duminică, 27 decembrie 2009

De sarbatori marile puteri fac concesii




Dupa paralizia creata de increderea in externul indepartat, in alte forme oculte ce conduceau interesele Georgiene pe undeva in SUA, satula de eterna rabdare diplomatica ( conform dispozitiei doamnei Clinton),Georgia se reintoarce catre vicinul apropiat, Rusia si propune sa cada de acord sa-si redeschida frontiera terestra conform anuntului din 24.12.2009 facut de Agerpres
Georgia si Rusia s-au pus de acord sa-si redeschida frontiera terestra, dupa trei ani de la inchiderea acesteia, a anuntat joi diplomatia georgiana.
"Decizia de a redeschide (frontiera, n.r.) a fost luata", a declarat ministrul-adjunct de externe, dna Nino Kalandadze, citata de AFP.
Ea a precizat ca cele doua tari, care s-au infruntat in august 2008 in cadrul unui razboi-fulger si care au in continuare relatii tensionate, au gasit un acord pentru a redeschide punctul de frontiera Verhni Lars, inchis in 2006.
Acest punct de frontiera este singura cale de acces ce nu se afla in regiunile separatiste georgiene Osetia de Sud si Abhazia, situate in centrul conflictului de anul trecut si a caror independenta a fost recunoscuta de Moscova.
Deci fermiteatea propusa de presedintele Miheil Saakasvili s-a aratat.
Acum in conformitate cu raportul UE reiese ca inclusiv Washingtonul a sfatuit autoritatile georgiene (administratia SUA) sa „dea dovada de masura si sa evite cu orice pret un conflict militar cu fortele rusesti”.
Prins cu garda jos, Saakasvili a cerut ajutor Occidentului.
Nicio mare putere nu a răspuns apelului. Mai mult, probabil statele occidentale au tratat cu usurare faptul ca Georgia nu a primit unda verde la summitul NATO – altfel Franta, Germania, chiar si Romania ar fi fost obligate sa apere teritoriul georgian in cazul unui atac rusesc.
Liderul georgian a calculat eronat si pe acest front, iar un indicator lesne de imaginat - Europa nu isi permite nici un razboi impotriva Rusiei cu atat mai mult a un razboi pornit de un guvernator numit intr-o colonie economica.


Resursa energetica forta negocierilor Rusesti
La inceputul lui septembrie, presedintele rus Dimitri Medvedev a acuzat Ucraina ca „nu joaca dupa reguli“, atunci cand a incercat sa schimbe contractul referitor la tranzitul gazelor naturale catre Europa de Vest. Mai devreme, in august, prim-ministrul ucrainian, Iulia Timoshenko, a surprins pe toata lumea, aparent si pe rusi, afirmand ca Ucraina si Rusia si-au aranjat toate divergentele din sfera energiei. Asta s-a intamplat dupa doua intreruperi totale aproape identice de gaze naturale in ianuarie 2006 si ianuarie 2009, pentru care Rusia a acuzat Georgia si respectiv Ucraina.
Critic este faptul ca acest conflict dintre Ucraina si Rusia, nu afecteaza doar Ucraina. O mare parte din restul Europei ingheata de asemenea in intuneric si multe alte ingrijorari legate de acesata stare de lucruri nu sunt greu de gasit pe continent.
Gazprom, monopolul rus asupra gazului si marfa vitala pe care o controleaza au fost utilizate in mod repetat drept unealta politica a statului si, chiar daca in mod oficial, Gazprom prezinta disputele sau acordurile cu partenerii ca pe proceduri obisnuite de business, realitatea sta cu totul altfel: clientii, preturile de livrare si transportul sunt aprobate personal de presedintele Rusiei si de adevaratul detinator al puterii, omniprezentul prim-ministru, Vladimir Putin. Gazele naturale ale Gazprom sunt folosite de Kremlin ca element central in politica externa, fie cu fostele membre ale Uniunii Sovietice, fie cu tarile din vestul Europei.
Pentru Rusia, Gazprom-ul si gazele naturale sunt daruri de la Dumnezeu, fiind folosite pentru a acoperi deficiente majore din economia rusa cu un influx de bani gheata care vin de la tarile vecine, cu probleme de energie. Ele reprezinta vestigii ale puterii pe care economia disfunctionala a unui stat foarte corupt nu ar putea sa le obtina altfel. Compania are cele mai mari rezerve de gaze naturale din lume cu 33 de trilioane de metri cubi de rezerve de gaz exploatabile, o putere de aprovizionare pe 60 de ani - bazata pe productia curenta. Chiar si dupa cele mai severe definitii ale Statelor Unite cu privire la criteriile economice si de licenta, numarul este imens, 22 de trilioane de metri cubi, aproape de patru ori rezervele Statelor Unite. Rata rezervelor pentru productie a Gazpromului este una dintre cele mai mari din lume.
Ineficienta sau nu, prestatia Gazprom a fost masiva, producand 0,54 trilioane de metri cubi de gaz in 2008, o productie aproape egala cu productia Statelor Unite de 0,55. Compania este de asemenea un producator major de petrol cu 870 de mii de barili de petrol si condensati pe zi. In plus, in ceea ce priveste productia de gaz si petrol, Gazprom mai are o alta trasatura unica in Rusia - monopolul pe distributia si transportul de gaz. In 2008, activitatile Gazprom au inregistrat 10% din PIB-ul Rusiei.
Dar nu totul este roz, fiind in realitate o companie destul de disfunctionala. De-a lungul ultimilor ani, Gazprom a manifestat o mare disproportie intre productia - stagnanta - si angajamentele interne si externe. Stimulentele si capitalul necesar extinderii productiei pur si simplu nu exista. Consumul intern al Rusiei este enorm, mai mare cu aproape 25 de procente pe persoana decat in S.U.A. Datorita economiei ruse necompetitive, preturile interne sunt foarte mici, uneori 10% din cele internationale, si de cinci ori mai mici decat cele americane, care sunt oricum sub plafonul international.

Presiunea asupra Gazpromului a fost temporar slabita dupa incetinirea economica recenta. Industria a ajuns practic sa stagneze. Dar ziua socotelilor nu este departe. Capitalul pentru noi investitii a fost pierdut odata cu scaderea preturilor la nivel international. In plus au mai aparut si rezervele masive de gaz, disponibile sub forma lichida, in special din Qatar, care incepe sa devina un furnizor major.

Deficienta productiei, care cu trei ani in urma era estimata la cel putin 0,09 trilioane de metri cubi pe an, se va mari probabil in urmatorii ani, din moment ce ofertele catre clientii externi au crescut, combinate cu angajamente interne care depasesc estimarile. Solutia Moscovei a fost sa insarcineze Gazprom sa produca mai mult. Dar din cauza fondurilor interne limitate si a inabilitatii companiei de a dezvolta noi licente profitabile, directorul executiv, Alexei Miller, a inceput sa ceara taxe de sarbatori.
Pentru toti observatorii, inclusiv populatia rusa, Gazprom va beneficia enorm prin debarasarea de propriile bunuri si deschiderea catre capitalul privat si companii straine. Dar obiceiul de a detine monopolul si controlul este greu de inlaturat si exemple recente arata dovezi clare. In incercarea guvernului de a adauga si mai multe bunuri la portofoliul deja imens al Gazprom, in aprilie 2008 gigantul camp Chayanda cu 1,24 de trilioane de metri cubi de gaz si 513 de milioane de barili de petrol si condensati au fost transferati catre Gazprom, fara niciun proces de licitatie. Un asemenea transfer ar crea o companie multi-miliardara oriunde in lume. Dar in cazul Gazprom, piata nu a reactionat la aceasta mare infuzie de resurse; capitalizarea pietei companiei nu s-a schimbat si nu a fost observata nicio valoare de piata care sa fi fost adaugata. Un factor principal ar fi ca avand una dintre cele mai mari rate a rezervelor pentru productie, aceste resurse sunt pur si simplu adaugate la cele prezente deja, extinzand rata rezervelor pentru productie la peste 60 de ani. Mai multe rezerve nu inseamna rezolvarea problemelor capitalizarii joase a pietelor sau ale productiei stagnante ori aflate in declin.
Cumpararea mai multor bunuri folosind practici de imprumut pradalnice, distractia favorita a bancii Gazprom, nu satisface piata. Solutia este evidenta si dureroasa: divizarea conglomeratelor Gazprom in segmente industriale individuale, chiar si daca se vor mentine sub controlul statului. Companii mai mici, concentrate pe segmente industriale, conducte de gaz locale, distributie, activitati bancare, media vor fi mai eficiente. Piata va recompensa cele mai eficiente companii, cu evaluari mai bune, daca nu pentru altceva, pentru transparenta. Dar oricat de convingator ar fi acest argument, nu este bine ca asta sa se intample in actuala Rusie care a inceput cu Putin si asaltul impotriva Yukos din 2004. Kremlinul vrea sa aiba control deplin asupra industriilor, fapt vazut ca o strategie. Strategic a luat o imagine vasta si paranoida, incluzand petrol, gaz, activitati miniere, media, activitati bancare, productie de avioane etc. Aceste industrii sunt acumulate de o mana de companii mari, exact ca pe timpurile sovietice, dand control deplin Kremlin-ului asupra administratiilor locale si guvernelor straine.
Aceste companii rusesti care raporteaza presedintelui, si, mai important, lui Putin, dau Rusiei iluzia puterii si prestigiului pe care crede ca-l merita dupa prabusirea Uniunii Sovietice. Pentru Gazprom este clar ca cu cat mai mare, cu atat mai bine, fiind o companie gigant care ofera iluzia puterii, chiar daca asta are loc la un cost imens in absenta unei piete robuste si diverse. Compania pare mai degraba sa fie consumata de planurile proprii, construind cea mai mare cladire din Europa ca sediu.

Nemultumitii esecului de la Copenhaga
Politicienii si aparatorii mediului inconjurator din Europa manifesta o adanca dezamagire fata de esecul liderilor mondiali de a incheia un acord dur si obligatoriu in Copenhaga asupra reducerii emisiilor de gaze cu efect de sera.
Preturile europene ale permiselor pentru emisiile de carbon s-au redus cu aproape 9% luni, pe Bursa Europeana a Intereselor Climatice. Expertii sustin ca scaderea preturilor este o reactie imediata fata de rezultatul discutiilor de la Copenhaga.
Companiile europene nu au fost singurele care au fost cuprinse de dezamagire fata de esecul incheierii unui acord dur asupra schimbarii climatului.
Adresandu-se participantilor la o conferinta asupra energiei, premierul britanic Gordon Brown a subliniat aceasta dezamagire, chiar daca a sustinut ca discutiile din Copenhaga au reprezentat doar primul pas.
“Nu pot sa imi ascund dezamagirea”, a declarat Gordon Brown. “Nu am obtinut tratatul asupra schimbarii climatului. Totusi, noi inca facem presiuni in acea directie, si doresc sa spun ca aceasta campanie pe care o prevad se poate termina in urmatoarele cateva luni.”
Dnul Brown a mai declarat ca tarile au fost de acord sa limiteze incalzirea globala la 2 grade Celsius peste nivelurile pre-industriale si sa se semneze in urmatoarele cateva saptamani normele privind reducerea emisiilor.
Alti politicieni europeni si-au temperat de asemenea reactiile. Brice Lalonde, ambasadorul francez la discutiile asupra schimbarilor climatice, a declarat ca desi acordul de la Copenhaga nu a fost ideal, nu a fost nici un esec.
Lalonde a declarat la postul de radio Europa 1 ca acordul este critic din doua motive cheie. Primul, acordul a stabilit o cifra pentru ajutoarele climatice. Al doilea, acordul a subliniat transparenta, asadar fiecare tara va sti ce fac ceilalti in vederea reducerii emisiilor lor.
Uniunea Europeana (UE), ca un intreg, a promis ca va face unele dintre cele mai mari reduceri de emisii din lume, cu o norma de reducere a acestora pana in anul 2020 cu 20% sub nivelurile din 1990. UE s-a oferit sa reduca emisiile cu 30% daca natiunile bogate se alatura procesului.
Unele grupuri de protectie a mediului, incluzand Greenpeace, invinuiesc UE pentru ca nu a reusit sa forteze China si Statele Unite, in particular, sa adopte un acord dur la Copenhaga. Greenpeace cere politicienilor sa ajunga la un cord semnificativ anul viitor.


Autor:Darius Stan

marți, 22 decembrie 2009

Emil Boc si autonomia maghiara

PD–L a fost nevoit in cursul negocierilor pentru formarea guvernului sa accepte asumarea proiectului autonomiei culturale, a carui adoptare o blocase in legislatura trecuta.
 PD s-a opus acestui proiect referitor la minoritatea maghiara inca din 2005, desi nu a facut-o in modul categoric al PRM sau PSD.
Proiectul elaborat de UDMR a fost aprobat de guvernul Tariceanu in luna mai 2005 si trimis Senatului ca prima camera sesizata. in linii mari, Legea statutului minoritatilor nationale, cum era numele ei initial, propunea constituirea unor organisme ale minoritatilor care sa decida in toate aspectele legate de cultura si educatia proprie.
Un asemenea for intitulat Consiliul National al Autonomiei Culturale dobindea putere de decizie cit priveste infiintarea sau desfiintarea unor scoli, numirea sau destituirea directorilor sau cu privire la programa scolara referitoare la limba materna si istoria proprie.
Ungurii s-au simtit mereu inconfortabil intr-o ambianta publica care ignora versantul maghiar al istoriei Transilvaniei sau care il prezinta in termenii unei adversitati ireductibile si au sperat ca prin aceste mecanisme sa dobindeasca libertatea de a vorbi despre sine altfel decit din perspectiva strict româneasca. in termeni juridico-plitici, este vorba de a obtine o „autonomie culturala“, una lipsita insa de o dimensiune teritoriala.
Grupurile politice ale PSD, PRM si PD au ridicat insa succesiv obiectii si prin urmare legea era respinsa de Senat in octombrie 2005.
Dupa intrarea proiectului in dezbaterea Camerei Deputatilor, grupul PD a votat iarasi impotriva in Comisia de administratie publica. De atunci dateaza adversitatea tot mai pronuntata dintre UDMR si PD, peste care nu s-a trecut, se pare, decit in ultimile saptamini.
In esenta, democratii priveau cu mare reticenta constituirea unor organisme decizionale ale minoritatilor, diferite de organismele guvernamentale obisnuite, dar si-au impachetat obiectiile in formule „europene“.
Intr-un interviu acordat Revistei 22 in 8 decembrie 2005, Emil Boc spunea ca partidul sau ar sustine, totusi, legea statutului minoritatilor „cu conditia ca România sa nu fie un poligon de incercare in privinta unor suprastandarde in materia drepturilor minoritatilor nationale. Trebuie sa avem aceleasi standarde pe care le gasim peste tot in Europa, si nu standarde care sa ne creeze probleme suplimentare cu tensiunile aferente“, incheia Emil Boc.
De fapt, PD nu facea exceptie, singura grupare care parea, pe atunci, dispusa sa sustina legea autonomiei fiind PNL, dar pozitia democratilor atrasese atentia deoarece faceau parte din majoritatea guvernamentala.
Dezbaterea depasea insa granitele politicii românesti, deoarece UDMR reusise sa puna subiectul pe agenda Parlamentului European. Raportul Moscovici, cu privire la tarile in curs de aderare, adoptat la finele anului 2005, recomanda României sa adopte o lege a autonomiei culturale.
PD s-a distins atunci din nou cautind sa combata impresia ca legea statutului minoritatilor ar fi devenit o conditie a aderarii la UE.
Monica Iacob Ridzi, care ocupa pozitia de observator in Parlamentul European, sustinea ca Romania are cit priveste minoritatile nationale o politica superioara altor tari europene deoarece „este singura tara care are in Parlamentul national reprezentanti a 18 minoritati nationale, pe linga cea maghiara". in consecinta, sustinea reprezentanta PD in Parlamentul European, legea statutului „nu reprezinta o conditie pentru integrarea României in Uniunea Europeana“.
Acestea fiind antecedentele legii minoritatilor, se intelege ca PD-L a facut mari eforturi ca sa treaca peste mai vechile sale opinii. PD-L a sperat pina in ultima clipa ca va reusi sa-i atraga la guvernare pe liberali, dar confruntati cu perspectiva unui esec dramatic au fost nevoiti sa accepte conditiile puse de UDMR.

Interesele comunitatii maghiare pot fi mai bine promovate de la guvernare, afirma Marko Bela

Presedintele UDMR, Marko Bela, a explicat, intr-un interviu aparut marti 19 12 2009in cotidianul Nepszava de la Budapesta, preluat de MTI, motivele deciziei formatiunii sale de a intra la guvernare alaturi de PD-L. In opinia presedintelui UDMR, partidul etnicilor maghiari din Romania are sanse mai mari de a afirma interesele comunitatii pe care o reprezinta din interiorul coalitiei de guvernamant decat din opozitie.
Potrivit lui Marko Bela, PD-L a acceptat, in principiu, toate prioritatile UDMR: aprobarea legii minoritatilor, adoptarea unor amendamente in favoarea minoritatilor la legea educatiei, descentralizarea, revizuirea demarcarii regiunilor economice, participarea expertilor maghiari in institutiile locale, finantarea bisericilor si invatamant superior in limba materna. Marko Bela a tinut insa sa precizeze ca aceste intentii pot fi judecate numai dupa rezultate.
Acordul de coalitie semnat intre UDMR si PD-L la sfarsitul saptamanii trecute include referiri la proiectele legislative promovate de ambele parti, inclusiv proiectul legii minoritatilor, care reglementeaza autonomia culturala, careia anterior PD-L si alte partide i s-au opus vehement, noteaza cotidianul Nepszava

luni, 21 decembrie 2009

Republica Populara Chineza, un model al capitalismului asiatic


Nimeni nu te intreaba cine ai fost. Toata lumea te intreaba cine esti.

Daca va mai amintiti, vorbeam candva de sistemul de garantare al celor ce decid de pe pozitii de putere. Vorbeam de exemplul pe care il da China ,mai in timpul prezent si de cum a platit un ministru in China semnarea unui contract non-eficient .....subminand politica protectionista a statului in industria farmaceutica. Simplu a fost impuscat in piata publica.
Iata de asemenea si alte cazuri similare. Suspectii in cazul laptelui contaminat au fost executati.
La zece luni de la scandalul urias din China, din cauza laptelui praf contaminat cu melamina care a provocat moartea a sase bebelusi si imbolnavirea a altor 300.000, doua persoane condamnate la moarte pentru rolul jucat in acest caz au fost executate, astazi, relateaza AFP
in ianuarie, Zhang Yujun si Geng Jinping au fost condamnati la pedeapsa capitala de un tribunal din Shijiazhuang, capitala provinciei Hebei, in urma scandalului din septembrie anul trecut, care afecteaza si acum imaginea in lume a produselor fabricate in China. Alte 19 persoane implicate in acest caz se afla dupa gratii. Justitia a stabilit ca cei doi au pus in pericol securitatea publica. 22 de fabrici au scos pe piata produse cu melamina, insa in centrul afacerii a fost grupul Sanlu, care a vândut peste 900 de tone de lapte praf contaminat Scandalul a provocat o adevarata psihoza in China si nu numai, tinând cont ca in unele tari au fost retrase de pe piata produsele ce contineau lapte si erau fabricate in China. 300.000 de copii au avut nevoie de ingrijiri medicale. Unele spitale abia au facut fata valului de bebelusi bolnavi. Melamina este un produs toxic, ce poate produce pietre la rinichi si provoaca grave probleme renale....
Si apoi vei spune ca nu este dreptate aceasta .
Iar eu voi fi nevoit sa recunosc ca nu este nici acolo dreptate, dar nici un sistem fara de garantie nu este eficient .....
Iata inca un exemplu: Daca in 1953 China era considerata o tara subdezvoltata economic, tehnologic.... etc., astazi tehnologia chineza se pregateste sa devina exponentul principal al exportului mondial.

China si noua generatie feroviara
În China, trenul urmeaza sa devina concurentul avionului. Tehnologia chineza se pregateste si de export.
De uriasul pachet chinezesc de masuri pentru stimularea economiei a beneficiat pâna acum preponderent bransa constructiilor, si mai ales infrastructura de cai ferate.
Republica Populara si-a propus sa construiasca în urmatorul deceniu alti 16.000 de kilometri de cale ferata pentru trenuri de mare viteza, capabile sa ruleze cu peste 350 de kilometri pe ora. Trenul urmeaza sa devina concurentul avionului.
Manageri germani aflati în China sunt convinsi ca nu va mai dura mult pâna când chinezii vor fi capabili sa construiasca cele mai moderne garnituri de tren în regie proprie.
Visele ferate chineze
China apasa pe acceleratie în competitia pentru fabricarea celor mai moderne garnituri feroviare. Deja la sfârsitul acestei luni, calatorii nu vor mai strabate ruta dintre Wuhan si Guangzu în zece ore ca pâna acum, ci în numai trei.
Viteza medie, pe acest tronson, lung de 1000 de kilometri, va fi de 350 de km/h. Nicaieri în lume nu mai exista o legatura atât de rapida pe o distanta atât de lunga.
Pe termen mediu, trenuri de mare viteza urmeaza sa concureze avioanele, gratie tehnologiei chineze - aceasta este viziunea expertului în transporturi Sun Zhang, profesor la Universitatea Tongji din Shanghai.
Acesta a declarat: "China a avut dintotdeauna un vis. Guvernul vorbeste mult despre intentia de a asigura tarii o baza pentru inovatii. Pâna acum, noi am fost mereu cei care au importat si care au fost înapoiati. Politica noastra este sa aducem în tara tehnologie straina, sa formam companii mixte si sa promovam marcile chinezesti. Tehnologia nu cunoaste granite. China este pentru caile ferate cea mai mare piata din lume. Pentru Germania acesta este viitorul: cooperarea cu China."
Export de tehnologie
Firmele germane, însa, joaca un rol secundar la constructia tronsonului de mare viteza Wuhan-Guangzu. Siemens furnizeaza subansamble pentru garniturile de tren. În plus, în martie, compania germana a primit comenzi consistente pentru sisteme de propulsie si boghiuri.
Acestea vor fi folosite la 100 de garnituri de tren, destinate sa ruleze pe ruta Beijing-Shanghai, aflata în faza de executie, si care va fi data în folosinta peste patru ani. Importul unor garnituri complete de tren din Germania apartine trecutului.
Seful concernului Siemens, Peter Loescher, a dat recent urmatorul raspuns la o întrebare legata de o eventuala concurenta din China: "Aceasta concurenta exista deja astazi. Pentru noi, piata chinezeasca este o piata importanta si aici facem afaceri excelente cu trenurile noastre de mare viteza."
Chinezii însa, vor sa-i întreaca pe nemti si vizeaza pietele tarilor dezvoltate. La începutul anului 2010 se va lua decizia privind constructia, de catre concernul chinezesc CSR, în colaborare cu Bombardier din Canada, a unui tronson de mare viteza spre Las Vegas, SUA. Chinezii vor de asemenea sa obtina contracte consistente în Marea Britanie.
Sansele sunt reale fiindca pot construi cu 20 la suta mai ieftin decât concurenta lor din Japonia sau Germania, afirma acelasi profesor Sun Zhang.
"Rusia, cu suprafata sa uriasa, manifesta si ea interes pentru trenurile chienzesti de mare viteza. Asta si fiindca rusii au pe zone întinse sol înghetat în permanenta. Trenurile chinezesti de mare viteza prezinta un avantaj considerabil fiindca sunt un amestec din ceea ce are mai bun tehnologia straina. Noi le-am comparat pe toate."

China si cresterea economica accelerata

Consumul industrial,cresterea veniturilor si schimbarea traditiilor de
consum fac din China motorul schimbarii configuratiei pietei
mondiale.In goana sa dupa resurse,ea trage dupa sine economiile
regiunilor din care se aprovizioneaza.Cu doar un deceniu in urma,
China era exportator net de petrol. Acum este cel de-al treilea
exportator mondial,dupa SUA si Japonia.Economia inghite anual 600
milioane tone de petrol,cele mai importante cantitati (60%)
importandu-le din Orientul Mijlociu.Rusia,Australia si Indonezia vand
si ele petrol Chinei.

O alta imagine: moda localurilor de tip american,aparute in toate
marile orase,a dus la explozia consumurilor preparatelor din carne de
vita,produse fara nici o cautare acum 10 ani de zile,in voga
astazi.Castigatoare de pe urma schimburilor obiceiurilor de consum
alimentar al sutelor de milioane de chinezi din zonele urbane sunt
Canada si SUA,piete de pe care China va importa 350 mii tone carne de
vita in urmatorul deceniu.
Plantatiile de cauciuc din sudul Thailandei acopera cererea de
anvelope a industriei chineze de automobile,al carui ritm anual de
crestere este de 75%. Producatorii de otel din Japonia si Coreea de
Sud prospera de pe urma celui mai important client,China.Fabricile de
componete electronice din Taiwan si Malayesia exporta in China circa
90% din ceea ce produc.Iar daca pentru Japonia,SUA sau Europa,China
este perceputa ca pericol,prin prisma exporturi- lor sale anuale de
313 miliarde dolari,tarile din Asia de Sud-Est au o perceptie
diametral opusa.China este cel mai serios cumparator de materii prime
din regiune,in 2003 a cheltuit 413 miliade dolari, bani care au
revigorat economiile Thailandei,Taiwanului si Malayesiei.Pentru ele
problema nu este deficitul commercial in relatia cu China,ci
capacitatea de a face fata cererii ei de materii prime.
Politica de reconstructie a economiei chineze a implementat multiple
facilitati fiscale care nu au intarziat sa atraga masiv investitiile
straine in China. Prin acest procedeu,China a reusit sa atraga mariile
companii transnationale ale lumii, care si-au stabilit sediul central
la poalele Marelui Zid.In topul exportatorilor din intreaga lume,China
a ajuns sa ocupe locul intai,urmata de SUA si Coreea,43% din totalul
exporturilor sale fiind rezultate din productia
transnationalelor.Industria textile din intreaga lume a fost practic
sfasaiata de industria textila chineza.Nume de marca,gen Fratelli
Piacenza(cu o istorie de 270 de ani in Italia),si-au mutat sediul in
China,acelasi lucru intamplandu-se si cu celebrul creator de moda
Ermeneglido Zegna.
SUA,Japonia,Coreea de Sud,Singapore si Finlanda au dat tonul
investitiilor straine in economia chineza,aducand,in 2003,41 de
miliarde de dolari in tehnologie si fonduri.Samsung.IBM,Nokia,Motorola
au deschis in China cel mai mare numar de filiale din lume.Fara
indoiala apetitul lor investitional a fost si este determinat de
avantajele ce vin la pachet cu marimea si crestera pietei interne
chineze,cu surplusul de forta de munca,cu lanturile de furnizori
extrem de bine organizate si,nu in ultimul rand,cu oferta generoasa a
guvernului chinez in materie de facilitati fiscale.

Forta de munca este disciplinata,produce mult si costa putin.Un
muncitor calificat este platit cu 43 euro pe luna.Studiile superioare
ii costa pe angajatori ceva mai mult,circa 100 euro lunar.Este salariu
mediu brut lunar al unui inginer, architect sau medic.De-a dreptul
modest,chiar si in comparativ cu statele centrale si est
europene.Salariul mediu brut lunar al unui polonez este de 547 euro
lunar,al unui sloven de 1100 euro lunar.Pana si romanii se pot
considera mai avuti cu 180 euro pe luna.
Alaturi de forta de munca,regimul fiscal este cel de-al doilea punct
de atractie pentru capitalul strain.Companiile straine platesc
impozite de pana la 27%,cu 6% mai mici decat cele locale,si se bucura
de reduceri si scutiri fiscale daca isi localizeaza productia intr-una
din cele sase zone economice speciale sau in una din cele 14 zone
libere.Cota de impozitare a companiilor care-si deschid capacitati de
productie in aceste zone este de 15%.
Nu in cele din urma,conteaza si legile aspre care sanctioneaza
evaziunea fiscala si coruptia functionarilor publici chinezi.Pentru
frauda fiscala sau "spaga" in valoare de 2500 euro,pedeapsa legala
este de neconceput pentru lume occidentala,20 ani inchisoare.
Aderarea Chinei la Organizatia Mondiala a Comertului ,in 2001,a impus
schimbarea politicii de atragere a investitorilor straini.Pentru ca
legiile OMC interzic discriminarea fiscala intre companiile nationale
si cele straine,guvernul chinez este nevoit sa reformeze codul fiscal
in vigoare,actionand in doua directii.Prima consta in unificarea
cotelor de impozitare la 24%-27% pentru toate companiile de pe
piata,indiferent de originea capitalului.Cea de-a doua se refera la
taxa pe valoarea adaugata.In prezent este de 17% si se plateste de
catre toate companiile producatoare.Noul cod fiscal va stabili
posibilitatea unor deduceri substantiale ale TVA pentru impozitele de
echipamente ale companiilor din industria
chimica,metalurgica,IT,constructii de nave si automobile.
Prin aceasta reforma,guvernul de la Beijing incearca sa impuste doi
iepuri dintr-un foc: impacarea OMC-ului si stimularea
capitalului,indiferent de provenienta.Noul cod fiscal va fi
definitivat in urmatorii doi ani de zile,iar implementarea sa va lua
sfarsit in 2010.

Obtinerea statutului de putere nucleara

Marii actori economici care au ramas in scena la ora actuala pe piata
mondiala sunt putini: mariile corporatii transnationale,pe de o
parte,Europa,Japonia,China,SUA,pe de alta parte.Rusia e doar o
problema,nu si un mare actor economic.Previziunile FMI indica si
pentru acest an drept supraputere economica SUA.In acelasi timp PIB-ul
Chinei a crescut in 2003 cu 9,1% comparative cu anul anterior,ajugand
la 1400 miliarde de dolari.Aceasta este cea mai mare crestere din
1997,in ciuda epidemiei de pneumonie atipica de la inceputul anului.
Aceste cresteri uriase ale economiei chineze din ultimii ani nu au
neglijat insa problema militara sau cea referitoare la arme nucleare
sau cuceriri spatiale.Putere nucleara a Chinei este recunoscuta acum
prin existenta celor 20 de rachete nucleare intercontinentale si cele
6 submarine nucleare.Armata Chinei este cea mai mare din lume,cu 2,5
milioane de soldati la care se mai adauga 1,3 milioane personal
paramilaitar care alcatuiesc fortele politienesti.Mai nou China a
solicitat chiar aderarea oficiala la grupul tarilor exportatoare de
materiale nucleare.Programele de cercetare,recenta unificare cu UE
pentru lansarea de sateliti artificiali sunt alte cateva aspecte care
spun multe despre ambitiile Chinei in mai largul context mondial.
Pentru a contrataca expansiunea Chinei,SUA incearca permanent diverse
tehnici de limitare,de la cele de natura pur economica,la cele care
tin de inarmare si de apararea drepturilor omului.
China a ramas in continuare cel mai mare creditor al SUA, pozitie ocupata din septembrie 2008, investitiile publice si private in titluri de trezorerie americane urcand in ianuarie la aproape 740 miliarde dolari fata de 724 miliarde dolari in decembrie 2008.
Aceste date apar publicate de guvernul SUA, si totodata la cateva zile dupa ce premierul chinez Wen Jiabao si-a exprimat temerile referitoare la investitiile tarii sale in contextul cresterii deficitului bugetar american.

Autor: Darius Stan

duminică, 20 decembrie 2009

Presa internationala trece in revista evenimentele din decembrie 1989, oprindu-si atentia asupra situatiei actuale din Romania

Amintind versurile Adei Milea, care suna asa: „Ceausescu n-a murit!/ Ne vegheaza indarjit/ Ceausescu e o scoala/ Ceausescu e o boala." Autoarea articolului aparut in cotidianul vienez Der Standard , Laura Balomiri, aminteste ca nici pana astazi pentru multi nu e clar daca cele petrecute cu 20 de ani în urma au fost o "revolta populara spontana sau un puci" si puncteaza evenimentele care s-au succedat acelor zile fierbinti de decembrie 89: inducerea în eroare a populatiei, alimentata cu stiri potrivit carora "teroristi straini" ar fi încercat sa destabilizeze situatia; ajungerea la putere a lui Ion Iliescu, fost activist de partid si ministru al tineretului în timpul regimului Ceausescu,care reuseste sa detina chiar trei mandate prezidentiale; sosirea minerilor în 1990, „incurajati" de presedintele Iliescu, care au înabusit protestele pasnice contra „neocomunistilor”. In sfrasit, citim în Der Standard, „vechea garda a devenit noua elita politica si economica a tarii, acaparand averi considerabile, prin împartirea posturilor importante din economie si administratie”. Cotidianul austriac mai scrie: „Profitorii revolutiei furate au fost si sunt pe mai departe fostii membri ai Securitatii, dintre care cei mai multi ocupa posturi importnate în plan politic si economic precum si dubiosii baroni locali.”
În articolul consacrat aceluiasi subiect Oberösterreichische Nachrichten aminteste ca Romania a fost singura tara din estul Europei în care schimbarea regimului a fost însotita de varsari de sange si ca nici pana în prezent crimele comise în timpul regimului comunist n-au cercetate si elucidate.
„În ghiarele Securitatii” este titlul unui interviu publicat de revista Stern cu scriitorul si jurnalistul german Helmuth Frauendorfer, originar din Banat, despre amintarile si presiunile exercitate de politia politica din Romania asupra scriitorilor. Recunoasterea, recenta, în public, de catre scriitorul Werner Söllner, si el originar din Romania, ca a fost informator al Securitatii, a declansat în presa germana o dezatere intensa pe aceasta tema initiata de scriitorii germani din Romania.
Neue Zürcher Zeitung îsi opreste atentia în editia de astazi asupra evolutiilor de pe scena politica de la Bucuresti si apreciaza ca prin propunerea lui Emil Boc pentru functia de premier, presedintele Traian Basescu „alege conflictul”. Ziarul elvetian de limba germana conchide: „În atari conditii nici nu poate fi vorba de un guvern, care sa se bucure de un sprijin larg, de care Romania ar avea atata nevoie si pentru care ar trebui facute unele compromisuri”.

Acord climatic neaprobat la summitul de la Copenhaga

Conferinta climatica de la Copenhaga s-a încheiat, reusind sa evite esecul în ultima clipa. Dupa o ultima sedinta-maraton, care a avut loc în cursul noptii, delegatii din 193 de tari au anuntat într-o declaratie finala ca au luat act de asa-numitul Acord de la Copenhaga, fara a-l adopta însa. Documentul este rezultatul negocierilor dintre presedintele american, Barack Obama, premierul chinez, Wen Jiabao si Uniunea Europeana. Mai multe tari în curs de dezvoltare au criticat însa dur acordul. Acesta nu poate fi aprobat decât prin consens, iar în conditiile actuale vor fi mentionate tarile care îl accepta si cele care îl resping, fara a se mai efectua deocamdata un vot asupra textului final.

Argumentele economice elaborarii actului de la Copenhaga

Actiunile la scara globala sunt dificile cât timp exista interese nationale puternice. Avangarda unei politici climatice mondiale combate acest neajuns prin prezentarea unor argumente economice si stiintifice
În capitala Danemarcei toti au venit cu ganduri bune. Oaspeti de onoare, sefi de stat si de guvern, membri ai delegatiilor, ai organizatiilor non-guvernamentale, ai ONU, observatori si activisti ai mediului, oameni de stiinta, economisti, etc.
Printul Charles, mostenitorul tronului Marii Britanii, a declarat la Copenhaga: „În timp ce sistemele care fac posibila salvgardarea vietii pe planeta noastra încep sa intre în colaps si propria noastra supravietuire începe sa fie pusa sub semnul întrebarii, trebuie sa ne gândim la faptul ca ai nostri copii si nepoti nu vor întreba ce a spus generatia noastra ci ce a reusit sa faca. Haideti sa gasim un raspuns la aceste chestiuni, de care sa fim mândri.”
În ciuda faptului ca oamenii de stiinta au calculat de mult câte gaze responsabile pentru efectul de sera mai pot fi emanate pentru a mentine efectul de încalzire sub plus doua grade celsius, sau chiar 1,5 , drumul care trebuie urmat nu este atât de clar.
Limpede este însa, ca o economie ecologica si durabila ar trebui sa arate cu totul altfel decât economia globala de astazi. Este vorba nici mai mult nici mai putin decât despre sfârsitul economiei întemeiate pe carburantii fosili.
Pentru multe tari în curs de dezvoltare si pentru majoritatea organizatiilor non-guvernamentale se anunta nevoia unei schimbari de sistem. Kumi Naidoo, coordonator al actiunii tictac, si presedinte al organizatiei Greenpeace International, a reprodus un citat al lui Albert Einstein, care se potriveste situatiei în care ne aflam.
„Atunci când esti confruntat cu o problema cu adevarat mare, cu o criza veritabila, aceasta nu poate fi rezolvata cu ajutorul acelorasi idei, institutii si modele de gândire care au generat criza. Este necesar un mod nou, diferit de gândire.”
Kumi Naidoo a continuat: „daca vrem sa asiguram fiecarui om de pe pamânt un standard de viata similar cu al locuitorilor tarilor industrializate, am avea nevoie de opt planete cum este pamântul. Nu le avem pe acestea. Si, la prezenta reuniune la vârf nu exista un plan B. Avem un singur pamânt si trebuie sa recunoastem ca resursele sale sunt limitate si ca trebuie sa împartim mai echitabil aceste resurse.”
Între timp, si statele industrializate au realizat ca ne aflam cu totii în aceeasi barca, fiind siliti sa actionam împreuna. Acest fapt a fost subliniat în alocutiunea rostita în fata plenului si de cancelarul german Angela Merkel:
„Trebuie sa ne ajutam reciproc, trebuie de asemenea sa fim pregatiti sa ne schimbam modul de viata. De aceea tehnologia este atât de importanta, de aceea este energia regenerativa atât de importanta, de aceea este atât de importanta realizarea faptului ca traim pe o planeta, ca saracia unuia va fi si saracia celuilalt dupa o anume perioada de timp.”
Introrcandu-ne la Protocolul de la Kyoto ce a fost semnat in decembrie 1997, de catre 161 de tari, acordul stabilea termenii de punere sub control a gazelor ce cauzeaza efectul de sera si totodata schimbarile climatice majore ale Terrei. Protocolul de la Kyoto isi propunea ca pana in 2012, cantitatea medie de gaze cu efect de sera sa fie redusa cu 5,2% fata de 1990. Dioxidul de carbon, metanul, oxidul de azot, hidrofluorocarburile, perfluorocarburile si hexafluorurile de sulf sunt gazele mentionate ca nocive pentru sanatatea planetei. Cu toate acestea liderii statelor celor mai poluante, China, SUA, Rusia, dar si altii au ajuns, la sfârsitul acestei saptamâni, la un acord istoric cu privire la reducerea încalzirii globale, în cadrul Summitului APEC (Forumul pentru Cooperare Economica în zona Asia-Pacific) de la Sydney, Australia. Criticii sustin însa ca obiectivele stabilite de mai-marii lumii sunt vagi, neangajante si departe de tintele precise stabilite de catre Protocolul de la Kyoto, informa la acea vreme Agentia France Presse.
Presedintele american George W. Bush, presedintele Chinei Hu Jintao si cel al Rusiei Vladimir Putin au reusit sa isi puna de acord viziunile deseori contradictorii si sa adopte „Declaratia de la Sydney” asupra schimbarilor climaterice. „Declaratia” cere statelor membre APEC sa stabileasca obiective voluntare, dar neangajante, pentru reducerea emisiilor poluante, concomitent cu îmbunatatirea eficientei energetice si marirea suprafetelor împadurite.
Liderii din tarile din zona Asia-Pacific au convenit sa adopte ca „scop pe termen lung” reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera, a anuntat cu bucurie premierul australian, John Howard. Oficialul a precizat ca cei 21 de lideri, reuniti la Sydney, au convenit cu privire la nevoia ca toate tarile, atât cele aflate în curs de dezvoltare, cât si cele dezvoltate, sa contribuie pe masura capacitatilor proprii si a circumstantelor la reducerea gazelor cu efect de sera.
„Îmi face placere sa anunt ca, în Declaratia de la Sydney, liderii au actionat pentru a ajunge la un nou consens international”, a afirma primul ministru Australiei, Howard , la sfârsitul primei zile a summitului. „Suntem seriosi cu privire la tratarea într-o maniera sensibila, compatibila cu nevoile economice diferite, marea provocare a schimbarii climatice”, a adaugat premierul australian, care s-a declarat constient ca nu a fost stabilit un calendar ferm, dar a subliniat ca summitul a realizat „ceea ce era de neconceput în urma cu sase luni”, anume sa-i aduca pe liderii Chinei, Rusiei si Statelor Unite pe aceeasi pozitie în ceea ce priveste încalzirea globala.
Desi unii observatori critica maniera neangajanta în care a fost întocmita „Declaratia”, alti experti sunt de parere ca acest document ar putea aduce un plus de greutate discutiilor pe marginea unui „protocol post-Kyoto”. Totusi o serie de întâlniri pe aceasta tema au avut loc la Washington, New York si insula indoneziana Bali, în conditiile în care Protocolul de la Kyoto expira.
În vreme ce discutiile pe marginea schimbarilor climaterice aveau loc în interiorul cladirii Operei din Sydney, 10.000 de persoane au protestat pe strazile din capitala australiana. Manifestantii i-au acuzat pe George Bush si pe John Howard de comiterea unor crime de razboi si au scandat „Howard, Bush, SUA, câti copii ati ucis astazi?”.
Printre demonstranti s-au numarat si militanti ecologisti, nemultumiti ca participantii la summit au adoptat o declaratie fara putere de constrângere.

In Romania domeniul energiilor regenerabile, ignorat de majoritatea factorilor de decizie
Factorii de decizie in privinta dezvoltarii domeniului energiilor regenerabile au atitudine de detasare fata de acest sector, fiind preocupati de alte subiecte, a declarat recent Nicolae Olariu, presedintele Asociatiei patronale Surse noi de energie, (SUNE/APSNE), in deschiderea Forumului destinat sectorului surselor regenerabile, care a fost gazduit recent de Palatul Parlamentului.

„Din punctul nostru de vedere, domeniul energiilor regenerabile este unul strategic pentru Romania“, a declarat Olariu.
Acesta considera ca Romania trebuie sa se alinieze la regulile europene, iar asta trebuie sa se intample „indiferent daca ne place sau nu“; o prima etapa pentru autoritati este anul 2020, termen pana la care trebuie sa raportam o scadere a emisiilor de gaze cu efect de sera cu 20%, informeaza Agerpres.
Aceeasi tendinta a discursului a avut-o si ambasadorul Marii Britanii in Romania, Robin Barnett, care declara intr-o conferinta internationala ca „este nevoie de concentrarea pe investitii in energii regenerabile si pe stimularea cercetarii in domeniul tehnologiilor verzi. De asemenea, domeniul stocarii si captarii emisiilor de carbon poate genera noi si noi locuri de munca. In acest sector, numai in Marea Britanie au fost create circa 900.000 de locuri de munca“.
Conform Inventarului national de gaze cu efect de sera, intocmit de Ministerul mediului, in perioada 1989-2007, scaderea emisiilor de CO2 (de la 193,307.70 Gg in 1989, la 110,883 Gg in 2007) se datoreaza reducerii cantitatii de combustibil fosil utilizat in sectorul energetic, drept consecinta a declinului activitatii.
Totodata, statistica Agentiei europene de mediu (AEM) releva faptul ca sectorul energetic este cel mai important din Romania, acesta fiind responsabil, in 2007, pentru generarea a 68,3% din gazele cu efect de sera.
Romania detine un surplus de 200 milioane certificate de emisii de bioxid de carbon (CO2), vanzarea acestuia putand aduce la bugetul de stat aproximativ doua miliarde de euro pana in anul 2015, potrivit specialistilor in domeniu.
Cu toate acestea, specialistii considera ca momentul unei astfel de tranzactii nu ar fi prielnic, deoarece vanzarea certificatelor de CO2 nu garanteaza o economisire rapida la bugetul de stat.
In urma Protocolului de la Kyoto, Romania are dreptul sa vanda un surplus de maximum 200 milioane certificate de CO2.
Conform aceluiasi document, fiecare stat semnatar isi asuma obligatia sa nu depaseasca o anumita cantitate de emisii de CO2 in perioada 2008-2012, diferenta fata de tinta fixata putand fi valorificata prin vanzarea de certificate catre alte tari care nu reusesc sa-si atinga tinta.
Romania, una dintre tarile care participa la sistemul european de tranzactionare a cotelor emisiilor de bioxid de carbon, in urma Protocolului de la Kyoto, s-a clasat, in 2008, pe locul noua in Uniunea Europeana, dupa cotele alocate, respectiv 70,65 milioane tone CO2 echivalent, potrivit datelor Comisiei europene. Emisiile de bioxid de carbon verificate ale Romaniei au scazut, anul trecut, cu 8,7% fata de 2007, la 63,5 milioane tone, iar numarul instalatiilor a urcat cu 3,3 procente, la 252.
A doua sesiune de tranzactionare a EU ETS a inceput la 1 ianuarie 2008 si va continua timp de cinci ani, pana la 31 decembrie 2012. In acest interval, tarile industrializate trebuie sa atinga tintele de emisii convenite prin Protocolul de la Kyoto. Incepand cu 1 ianuarie 2013, sistemul de tranzactionare a emisiilor va fi reformat in mod substantial.
Potrivit raportului CE, in 2008, cele mai multe alocari gratuite le-au primit Germania (388,7 milioane tone CO2 echivalent), Marea Britanie (213,5 milioane tone) si Italia (211,7 milioane tone), iar cele mai putine, Malta (2,1 milioane tone), Luxemburg (2,5 milioane tone) si Letonia (2,9 milioane tone).
Vanzarea certificatelor de emisii de CO2 are loc pe burse, iar preturile variaza in functie de cerere si oferta. Cel mai mare pret a fost de peste 30 de euro pe tona, iar cel mai scazut, de jumatate de euro pe tona.
ANRE intarzie sa prezinte modificarile la Legea 220/2008
„Daca Autoritatea nationala de reglementare in domeniul energiei (ANRE) nu a reusit sa prezinte in termen modificarile la Legea 220/2008, este ireal sa credem ca va reusi acest lucru in doua saptamani, cat a mai ramas pana la data limita. Comisia nu va accepta modificari care sa afecteze investitiile in acest domeniu“, a afirmat Silvia Vlasceanu, consilier pe probleme de energie la Comisia de economie si industrie din Camera deputatilor, in timpul discutiilor ce au avut loc in cadrul recentului forum pe teme de energie regenerabila.
Tot pe acest subiect, vicepresedintele SUNE/APSNE, Liviu Bat, a inaintat ideea ca sunt prea multe amendamente la Legea 220, fapt pentru care ANRE s-a pierdut in amanunte: „In loc sa amendam Legea 220, mai bine facem cateva texte de lege separate, care sa se refere strict la subiectele stringente in domeniul energiilor regenerabile. Parerea mea este ca ne pierdem in amendamente.“
Bat a adaugat ca „sistemul de certificate verzi este periculos, daca tinem seama ca cele doua companii transnationale CEZ si Enel isi construiesc, deja, separat parcuri eoliene. Daca aceste companii isi ating tinta de certificate verzi, restul operatorilor mici nu vor mai avea cui sa le mai vanda“.
In cadrul discutiilor din cadrul forumului, presedintele Asociatiei pentru Microhidroenergie (ARMHE), Bogdan Popa, a declarat ca Legea 220 privind stabilirea sistemului de promovare a producerii de energie electrica din surse regenerabile trebuie simplificata, la fel ca si Ghidul solicitantului axat pe aceeasi tema: „Legea nr. 220 din 27.10.2008 este greoaie, in timp ce Ghidul solicitantului finalizat la 19 august 2008 se pierde in amanuntele celor 132 de pagini pe care le contine.“
La randul sau, Eugen Vargolici, prim-vicepresedinte al Asociatiei romane de microhidroenergie (ARME) a sustinut ideea ca domeniul resurselor de energie regenerabila este trecut prea usor cu vederea de catre actualii guvernanti, chiar daca acest tip de energie necesita investitii extrem de mari.
In Romania, la ora actuala, din punct de vedere operational, sistemul de promovare a resurselor regenerabile consta in alocarea de cote obligatorii de energie si certificate verzi, prevazute in Legea 220/2008.
Potrivit Ministerului economiei (ME), prin normele metodologice referitoare la aplicarea Legii 220/2008, si anume HG pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei electrice din surse regenerabile, se prevede ca, la nivel investitional, exista posibilitatea finantarii din fonduri structurale a proiectelor de producere a energiei alternative.
Totodata, prin HG nr. 1.535/2003, ME a promovat „Strategia de valorificare a surselor regenerabile de energie“, prin care se asigura cadrul legal privind promovarea acestui tip de energie.
Conform estimarilor ME, in anul 2010, la nivel national, consumul de energie electrica din surse regenerabile va reprezenta 33% din consumul intern brut de energie electrica al Romaniei, adica aproximativ 11% din consumul total de energie.
Potrivit unui studiu realizat de Administratia meteorologica nationala (ANM), la nivelul anului 2008, energia eoliana produsa in Romania avea o capacitate instalata de 76 MW, in crestere de peste 10 ori fata de anul 2007, cand existau numai 7 MW.
De asemenea, o cercetare efectuata de grupul Erste Bank releva faptul ca, prin intermediul zonei Dobrogea, (judetele Constanta si Tulcea), Romania se claseaza pe locul al doilea in clasamentul european al celor mai bune locatii pentru constructia de ferme eoliene.
Cat priveste capacitatea de productie a acestor parcuri eoliene la nivel national, un studiu al Institutului roman de energie (IRE) arata un nivel de 13 TW pentru nivelul anului 2020.
La ora actuala, in Romania au fost identificate cinci zone distincte cu potential eolian, in conformitate cu cel energetic existent, relieful si conditiile meteorologice.
Conform evaluarilor si interpretarii datelor detinute, in Romania pot fi montate instalatii eoliene cu o capacitate totala de 14.000 MW, echivalent cu un aport de energie electrica de aproximativ 23.000 GWh/an.
ANM a elaborat harta eoliana a Romaniei tinand cont de potentialul energetic al surselor eoliene la o inaltime medie de 50 m, folosind informatii geografice si meteorologice colectate din anul 1990 pana in prezent.
La momentul actual, Grupul CEZ, unul dintre cei mai puternici producatori, furnizori si distribuitori de energie din Europa, construieste in Romania, in zona Dobrogei, in judetul Constanta, cel mai mare parc eolian pe uscat din Europa, cu o capacitate instalata de 600 megawati, reprezentand aproximativ dublul capacitatii de extindere a celui mai mare parc eolian existent acum in Europa si aproape triplu fata de cel mai mare parc eolian operational, in prezent, in Europa. Costurile totale ale acestui proiect vor atinge 1,1 miliarde euro.

Autor:Darius Stan

joi, 17 decembrie 2009

Romania take your places. Europe open your heart



ENTSOG - Experimentam reteaua europeana de gaze, fara Romania



Principalii transportatori europeni de gaze au pus bazele unei reţele pan-europene (ENTSOG) pentru simplificarea scurgerii gazului prin conducte.
Romania lipseste, deocamdata.
Lungul drum al gazului spre flacara incepe relativ simplu: se rasuceste un robinet, se apasa un comutator si gata. Sigur, se mai intampla ca la capatul cu robinetul si comutatorul sa nu fie neaparat bunavoinţa, dar asta e alta poveste.
Traseul conductelor mai are, insa, un punct sensibil: zonele de graniţa. Caci, mai ales cand vine vorba despre reţelele de transport al gazelor, graniţele din Europa sunt, pe mai departe, palpabile. Şi nu vorbim neaparat despre ziduri. Problemele incep chiar de la miros.
"Gazul francez nu poate intra in conductele germane. Dar invers e posibil", explica Stephan Kamphues, directorul e.on Gastransport GMBH, potrivit caruia "odorizarea gazului francez se face la o presiune diferita decat se practica in Germania. Or asa ceva nu poate fi acceptat, deocamdata, in reţelele germane".
Kamphues a devenit, la 1 decembrie, si presedintele ENTSOG, o asociere sub auspiciile Comisiei Europene a 31 de transportatori din 21 de state ale Uniunii, menita sa uniformizeze reglementarile in intreaga reţea continentala de conducte de gaze - care, in paranteza fie spus, este atat de lunga incat, pusa cap la cap, ar da de cinci ori roata planetei. Pe lista fondartorilor nu figureaza, deocamdata, Romania.
in principiu, rezultatul urmarit este posibilitatea unei aprovizionari stabile si a unei concurenţe mai puternice pe piaţa livrarilor de gaz in interiorul Uniunii, in condiţii de transparenţa sporita. Caci, deocamdata, problema cea mai mare a ofertanţilor de resure naturale este tocmai accesul dificil la transportatori.
Gero Lücking, membru in consiliul director al unuia dintre acesti furnizori independenţi si de calibru mai mic, este, insa, sceptic: "Conteaza cine domina in aceasta asociere si care e spiritul afacerii. avem nevoie de o instituţie neutra, care sa inţeleaga transportul de gaze ca pe un simplu serviciu si careia sa nu-i pese al cui gaz transporta".
Compania reprezentata de Lücking, lichtblick, este unul dintre actorii speciali de pe piaţa germana, orientat spre energia ecologica. in acest moment incearca sa ofere pieţei germane biogaz. atata, doar, ca, deocamdata, lipsesc capacitaţile specifice de transport. Sau, se plange Lücking, cel puţin asa li se spune ofertanţilor de materie prima:
"Nu putem controla veridicitatea acestor raspunsuri primite de la transportatori. Este, ca intr-o cutie neagra, o piaţa opaca. Si tocmai de aceea nu exista miscare pe piata si noilor ofertanţi le este excesiv de greu sa isi faca loc".
















START-2 ar putea impulsiona o noua cursa a inarmarii


Noul tratat de dezarmare nucleara dintre Rusia si SUA, destinat sa inlocuiasca Tratatul de reducere a armelor strategice (START 1) ar putea fi semnat la 18 decembrie, negocierile intrand in faza finala, scrie marti cotidianul Moskovski Komsomolet, care a intrat in posesia detaliilor acordului.
Dupa cum mentioneaza ziarul, noul tratat va stabili un control mai putin rigid decat precedentul. De exemplu, SUA nu vor mai primi date de telemetrie de la lansarile de testare a rachetelor ruse. In plus, din noul tratat a fost exclus un element, conform caruia inspectorii americani puteau sa verifice 24 ore din 24 toate lansatoare de rachete balistice ICBM, care erau fabricate la o uzina din Udmurtia.
Partile au convenit de asemenea in privinta rachetelor mobile de tipul Topol. Initial, SUA au propus ca toate conditiile pentru controlul lor sa fie incluse intr-un paragraf separat. Partea americana a incercat, potrivit publicatiei citate, la fel ca inainte, sa limiteze zonele si rutele de patrulare a partii ruse, numarul de masini aflat in serviciu simultan. Rationamentul era ca SUA nu au unitati mobile. Negociatorii rusi s-au opus acestei variante, argumentand ca in acest caz notiunea de "vector mobil" se goleste de sens. Ei au mai sugerat includerea in categoria de operatori mobili submarinele americane, pe care sunt dislocate 432 rachete (Rusia detine in prezent doar 268 de rachete pe submarine), limitarea zonelor de patrulare a submarinelor SUA etc. Americanii nu au dorit sa accepte aceste conditii si au lasat in pace rachetele mobile Topol - noteaza publicatia mentionata.
In plus, conform noului tratat, bombardierul american B-52 va fi echivalentul unui mijloc nuclear, chiar si in cazul in care va fi echipat cu munitie non-nucleara.
Dupa cum remarca ziarul, noul document nu ar trebui sa afecteze planurile Rusiei de modernizare a capacitatilor sale nucleare. Intre altele, acesta nu restrange inzestrarea trupelor ruse cu un nou sistem de rachete "RC-24", cu focoase multiple si nu va zadarnici nici planurile de creare a unei noi rachete grele, care ar trebui sa inlocuiasca in cativa ani rachetele "Satan".
In acelasi timp, dupa cum a declarat o sursa apropiata negocierilor, Rusia nu a reusit sa obtina renuntarea la capacitatile reflexive (capacitatea de a spori numarul focoaselor de pe vectorii operationali pe seama munitiei stocate in depozite). In ani ultimii, in Rusia focoasele au fost scoase din uz in cea mai mare parte din cauza limitei de varsta, de aceea ea nu dispune de o rezerva importanta. Aceasta, spre deosebire de SUA, care dispun de 5573 de focoase nucleare. Rusia are 3906 de focoase, respectiv cu 1500 unitati mai putin.
Potrivit Moskovski Komsomolet, in noul acord, Rusia si SUA au ajuns la decizia de a reduce numarul de vectori nucleari la 700-500. Pentru Moscova, nu reprezinta cel mai bun indicator.
Conform situatiei din iulie 2009, SUA dispun de 1195 de purtatori, iar Rusia de 811. La intalnirea de la Moscova, presedintii Rusia si Statelor Unite au adoptat un cadru pentru un nou contract de limitare: operatorii de transport la 500 - 1100 (focoase la 1500 - 1675 de unitati).

Americani si-ar fi dorit sa pastreze un numar de 1100 de operatori de transport. Atunci din cei 1195, de cat dispun in prezent, nu ar fi trebuit sa reduca aproape nimic, cu exceptia aeronavelor, submarinelor sau rachetelor incapabile de lupta.
In schimb, Rusiei i-ar fi convenit mai mult cifra de 500 de vehicule, intrucat din cele 811 de care dispune astazi complet noi sunt doar unitati. Daca in viitor vectorii nucleari vor fi redusi la 700-750, Rusia va fi nevoita sa creasca productia lor in loc sa o reduca, estimeaza expertii rusi. Ei nu exclud ca Tratatul START-2 sa nu devina pentru Rusia un plan de dezarmare, ci hotarul care va marca o noua cursa a inarmarii. In acest caz, va supravietui oare economia rusa?, se intreaba retoric publicatia citata, amintind ca Uniunea Sovietica nu a rezistat cursei inarmarii si a intrat in colaps.









Manifestanti americani doresc infiintarea unei noi miscari impotriva razboiului
Sute de manifestanti s-au adunat in apropierea Casei Albei pentru a incerca si a incepe o noua miscare impotriva razboiului. Demonstratia de sambata a avut loc dupa discursul presedintelui american, Barack Obama, cu ocazia primirii Premiului Nobel pentru Pace, prilej cu care a declarat ca razboiul este uneori necesar pentru a crea o pace durabila. Manifestantii din Washington s-au opus acestei viziuni, precum si cererii presedintelui pentru un numar suplimentar de 30.000 de soldati americani in Afganistan.
Fostul senator democrat din Alaska si candidat prezidential in 2008, Mike Gravel, a condus manifestantii, cerand o miscare in masa pentru a ajuta la sfarsirea razboaielor americane din Irak si Afganistan.
Manifestantii au afisat semne pentru pace si postere anti-razboi.
Speakerul principal al evenimentul a fost democratul din Ohio Dennis Kuchinich.
“Trebuie sa protestam, sa marsaluim pentru a ne exercita capacitatea noastra civica de a aduce o schimbare reala. Congresul trebuie sa isi asume responsabilitatea. In curand voi prezenta doua proiecte de lege care vor invoca Actul Puterilor de Razboi, care va forta acordarea de voturi pentru retragerea din Afganistan. Decizia de a merge la razboi nu este luata doar de presedinte”, a sustinut Kucinich.
Dar Kucinich a recunoscut ca Congresul are si alte planuri in minte. “Congresul va folosi compensatia pentru somaj intr-un proiect de lege care ii va oferi 130 de miliarde de dolari pentru a mentine desfasurarea razboaielor din Afganistan si Irak. Mesajul este clar: “avem bani pentru razboi, dar nu pentru slujbe; bani pentru razboi, dar nu pentru pace.’”
Multi dintre participantii la protest au declarat ca l-au votat pe Obama in cadrul alegerilor prezidentiale din 2008, printre ei fiind si Bill Steyert care a venit din New York pentru a participa la protestul din Washington.
Steyert a declarat:“M-as duce dupa al-Qaeda daca am sti unde sunt. Dar sa trimiti mii de soldati care sa traga in sate, sa sparga usi, sa caute acul in carul cu fan, de multe ori, este ridicol. Sunt furios pentru ca sunt un veteran din Vietnam si am vazut cate vieti s-au pierdut acolo”.
O somera, Wendy Fournier, a declarat ca protestul este doar un inceput. “Cred ca exista un astfel de lucru precum masa critica, cu cat mai multe proteste cu atat mai multi oameni pe strazi, si cu atat mai multi oameni vor deveni mai constienti de ceea ce se intampla. Constiinta este inceputul intregului lucru”, a sustinut ea.
Numerosi oameni au cerut intoarcerea acasa in siguranta a tuturor soldatilor, incetarea atacurilor cu avioane teleghidate, desfiintarea centrelor de tortura si a detentiilor secrete.



Zboruri secrete ale CIA: administratia Obama se implica din nou pentru a descuraja un proces

Trebuie precizat inainte de toate ca Romania a fost una dintre destinatiile
acestor zboruri.
Anul trecut odata cu descoperirea cazului fostul sef al unitatii CIA din
Frankfurt, Germania, Kyle D. Foggo ce urma sa fie lichidat au aparaut comentarii
despre inchisorile secrete CIA di Sud -Estul Europei.
Cotidianul „The New York Times" dezvaluia/ confirma ca dupa 2003 a functionat la
Bucuresti o inchisoare secreta a CIA, destinata teroristilor celor mai
periculosi. Totusi oficialitatile romane, care au negat in trecut cu hotarire
orice legatura cu inchisorile secrete ale CIA, nu au mai putut nega la fel de
usor aceste marturii.
Si totusi la bucuresti s-a vorbit de orice altceva.
Astazi Administratia Obama a solicitat din nou unui tribunal american sa nu
autorizeze inceperea procedurilor legale impotriva unei filiale a Boeing care ar
fi participat la transferul unor suspecti de terorism spre inchisori secrete din
afara Statelor Unite ale Americii.
In aprilie, trei judecatori de la curtea federala din San Francisco au deschis
calea spre organizarea unui proces. Insa administratia presedintelui american a
reusit sa obtina o reexaminare a acestei decizii de catre curte in componenta
plenara (11 judecatori).
Plangerea initiala impotriva filialei Boeing, Jeppesen Dataplan, a fost depusa
de cinci barbati care sustin ca au fost rapiti, transportati in tari straine si
dati pe mana unor agenti CIA sau a unor guverne straine pentru a fi torturati.
Presupusele fapte s-ar fi desfasurat in perioada administratiei Bush.
Insa, asemeni predecesorului sau, guvernul Obama invoca "secretul de stat"
pentru a opri procedura judiciara, spre nemultumirea organizatiilor de aparare a
drepturilor omului. Membri ai unor astfel de organizatii au fost prezenti marti
in sala de audieri, imbracati in vesminte portocalii specifice prizonierilor.
Avocatul Asociatiei americane de aparare a drepturilor civile (ACLU), care ii reprezinta pe reclamanti, le-a amintit magistratilor ca multe informatii continute in dosar erau deja cunoscute. Curtea de apel ar putea delibera mai multe luni pana isi va anunta decizia, noteaza AFP.

Daca in Statele Unite acest caz a ridicat o imensa problema a administratiei de
la Casa Alba pentru faptele juniorului Bush, in Romania de astazi nimeni nu este
interesata de nimic din cea ce ar putea influenta garantarea unei dezvoltari durabile a generatiilor viitoare romanesti.


Autor: Darius Stan

marți, 15 decembrie 2009

Au trecut 20 de ani de la o Revolutie care pana la urma s-a dovedit a fi fraudata



„Populatia orasului Timisoara a fost initiatoarea Revolutiei române. Între 16 si 20 decembrie 1989, ea a purtat, de una singura, un înversunat razboi cu unul dintre cele mai puternice si mai odioase sisteme represive din lume. A fost o înclestare cumplita pe care noi, timisorenii, o cunoastem la adevaratele ei proportii. De-o parte populatia neînarmata, de cealalta parte Securitatea, Militia, Armata si trupele zeloase de activisti ai partidului.

Toate metodele si mijloacele de reprimare s-au dovedit însa neputincioase în fata dorintei de libertate a timisorenilor si hotarârii lor de a învinge. Nici arestarile, nici molestarile, nici chiar asasinatele în masa nu i-au putut opri. Fiecare glont tras a adus pe baricadele Revolutiei alti o suta de luptatori. Si am învins. În 20 decembrie 1989, Timisoara a intrat definitiv în stapânirea populatiei, transformandu-se intr-un oras liber în marea închisoare care devenise în acele zile România.

Din acea zi, întreaga activitate din oras a fost condusa, de la tribuna din Piata Operei, de catre Frontul Democrat Român exponent în acel moment al Revolutiei de la Timisoara. În acea zi, armata a fraternizat cu demonstrantii, hotarând sa apere împreuna cu ei victoria obtinuta. În 21 decembrie, în Piata Operei, peste o suta de mii de glasuri scandau: “Suntem gata sa murim!”.

Cu textul de mai sus incepe Proclamatia de la Timisoara, al carei celebru punct 8 cuprinde urmatoarea fraza “…propunem ca legea electorala sa interzica pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice lista, al fostilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de Securitate. Prezenta lor în viata politica a tarii este principala sursa a tensiunilor si suspiciunilor care framânta astazi societatea româneasca. Pâna la stabilizarea situatiei si reconcilierea nationala, absenta lor din viata publica este absolut necesara. Cerem, de asemenea, ca în legea electorala sa se treaca un paragraf special care sa interzica fostilor activisti comunisti, candidatura la functia de presedinte al tarii. Presedintele României trebuie sa fie unul dintre simbolurile despartirii noastre de comunism.”

Acest punct 8 nu s-a transformat insa niciodata in lege, astfel ca si dupa 20 de ani de la Revolutie, am fost nevoiti sa mergem la vot pentru ca dl Ion Iliescu sa nu obtina indirect un al patrulea mandat de presedinte.

In ultimele zile s-a discutat mult despre fraude, dar am face bine sa nu uitam ca cea mai mare frauda din istoria recenta a Romaniei s-a produs in urma cu 20 de ani, atunci cand peste 1000 de persoane au murit pentru LIBERTATE, nu pentru ca cei din esalonul doi al PCR sa iasa in fata si sa preia conducerea tarii.

Si culmea, multi dintre cei care acum sustin ca s-au fraudat alegerile, au fost cei care au pus umarul la fraudarea Revolutiei Romane.

A urmat Piata Universitatii, duminica orbului, mineriadele, patrulaterul rosu, o imensa speranta in 1996 care s-a transformat intr-o crunta dezamagire pana in 2000, an in care eu cu mana mea l-am votat pe Iliescu pentru a nu castiga CV Tudor, am intrat in NATO si in UE, am ajuns din multe puncte de vedere o tara civilizata, insa nici pana in acest moment nu am reusit sa aflam cine a tras in noi in decembrie 1989.

Au trecut 20 de ani de la o Revolutie care pana la urma s-a dovedit a fi fraudata.

Poate data viitoare vom sti sa o organizam mai bine.

Cronologia Revolutiei de la Timisoara din 20 decembrie 1989… poate fi citita si astazi, dar spiritul ce i-a unit pe oamenii sa fi infruntat gloantele nu-l mai putem reda in scrieri.
Autor: Cristian Orgonas 15.12.2009

Gloriosii vor fi cei ce merg inainte




Inaugurarea un gazoduct între Turkmenistan si China


O conducta de gaz cu o lungime de mai multe mii de kilometri, care leaga Turkmenistanul de China, a fost inaugurata astazi în localitatea turkmena Samandepe. Presedintele Chinei, Hu Jintao, a deschis personal robinetul gazoductului, în prezenta omologului sau turkmen, Gurbanguly Berdymuhamedow si a sefilor de stat din Uzbekistan si Kazahstan, Islam Karimow si Nursultan Nazarbaiev. Conducta traverseaza toate cele patru tari.
Cel devreme în 2012, conducta va ajunge la capacitatea maxima livrand Chinei, cu economia sa în plina expansiune, pana la 40 de miliarde de metri cubi de gaz anual.

Previziunile Centrului European - Cazurile de gripa noua se vor înmulti de Craciun si anul Nou în centrul si estul Europei
Potrivit estimarilor Centrului European pentru Controlul Bolilor Transmisibile, numarul cazurilor de gripa noua va creste de Craciun si anul Nou în tarile din centrul si estul Europei. Romania se afla deja printre tarile cu cea mai rapida crestere a numarului deceselor provocate de virusul aH1N1.
Sute de europeni au murit pana acum din cauza gripei noi. Potrivit specialistilor europeni, virusul a H1N1 a provocat pana acum decesul a peste 1.200 de oameni pe întreg continentul. Riscul de pandemie va creste, în urmatoarea perioada, în tarile din estul si centrul Uniunii Europene. Expertii spun ca virusul gripei ar putea deveni mai agresiv, în urma mutatiilor produse dupa raspandirea, în paralel, a gripei de sezon. Categoriile cele mai expuse infectarii sunt gravidele, copiii mici si persoanele a caror imunitate este scazuta din cauza bolilor cronice.
În aceste conditii, europenii sunt sfatuiti sa ia în calcul imunizarea prin vaccin, care este unul sigur si eficient, sustin specialistii. În Romania, bilantul deceselor înregistrate pana acum din cauza gripei aH1 N1, se ridica la 18. La nivel national au fost confirmate 4.600 de îmbonaviri.
Romania si Bulgaria nu erau pregatite sa adere la UE, spune Olli Rehn
Bulgaria si Romania nu erau pregatite sa adere la UE, a declarat comisarul european pentru extindere, Olli Rehn, pentru publicatia La libre Belgique. Rehn, comisar desemnat pentru afaceri economice si monetare, a declarat, potrivit Sofia News agency, ca pe atunci Comisia Europeana nu avea dreptul de a impune veto în negocierile de preaderare.
"De aceea, împreuna cu presedintia olandeza a UE de atunci, am propus mecanismul de control si clauza ce ar amana aderarea, daca ar fi necesar. Însa noile Cabinete din Bulgaria si Romania au întreprins reforme serioase", a explicat Rehn. El a declarat ca nu poate spune ca toate lucrurile din procesul de aderare a celor doua state au fost în ordine, dar subliniaza ca situatia s-a îmbunatatit în 2007. Potrivit lui Rehn, CE a învatat din experienta cu Bulgaria si Romania sa nu stabileasca o data ferma de aderare la UE pentru vreo tara înainte de încheierea negocierilor de aderare, precum si sa ceara criterii mai stricte de aderare, cum se întampla acum cu Croatia.
"În ceea ce priveste Turcia, nu am deschide niciun capitol din negocieri înainte sa fim siguri ca legile privitoare la libera exprimare sunt deplin reformate. Calitatea este mai importanta decat rapiditatea", a spus Rehn.

Bulgaria confirma cererea SUA de a prelua detinuti de la Guantanamo
Vicepremierul bulgar a confirmat ca Sofia a discutat cu administratia americana despre acceptarea unor detinuti de la închisoarea Guantanamo. Ţvetan Tvetanov a mai precizat ca aceasta chestiune va fi discutata si în mai multe comisii parlamentare. Secretarul american al Apararii Robert Gates a declarat saptamâna trecuta ca 116 din cei 211 detinuti de la Guantanamo ar putea fi transferati în alte state. Presa bulgara scria ca Daniel Fried, trimis special al presedintelui american, a cerut Bulgariei sa accepte prizonieri de la închisoare din Cuba. Acesta declara anterior ca relocarea detinutilor este cruciala pentru realizarea planului america de închidere a unitatii de detentie.

Liderul suprem Iranian avertizeaza liderii opozitiei
Liderul suprem iranian ayatollahul ali Khamenei a avertizat liderii opozitiei sa se distanteze de protestatarii pe care îi acuza ca actioneaza contra regimului islamic fondat de ayatollahul Khomeini. Liderii opozitiei Mir Hossein Mousavi si Mehdi Karroubi s-au vazut supusi unor presiuni crescande de pe 7 decembrie cand au fost organizate demonstratii antiguvernamentale în care au fost distruse postere ale liderului revolutiei islamice ayatollah Ruhollah Khomeini . Reprezentanti ai studentilor au negat ca ar fi distrus sau incendiat fotografii ale ayatollahului.



Tony Blair - Marea Britanie ar fi luat parte la razboiul din Irak, chiar daca ar fi stiut ca Saddam Hussein nu avea arme de distrugere in masa



Daca nu mai departe de ieri un domn respectabil din Marea Britanie facea actul de recunoastere lui in legatura cu Irakul ce starneste solicitari pentru un proces pentru crime de razboi ma pot gandi ca lumea de astazi doreste sa se faca lumina. Doar ca lumina pe care o doresc unii nu prea seamana cu cea ce asteapta altele.
Recunoasterea lui Tony Blair ca Marea Britanie ar fi luat parte la razboiul din Irak, chiar daca ar fi stiut ca Saddam Hussein nu avea arme de distrugere in masa (WMD), a starnit solicitari ca Blair sa fie acuzat de crime de razboi.
Fostul prim-ministru a spus la BBC ca a fost "notiunea" ca Saddam este o amenintare pentru regiune, ceea ce l-a convins de necesitatea razboiului.
Hans Blix, fostul inspector ONU pentru arme, care nu a gasit nici o dovada de arme de distrugere in masa in Irak, a declarat ca motivul a fost o "justificare convenabila" pentru a merge la razboi.
"Indepartarea lui Saddam a fost un castig, dar este singurul castig pe care eu il pot vedea din razboi", a afirmat Blix intr-o declaratie.
Avocatii care il reprezenta pe Tareq Aziz, fostul viceprim-ministru irakian, au scris deja autoritatilor din Regatul Unit, solicitand permisiunea de a-l da in judecata pe Blair pentru crime de razboi, pe baza observatiilor sale.
Scrisoarea sustine ca Blair a incalcat Conventiile de la Geneva privind razboiul, a raportat AFP.
Blair trebuie sa prezinte probe la inceputul anului viitor, la Ancheta Chilcot, de asemenea numita Ancheta Irak, unde Marea Britanie va examina rolul sau in razboiul din Irak. La acest sfarsit de saptamana, Blair a dat mai intai o aparare a pozitiei sale la televiziune BBC.
"Tot as fi considerat ca este corect sa-l eliminam. Vreau sa spun, evident, ca ar fi trebuit sa utilizam si sa implementam argumente diferite, cu privire la natura acestei amenintari", a declarat Blair.
"A fost notiunea ca el este o amenintare la adresa regiunii, din care dezvoltarea de arme de distrugere in masa a facut parte, evident, si pentru ca au existat 12 ani de discutii la Natiunile Unite pe aceasta tema", a afirmat el.
Un sondaj de opinie publicat cu trei zile inainte de invazie a constatat ca majoritatea alegatorilor britanici au sprijinit razboiul atat timp cat aceasta a fost sustinut de ONU si au existat dovezi ca Irakul a avut arme de distrugere in masa.
Fara asta, sprijinul a scazut la 26 procente.

vineri, 11 decembrie 2009

Lichidarea in timpul oportun si cit mai complet a activitatii criminale dusa in tara noastra de elementele dusmanoase



Dupa reprimarea revoltei studentilor de ieri de catre fortele de ordine, dupa scrisoarea de atentionare a directiei de comunicari pe langa ambasada Rusiei si a Comisiei Europeane, privind discursurile defaimatoare aduse de actuala forma de guvernare in relatiile cu statele vecine.
Astazi retinerea senatorului social-democrat, Catalin Voicu, vicepresedintele Comisiei de Aparare, a zgaltait din nou amintirile groazei si a trezit dinnou reflexe din perioada de dinainte de revolutia din 1989.
Viitorul Romaniei asa cum s-a manifestat actuala guvernare se intreapta catre o singura directie si din pacate nu prea de incredere.


Vom pune la dispozitia celor mai tineri care nu au avut cunostinta despre ce metodologia aplicata sau cum s-a manifestat abuzul puterii asupra populatiei in interesul puterii dictatoriale, un material care sa explice.

Modele pentru punerea in practica a directivelor.
Pentru punerea in practica a metodelor de contol si respectarea directivelor de subordonare ale populatiilor dominate se impune structurarea mijloacelor adegvate de instaurare. Pregatirea climatului adegvat pentru instaurarea instrumentului principal al dominarii, este dat de starea de incertitudine de dupa razboi .Forta de reprimare si control, numita oficial Directiunea Generala a Securitatii Poporului (DGSP), a fost infiintata prin Decretul nr. 221 din 30 august 1948. Ea a continuat sa puna in practica opera de sovietizare a tarii inceputa din 1945 de PCR sub protectia trupelor sovietice de ocupatie. Conform principiului marxist-leninist al luptei de clasa, Forta de reprimare si control a actionat pentru identificarea si lichidarea tuturor persoanelor considerate periculoase pentru regim. Conform „Art. 2. Directiunea Generala a Securitatii Poporului are ca indatoriri apararea cuceririlor democratice si asigurarea securitatii Republicii Populare Romane, contra uneltirilor dusmanilor din interior si exterior. Art. 4. Ofiterii de Securitate sunt singurii competenti a instrumenta infractiunile ce primejduiesc regimul democratic si securitatea poporului."Ca politie politica a regimului comunist, structura organizatorica, metodele de operare, mijloacele folosite si politica de cadre ale Securitatii erau secrete si nesupuse vreunui alt control decit cel de partid: Art. 3. Organizarea, incadrarea, dotarea, atributiile si functionarea tuturor serviciilor centrale si exterioare ale Directiunii Generale a Securitatii Poporului se vor reglementa prin deciziunile si instructiunile interioare ale Ministerului Afacerilor Interne. Aceste deciziuni si instructiunile interioare nu se publica. Ele devin executive prin inscrierea lor intr-un registru special si comunicarea catre cei interesati. Art. 7. Prin derogare de la dispozitiunile Legii contabilitatii publice, bugetul Directiunii Generale a Securitatii Poporului va fi publicat numai prin suma sa globala, fara detaliere pe posturi, in bugetul Ministerului Afacerilor Interne." Forta de reprimare si control era subordonata MAI, ministru de Interne fiind Teohari Georgescu, iar Marin Jianu ministru adjunct. In realitate, forta de reprimare si control se afla sub controlul unei echipe de consilieri sovietici, agenti KGB si GRU, conduse de D.G. Fedicikin (1944-1948), apoi de gen. Alexandr Saharovski (1949-1953). In anul 1956, cel din urma a fost numit in fruntea primei directii a KGB, care se ocupa cu spionajul extern, ceea ce arata aprecierea de care s-a bucurat activitatea sa desfasurata in Romania. Un rol similar il avea ambasadorul sovietic la Bucuresti, Serghei Kaftaradze, care raspundea de activitatea spionilor sovietici din Romania, el fiind subordonat ministrilor de Externe sovietici Viaceslav Molotov (pina in anul 1949) si Andrei Ianuarevici Visinski (ulterior) care la rindul lor erau subordonati lui Lavrenti Beria, seful KGB si vicepresedinte al Consiliului de Ministri al URSS. Prin infiintarea Securitatii, regimul comunist arata ca puterea este exercitata de un grup restrins de persoane care formeaza Biroul Politic al CC al PCR, conducere sustinuta de trupele sovietice stationate in tara si de omniprezenta Securitate, regim coordonat de CC al PCUS prin comisarii si consilierii sovietici. Securitatea este copia fidela a KGB, atit in ceea ce priveste scopurile, modul de organizare si functionarea, cit si in privinta metodelor si tehnicilor operative.


Structura aparatului de represiune si control
Structura organizatorica a Securitatii reflecta sarcinile ideologice primite de la partid si modul in care ea le-a aplicat. Era impartita in 10 directii centrale deservite, la rindul lor, de sectiile care se ocupau cu cenzura corespondentei, supravegherea si interceptarea convorbilor telefonice, secretariat, cifru, evidenta si arhive. In teritoriu, Forta de reprimare si control avea 11 directii regionale care aveau in subordine birouri in diferite localitati. Tot ca structura teritoriala distincta a fost organizata si Securitatea Capitalei. In 1948 sint constituite trupele MAI, care cuprindeau, pe linga Trupele de Militie, si Trupele de Securitate, Trupele de Graniceri si Pompierii. In data de 23 ianuarie 1949 Jandarmeria a fost desfiintata, atributiile sale fiind preluate de catre Directia Generala a Militiei si de Trupele de Securitate, acestea din urma fiind constituite la 17 februarie, prin Decretul nr. 455 din 1949, ca unitati proprii ale Securitatii. Noile unitati vor cunoaste o marire continua a efectivelor.In perioada 1948-1951, existenta unei Directii de Contrainformatii Penitenciare si Militie in componenta Securitatii, incadrata cu ofiteri numiti „politici", indica sarcinile pe care politia politica le avea in represiune, care este generalizata in aceasta perioada. Pe de alta parte, Directia Politica avea ca sarcina asigurarea puritatii ideologice a Partidului, fapt care arata ca Securitatea era in egala masura cea care se ocupa cu depistarea dusmanilor reali sau potentiali.Dupa ce regimul comunist s-a consolidat si a avut loc epurarea institutiilor statului si a partidului, prin Decretul nr. 50 din 30 martie 1951 DGSP devine Directia Generala a Securitatii Statului (DGSS). In acelasi an, in cadrul Securitatii este infiintata Directia de Informatii Externe, constituita la initiativa sovieticilor pentru a inlocui SSI. Generalul Alexandr Saharovski, seful consilierilor sovietici din Romania, este cel care o construieste de la zero, cu ofiteri din celelalte directii ale Securitatii. Dat fiind ca in 1951 se incheie o prima faza a represiunii, Directia de Contrainformatii Penitenciare este transferata la Ministerul de Interne.In contextul extern al declansarii campaniei antievreiesti din URSS, al pregatirii unui razboi impotriva Occidentului de catre Stalin si al „ascutirii luptei de clasa" in interior, urmeaza o epurare la nivelul clasei conducerii, indusa de Gheorghiu-Dej, sub acuzatiile de „pactizare cu dusmanii". Ca urmare, prin Decretul nr. 324 din 20 septembrie 1952 forta de reprimare si control este reorganizata sub denumirea de Ministerul Securitatii Statului (MSS), ca structura independenta de MAI. Cu exceptia modificarii denumirilor unor directii, servicii si sectii structura sa a ramas insa neschimbata. Totodata, prin inlaturarea ofiterilor apropiati vechii structuri de conducere creste controlul direct al prim-secretarului partidului, Gheorghe Gheorghiu-Dej, asupra Securitatii.In septembrie 1953, dupa caderea lui Beria si reorganizarea Securitatii, KGB-ul – MSS fuzioneaza din nou cu MAI. Ministerul de Interne a fost restructurat (iulie 1956) in: Departamentul Internelor, care ingloba Militia si Penitenciarele, si Departamentul Securitatii. Intrucit miscarea de rezistenta armata a fost lichidata pina in 1958, iar colectivizarea agriculturii incheiata (1962), la 30 mai 1963 Trupele de Securitate vor fi reduse la dimensiunile unei sectii speciale a Ministerului de Interne.In baza Decretului de reorganizare nr. 141 din 30 martie 1963, Directia I este redenumita Directia Generala de Informatii Externe, care ulterior avea sa se numeasca Directia de Informatii Externe (DIE), pina in 1978, si Centrul de Informatii Externe, pina in 1989. Cu prilejul acestei reorganizari a Securitatii, DIE este ridicata la rang de directie generala, ceea ce indica sarcinile sporite care i se acorda in aceasta perioada. Unitatea se afla sub comanda lui Nicolae Doicaru, DIE actionind in permanenta in colaborare cu serviciile de spionaj sovietice. In august 1958, in urma tratativelor cu URSS, dupa ce trupele sovietice au parasit Romania, consilierii sovietici au ramas. Aproximativ in anul 1964 marea majoritate a consilierilor KGB paraseste teritoriul Romaniei, iar forta de reprimare si control gazduind insa un numar limitat de ofiteri cu dispozitii limitate de supraveghere.Schimbarea conducerii prin preluarea puterii de catre Nicolae Ceausescu in 1965 nu a adus nici o schimbare in scopul si metodele folosite de Securitate. Acesta a utilizat acest organ creat doar la eliminarea rivalilor personali si a fidelilor lor din conducerea Securitatii si a MAI.Actiunea a debutat prin marcarea „abuzurilor" in fapt, a crimelor, represiunii si a terorii savirsite in perioada Dej de forta de reprimare si control instituind personalizarea imaginii noi conduceri.Astfel sub acoperirea faptelor trecutului ce crease un motiv de temere in randul populatiei erau puse, in mod abil, pe seama concurentilor sai personali si a celor indezirabili. Prin Decretul nr. 710 din 22 iulie 1967 Securitatea este redenumita Consiliul Securitatii Statului, facind in continuare parte din Ministerul de Interne. La 3 aprilie 1968 redevine organism independent de Ministerul de Interne, aflat sub controlul Biroului Politic si al lui Ceausescu personal. Masura este luata in perioada liberalizarii regimului comunist cehoslovac (Primavara de la Praga) si al singeroasei interventii sovietice din Cehoslovacia. Numai ca la 19 aprilie 1972 revine in structura MAI, ceea ce arata ca schimbarea a fost pur conjuncturala, singurele modificari dintre cele doua reorganizari fiind crearea, la 10 septembrie 1971, a Centrului de Informare si Documentare si a Centrului de Cercetari Parapsihologice (pentru perfectionarea metodelor de ancheta si investigatii). Prin Decretul nr. 362 din 27 iunie 1973 al Consiliului de Stat directiile de Securitate si serviciile auxiliare sint restructurate, iar DIE devine un organism complet separat de Securitate. In 1977 este infiintat Centrul national de transmisiuni cifrate, in subordinea DIE, cu rolul de a deservi: ambasadele Romaniei, Directia de Informatii Militare.Ultimele modificari de substanta in structura Securitatii au fost operate in 1978, printr-un decret al Consiliului de Stat. Astfel, din martie 1978 Securitatea se numeste Departamentul Securitatii Statului, facind in continuare parte din Ministerul de Interne. Dincolo de schimbarea de denumire, restructurarea este o consecinta a miscarilor de opozitie din 1977 din randul ofiterilor a determinat o reorganizare totala. Ofiterii romani cunoscuti de Generalul Pacepa si aflati in rezidentele din Occident au fost retrasi in Centrala si trecuti "in rezerva".Importanta sporita a Securitatii in perioada este probata si de ridicarea sefului sau la rangul de ministru secretar de stat, in timp ce o parte din sefii principalelor directii au fost numiti, la rindul lor, ministri adjuncti. De acum forta de reprimare si control are si sarcina de a coordona „activitatea de prevenire, depistare, neutralizare si lichidare a actiunilor teroriste pe teritoriul Romaniei", in acest scop fiind creata Unitatea Speciala de Lupta Antiterorista.

Resursele fortelor de reprimare si control
Cadrele mostenite de Securitate de la SSI, Politie si alte institutii „burgheze" au fost extrem de putine. Pentru angajare erau cautate persoane tinere, dornice de afirmare si fara o pregatire prealabila in domeniu, ele fiind recrutate exclusiv din randul pesoanelor favorizate de organele de conducere, dar si in cea mai mare parte dintre muncitori. Personalul Securitatii era angajat pe baza puritatii dosarului, dar, in unele cazuri, partidul facea exceptii.Compozitia sociala a cadrelor Securitatii, in februarie 1949, este ilustrativa. Dintr-un total de 3 553 de persoane, 64 % erau muncitori, 28 % functionari, 2 % intelectuali, 4 % tarani si 2 % fara profesie (revolutionari de profesie). Dupa apartenenta politica 95 % erau membri ai PCR si 5 % nu erau membri de partid. Dupa sex, 88 % erau barbati si 12 % femei. Dupa originea etnica, 83 % erau romani, 10 % evrei, 6 % maghiari, iar celelalte minoritati cumulau 1 %, cifra aflata sub pragul de semnificatie statistica. Tot din punct de vedere etnic, din cei 60 de ofiteri superiori, 63,3 % erau romani, 25 % evrei, 5 % maghiari, 3,3 % ucrainieni, restul de 3,4 % reprezentind procentajul cumulat al cehilor si armenilor. De remarcat numarul foarte mare de evrei in raport cu procentul acestei minoritati din totalul populatiei din Romania (2-2,5 %), precum si numarul mare de ucraineni raportat la numarul total al acestor minoritari in Romania (sub 1%).Sefii Securitatii, Militiei si Armatei, alaturi de persoanele cu functii importante in aparatul de partid si in administratie erau formati in Uniunea Sovietica. Acestia alcatuiau elita politica a regimului comunist (nomenclatura), cifrata la citeva zeci de mii de persoane, care controla in mod total si discretionar societatea si avea acces la o gama larga de privilegii: salarii foarte mari, vile, masini luxoase, magazine speciale, imunitate. Cadrele Securitatii, Militiei si Armatei au fost formate in institutiile de invatamint speciale ale partidului si in scolile militare, intemeiate dupa model sovietic. Primele dintre ele erau formate in URSS, o buna parte din personalul Securitatii perfectionindu-se ulterior pe linga organismele similare sovietice. Cele mai importante erau Scoala Superioara de Partid „A.A. Jdanov" (devenita apoi Academia de Partid „Stefan Gheorghiu"), Academia Militara (numita „I.V. Stalin" in primii ani), Scoala de ofiteri de Securitate de la Baneasa, infiintata in 1948, si cele de la Oradea si Cimpina. In general, cadrele au fost obligate sa-si completeze studiile la cursurile serale. Ofiterii erau trimisi periodic la cursuri de reciclare, din anii ’60 la Scoala de perfectionare a cadrelor de Securitate de la Gradistea, de linga Bucuresti, si la cele de la Bran si Branesti, pentru DIE. Programa de invatamint cuprindea doua laturi: pregatirea militara de specialitate si formarea culturii politice si generale. In ultimul modul de invatamint erau predate: Limba rusa, Istoria PCUS, Istoria RPR, Economia politica socialista, Socialism stiintific, Geografia generala, Matematica, Fizica, Chimia si Limba si literatura romana. In septembrie 1948 Securitatea avea prevazute in organigrama 3.973 de posturi, dar efectivul existent era de doar 2.281. Efectivul a crescut constant, pentru a ajunge in 1989 la cifra de 38 682 de oameni, repartizati astfel: 23 370 in trupele de Securitate, 6 602 in directiile centrale si unitatile speciale, 2 426 in CIE, 6 059 in birourile judetene si 225 in scolile de pregatire a cadrelor. Incepind din 1962, absolventi de facultati si sportivii din intreaga tara sint selectati de partid si pregatiti sa devina ofiteri, continuindu-se insa, totodata, vechile practici de completare a studiilor liceale si superioare cu ajutorul unor adeverinte si recomandari ale conducerii Securitatii sau ale conducerii de partid si de stat. Metodele de lucru se diversifica si se perfectioneaza dupa 1964, punindu-se accentul pe conspirativitate si pe prevenirea actiunilor anticomuniste, insa continua si actiunile brutale de intimidare, teroare si reprimare. Astfel, la finele anilor ’60 se schimba modul in care se tine evidenta organizarii si a ofiterilor implicati in lucrul: prin excluderea din continutul fiselor anumitor rubrici privitoare la domiciliul, locul de munca si numele ofiterilor care ii aveau in legatura pe informatori. In anii 1970, prin ordinul expres al lui Nicolae Ceausescu, au fost distruse, prin operatiunile denumite „Jarul" si „Cenusa", dosare ale nomenclaturii de partid si ale membrilor de partid, informatori ai Securitatii. Masura a avut ca efect o intarire a controlului conducerii de stat asupra Securitatii si sporirea fidelitatii ideologice a membrilor sai, informatori cu dosar. De altfel, toti membrii cetatenii aveau obligatia sa informeze Securitatea si sa o ajute in orice imprejurare, dupa cum prevedea chiar Statutul partidului. Singura conditie, pur formala, era obtinerea de catre Securitate a unui aviz din partea secretarilor organizatiei de partid teritoriale (regionale si, mai tirziu, judetene). Nu toate dosarele informatorilor au fost insa distruse, la fel cum nu intotdeauna forta de reprimare si control cerea aprobarea organelor partidului pentru urmarire informativa sau pentru racolare. De la infiintare si pina in 1989 forta de reprimare si control a procedat la putine schimbari in modul de operare si in maniera de tinere a evidentei informativ-operative. Acestea au fost conturate in primii ani de functionare, fiind o copie fidela a modelului lor sovietic. In limbajul Securitatii urmarirea dusmanilor regimului (reali sau presupusi) se numeste „activitate informativ-operativa" si consta in trei tipuri de actiuni, cu rol progresiv, mergind de la verificarea informatiilor de prima sesizare, pina la urmarirea cea mai complexa. Prima „forma" a activitatii informativ-operative este „supravegherea informativa". Ea se realizeaza cu incepere din 1957 printr-un aparat deplin conspirat numit Serviciul de Supraveghere Operativa, al carui rol este de a descoperi, aresta sau retine in mod secret „criminalii de stat". Termenul de supraveghere a unei persoane era de 10-15 zile, iar tipul de dosar care se intocmea se numea „dosar de supraveghere operativa". Acest prim tip de actiune avea rolul nu sa astepte ca „dusmanii" sa se manifeste, ci sa-i identifice in mod sistematic. Cel de-al doilea tip de urmarire este „verificarea informativa". Este o actiune care are loc pe o perioada redusa, de pina la 6 luni, timp in care informatiile de prima sesizare sint verificate. Tipul de dosar intocmit se numea „mapa de verificare". Daca primele informatii se confirma, se trece la tipul urmator de actiune; daca nu, actiunea de verificare inceteaza, insa persoana in cauza va fi urmarita in continuare prin „dosar de obiectiv" sau „dosar de problema". Ultima forma de actiune este „urmarirea informativa". Ea are ca scop „lichidarea in timpul oportun si cit mai complet a activitatii criminale dusa in tara noastra de elementele dusmanoase". Dosarul intocmit poarta numele de „dosar de urmarire informativa". Dupa numarul celor urmariti si dupa importanta, acesta este, la rindul sau, de mai multe tipuri: „individual" „de grup" „de urmarire pe tara". Din datele oficiale ale Securitatii publicate in ultimii ani, in anul 1967 erau urmarite 424 464 de persoane. In contextul interventiei sovietice in Cehoslovacia, in 1968, numarul urmaritilor scade drastic, ajungind la 49 319 persoane. Din 1969 acest numar va creste constant pana in 1989 aproximativ 71 671 in 1978, cifra in care nu intra, in mod cert, persoanele „supravegheate operativ" si probabil nici cele urmarite prin „mapa de verificare", ceea ce inseamna ca numarul real al celor urmariti trebuie sa fie cu mult mai mare. La rindul sau, urmarirea informativa se realizeaza, in primul rind, prin „mijloace specifice": „reteaua informativa" totalitatea informatorilor Securitatii; „tehnica operativa" (TO) adica tehnologia aferenta urmaririi, cu ajutorul careia se efectuau in special ascultarile telefonice, fotografierea si urmarirea video; „filajul" urmarirea pe teren a dusmanilor sau suspectilor; „investigatia" obtinerea secreta, pe teren, a materialelor asupra persoanelor care sunt obiectul unei actiuni de supraveghere sau verificare; „controlul unor canale interne sau externe care pot fi folosite in scopuri ostile" supravegherea si verificarea anturajului persoanei urmarite si/sau interceptarea corespondentei sale; si „culegerea personala de informatii prin relatiile oficiale si legaturile operative ale ofiterilor de securitate" altfel spus, discutiile ofiterului cu secretarii de partid, sefii de cadre, directori de institutii si alte persoane cu autoritate. In al doilea rind, urmarirea informativa se realizeaza prin „metode specifice": „legenda informativa", adica versiunea verosimila folosita cu scopul de a asigura conspirarea si „secretizarea" activitatii Securitatii si inducerea in eroare a dusmanului; „combinatia informativa", care reprezinta un complex de masuri informativ-operative imbinate dupa o tactica prealabila, care se foloseste pentru rezolvarea unor sarcini ale politiei politice cu grad sporit de dificultate; „infiltrarea informatorului sau a ofiterului", care reprezinta introducerea „legendata" a acestuia in anturajul unor persoane, intr-un „obiectiv" sau „mediu" prezentind interes pentru forta de reprimare si controlul statului; „patrunderea secreta", adica intrarea legendata sau ascunsa a cadrelor Securitatii in anumite incaperi, cu scopul rezolvarii unor sarcini operative; „perchezitia secreta", reprezinta controlul „legendat" sau secret al unor incaperi, mijloace de transport, bagaje sau obiecte apartinind persoanelor de care se intereseaza Securitatea, cu scopul clarificarii unor informatii sau al documentarii unor aspecte de interes operativ; „dezinformarea", adica actiunea prin care se plaseaza dusmanului date si informatii special prelucrate in asa fel incit sa nu sesizeze lipsa lor de autenticitate, ori prin care se lanseaza deliberat stiri cu scopul influentarii, in vederea sustinerii si promovarii unor interese operative; „jocul operativ" consta in complexul de metode si mijloace informativ-operative care se aplica de regula in confruntarea directa cu serviciile de informatii straine, opozitia anticomunista („organizatiile extremist-teroriste"), organizatiile pentru apararea drepturilor omului sau guvernele occidentale („cercurile sau organizatiile dusmanoase din strainatate"), cu scopul de a cunoaste si dejuca planurile „ostile" puse la cale, ori cu scopul interceptarii si tinerii sub control contrainformativ a actiunilor acestora; „cercetarea informativa" consta in actiunea de clarificare a unor informatii in legatura cu care exista temeiuri de veridicitate si se realizeaza prin investigarea – directa sau sub acoperirea altor organe – oricaror persoane care prezinta interes operativ. Reteaua informativa este compusa din mai multe categorii de colaboratori. Pina la recrutare, persoanele avute in vedere, numite in dosare „candidati", erau verificate informativ, iar aptitudinile si posibilitatile lor informative erau testate. Prima categorie o reprezinta „informatorii". In deceniile cinci si sase existau doua subcategorii de informatori: „necalificati" si „calificati". Primii sint cei lipsiti de aptitudini si de posibilitati de patrundere pe linga „dusman", iar uneori si de experienta. Sint recrutati, de obicei, dintre membrii de partid si dintre cei atasati regimului („cetatenii patrioti"). Cei calificati au posibilitati de patrundere in mijlocul dusmanilor reali sau presupusi ai regimului („elementelor subversive"), pentru a duce actiuni impotriva lor. Sint recrutati, de regula, dintre aliatii regimului asa cum acestia sint definiti ideologic de linia politica, prin raportare la originea sociala („elementele strinse de clasa muncitoare") sau dintre dusmanii reali sau presupusi, asa cum sint definiti din punctul de vedere al originii lor sociale, recrutati prin amenintari si santaj („elementele compromise prin legaturile si activitatea lor criminala"). Cea de-a doua categorie sint „rezidentii": informatori care conduc retele de 5-8 informatori necalificati, recrutati dintre membrii de partid sau din organizatia comunista de tineret si, in mod exceptional, dintre cei fara de partid „apartinind categoriei speciale mai apropiata de clasa muncitoare". Ultima categorie o reprezinta „gazdele", care sint proprietarii caselor conspirative unde au loc intalnirile ofiterului operativ cu agentura. Din motive de siguranta si conspirativitate gazda era de regula recrutata dintre membrii de partid pensionari. Pe linga colaboratorii care faceau parte din reteaua informativa, ofiterul operativ obtinea informatii de la „persoane de sprijin" (administratori de bloc, responsabili de strada, membri de partid sau altii) sub acoperirea unor institutii centrale si locale (legendat). El cerea informatii despre mai multe persoane, intre care si despre persoana urmarita, tocmai pentru ca interlocutorul sa nu isi dea seama despre cine se intereseaza cu adevarat. Aceasta categorie de informatori este similarul a ceea ce in RDG se numea „colaborator neoficial" (Inoffizieller Mitarbeiter). Notele informative olografe redactate de colaboratorii Securitatii erau pastrate in „mapa anexa", care insotea dosarul de informator („de retea"). Pentru informatiile importante din punct de vedere operativ ei erau recompensati in bani (chitantele sunt pastrate uneori in dosarele de retea), cu cadouri, in alimente sau obtineau alte facilitati (favoruri in plan profesional, plecari in strainatate etc.). Fondul „Retea" al Securitatii pastreaza inca un numar de aproximativ 400 000 de dosare de informatori, pentru perioada 1948-1989. Pentru o comparatie, Stasi, forta de reprimare si control est-germana, pastra in 1989, la o populatie cu 6 milioane mai mica decit cea a Romaniei, circa 100 000 de dosare de informatori, ceea ce arata ca Securitatea romana era mult mai grafomana, altfel spus: birocratizata. Desi pastreaza informatiile, arhivele nu inregistreaza numarul colaboratorilor neoficiali ai Securitatii (persoane de sprijin, colaboratori ocazionali, secretari de partid etc.). Conform cifrelor oficiale, in 1967 existau 118 576 de informatori inregistrati. In anul urmator cifra scade drastic la 84 875, pentru ca din 1970 sa creasca in mod constant pana in 1989, in anul 1972 ea fiind de 100 093 de persoane. Incepind cu a doua jumatate a deceniului sase forta de reprimare si control a trecut la masuri preponderent preventive. Le vom detalia incepind de la cea mai simpla, pina la cea mai complexa, ceea ce corespunde cresterii in intensitate a represiunii. Prima dintre ele este „pregatirea contrainformativa" a populatiei, rolul sau fiind „dezvoltarea vigilentei fata de inercarile dusmanoase". Urmeaza „influentarea pozitiva", care are loc in cazul in care oamenii vehiculeaza idei neconforme cu ideologia („idei si conceptii negative") si cu practica politica a regimului („acte antisociale ce pot aduce prejudicii intereselor statului"). Se realizeaza prin reteaua informativa sau prin persoane cu autoritate de la locul de munca ori din familie, iar uneori chiar de catre ofiter. Cea de-a treia masura operativa este „atentionarea", aplicata persoanelor despre care Securitatea considera ca pot actiona altfel decit o cere regimul („fapte antisociale"), sau care fac parte dintr-un grup care scapa controlului Organelor („anturaj cu preocupari necorespunzatoare"). Urmeaza „avertizarea", adica masura prin care unei persoane i se cere sa se conformeze ideologiei si politicii regimului („legilor si normelor de convietuire sociala"), deoarece comportarea sa poate conduce la actiuni contrare politicii partidului-stat („impotriva securitatii statului"). Persoanelor avertizate li se iau angajamente in care declara ca au inteles ca masura este „justa" si se angajeaza ca vor respecta politica regimului („legile") si nu vor mai aduce sub nici o forma atingere ideologiei si practicii politice comuniste („intereselor de aparare a securitatii statului"). Ea este aplicata atit cetatenilor romani, cit si celor straini. Cea de-a patra masura operativa este „punerea in dezbatere publica", si se aplica de catre organizatiile paravan ale partidului comunist, carora Securitatea le pune la dispozitie datele necesare. Ea reprezinta o „demascare" publica, adica un tip de tortura psihica specific tarilor de „democratie populara". Prim-secretarul Comitetului Judetean de partid (sau al municipiului Bucuresti) isi da acordul pentru aplicarea masurii, sefii Securitatii judetene (ori al municipiului Bucuresti) aprobarea si Directia de Cercetari Penale a Securitatii avizul. Urmeaza „destramarea", care reprezinta un complex de masuri cu scopul incetarii actiunilor de grup neconforme ideologic („activitati necorespunzatoare") si care pot sa conduca la opozitia fata de regim („infractiuni ori alte fapte antisociale"). Este o imbinare a masurilor indicate mai sus, iar tinta sa nu este doar destramarea anturajului, ci si a conceptiilor membrilor care il compun. Cea de-a saptea masura operativa este „neacordarea ori retragerea avizului de securitate". Este aplicata persoanelor incomode ideologic, avind ca efect retragerea unor privilegii care depindeau nemijlocit de avizul Securitatii, ca de pilda viza pentru a calatori in strainatate. Intrucit forta de reprimare si control era un organism care functiona complet conspirat, aceasta masura era luata in orice caz in care ofiterul responsabil o considera necesara. Penultima masura este cea privind „aplicarea de amenzi contraventionale". In cazul in care o persoana continua sa se opuna regimului, dupa ce a fost „atentionata", „influentata", „avertizata" sau, dupa caz, „destramata", primea amenzi foarte mari tocmai pentru a-i anihila nu doar posibilitatile de actiune, ci chiar si mijloacele de subzistenta. Ultima masura este „intreruperea dreptului de sedere in RSR sau declararea ca persoana indezirabila". Prima parte a ei ii privea pe cetatenii romani, carora, pe motiv ca protestau impotriva regimului si/sau se exilau („lezarea securitatii statului"), li se retragea cetatenia romana. Cea de-a doua parte a masurii ii avea in vedere pe cetatenii straini care denuntau flagrantele incalcari ale drepturilor omului.

Autor: Darius Stan


Coloana Infinitului

Persoane interesate

Romania intre mit si adevar. Ajuta-ne sa te identificam Romania!

Ca multe alte lucruri în aceasta tara, dezbaterile în jurul conceptului de imagine de tara, cat si implementarea solutiilor gasite au fost în principal tratate superficial pe un plan secund.
Migrand de la zona plina de patriotism, inainte de 1989, in care mitul romanului apreciat ca fiind extraordinar in tot si toate a fost distrus odata cu deschiderea frontierelor si circulatia romanilor in afara granitelor. Pentru cel putin o perioda de timp in fata prietenilor din afara granitelor, imaginea cetateanului roman, ramane a unui cetatean dintr-o tara necunoscuta, despre care mitul american afirma ca este patria lui Dracula.
Altfel spus, imaginea actuala a Romaniei nu este atractiva pentru turisti sentimentul creat fiind negativ, exprima nesiguranta si poate chiar pericol.
Si descoperim acum, in plina epoca a globalizarii, ca avem nevoie de propria noastra identitate in cadrul acestui spatiu imens creat de deschiderea granitelor deoarece nu mai putem trai sau gandi doar in zona delimitata initial a teritoriului romanesc.
Pe de alta parte, intalnirea cu ceilalti semeni din alte state, oricare ar fi acestea, va începe de la imaginea stereotip asociind personajul interlocutor cu imaginea descrisa de catre ceilalti din zona acestuia de influenta.
În aceast comportament se vor decupa atat stereotipurile din care este formata imaginea prezenta a culturii romane în viziunea unor straini, dar si premisele necesare azi pentru a depasi aceste imagini si de a proclama o identitate demna de incredere.
Situatia este cu atat mai interesanta cu cat aceste stereotipuri sunt rezultatul imaginii pe care noi, ca indivizi sau exponenti ai unei natiuni, o prezentam în fata celor pe care ii intalnim.
Este imperios necesar sa identificam si sa reusim sa promovam o noua imagine - un nou “simbol indicador” pentru Romania.
In ultimile incercari nu s-a gasit un element pur romanesc definitoriu. Imaginea tarii noastre nu a fost asociata cu nici un simbol anume. Nici sarmalele si nici mamaliga nu sunt un simbol pentru Romania, asa cum vedem maslinele ca simbol al Greciei sau gulashul un indiciu clar pentru Ungaria. Nu s-a gasit nici vreun monument care sa aiba o rezonanta la fel de puternica pentru cetatenii altor tari precum Turnul din Pisa - Italia, Turnul Eiffel - Franta sau Big Ben-ul din Londra.
Putem descrie Romania ca un pamant aflat in mijlocul confluentelor civilizatiilor, ca o insula aflata intr-un imens ocean in care dimensiunile spatiului si timpului cuprind toate valurile de cultura ale imperiilor. Iar acest pamant a ramas neclintit zi dupa zi, an dupa an, secol dupa secol.
Tinut vegheat de cetatea Corvinilor, cu triumfatoarea-i intrare prin “Poarta Sarutului “ si poate cea mai simbolica imagine pentru Romania, precum o stea calauzitoare, un semn al recunostintei infinite pentru ospitalitatea acestui popor –Coloana Infinitului.
Apoi sa ne indreptam atentia catre puritatea obiceiurilor acestui popor. O mostrã de autenticitate, o creatie populara unica, Cimitirul vesel de la Sapanta aduce in amintire obiceiurile dacilor, ritualul de înmormântare ce are ca scop unic redarea sperantei in viata de apoi. Caci ce este sacru nu este si trist, la fel cum mormintele nu tin de moarte, ci de renastere.
La fel de important in viata de zi cu zi a oamenilor este cantecul specific, dandu-le acestora posibilitatea de a-si manifesta trairile prin intermediul muzicii, cantecul devenind astfel parte din ritualuri. Venirea sau nasterea unui nou membru al comunitatii, plecarea temporara sau definitiva a unui membru din popor, intampinarea unui anotimp, cu precadere, primavara, simbol al renasterii si revigorarii naturii, strangerea recoltei sau orice alte evenimente au fost prilej de bucurie sau de alinare a sufletului si mereu exprimate muzical. Si apoi cantecele specifice care incearca sa creeze idealuri pentru oamenii simpli si saraci, scotand in evidenta trasaturile demne de lauda ale unor eroi……
Despre marile imperii s-a scris si s-au dezbatut astfel de teme in toatã lumea. Atlase geografice, filme documentare sau artistice, toate vorbesc despre aceste civilizatii megalitice, misterioase, autoare ale unor realizãri tehnice si stiintifice care ne mirã si astãzi.
Insa de partea cealalta nu gasim decat o vaga umbra istorica a ceea ce a insemnat “cel mai numeros popor dupa indieni” dupa scrierea lui Herodot .
Dacã ai ajunge în Egipt nu ai putea intelege cum au fost construite piramidele la fel cum nu ai reusi sã descifrezi în laborator compozitia artistica a picturilor de la Voronet, mostenire artistica de pret a poporului nostru.
La fel cum nu s-a inteles din istorie de ce imparatul Traian a considerat necesar sa precizeze multitudinea bogatiilor ce "nu pot fi transportate in Roma".
Am putea spune ca cel ce crede ca are solutia teoretica a acestor enigme trebuie sã parcurga mii de kilometri pentru a descoperi ca fiecare popor este minunat in felul sau si fiecare civilizatie are valoarea sa pe scena mondiala ce trebuie promovata de cei ce traiesc, graiesc si simt pentru acel loc.

Pentru aceasta suntem onorati sa va alaturati noua si sa dezbatem acesta tema in viziunea dumneavoasta. Fiecare dintre noi poate contribui la identificarea si crearea unui simbol reprezentativ pentru Romania si pentru romani oriunde s-ar afla acestia!

Scris de Darius Stan

Nicolae Titulescu -Gandire diplomatică, europeană şi mondială.