca rezultat, o treime din trupele KFOR ar putea părăsi ţara în câteva luni.
Miniştrii apărării din cadrul NATO au aprobat joi (11 iunie) un plan de diminuare treptată a misiunii de menţinere a păcii a Alianţei din Kosovo, veche de zece ani, invocând îmbunătăţirea situaţiei securităţii în statul care şi-a obţinut recent independenţa.
"Miniştrii au decis astăzi că condiţiile politice şi de securitate sunt potrivite pentru a lua decizia de ajustare treptată a poziţiei de forţă a KFOR", a declarat reporterilor Secretarul General al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, după discuţiile de la Bruxelles.
Deşi nu a fost stabilită nici o dată oficială, KFOR, care are în prezent aproape 14 000 de militari din 33 de naţiuni, s-ar putea reduce la o forţă de 10 000 de membri în următoarele şase luni.
"S-ar prea putea ca această dată să fie 1 ianuarie", a declarat de Hoop Scheffer.
Miniştrii apărării au subliniat că principalul organ decizional al Alianţei, Consiliul Nord Atlantic, va monitoriza fiecare pas al procesului, luând în considerare situaţia securităţii de la faţa locului.
Surse din cadrul NATO au afirmat că scopul final este reducerea numărului de militari KFOR la aproximativ 2 500 în următorii doi ani.
Misiunea a fost lansată imediat după sfârşitul conflictului din 1998-1999 din Kosovo, când 50 000 de militari internaţionali de menţinere a păcii au fost desfăşuraţi în provincia ce făcea parte din teritoriul Serbiei la acea dată pentru a preveni declanşarea unor noi ostilităţi şi pentru a asigura un climat de securitate. Kosovo şi-a declarat independenţa faţă de Serbia în 17 februarie 2008, în ciuda opoziţiei înverşunate a Belgradului. Acest lucru a stârnit temeri cu privire la o potenţială revenire a violenţei în regiune.
NATO a subliniat joi faptul că decizia sa de reducere a prezenţei din teritoriu nu presupune că intenţionează să abandoneze cel mai nou stat al Europei.
"Vom avea forţele de manevră şi rezervele necesare oricând vom avea nevoie de acestea", a declarat de Hoop Scheffer la o conferinţă de presă organizată la Bruxelles.
NATO a subliniat de asemenea că KFOR va continua să ofere securitate în Kosovo "câtă vreme va fi necesar şi câtă vreme Consiliul de Securitate al ONU nu decide altfel".
Misiunea judiciară şi de poliţie a UE care operează în Kosovo, compusă din 2 500 de membri, şi propria forţă de securitate a ţării, care urmează să se extindă la 2 500 de membri în următoarele câteva luni, vor permite NATO să îşi reducă prezenţa, a declarat joi ministrul german al apărării, Franz Josef Jung.
"Putem începe acum o tranziţie către o prezenţă de descurajare", a declarat Jung la sosirea la Bruxelles pentru întâlnirea anuală de două zile a miniştrilor apărării din NATO, fiind citat de AP.
"Următorii paşi trebuie evaluaţi din punct de vedere politic şi apoi decişi", a adăugat Jung, a cărui ţară are cel mai mare contingent din cadrul KFOR, numărând aproximativ 2 400 membri.
Spania -- una dintre cele patru naţiuni membre NATO care nu au recunoscut Kosovo, alături de Grecia, România şi Slovacia -- şi-a anunţat recent planurile de a retrage 542 de militari din KFOR. Italia, al doilea contribuitor la KFOR, a specificat joi că doreşte să îşi înjumătăţească contingentul de 1 935 de militar în şase luni. Danemarca, care are 355 de soldaţi în Kosovo, are planuri similare.

Secretarul american al apărării, Robert Gates, a subliniat necesitatea reducerii forţei într-un mod bine coordonat.
"Preocuparea mea este să facem acest lucru într-un mod organizat şi coerent, ca o Alianţă, şi nu ca nişte ţări care pleacă unilateral", a declarat el reporterilor.
Au existat cereri ca o parte din forţele retrase din Kosovo să fie mutate în Afganistan.
Deşi a menţionat că retragerea planificată va "elibera în mod cert forţe", de Hoop Scheffer a afirmat că "nu a fost făcută o asemenea legătură".

Bataliile economice ale monopolurilor resurselor

La conferinta "Civilisation or Barbary" 2004 de la Serpa (Portugalia) Jorge Figueiredo, un reputat specialist in domeniul energiei, considera ca o criza a petrolului se va declansa cu siguranta in urmatorii ani, si va avea efecte dintre cele mai profunde asupra civilizatiei umane.
Epuizarea petrolului ca resursa, lipsa unei alternative energetice comerciale, vor antrena civilizatia noastra spre o "epoca de tranzitie" post-petroliera. Dincolo de acutizarea conflictelor politice si economice pe care le va genera inevitabil epuizarea mondiala a resurselor de combustibili fosili, face unele aprecieri asupra modificarilor pe care le va impune criza petrolului pe termen mediu si lung.
Disparitia resursei energetice petrolifere va avea ca efect sigur distrugerea agriculturii intensive sustine Figueiredo, care sta la baza alimentatiei globale. Fertilizatorii, pesticidele, fungicidele, agro-masinile tot ceea ce are la baza petrolul vor disparea treptat. Disparitia agriculturii intensive va antrena o criza alimentara globala.
Criza petrolului va determina, potrivit Figueiredo, o treptata reducere a productivitatii solului si a profitabilitatii agrare. Mai ales pamanturile "obosite"de grabirea prin stimulenti chimici care au dat recolte generatii la rand si care nu pot fi intretinute pentru agricultura decat cu fertilizatori se vor resimti in urma absentei chimizarii solului. Pentru refacerea naturala a terenurilor secatuite vor fi necesare decenii. Timp in care foametea va face ravagii. "Foamea globala" va transforma alimentele intr-o noua si neasteptata arma in mainile statelor supradezvoltate, considera Figueiredo.
Pe plan demografic vom asista la un control mult mai ferm al populatiei, dublat de o "dezurbanizare" si o reintoarcere a omenirii spre mediul rural. Proportia actuala, in care 10% din populatie hraneste celelalte 90%, nu va mai putea fi mentinuta in conditiile "mortii petrolului". Aceasta va determina o mare parte din populatie sa lucreze in agricultura, procurandu-si singura hrana.
Considerand ca si industria, mai ales ramurile energofage, va fi afectata perioada de apogeu a petrolului"Moartea petrolului" va impune alte forme de energie, care din pacate acum sunt fie in stadiul cercetarii, fie sunt foarte putin folosite, fie au preturi exorbitante . Energia solara, foto-voltaica, eoliana, energia valurilor, energia hidroelectrica, biogazul, biomasa sunt doar in faza de alternativa actuala . O alta alternativa indica spre utilizarea energiilor nucleare, care se dovedesc cu mult mai riscante. Ramane varianta hidrogenului, care ar putea fi obtinut din apa. Dar tehnologiile sunt, deocamdata, ne-economice.



PRACTICA SECOLULUI XXI “CULTUL SERVITUTII”

Guvernele considera ca disparitia resursei petrolifere constituie un subiect dintre cele mai delicate, date fiind consecintele enorme asupra omenirii. Marile actuale puteri nu pregeta sa puna in discutie acest subiect prezentandul sub diferite forme justificative.
Atacurile nejustificate din ultima perioada din orientul mijlociu sau aducerea teatrului de razboi la granita zonei de interes par sa descrie noile tehnici ale celor ce dicteaza .
Profesorul Dr. Dumitru Mazilu, nominalizat la premiului Nobel pentru Pace specifica -Singura regula in aceasta goana dupa petrol este: "dicteaza cel ce detine suprematia ". Intr-o astfel de lume, gloria a secole de gandire umana ce au instaurat o regula a convietuirii generale, se transforma intr-un haos caruia vor supravietui doar unii, iar ceilalti vor fi sortiti "sclaviei moderne". Caci cel ce va detine accesul la resurse va dicta asuprind astfel pe toti cei ce vin sa ceara. Iar numarul celor ce mor intr-un astfel de echilibru fragil creat de omul dezlantuit va fi, cel mai probabil, fara precedent.

Atacurile brutale din ultima vreme în Orientul Mijlociu au la baza interesul pentru detinerea monopolului asupra resursei petrol. Marea miza a castigatorului, constituie postura de conducator al unui cartel. Prin campania Statelor Unite ale Americii din zona Orientului Mijlociu se poate preconiza o dorinta a preluarii controlului efectiv a 90% din resursele si productia mondiala de petrol.
Accesul preferentiar la aceasta resursa confera suprematia prin cele 70% din punct de vedere a influentelor economice. Sa nu uitam ca influenta aurului negru nu se reflecta doar asupra consumului de carburant. Dependenta de petrol arata cu precizie conexiunile create pe latura dezvoltare - petrol. Hrana va fi prima pe lista elementelor ce va suporta modificari la nivel de costuri. De asemenea, industria petrochimica este dependenta de petrol. Interesul petrolului se reliefeaza pentru fiecare aspect al industriei care foloseste energie, sau petrol ca materie prima.
Controlul pietei acestei resurse reprezinta o ocazie favorabila de a retrasa liniile directoare ale politicii mondiale.
Timpul razboiului în care combatantii se priveau în ochi pe campul de lupta a luat sfarsit. Scena politica internationala s-a modificat, într-un razboi conceptual al puterii. Conceptul controlului pietei de monopol .
Mentinerea la distanta a adversarului prin controlul total al resurselor necesare prin amenintari cu un posibil recurs violent sau aducerea teatrului de razboi la granita “subiectului de interes” determina armele oricaruia dintre evenualii contra candidati sa paleasca.
În actualitate, conceptul strategic de pre-emptive war lansat de doctrina de securitate a adminstratiei SUA, creaza dificultati în identificarea noilor zone de atac. Posibile descinderi într-un astfel de cadru al viitorului pot fi prevazute în Columbia si Asia Centrala. Tarile care mai detin înca rezerve semnificative de combustibili fosili.

MANIFESTARI CONTEMPORANE ALE POPOARELOR IN CONDITIILE IMPUNERII UNOR “MODELE DE DEZVOLTARE”

Noua impunere mondiala a facut dovada de pulverizator al culturilor locale si nationale si nivelator al gusturilor si preferintelor umane impunand prin forta un model conceptual denumit “democratia celor ce au reusit”. Aceasta trebuie inteleasa in sensul ei pozitiv, progresist ca o poarta ce se deschide in egala masura saracilor si bogatilor prin care pot comunica si participa la piata mondiala, ca o sansa ca fiecare tara si popor sa se inscrie in cursa dezvoltarii si pietei mondiale cu ce are el mai productiv si competitiv, pentru a-si asigura progresul si un loc in ierarhia de merit a lumii.
Tehnologia informatiei si comunicarii sa fie menita sa faciliteze drumul inclusiv al tarilor sarace si in curs de dezvoltare spre o dezvoltare mai rapida. Actualele mijloace de transport, de transmitere a informatiei si de comunicare le ajuta „sa arda etapele”, sa scurteze drumul spre a atinge o dezvoltare armonioasa si durabila. Visul se destrama prin dependenta de modul cum vor gestiona guvernele lor inscrierea cu succes pe scena mondiala, cum se vor angaja popoarele in cursa profitabila ,si de modul cum vor dirija beneficiile ei actualii decidenti la nivel global atata timp cat acestia sunt vasali conducatorilor de carteluri economice.
Dintr-o multitudine de cauze ale manifestarilor populatiei pe care le-am analizat, cauza primordiala poate fi definita ca “totalitatea actelor deliberate de impunere a noii structuri executate de catre un grup, o organizatie, un stat sau un grup de state, in scopul atingerii unor obiective politice, economice sau de alta natura”. O astfel de presiune nu poate fi exclusa din tipologia manifestarilor contemporane.
O astfel de presiune da nastere formelor de manifestare prin miscari partizanale ce se nasc acolo unde exista regimuri politice oprimante, regimuri politice antisociale aservite unor interese straine, unde exista saracie, coruptie, iresponsabilitate, ineficienta, injustitie si inechitate sociala. Aceasta poate constitui preludiul unei revolte, a unei revolutii sau a unui razboi civil. Formele extreme ale acestui tip de manifestare, de masa, au loc in conditiile ocupatiei militare straine. (Irak, Afganistan sau Palestina).
Luand amploare, aceasta este arma care loveste acele state a caror politica este oprimanta, hegemonista, rapace, neo-colonialista, iar mai nou “globalista” in raporturile cu alte state.
Puterile promotoare ale a noului dictat, precum si statele multinationale devin tinte ale unor lovituri devastatoare. Acesta este motivul pentru care marile puteri actuale sunt primorial vizate de acest flagel. Din acest punct de vedere, S.U.A. si Federatia Rusa se situeaza pe primele locuri. Manifestatiile anti-coloniale (de globalizare) ar putea imbraca in viitor forme violente, inclusiv cu caracter terorist.
Manifestarea partizana poate constitui nu numai preludiul sau pretextul unui razboi civil intern (inter-etnic de exemplu), ci si al unor interventii militare staine cum au fost cele din 1999 Impotriva Iugoslaviei (Serbia si Muntenegru), din 2001-2002 din Afganistan, precum si interventia militara impotriva Irakului, pregatita de S.U.A. si Marea Britanie, si derulata in martie-aprilie 2003.
In formularea cea mai larga, se poate spune ca raspunsul populatiilor dominate poate fi definit, ca un drept in folosirea oricaror mijloace de indepartarea presiunilor facute de dominator.

Antagonism sau cooperare intre proiectele South Stream si Nabuco. Cine va castiga Visul Balcanilor ?

Competiţia dintre proiectele Traseul Sudic şi Nabucco, ambele concepute pentru a aduce gaz natural în Europa, a escaladat puternic, odată cu apariţia unor noi contracte, anunţate într-o singură săptămână, propulsându-le astfel, pe amândouă deodată.

Accelerarea proiectului Nabucco
Oficialii de vârf ai UE, preşedinţii din Azerbaidjan, Georgia şi Turcia, şi ministrul petrolului din Egipt, au semnat o declaraţie de sprijin a iniţiativei energetice Coridorului Sudic din cadrul UE, inclusiv proiectul Nabucco, în cadrul unui mini-summit, organizat pe data de 8 mai la Praga. În cadrul acestui contract, construirea conductelor va fi accelerată, ajutând la reducerea dependenţei blocului celor 27 de naţiuni faţă de gazul rusesc.
Conform planurilor, conductele lungi de 3300 de km, Nabucco, traversează Turcia, Bulgaria, România şi Ungaria, către Austria, transportând 30 de miliarde de metri cubi de gaz natural caspic, în fiecare an, cu destinaţia Europa, odată ce acesta ar deveni complet operaţional. Proiectul, care a suferit multiple întârzieri de la începerea lui în 2002, este aşteptat să se finalizeze în 2014.
Consorţiul care va construi şi conduce conductele în valoare 9 miliarde de euro include şase companii – OMV din Austria, din Bulgaria Bulgargaz, MOL din Ungaria, Transgaz din România, Botas din Turcia şi RWE din Germania.
Diferite obstacole – inclusiv numeroase certuri între parteneri şi nesiguranţe legate de incertitudinea că proiectul ar putea mobiliza resursele financiare necesare – sunt cauza prelungitei întârzieri în implementarea proiectului. O altă piedică uriaşă a fost eliminată la Praga, după ce Turcia a fost de acord să renunţe la cantitatea de 15% din gazul transportat de Nabucco, gaz pe care îl cerea pentru nevoi interne. De asemenea, ţara insista să se colecteze o „taxă” pe gazul care intra în conducte la graniţa estică a ţării.
„Am stabilit un preţ pe bază de tranzit. Suntem foarte aproape de concluzionare”, a declarat Comisarul UE pentru probleme de Energie, Andris Piebalgs, pentru cotidianul britanic Guardian.
Conform declaraţiei de la Praga, Turcia şi UE au fost de acord să accelereze tratativele pentru un acord inter-guvernamental referitor la Nabucco „pe cât se poate de repede” şi să îl semneze până la finele lunii iunie, la Ankara.

Traseul Sudic sub influenţa Rusiei
Reprezentanţii din Kazakhstan, Turkmenistan şi Uzbekistan au refuzat să semneze declaraţia finală. BBC-ul a citat diferite surse diplomatice care declarau că această mişcare a fost datorată presiunilor din partea Rusiei, care este în spatele proiectului Traseul Sudic.
Europa importă în prezent, aproximativ 150 de miliarde metri cubi de gaz, anual, din Rusia, ceea ce acoperă un sfert din necesarul său. 80% din această cantitate este transportată prin conductele din perioada sovietică, ce traversează Ukraina.
O dispută legată de preţuri, între Kiev şi Moscova, a dus în ianuarie la întreruperi severe în furnizarea de gaz, ce a afectat 20 dintre ţările Europei.
Nemulţumită de întreruperile din furnizarea gazului, UE a accelerat eforturile de diversificare a surselor şi rutelor de import a gazelor pentru a diminua dependenţa faţă de Rusia. Nabucco şi alte două conducte de gaz, incluse în iniţiativa Coridorul Sudic – ambele ocolind Rusia şi Ucraina – au fost incluse în cadrul proiectelor prioritare ale blocului.
Moscova doreşte promovarea conductelor din cadrul Traseului Sudic, sprijinit de Kremlin – o nouă rută de exportare a gazului natural rusesc către Europa – proiect inclus, de asemenea, pe lista strategiilor de diversificare ale UE.
În timpul unei întâlniri de pe data de 15 mai, în staţiunea de pe litoralul Mării Negre, Sochi, uriaşa companie de gaz a Rusiei, Gazprom, a semnat acorduri cu principalele companii de energie din patru ţări partenere, pentru a accelera implementarea proiectului. În cadrul acestui proiect s-a semnat cu compania Italiei, Eni, ca fiind cel de-a doilea participant în cadrul construirii acestor conducte. Odată cu acest parteneriat, capacitatea Traseului Sudic a fost sporită de la 31 de miliarde de metri cub de gaz natural anual, cum era estimat iniţial, la 63 de miliarde de metri cubi.
Această mişcare a alimentat teama legată de dependenţa UE faţă de gazul rusesc.
Acordurile separate semnate cu liderii Companiei bulgare Energy Holding, a companiei de gaz natural a Greciei, DESFA şi cu cea din Serbia, Srbijagas, a avut în vedere crearea unui parteneriat pentru realizarea de studii de fezabilitate legate de construirea secţiunilor de conducte pentru fiecare dintre aceste teritorii.
Traseul Sudic include o secţiune de 900 de km, pe sub Marea Neagră către Bulgaria, unde ar urma să se bifurce – o ramură sudică ar intra prin Grecia către Italia şi una nordică ar intra în Ungaria prin Serbia, care în cele din urmă ar ajunge în Austria, dacă aceasta ar fi în cele din urmă de acord cu proiectul.
Tratativele de includere a Sloveniei se apropie de final, aşteptându-se semnarea contractului la finele lunii iunie.

Lupta pentru gaz
În ziua în care s-au semnat acordurile de la Sochi, Vicepreşedintele Gazprom, Alexander Medvedev, a declarat că compania sa este gata să cumpere întregul volum de gaz de la zona Shah Deniz-2 din Azerbaidjan, gaz care este destinat proiectului Nabucco.
„Considerăm că Gazprom vrea să cumpere acest gaz cu obiectul principal de a furniza produse calitative Europei”, a citat-o cotidianul rusesc, Moscow News, pe Natalya Milchakova, analist veteran pe probleme de petrol şi gaz al companiei Otkritie. „Totuşi, nu excludem posibilitatea ca guvernul, în calitate de acţionar majoritar al Gazprom, să forţeze compania să adopte această decizie pentru a îngreuna derularea proiectului concurent Nabucco.”
Pe data de 17 mai, OMV şi MOL au anunţat un proiect în valoare de 5,9 miliarde de euro ce va fi semnat cu companiile de Emiratele Arabe Unite (EAU) Dana Gas şi Crescent Petroleum, ce ar permite pomparea de gaz natural din două zone aflate în regiunea curdă a Irakului, ceea ce ar umple conductele Nabucco.
Conform OMV, producţia din ambele locuri ar putea atinge 3 miliarde de metri cubi de gaz natural, pe zi, în următorii şase ani.
„Aceste volume ar satisface iniţial nevoile industriei locale, şi ar fi disponibile şi cantităţi substanţiale pentru export, către diferite destinaţii, în principal Turcia şi Europa, via conductele Nabucco pipeline”, a fost citată compania austriacă.
Optimismul a fost de scurtă durată deoarece Bagdadul a respins imediat planul.
„Nu vom permite niciun export de gaz din acea regiune fără aprobarea guvernului central şi a Ministerului petrolului irakian”, a declarat ministrul petrolului din Irak, Hussain al-Shahristani, pe data de 18 mai.
Ca rezultat al parteneriatului, cele două companii ale EAU deţin acum acţiuni în valoare de 3% din capitalul companiei MOL, anunţă sursele ungare de presă.
Cu toate acestea, temerile legate de încercările Rusiei de a se interpune pe piaţa energetică din Europa pe uşa din spate, au crescut din cauza altui eveniment.

Rapoartele recente au arătat că producătorul de petrol şi gaz Surgutneftgas, cea de-a cincea companie din Rusia, a devenit cel mai mare acţionar al companiei MOL într-o mişcare rapidă, petrecută la finele lunii martie. Ei au cumpărat întregul pachet, de 21,2% din cadrul firmei ungare de la OMV – cea de-a doua companie ca dimensiune din Europa centrală -- pentru o valoare record de 1,4 miliarde de euro.
O altă companie ungară şi-a schimbat acţiunile într-o manieră la fel de non-transparentă. Afaceristul ucrainean, Dmytro Firtash, proprietarul unei companii furnizoare de gaz, Emfesz, care controlează cel puţin 20% din piaţa ungară a gazului, a aflat pe data de 28 aprilie că compania sa a fost transferată către RosGas AG.
RosGas va fi controlată de către distribuitorul Overgas Inc., o companie bulgară de intermediere, a declarat experta pentru energie a cotidianului rusesc Vedomosti, Irina Reznik, într-un raport emis pe data de 7 mai. Gazprom deţine doar 0,49% din acţiunile acestui intermediar bulgar de gaz, dar diviza sa de export, Gazprom Export deţine 49,51% din companie. Vicepreşedintele Gazprom şi Preşedintele Gazprom Export, Alexander Medvedev este şi preşedintele Consiliului Overgas Inc.
„Totul este tulbure în această parte a Europei, unde Rusia continuă să îşi extindă dominaţia asupra sectorului energetic”, a declarat un raport al New York Times, pe data de 13 mai, care o cita pe Agata Loskot-Strachota din cadrul Centrului pentru Studii Estice de la Varşovia. „Este greu să ne dăm seama dacă UE va avea o politică eficientă de siguranţă energetică câtă vreme în acest sector nu există transparenţă”.


Autor:Darius Stan

Alegerile pentru Parlamentul European, criza economica si inceputul Holocaustului

O slabă participare la alegerile pentru Parlamentul European va însemna o pierdere pentru toţi cetăţenii spaţiului comunitar, e de părere cotidianul olandez De Volkskrant.

Ziarul, care apare la Amsterdam scrie: "cu toate neajunsurile sale, actualul PE e mai bun decât nici unul." De Volkskrant îşi exprimă speranţa ca alegătorii să fie destul de înţelepţi şi să meargă la vot, pentru că "oricare va fi rezultatul, de pe urma unei slabe prezenţe la urne şi ca atare a unui slab mandat al Parlamentului European vor pierde cu toţii."

Presa germană îşi opreşte astăzi atenţia asupra eforturilor de salvare a concernului auto Opel şi a băncii Hypo Real Estate. Referitor la intenţia statului german de a naţionaliza această bancă, Frankfurter Allgemeine Zeitung atrage atenţia că măsura constituie o "cezură în istoria postbelică a Germaniei", dar că e singura cale de salvare a băncii falimentare.

Thüringer Allgemeine vorbeşte de criticile care s-au ivit în rândul acţionarilor Hypo Real Estate şi conchide la rându-i că preluarea controlului de către stat asupra băncii nu are alternativă.

Die Welt publică un amplu articol cu titlul "Când statul preia rolul de salvator", în care se caută răspunsuri la întrebările fireşti ale cetăţenilor. "Cine-i va urma concernului Opel?", "cât de eficiente sunt modelele de salvare a firmelor falimentare şi care sunt riscurile pentru economia naţională?" sunt câteva din aceste întrebări. De menţionat că şi alte concerne falimentare, precum Karstadt şi Porsche speră să obţină sprijin din partea statului.

La Paris Le Monde se întreabă care va fi viitorul producătorului american de automobile General Motors şi aminteşte că acesta nu este o victimă a crizei economice, ci a "erorilor strategice repetate comise în trecut". Cotidianul apreciază că naţionalizarea firmelor falimentare nu este soluţia cea mai bună.

Regăsim ideea în paginile ziarului din Stockholm Svenska Dagbladet, care vorbeşte de "managementul defectuos, practicat ani de-a rândul" la General Motors şi notează că preşedintele Obama, care vrea să slaveze ce se mai poate salva din concernul auto, şi-a propus poate "puţin prea mult."

Tot Die Welt face referiri, într-un alt articol, la declaraţiile cancelarei Angela Merkel, care îi ia apărarea ministrului economiei, Karl-Theodor zu Guttenberg, confruntat cu critici masive după ce s-a pronunţat în favoarea falimentului ca soluţie pentru concernul auto Opel.

Cotidianul elveţian de limbă germană Neue Zürcher Zeitung e de părere că disputa va fi repede dată uitării deoarece zu Guttenberg se bucură de popularitate, chestiunea însă va rămâne o temă de dezbatere la nivelul partidelor politice în contextul alegerilor parlamentare care vor avea loc în toamnă.

Romii din Ungaria platesc cu viata pentru criza economica

Sapte morti intr-un an. Case incendiate. Executii in stil mafiot. Aceasta este realitatea in care traiesc romii din Ungaria pe fondul frustrarilor provocate de criza economica ce afecteaza tara. Cititi aici povestea lor.

Era august 2002. Eu aveam 21 de ani si plecam cu un grup de prieteni la Budapesta. Intr-un rucsac se gaseau bilete la a zecea editie a Festivalului Sziget, cel mai lung festival de muzica din Europa. Am coborat din tren in gara mare, Kelety Pu, si acestea erau singurele doua cuvinte pe care le stiam in limba maghiara. Din centrul orasului a trebuit sa luam un tramvai pana la podul care ducea pe insula Óbudai, locul de desfasurare a festivalului.

Oare Ana cat mai are de trait?

Nu voi uita niciodata primul lucru care m-a uimit in Budapesta: cladirea Parlamentului, un monument superb de arhitectura gotica. Apoi insa, firul amintirilor sare brusc inapoi la tramvai. In vagonul nostru mustacea la auzul limbii romane o tiganca. Asa spuneam atunci, fara sa ne gandim ca pentru unii termenul e ofensator. Ne-am bucurat ca cineva vorbeste limba noastra si ne-am asternut la taclale. Pe drum am ascultat povestile ei despre viata mai buna pe care o gasise in Ungaria.

Pe femeie o chema Ana. Iar in contextul crizei economice care musca din ficatii Europei de Est precum vulturul din corpul lui Atlas ma intreb: Oare Ana cat mai are de trait? Imi pun aceasta intrebare pentru ca in decursul anului trecut cel putin sapte oameni, cu totii romi, au fost asasinati in Ungaria in cel mai evident stil mafiot. Liderii comunitatii roma afirma ca in aceeasi perioada au avut loc peste 30 de atacuri cu cocktail-uri incendiare asupra unor case ale membrilor ei. Prejudecatile fata de minoritatea roma – cea mai discriminata din intreaga Europa – au degenerat in violente.

Maini prea increzatoare

Jeno Koka era un bunic iubitor si muncea la o fabrica de produse chimice. A fost executat in pragul usii sale. Vroia sa se duca la schimbul trei la uzina. Pentru asasinul sau, Jeno Koka era doar un tigan. Motivul pare a-i fi ajuns. Politia isi concentreaza eforturile pe elucidarea acestui caz si a altor doua, soldate in total cu cinci victime. Oficialii sustin ca aceste crime par a fi fost comise de aceleasi persoane. In orasul Nagycsecs un barbat si o femeie au fost impuscati in noiembrie anul trecut dupa ce reusisera sa se salveze din casa lor incendiata de agresori. In circumstante similare au fost ucisi un barbat si fiul sau de patru ani in februarie, in orasul Tatarszentgyorgy.

Seful politiei maghiare, Jozsef Bencze, presupune, potrivit unui interviu acordat cotidianului Nepszabadsag, ca faptasii sunt profesionisti pentru ca asasinatele au fost comise de “maini prea increzatoare”. Suspiciunile indica un grup de patru sau mai multi barbati cu varste in jur de 40 de ani, fosti militari sau politisti. In ancheta a fost cooptat si serviciul de contraspionaj militar, care examineaza posibilitatea ca ucigasii sa fi fost veterani ai razboaielor din Balcani sau membri maghiari ai Legiunii Straine.

Unde a inceput Holocaustul?

Expertii releva o intensificare a manifestarilor discriminatorii la adresa minoritatii roma pe fundalul crizei economice din Europa de Est. Formatiunile de extrema dreapta reiau vechile clisee care-i descriu pe tigani drept hoti de buzunare si capuse pe trupul slabit al bugetului de asigurari sociale spre a castiga simpatia unui segment de populatie din ce in ce mai frustrat de conjunctura defavorabila. Iar pe masura ce somajul creste, spargand in unele economii emergente toate recordurile negative ale perioadei postcomuniste, violentele risca, potrivit analisilor, sa sporeasca. “Tineti minte un lucru: Holocaustul nu a inceput in camerele de gazare”, a afirmat sub protectia anonimatului un secretar de stat in Ministerul maghiar al Muncii si Protectiei Sociale.

Ungaria nu este un caz izolat. In Cehia, o fetita a suferit arsuri grave impreuna cu parintii ei dupa ce casa lor a fost incendiata de atacatori in orasul Vitkov in aprilie. Sute de manifestanti ultra-nationalisti au avut ciocniri violente cu fortele de ordine in timp ce incercau sa epureze etnic cartierele tiganesti din Vitkov. In Slovacia, unii politisti au fost filmati in timp ce molestau sase minori romi pe care ii arestasera. I-au fortat pe baieti sa se dezbrace, sa se bata reciproc si sa se sarute.

Important e sa fii tigan

In ultima vreme, lozincile anti tiganesti au devenit din ce in ce mai dure. Si mai ingrijorator este insa ca ele au din ce in ce mai mult ecou in randul populatiei din Ungaria. Partidul de extrema dreapta Jobbik s-a folosit de sloganul criminalitatii tiganesti pentru a se apropia in sondaje de pragul de 5% necesar accesului in Parlamentul de la Budapesta la alegerile de anul viitor. Totusi, in orasele care au trait atacuri la adresa minoritatii roma, unii locuitori s-au alaturat romilor inspaimantati si organizeaza patrule nocturne in cautarea de masini suspecte, posibile surse ale mortii. Dar ei sunt inarmati numai cu lanterne.

Romii din Ungaria traiesc intr-o stare permanenta de teroare. S-a dovedit ca nu conteaza de esti bun sau rau. Important e sa fii “tigan”. Ajunge pentru o condamnare la moarte. In orasul Tatarszentgyorgy, un tata de doar 27 de ani si fiul sau de cativa anisori au fost si ei tigani. Acum, tatal isi strange fiul la piept. In acelasi sicriu.

In Romania se intampla acelasi tip de manifestare la Miercurea Ciuc.

Dupa ce Tokes si-a fundamentat campania electorala pentru PE pe atacuri la adresa romanilor din Harghita-Covasna http://www.urbaniulian.ro/2009/06/04/tokes-ne-bate-obrazul-ar-fi-demn-sa-invatati-maghiara-daca-traiti-in-comunitati-unguresti-in-romania/, iata ca alte informatii ingrijoratoare vin dinspre regiunea locuita de maghiari. Este vorba de provocari centrate pe mesaj antiromanesc, ceea ce ne arata noua politicienilor, faptul ca, in Romania, tara din UE care acorda cele mai mari libertati minoritatilor, este posibil sa se ajunga la situatii incredibile, asa cum sunt acestea in care romanii din Har-Cov, sunt tinta unor calomnii fara precedent.
Cred ca deja aici trebuie luate masuri si intervenit oficial, nefiind permis sa se ajunga la un asemenea nivel. Nu tin minte ca in ultimii 15 ani de zile, la o manifestare oficiala romaneasca sa se fi spus asemenea enormitati la adresa maghiarilor. Cred ca romanii sunt deja mult mai civilizati si mai demni de a fi considerati cetateni europeni, decat multi dintre maghiarii care ne fac totusi cinstea, sa traiasca alaturi de iobagii romani !

Un număr de 200 de persoane au participat joi seara, la Miercurea Ciuc, la comemorarea Tratatului de la Trianon, acţiunea fiind organizată de "Mişcarea Tinerilor din 64 de Comitate", transmite Agerpres.Comemorarea a început la ora 17.32, ora la care a fost semnat Tratatul de la Trianon. La statuia din faţa Consulatului Ungariei la Miercurea Ciuc a fost depusă o coroană de flori şi au fost rostite discursuri în care s-a vorbit despre "nedreptatea" făcută maghiarilor la Trianon. După acest moment, participanţii au mărşăluit în centrul orasului, purtând în mâini drapelul Ungariei, steaguri negre şi steagul lui Arpad, simbol al organizaţiei extremiste din Ungaria "Garda Maghiară". Pe tot parcursul marşului s-a scandat, în limba maghiară, "Jos Trianonul!", "Inima secuilor bate ungureşte" sau "Ocupanţi, căraţi-vă!" si chiar " Tigani romani, afara din Transilvania".Pe platoul din faţa Palatului Administrativ din Miercurea Ciuc, organizatorii au ridicat o cruce din lemn pe care au aşezat harta Ungariei Mari, confecţionată tot din lemn, şi i-au pus o coroană din sârmă ghimpată. Reprezentanţii Mişcării Tinerilor din cele 64 de Comitate au afirmat că reprezintă "calvarul prin care a trecut Ungaria, după Trianon, care a fost similar cu cel al Mântuitorului când a fost urcat pe cruce". Manifestarea s-a încheiat cu intonarea imnului Ungariei şi a imnului secuiesc.

Roşiorii de Vede se mută la Berlin

Situaţie înedită la Berlin: De cîteva săptămîni, capitala germană se confruntă cu odiseea unui grup de romi din Roşiorii de Vede.

Căminul de refugiaţi Motardstrasse din cartierul industrial Siemensstadt, la marginea Berlinului. Au mai venit cîteva familii, o angajată a instituţiei le arată în ce camere vor sta.

În total este vorba de aproximativ 100 de persoane, bărbaţi, femei, copii şi bebeluşi, care au venit ca simpli turişti din România iar acum cer locuinţe şi locuri de muncă de la statul german. Cînd au venit, la începutul lunii mai, au dormit într-un parc, apoi au fost ajutaţi de către aşa zişii „autonomi“, oameni de stînga radicală, împreună cu care au ocupat un fost spital, actualmente atelier pentru artişti, după aceea o biserică. Vinerea trecută, autorităţile berlineze le-au oferit romilor posibilitatea de a se caza, pentru un timp limitat, la căminul de refugiaţi din Motardstrasse.

Vorbînd cu ei, este aproape imposibil să afli ceva concludent: Cum şi cînd au venit, de ce au plecat si de ce au ajuns tocmai la Berlin, care este situaţia lor de acasă, ce fac aici? Cei mai mulţi nu vor să spună nimic, unii s-au supărat pe mass media deoarece s-ar fi scris şi spus că ei, romii, ar fi venit să fure.

„Să nu vorbeşti rău la ziar pentru noi!“ – îmi spune un bărbat.
Casa 3, etajul 2, camera 22, pereţi îngalbeniţi, o masă, trei scaune, trei paturi de fier, pe unul stă culcat Stan Gheorghe, 26 de ani, din Roşiorii de Vede. El acceptă să ne spună de ce a venit la Berlin.

Stan Gheorghe: „În ţară nu e de trăit. Nu e bani, nu e muncă, nu e nimic. A zis că nu e nevoie că voi nu lucraţi, că sînteţi romi, şi nu e bine şi am plecat, ce să facem?! Şi am venit aici că am auzit că e de muncă, de casă, de astea, şi de aia am venit aici. Ne facem şi noi un viitor. Să fie muncă, să muncim, orice o fi, în cîmp, şofer, ce nevoi avea. Să ne dea o casă undeva în oraş, o muncă undeva mai aproape, ce o fi, vopsitorie, spălătorie, nu contează. Ne dă şi la copii ajutor, ne ducem copiii aicea la şcoală să înveţe germană, şi pe lîngă ei invăţăm şi noi.“

Cei mai mulţi romi din căminul Motardstrasse provin, într-adevăr, din condiţii foarte precare şi sărace. Majoritatea sunt analfabeţi sau semi-analfabeţi, şi nimeni dintre ei n-a învăţat vreo profesie. În România, au primit ajutor social, unii au lucrat, ocazional, în agricultură sau în construcţii.

Pe lîngă Stan Gheorghe şi alţii afirmă că există diferite forme de discriminare, de la înjurături pînă la ceea ce ei numesc marginalizare. Într-adevăr, în februarie anului trecut, reporteri de la Antena3 au filmat cu cameră ascunsă cum un grup de romi paşnici n-a fost servit într-un bar din Roşiorii de Vede pe motiv că sunt ţigani. Poliţia i-a dat afară pe romii din bar şi a falsificat documentele anchetei, spunînd că romii au fost cei care s-au comportat violent. Ulterior, poliţiştii au fost sancţionaţi. Contactat telefonic, poliţia din Roşiorii de Vede spune că – citat – „e mereu varianta ţiganilor că sunt discriminaţi“.

La Berlin, autorităţile spun că, pînă acum, romii din Roşiorii de Vede n-au prezentat probleme. Singura problemă este, în opinia autorităţilor, că ei nu înţeleg că au venit ca turişti şi statul german n-are posibilităţi să-i ajute, nici material, nici politic.
În camera 16 din casa a treia a căminului Motardstrasse stă, printre alţii, Iulian Creţu din satul Odobeasca, la ciţiva kilometri de Roşiorii de Vede. Are 23 de ani, cinci clase şi zece fraţi, a venit cu autocarul mai întîi la Frankfurt, după aceea la Berlin. Cu ce se ocupă?
Iulian Creţu: „Mai, noi cerşim. Cu asta ne ocupăm. Nu furăm, nu omorîm, nu spargem, nu facem nimic. Noi cerşim.“
Ca şi ceilalţi nu prea înţelege de ce statul german nu-i poate oferi nici loc de muncă, nici locuinţă. E hotărât să nu se întoarcă în România.

Iulian Creţu: „N-avem ce să facem la români. Că n-avem şcoală, n-avem nimic. Voi n-aveţi şcoală, n-aveţi ce să cautaţi la muncă. Ne gonesc şi de la muncă şi de la orice. Aicea de bine, de rău dacă ne găseşte germanii ăştia de muncă, noi muncim.“


Reportaj realizat de DW: Keno Verseck & Robert Schwartz