Nu mai departe de zilele trecute cei de la Institutului German pentru Economie din Berlin inserau un studiu care dorea sa demonstreze ca exista o relatie evidenta de cauzalitate intre veniturile oamenilor si longevitate. Exista insa o vorba populara care spune ca :bani nu aduc fericirea si pe care studiul vine sa o demonteze in cazul in care consideram complementara sintagma traditionala "Ai carte ai parte". Cert este, ca indiferent de numarul studiilor efectuate stiinta are un nou subiect de maxim interes pentru multi dintre noi. Cu siguranta banii ne fac viata mai lunga ar putea fi o ipoteza demonstrata stiintific la Institutul German pentru Economie (DIW) din Berlin. Este de notorietate faptul ca au fost publicate multe lucrari sociologice pe aceasta tema, insa elementul de noutate este ca acum studiul se refera in special la reteta de succes dintre prosperitate si longevitate.
Bani mai multi - viata mai buna
Concluzia cercetarii este ca oamenii care fac parte din grupul persoanelor cu cele mai mari venituri traiesc mai mult cu cel putin trei ani decat cele care obtin un castig minim pe economie. Cercetarea realizata pe un esantion de peste 390 000 persoane, care au contribuit 25 de ani la asigurarile pentru pensievine sa ateste aceasta paradigma. Profesorul Friedrich Breyer si Jan Marcus, specialisti din cadrul institutului, au constatat o legatura evidenta intre longevitate si veniturile subiectilor.Avand aceasta relatie de cauzalitate ce se bazeaza in principiu pe faptul ca persoanele care au venituri mai mari au acces la servicii medicale superioare si traiesc in medii in care sanatatea este mai putin afectata, ca de exemplu zone mai putin poluate sau cu o criminalitate redusa.
De asemenea, o influenta negativa pe care saracia o are asupra psihicului pe termen lung, a fost analizata in studiul DIW concluzionand distructibilitatea la care sunt supusi subiectii cu venituri minime. Acesti oameni traiesc intr-un mediu nesigur , condusi de influenta nevoilor primare devenind usor instrumentele celor puternici financiar prin care se propaga vointa acestora. Cu siguranta asceste campanii vor fi continuate pana la atingerea scopului. Scopul acestei manifestari este de sute de mii de ani si consta in ideea simpla a suprematiei. Un scop maret pentru unii si totodata un scop ce tinde spre infinit. O misiune imposibil de realizat de oameni obisnuiti, spun unii ce sunt beneficiari mai apropiati sau mai departati cu scopul de a se autoproclama zeu. Un scop in favoarea unora si sigur in detrimentul altora.
Bani mai multi - putere mai multa
Johan Morgenthau, prin teoria curentului realist, dovedea ca orice manifestare umana nu se exclude de la subiectul de top al puterii.
Astfel acesta fiind ingredientul principal -pozitia de putere- se poate dovedi ca manevrabilitatea maselor prin efectul "intamplarii" independente de vointa umana poate aduce o concentratie exploziva pentru realizarea pozitiei suprematiei.
De aceea nu se imbonlavesc si nu mor cei bogati ce detin puterea si totul se rasfrange doar asupra celor slabi si fara de bani.
Prin acesta teorie este relevanta ideea ca sanatatea este o relativa si ca o pandemie se rasfrange doar asupra figurantilor si nu a actorilor principali ai scenei.
Apoi, plecand de la principiul teoriei refractare, care spune ca cine poate in mult poate si in putin, analizam la zona de relatie a statelor si promovarea intereselor acestora.
De pilda la Congresul de la Viena (1 noiembrie 1814 - 9 iunie 1815), conferinta a statelor europene desfasurata la sfarsitul razboaielor napoleoniene avea vizibil scopul de a restaura ordinea conservatoare existenta inaintea izbucnirii Revolutiei Franceze, prin restabilirea vechilor regimuri absolutiste, si de a inlatura, prin stabilirea de noi granite, urmarile ocupatiei franceze in Europa. Preocuparile majore au fost:
realizarea unui echilibru al relatiilor de forte intre state, fara a tine seama de particularitatile lingvistice, religioase, de traditii ale teritoriilor pe care si le imparteau;
favorizarea autoritatii traditionale, adica fortele feudale, conservatoare si clericale.
Congresul de la Viena este un moment important al istoriei relatiilor internationale moderne, marcat de semnarea Declaratiei Puterilor cu privire la desfiintarea comertului cu negri si adoptarea Regulamentul cu privire la rangurile reprezentantilor diplomatici, aflat in vigoare si astazi, ambele documente fiind anexate la tratatul principal . Cuvintele cheie ale Congresului au fost "restauratie" si "legitimism".
Pana aici cuvinte frumoase, dar in esenta se stie cum la Congresul de la Viena au fost participantii delegati din aproape toate statele europene, insa deciziile cele mai importante s-au luat de catre marile puteri. Asadar, soarta Europei a fost hotarata de catre delegatii marilor puteri, asa cum se va repeta de doua ori in secolul urmator, XX, la marile conferinte de pace de la Paris, din 1919/1920 si 1946/1947. Scopul suprem a fost de a schimba harta geo-politica a Europei si a intregii lumii, la fel cum s-a intamplat si dupa Primul si, respectiv, Al Doilea Razboi Mondial.
Ceilalti delegati ai statelor coparticipanti nici nu au contat chiar daca sute de milioane de oameni aveau sa sufere in urma acestor decizii.
Totusi cei multi aveau sa stie si sa raspunda pe viitor in a se organiza intr-un mod separat.
Pentru cei care au inteles nu mai este un secret faptul ca banii sunt o relativa, un instrument auxiliar care inlesneste accesul la anumite cercuri de influenta. In concluzie indiferent ca este vorba despre oameni sau state sa deti banii multi ca si fenomen static nu produce efect senzational si dar in combinatie cu exercitarea puterii.
Iata o pilda realista prezentata de Ambasadorul Constantin Vlad in " Note ale unui fost ambasador al României - O pagina de istorie:
35 de ani de la debutul Consultarilor Multilaterale de la Helsinki– preliminarii ale Conferintei pentru Securitate si Cooperare în Europa".
(Fragment ) "Ma revolta nonsalanta, cinismul cu care mari protagonisti ai politicii mondiale îsi disimulau adevaratele intentii, prezentându-si interesele egoiste drept cerinte ale “comunitatii internationale”, frecventa cu care statele mici si mijlocii erau silite, sub presiunea celor puternici, sa adopte pozitii care, pe fond, le contraziceau nazuintele si pozitiile.
Multa vreme am contemplat jocurile diplomatiei de la adapostul catedrei. Intrarea în delegatia României care urma sa plece la Helsinki avea sa însemne o adevarata “coborâre în arena”. Mi se oferea sansa sa particip la pregatirea si desfasurarea primei Conferinte pentru Securitate si Cooperare în Europa - CSCE. Aveam sa ma bucur ulterior de privilegiul de a reprezenta România, ca ambasador, în Finlanda, Japonia si Australia. Am avut apoi prilejul sa cunosc mai bine proportiile discrepantelor dintre Nord si Sud si dimensiunile aberantei curse a înarmarilor lucrând într-un grup de experti ONU la un raport privind relatia dezarmare-dezvoltare. În fine, am simtit, pe viu, tensiunea dintre stiinta si politica în lucrarile unui institut international care se ocupa de problemele securitatii în relatiile Est-Vest Am putut astfel vedea mari oameni politici ai vremii în postura de diplomati, negociatori reputati la lucru, limitele stiintei atunci când aceasta se încumeta sa intre pe tarâmul diplomatiei, dar si potentialitatile unui dialog onest si purtat cu buna credinta între cunoastere si actiunea diplomatica.
Bucurestiul anilor 60 arata un interes deosebit în succesul politicii urmarind slabirea încordarii internationale si întrunirea unei reuniuni dedicate edificarii unui sistem sigur de securitate pe Continent. În urma întelegerilor de la Yalta, România suporta direct consecintele confruntarii Est-Vest si ale cursei înarmarilor ca stat membru al unui bloc politico-militar condus de o mare putere totalitara, care cerea – si avea mijloace sa impuna – tarilor intrate în orbita sa o supunere totala fata de Moscova. În atari conditii, pentru România destinderea si perspectiva unei conferinte europene putea însemna înainte de toate oportunitatea de a-si împlini aspiratia spre autonomie si independenta.
Acestea erau conditiile în care intram în activitatea diplomatica. Am avut sansa ca aceasta intrare sa se faca într-o perioada fasta, când audienta României pe plan international se situa la o cota maxima. Iar aceasta audienta se rasfrângea direct asupra conditiei în care diplomatii români erau priviti si apreciati de partenerii lor, atât din Est, cât si din Vest si din Lumea a 3-a, în raporturile bilaterale, precum si în reuniunile multilaterale..."
Pune mana pe carte!
Sa ne intoarcem dinnou la studiul Institutului German pentru Economie din Berlin pentru un argument cu efect opus sau colateral al saraciei, in care este precizat ca multi dintre subiecti din patura inferioara a societatii lucreaza mai putin, ca urmare a unei sanatatii precare, si sunt astfel platiti mai prost. Teama permanenta a celor multi de a-si pierde locul de munca este cu atat mai mare fara o alternativa la mentinerea echilibrului financiar ii conduce pe cei multi la pierderea ratiunii, dezumanizarea devenind victimele disperari pentru .
O alta variabila care i-a condus pe cercetatorii studiului la concluzia ca oamenii bogati traiesc mai mult este nivelul educatiei. Acestia au constatat ca, in general, oamenii cu studii superioare lucreaza in medii mai putin daunatoare sanatatii si au in acelasi timp acces la informatii privitoare la riscurile si preventia imbolnavirii.
Asadar, mesajul este clar , nici acest studiu nu raspunde la intrebarea daca banii aduc fericirea sau nu, insa certifica negru pe alb faptul ca ei ofera - cel putin unora, in cazul de fata - mai multi ani la pensie. Si daca nu reusesti in cursul anilor de viata sa te imbogatesti considera ca bunul cel mai de pret al omenirii a fost si va ramane cunoasterea. Caci un intelept indemn popular ne recomanda sa cautam cunoasterea si nici o data nu vom mai singuri.
Dr. Darius Stan
