Un singur pamant pentru toti. O zi a constiintei 5 iunie Ziua Mondiala a Mediului

Conferinta Natiunilor Unite privind Mediul Înconjurator, Stockholm, 5-16 iunie 1972
La prima Conferinta Mondiala din domeniul protectiei mediului, de la Stockholm, au participat delegati din 114 state, între care şi România. La aceasta Conferinta, desfaşurându-se sub lozinca „Un singur Pamânt” se proclama ziua de 5 iunie Ziua Mondiala a Mediului.
Printre numeroasele documente ale acestei manifestari de amploare, a fost adoptat Planul de actiune privind protectia mediulului, ce contine 109 recomandari adresate statelor, privind protectia mediului.
Acest plan, fiind fara forta juridica obligatorie, lasa in dispozitia conducerilor statelor sa dispuna si sa pune în aplicare prin adoptarea unor reglementari nationale în concordanta cu aceste texte.
Astfel, acest plan a condus la adoptarea ulterioara a altor masuri, la nivel international, regional sau national, cum ar fi, de exemplu, Carta marilor (Protectia Marii Baltice, Protectia Marii Negre), Protectia Antarcticii etc.
Documentul principal al acestei conferinte este Declaratia finala asupra mediului, porneşte de la premisa ca omul este, în acelaşi timp, creatorul şi distrugatorul ambiantei care îi ofera suportul fizic al vietii şi posibilitatea de a se dezvolta din punct de vedere social, intelectual, moral şi spiritual.
Totodata, declaratia finala subliniaza legatura organica dintre protectia mediului şi progresul economic şi social al popoarelor, în contextul eliminarii efectelor negative ale subdezvoltarii.


Discrepantele economice o problema acuta a omenirii.
Decalajele economice dintre state ridica complexe şi acute probleme întrebari, dar si invita la reflectii şi scenarii(ipoteze), privind evolutia societatii viitoare, in care sunt anajati în modalitati şi cu responsabilitati diferite pe politicieni şi guvernanti, pe economişti şi sociologi, pe preşedintii şi diplomati precum si a unor institutii suprastatale şi internationale.
Problema cresteri numarului populatiei Terrei în urmatorii douazeci de ani de la 6,5 miliarde de locuitori, cat numara în prezent (1 ian. 2005), la peste 8 miliarde, ridica numeroase probleme referitoare la asigurarea hranei, locuintelor, locurilor de munca, educatiei, sanatatii dar si de ordinul securitatii indivizilor.
Intre sfidarile lumii economice de astazi se numara, pe de o parte, liberalizarea pietelor, a comertului international, a circulatiei capitalului, tehnologiilor, informatiilor, capabile sa genereze o creştere economica fara precedent, iar pe de alta parte, scena internationala aduce cu sine si o lume a inegalitatilor economico-sociale.
Scindarile lumii au loc într-un context in care decalajul între tarile puternic industrializate şi majoritatea tarilor în dezvoltare, între categoria cea mai bogata şi categoria cea mai saraca care se adânceşte continuu.
Astfel statele bogate nu renunta si nu vor renunta la pozitiile dominante ale pietei la fel cum atingerea intereselor proprii. Ele promoveaza o politica protectionista prin intermediul barierelor tarifare, prin subventionarea claselor de productie de prima necesitate, a agriculturii, mentinând subordonarea tarilor slab dezvoltate şi conducand liberalizarea pietelor în favoarea lor.
Scena politica internationala a fost împartita din tot timpul, traditional, în state care se afla într-o zona a „polisului modern” (detin monopolul) şi state în cursul integrarii, accederii la acel monopol. Avand in vedere ca dezvoltarea economiei nationale a statelor s-a facut si se face diferit de la o tara la alta tot timpul datorita unui complex de factori si cauze, putem spune ca aducerea la un punct de egalitate a tuturor statelor pentru realizarea premisei in calea democratizatii lumii devine un deziderat inrealizabil deoarece este un fenomen dificil de controlat, iar prin amploarea si consecintele sale, este una din problemele la care nu s-au gasit solutii.

Cauzele dezvoltarii economice asimetrice.
Exista numeroase conceptii cu privire la cauzele subdezvoltarii: ¬ Starea de subdezvoltare reprezinta doar o intarziere a dezvoltarii a tarilor in curs de dezvoltare: teoria privind stadiile dezvoltarii economiei a lui W.W.Rostow prezentata in lucrarea „The Stages of Economic Growth: A Non-Communist Manifesto” teoria din care rezulta ca in dezvoltarea tarilor avansate s-au atins 5 cele stadii: societati traditionale, pregatirea conditiilor pentru expansiunea economica , expansiunea economica, marsul spre maturitate, consumul de masa.
Tarile in curs de dezvoltare se afla in una din primele 3 etape, in general in conditia a doua-a, de a exporta de a fi participant pe piata , iar cele subdezvoltate in prima, adica isi asigura o productie destinata consumului intern. ¬
Ca multe alte situatii subdezvoltarea este un produs, rezultat al intregului dezvoltarii, in sensul ca multe tari s-au dezvoltat pe seama ramanerii in urma a altora.
Profesorul Celso Fustado considera “subdezvoltarea este un proces istoric autonom si nu o etapa prin care au trebuit sa treaca in mod necesar economiile care au atins deja un nivel superior de dezvoltare” .
Plecand de la aceasta paradigma concluzionam, spune profesorul, cum de aici au rezultat doua modalitati de explicare a cauzelor subdezvoltarii:
a) subdezvoltarea ar fi rezultatul dominatiei si exploatarii coloniale, de catre foste state tutelare si astfel au aparut 2 mari categorii:
State puternic dezvoltate sau bogate si state mai putin bogate sau sarace.
Primele s-au castigat statutul de dominator al pretei asigurandu-si o cota importanta din piata si continua sa exploateze pe cele sarace, prin schimbul economiei internationale;
b) cauzele subdezvoltarii decurg din efectele de dependenta, care au rezultat dintr-un complex de factori si conditii obiective: evolutia economiei mondiale.
Economistii Samir Amin şi Gunder Frank argumenteaza cum ca subdezvoltarea este rezultatul direct al colonialismului şi al extinderii capitalismului pe plan mondial. Avand in vedere faptul ca nu toate statele pot patrunde in mod egal pe piata confera justificarea gererala si selectia jucatorilor in bataliilor competitionale.
Cauzele interne: resursele naturale si umane, factorii economici si politici. Resursele umane au fost si raman unul din factorii principali ce argumenteaza cresterea sau scaderea economica a unui stat. Factorii economici: structura diversificata a economiei, la dimensiunea redusa a economiei si investitii interne, la eficienta scazuta a acumularii, la dimensiunile insuficiente ale pietei interne, la posibilitatile proprii, de finantare a cresterii, insuficienta sau absenta mediului economic necesar.
Dezvoltarea a fost grav afectata de natura unor regimuri politice dictatoriale, programele de dezvoltare au avut efecte dezechilibrante. Cauzele externe: se refera la o multitudine de conditii, factori, mecanisme economice care au obstructionat dezvoltarea acestor tari pe masura posibilitatii: asuprirea coloniala, deposedarea de bogatiile naturale, razboaie de cotropire, practicarea de schimburi inechitabile pe piata mondiala, politici financiar - monetare defavorabile pentru tarile slab dezvoltate si in curs de dezvoltare. Politici si strategii de dezvoltare a tarilor ramase in urma economic.

O zi a constiintei
“Intreaga lume a exprimat a ingrijorarea fata de pierderea …” asa incep toate stiriile din intreaga lume, stirii ce tind sa absorba atentia si crezul fiecaruia dintre noi .
Moartea suferinta unui semen al nostru sau a mai multora, oameni fiind, ar trebui sa adune laolalta sentimente si reactii unanime ale comunitatii pentru indepartarea acelui pericol si readucerea climatului de dinaintea evenimentului.
Dar de la a spune pana la a face este o distanta mult prea mare . Spunand aceste lucruri putem readuce in atentia dumneavoastra cazuri concrete ale lipsei de atidudine din partea comunitatiilor.
Spunem si intelegem ca natura din care ne aflam provenienta este mediul vital al existentei umane. Cu toate acesea participam cu entuziazm la distrugerea acestuia.
Romania a fost si ramane un bun consumator al produselor modificate genetic.O piata amorsa pentru totate produsele in special cele importate din piata Occidentala. Desi ministerul mediului in conformitate cu cerintele proximitatii europene scoate un strigat sugrumat de incadrare prin Ordin nr. 973/21.08.2008 privind gestionarea activitatilor de utilizare in conditii de izolare a microorganismelor modificate genetic, putem indentifica o abordare incurajatoarel in cea ce priveste consumismul de la compania Montanto. Dezvoltandu-se ,in Romania, prin proiectele BIOTECH si AGRAL devine o realitate regasita la tot pasul, o prioritate nationala care inlocuint incurajator productia traditionala ce avea la baza semintele dezvoltarii naturale. Desigur introducerea plantelor modificate genetic (PMG) in agricultura a fost o revolutie care promitea multe beneficii omenirii. O marire a productiei, utilizind acelasi teritoriu si aceleasi segment de plante, parea sa fie o solutie ideala pentru criza de resurse ce se contureaza.
Dar ca totdeauna exista si reversul acestor modificarii. Acum este dovedibil, ca cea ce consideram sa aduca linistea a multor oameni se poate transforma in cea mai odioasa crima savarsita de interventia umana.
Efectele plantelor modificate genetic ar putea fi mult mai rele decat s-a spus pana acum, a declarat profesorul Gilles – Eric Seralini, specialist în biologie moleculara. Ca unul dintre primii cercetatori ai lumii care au avertizat populatia asupra efectelor organismelor modificate genetic (OMG) profesorul Gilles – Eric Seralini ne dovedeste ca asigurarea hranei prin consumul acestor plante modificate genetic poate fi considerat ca o otravire permanenta a populatiilor.
Intr-o conferinta de presa a Greenpeace, cercetatorul spunea cum guvernele lumii si companiile producatoare de plante transgenice incearca sa ascunda semnele de toxicitate ale organismelor modificate genetic. El a incercat sa demonstreze cu argumente stiintifice ca organismele modificate genetic, produse si comercializate de compania Montanto pentru alimentare si furajare, sunt toxice.
Compania Montanto produce 90% din culturile modificate genetic din intrega lume, iar rezultatele obtinute in urma testarilor facute de Consiliul Stiintific pentru Cercetarea Independenta de Inginerie Genetica, coincid cu rezultatele expuse de profesorul Gilles – Eric Seralini.
O concluzie a testelor poate fi transpusa in cateva cuvinte care sa ne aduca in cunoastere rezultatele negative ale viitorului. Deoarece aceste plante, organisme modificate genetic, contin si pesticide, organismele modificate genetic pot cauza cancer, boli nervoase, disfunctii sexuale, de reproducere si pot afecta întregul sistem imunitar.
Astfel, putem sa ne inchipuim, o planeta pamant ce este populata de o numerozitate de specii, bolnave, ce se grabesc sa apuna. Dorinta suprematiei speciei umane a fost din totdeuna existenta in gandirea acestei speci, dar din aceleasi ratiuni avem si obligatia de a alege, de a decide si de a controla actiunile in scopul pastrarii echilibrului planetei. Oricum primul pas este informarea. Viitorul poate dovedi rezultatele actiunilor noastre si ne va judeca pentru acestea.
AUTOR: Darius Stan

Retrospectiva tridimensionala a României în contextul actual al recesiunilor

În ediţia sa online, Frankfurter Allgemeine Zeitung publică un amplu reportaj, consacrat României, în contextul actualei crize economice.

Reportajul porneşte de la parcul industrial din Jucu, o zonă de care se legau multe speranţe, întrucât urma să devină una dintre cele mai importante din estul Europei. În fapt, a căzut între timp în paragină. "Cu doar un an în urmă producătorul de telefoane mobile Nokia îşi închisese fabrica din Bochum pentru a-şi transfera producţia în România, în apropiere de Cluj. Acesta urma să fie "începutul unui boom economic în România şi în estul Europei". Decizia concernului Nokia a atras şi alţi investitori şi totul promitea într-adevăr să se transforme într-o frumoasă poveste de succes. Apoi a intervenit criza economică mondială. Dar, revelă autoarea articolului, nu doar aceasta i-a îndepărat de investitori. Ci şi, de exemplu infrastrucura, care încă lasă mult de dorit: drumurile, care şi dacă sunt refăcute nu rămân mult timp în bună stare, fiind făcute de mântuială, aeroportul, care, deşi extins, "plesneşte din toate încheieturile chiar şi la un număr de numai 300 de pasageri". Mercedes, se pare că tocmai din cauza stării deplorabile a drumurilor a renunţat la ideea de a-şi înfiinţa hale de producţie în această regiune.

"Românii bine pregătiţi preferă să-şi caute de lucru în străinătate" este, potrivit ziarului Frankfurter Allgemeine Zeitung, o altă realitate românească, generată de salariile mici". Şi nici pentru investitori România nu mai e atrăgătoare. "România nu mai e de mult un paradis fiscal" - notează ziarul din Frankfurt pe Main - şi adaugă: " România e înglodată în datorii, aşa încât a fost nevoită să apeleze la FMI pentru a i se acorda un credit de miliarde." Şi ce face guvernul? Guvernul " a emis peste 100 de ordonanţe de urgenţă, a introdus impozitul forfetar şi a ridicat pragul fiscal. El verifică strict împărţirea profitului între firmele străine şi sucursalele lor româneşti. Investitorii se plâng că guvernul le stoarce firmele de fonduri. Aprox. 70 la sută dintre firmele mici şi mijlocii nu vor surpavieţui anului 2009". Nadine Oberhuber, autoarea articolului, conchide că boomul economic din răsăritul Europei a luat sfârşit înainte chair de a fi început cu adevărat".


În Germania, Nordwest-Zeitung din Oldenburg se arată optimist în ce priveşte depăşirea actualei crize economice, explicând: "recesiunea durează deja de mai multă vreme decât majoritatea celor din trecut" şi în plus "sprijinul masiv de capital din partea statului acordat branşelor afectate de criză ar trebui să dea roade."

Presa germană îşi îndreaptă atenţia şi asupra aniversării, în aceste zile, a 60 de ani de la fondarea Republicii Federale Germania. Cei "60 de ani de stabilitate şi democraţie", după cum subliniază Wiesbadener Kurier, sunt un "motiv de bucurie şi mândrie pentru germani."

Nürnberger Nachrichten avertizează că deviza nu ar tebui să fie doar "tot aşa mai departe". "Germania federală are toate motivele să-şi serbeze ziua de naştere", dar - mai spune ziarul - "trebuie ţinut cont şi de viitor", mai cu seamă într-un moment în care "coeziunea socială este sever ameninţată".

Referitor la situaţia din Orientul Apropiat, în contextul recentelor convorbiri dintre preşedintele american Barack Obama şi noul premier israelian Benjamin Netanyahu, cotidianul parizian Le Monde, atrage atenţia asupra importanţei implicării americane în procesul de pace şi a succesului "soluţiei celor două state, propuse de administraţia din Washington". Ziarul aminteşte că, din păcate, "în ultimii 15 ani au existat multe şanse ratate şi înţelegeri nerespectate".

Vechea delimitare a celor bogati. Diferente intre VEST si EST

Regresul economiilor statelor din Europa de Est este strâns legat de evoluţia economică în Europa occidentală, deoarece o mare parte din volumul de export al fostelor ţări comuniste se datora prelucrării şi asamblării pieselor provenite din statele vecine occidentale, rezultă dintr-un studiu al Institutului de Economie Germană din Köln. Studiul s-a concentrat cu precădere asupra Poloniei, Ungariei, Cehiei şi Slovaciei, întrucât institutul îşi procurase suficient de multe date referitoare la aceste ţări. Între 1995 şi 2007, volumul exportului în cele patru state menţionate a sporit cu 360%. Ţările membre ale Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD) au obţinut în acelaşi interval o creştere de doar 100%.

O privire mai atentă impune însă relativizarea performanţelor economice ale ţărilor Europei de Est, dat fiind, în primul rând, faptul că până în 1990 ele nu participaseră la liberul comerţ în Europa, volumul exportului lor către occident fiind practic nul.

În plus, performanţele la export au fost ulterior strâns legate de creşterea rapidă a importurilor. De pe urma acestui din urmă aspect a profitat Germania din plin. Exportul Germaniei în ţările din Sudul şi Estul Europei a sporit între 1995 şi 2007 cu 400%, în timp ce vânzarea de mărfuri germane în restul lumii nu a crescut în acelaşi interval decât cu 150%. În domeniul produselor industriale de tehnologie de vârf, creşterea economică a ţărilor răsăritene se datorează în proporţie de trei sferturi creşterii economice din vestul Europei. Acest spor a implicat şi creşterea producţiei de componente de bază care au fost exportate pentru asamblare în Europa de Est, fiind reimportate apoi ca produse finite.

Aceste cifre atestă în consecinţă perpetuarea dependenţei economiilor Europei de Est de cele ale Europei occidentale. Dar, în acelaşi timp, strânsa cooperare cu ţările occidentale poate atrage după sine şi o dezvoltare de sine stătătoare a economiilor statelor răsăritene.


Balbe in declaratiile oficiale .România şi Rusia posibili inamici ai Ucrainei?

Ministrul ucrainean al apărării, Iuri Ehanurov, a declarat că posibilii inamici ai armatei ţării sale sunt acele state care au revendicări teritoriale faţă de Ucraina şi a nominalizat în acest sens România şi Rusia, informează ziarul Ukrainskaia Pravda, citat de NewsIn.

"Acestea sunt două ţări ai căror politicieni fac declaraţii în acest sens. Mai precis, în România autorităţile fac declaraţii că nu recunosc frontiera cu Moldova, pentru că aceasta ar însemna recunoaşterea pactului Molotov-Ribbentrop", a spus ministrul ucrainean, referindu-se la declaraţiile de săptămâna trecută ale preşedintelui Traian Băsescu.

Preşedintele Traian Băsescu a declarat vinerea trecută la Piatra Neamţ că România consideră inutilă semnarea unui tratat de frontieră "care să facă din şeful statului român un partener al lui Ribbentrop şi al lui Molotov", explicând că acest demers ar veni împotriva obligaţiilor asumate de statul român. Declaraţia a stârnit şi nemulţumirea Chişinăului.

"Astfel de declaraţii sunt periculoase, mai ales că şi alţi politicieni declară că Bucovina şi Basarabia reprezintă o problemă", a comentat Ehanurov.

Sugrumati de piata in dezvoltare a alimentelor modificate genetic

Capitolul 1 al Genezei (versetele 10, 12, 18, 20 şi 25), marcînd anumite trepte ale Creaţiei, se încheie cu expresia: " ...Şi a văzut Dumnezeu că este bine." În versetul 31 care încheie Ziua a şasea, se prezintă astfel: " ... Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată, erau bune foarte".

O afirmaţie teologică fundamentală străbate toate exegezele biblice: şi anume, că, toate speciile cărora Creatorul le-a dat viaţă, erau perfecte la momentul creaţiei, pentru că Dumnezeu nu poate şi nu a dorit să creeze ceva imperfect.

Ultimul secol a adus în lumea ştiinţifică acest afront la actul Creaţiei. Omul şi-a permis să modifice datul genezei, cu pretenţia că ar putea face ceva mai bun. Este o expresie a trufiei luciferice, un atentat la versetele a căror înţelepciune a răzbătut prin veacuri. Ce se va întîmpla acum cu omul care, nu numai că s-a îndepărtat de Dumnezeu, dar încearcă să se aşeze în locul Lui?

În condiţiile în care industria produselor modificate genetic capătă proporţii uluitoare, riscurile ingineriei genetice asupra sănătăţii omului şi impactul asupra mediuli reprezintă o problemă majoră a cărei evaluare a condus la declanşarea unor adevărate polemici în lumea stiinţifică şi nu numai.

Opiniile savanţilor cu privire la introducerea culturilor modificate genetic destinate consumului uman în agricultură sînt împărţite. Adepţii ideii susţin că noile tehnologii ne-ar putea oferi posibilităţi nelimitate cum ar fi obţinerea de soiuri ameliorate, cu calităţi nutritive îmbunătăţite, rezistente la boli, erbicide, la condiţii ambientale vitrege, ceea ce ar conduce la creşterea arealului destinat agriculturii pe glob şi implicit la eradicarea foametei în ţările lumii a treia."Let the harvest begin!" -"Să înceapă recolta!" A fost deviza concernului multinaţional Monsanto, una din cele mai mari companii de profil de pe glob, în timpul campaniei sale publicitare din 1998.

Practic, cu noile tehnologii, am putea modifica orice organism viu. Cei cărora le datorăm "miracolul" erei transgenezei visau să creeze plante de cultură capabile de a fixa azotul atmosferic. Ideea a rămas, însă, la stadiul de vis defunct, fiind foarte greu de obţinut astfel de plante, datorită numărului mare de gene Nif implicate în acest fenomen (18 gene).

Desigur, tehnicile de manipulare genetică prezintă unele avantaje, la prima vedere. Dar aceste avantaje sînt suficient de consistente pentru a ne determina să le acceptăm fără rezerve?

Este foarte dificil de a evalua efectele pozitive ale biotehnologiilor asupra bunăstării oamenilor, pe deoparte, iar pe de altă parte, efectele negative şi riscurile. Oricum ar fi, societatea trebuie informată în viziunea ambelor aspecte şi la modul cel mai obiectiv. Acest lucru necesită o observare a fenomenului, bazată pe studiul efectelor pe termen lung.

Din momentul începerii în laborator a primelor manipulări experimentale şi pînă la introducerea pe piaţă a unui soi modificat genetic se scurg în medie zece ani. În tot acest timp, cercetările se derulează cu costuri extrem de ridicate iar investitorul doreşte, cum este şi firesc, să şi cîştige "ceva" din această afacere. Pentru că scopul final rămîne tot de ordin financiar, iar cîştigurile se dovedesc a fi enorme.



Minciunile sau ignorarea rezultatelor prezentate catre cei multii ne conduc pe drumul exerminarii.
În 1992, anul în care au apărut şi primele comercializări de plante transgenice, FDA (U.S. Food and Drug Administration) a elaborat o procedură standard pe care cultivatorii de plante transgenice trebuie să o parcurgă înaintea comercializării produsului lor. Această procedură implică elaborarea unor studii privind securitatea biologică a respectivului produs care să fie înaintate către FDA cu 120 de zile înaintea comercializării ( FDA, martie, 2001).

Dar aceste studii, care ar trebui să fie rezultatul unor testări pe termen lung a impactului pe care produsul modificat genetic (PMG) îl are asupra omului şi asupra mediului înconjurător, se dovedesc a fi, de cele mai multe ori, insuficiente şi multe aspecte sînt, cu bună stiinţă sau nu, ignorate sau nedezvăluite. În Europa există legi cu privire la etichetarea acestor produse. Furnizorul are obligativitatea să menţioneze pe etichetă faptul că produsul respectiv este modificat genetic. În S.U.A. legile federale nu obligă la acest lucru. La fel, în Canada. Menţiunea cu pricina ar duce la creşterea preţului cu zece la sută (se adaugă costurile legate de testările de laborator), un lucru nedorit, ţinînd cont de faptul că 80% din produsele destinate consumului în Canada, sînt modificate genetic.

Compania Agr Evo (fostă Plant Genetic Systems) înainta, în 1996, Comisiei Europene, un dosar cu privire la introducerea pe piaţă a unor seminţe transgenice de Brassica napus (rapiţă), după ce, în prealabil, acesta a primit avizul favorabil al Ministerului Agriculturii din Belgia. Respectivul dosar a fost, în cele din urmă, aprobat în 2004, după ce, între timp, la dosar au mai apărut: protocoale pentru verificarea pe termen lung a efectelor toleranţei la erbicid indusă în noile seminţe, mai multe informaţii biologice cu privire la inserţia transgenelor, care să clarifice caracterizarea moleculară, un plan de monitorizare post-comercializare, o evaluare în ceea ce priveşte consumul uman, un studiu de impact asupra mediului; documente care, sau lipseau cu desăvîrşire sau erau insuficient reprezentate, în momentul înaintării dosarului(Belgian Biosafety Server). Şi exemplele pot continua.

Primele reglementări legale ale cercetărilor în domeniul ingineriei genetice au luat fiinţă în S.U.A., în 1977. A urmat apoi constituirea, în numeroase ţări, a unor comitete naţionale însărcinate cu reglementarea şi controlul cercetărilor genetice. Experimentele efectuate tot în S.U.A., patria porumbului transgenic, au dus la concluzia că nu există riscuri legate de manipulările genetice. Dar aceste concluzii se referă strict la securitatea operatorilor şi a cercetării lor asupra microorganismelor. A urmat apoi, o serie de reglementări şi o dezvoltare rapidă a biotehnologiilor (Cristea V., Denaeyer S.).

Biotehnologiile sau tehnicile de manipulare directă a genelor permit extragerea unei gene (transgene) din genomul unui organism şi inserţia ei în genomul unui alt organism, aparţinînd unei alte specii. Transferul de gene presupune traversarea barierelor care împiedicau schimburile de gene între specii diferite, mai ales aparţinînd unor regnuri diferite.

Metodele de ameliorare tradiţională sînt, în mare parte, bazate pe transferul de gene prin reproducerea sexuată, în cadrul căreia grăunciorul de polen al unei plante fuzionează cu ovulul din ovarul altei plante. Acest tip de transfer este posibil doar în limitele speciilor înrudite. Manipularea genetică permite ca genele de interes să fie transferate în cadrul diferitelor unităţi taxonomice sau chiar de la bacterii, virusuri şi animale. Dar în natură, o astfel de încrucişare nu este posibilă. Sîntem oare, noi, oamenii, pregătiţi să facem faţă consecinţelor acestui fapt?



Valoarea organismului modificat genetic prin promovarea carelor de lupta - economice, OMG-urile
Pentru obţinerea unui organism modificat genetic (OMG), sînt necesare parcurgerea mai multor etape: izolarea şi multiplicarea genei de interes; introducerea sa, prin vectori, în celula-gazdă; selectarea celulelor-gazdă care au integrat transgena în genomul lor; obţinerea unui nou organism care conţine ADN modificat sau recombinat; verificarea transmiterii ereditare a caracterului nou transferat, la descendenţi.

Plantele transgenice se obţin prin regenerarea de plante întregi, pornind de la plantulele obţinute prin cultivarea in vitro a celulelor-gazdă care au integrat transgena în genomul lor. Urmează apoi cultura plantelor transgenice în sere sau camere de aclimatizare iar, în final, cultura experimentală în cîmp.

Cea mai utilizată tehnică pentru multiplicarea unei gene este tehnica PCR (Polymerase Chain Reaction), prin care o secvenţă de nucleotide este amplificată, cu ajutorul ADN-polimerazei care catalizează reacţia. După fiecare ciclu de reacţie, se dublează cantitatea de ADN sintetizată în ciclul anterior.

Pentru a putea străbate membranele biologice, gena de interes trebuie să fie integrată într-un vector molecular, cel mai adesea, un plasmid. Este necesară apoi, o genă-marker pentru selectarea celulelor care au integrat transgena în genomul lor.

Genele-marker cele mai utilizate codifică rezistenţa la un anumit antibiotic.

Pentru ca transgena să se poată exprima în genomul celulei-gazdă, trebuie să i se asocieze un promotor. De exemplu, dacă dorim ca o genă bacteriană să se exprime într-o plantă, trebuie să-i asociem un promotor vegetal.

Plasmidul-vector este, în continuare, introdus într-o bacterie care poate fi Agrobacterium tumefaciens, Agrobacterium rhizogenes sau altele, care este apoi cultivată in vitro, în prezenţa unui antibiotic. Genele-marker vor semnala care dintre bacterii au integrat transgena în genomul lor deoarece vor fi singurele care se vor dezvolta.

Enzimele bacteriene numite endonucleaze de restricţie taie molecula de ADN în porţiunile pe care le recunosc şi izolează gena de interes, care este ataşată împreună cu gena-marker în genomul celulei-gazdă. Ligazele sudează apoi fragmentele de ADN între ele (Cristea V., Denaeyer S.).

Prima plantă modificată genetic a fost o specie de tutun transgenic obţinută via Agrobacterium tumefaciens, la care a fost transferat caracterul de rezistenţă la un antibiotic, experiment realizat în 1983, în Belgia.

S-au pus la punct şi alte metode, directe, pentru transferul genelor în celulele plantelor: microinjecţia celulară, electroporarea membranelor celulare, modificarea protoplastelor, metoda biolistics, care constă în împuşcarea directă a ADN-ului în celule, "proiectilele" fiind microparticule de tungsten învelite în genele de interes; metode, pe cît de directe, pe atît de agresive.

Principalele cinci specii de plante modificate genetic, din punct de vedere al suprafeţei cultivate în lume sînt: soia (36,5%), porumbul (12,4%), bumbacul (6,8%), rapiţa (3%). Ţările în care cultura plantelor transgenice ocupă un loc important sînt S.U.A., Argentina, Canada, China. Şi în România există suprafeţe, dar mici, cultivate cu astfel de plante, începînd din 1999. Actualmente, se cultivă în România o specie de soia tolerantă la erbicide (Duca M. şi colab.).



Atacurile reusite impotriva semintei traditionale

Rezistenţa la un anumit erbicid se obţine în urma transferului genei Bar, codificatoarea unei enzime de origine bacteriană care, inserată în genomul plantei, determină detoxifierea acestuia. Rezistenţa este specifică, adică, se obţine rezstenţă faţă de un anumit erbicid, care este livrat, împreună cu seminţele transgenice, de către compania producătoare, în beneficiul acesteia.

În curînd, vor apărea pe piaţă: cartof tolerant la erbicidul glifosat, cartof rezistent la virusuri, la mană, cartof cu conţinut ridicat de amidon, grâu rezistent la boli foliare, porumb cu conţinut ridicat de ulei, orez cu conţinut ridicat în provitamina A- toate obţinute prin modificări genetice. Cartoful rezistent le gândacul de Colorado este deja comercializat.

Rezistenţa la insectele dăunătoare s-a obţinut, în 1987, cînd au fost create plante transgenice prin transferul unei gene de la microorganismul Bacillus thuringiensis, genă care codifică proteina Bt, de unde şi denumirea generică de cereale Bt. În celulele plantelor modificate, se sintetizează o protoxină inactivă care, după ingerarea ei de către larvele sensibile, devine activă în sucul gastric al insectei, determinînd moartea ei prin blocajul la nivelul receptorilor specifici din membrana epiteliului intestinal. De fapt, adevărul este că s-a mers ceva mai departe. Înaintea transgenezei, protoxina a fost modificată pentru a codifica proteina activă, chiar înainte ca ea să ajungă în sucul digestiv al dăunătorului. Cu alte cuvinte, OMG-ul conţine o toxină mult mai rapidă eficace, chiar înaintea ajungerii ei în tubul digestiv al insectei.

Rezistenţa la insecte a fost indusă, în special la mazăre şi bumbac, ceea ce ar trebui să însemne reducerea aplicării convenţionale a pesticidelor. Dar... Pînă la sfîrşitul anului 1998, companiile producătoare de mazăre Bt au făcut numeroase asigurări potrivit cărora rezistenţa la pesticide a soiului nu va ridica probleme. Cu toate acestea, în 1999, în raportul efectuat de o comisie a National Agricultural Statics Service din S.U.A., s-a estimat faptul că, în ciuda cultivării pe milioane de acrii a porumbului Bt, s-au înregistrat scăderi minore ale cantităţilor de insecticid folosite iar, în acelaşi an, Agenţia Pentru Protecţia Mediului din S.U.A. a arătat, mai mult de atît, că, de fapt,folosirea insecticidelor a cunoscut o creştere cu 45% în primii doi ani de cultură a mazărei Bt (Pretty J.).

Rapoarte similare au fost efectuate şi în cazul speciilor la care a fost transferat caracterul de rezistenţă la erbicide. S-a demonstrat faptul că aceste soiuri modificate au condus la creşterea cantităţii de erbicid folosit datorită creşterii rezistenţei buruienilor la erbicidele totale, fără să mai punem la socoteală faptul că s-au înregistrat chiar şi scăderi ale producţiei la hectar, la unele specii de bumbac şi soia modificate genetic.

Speciile tolerante la erbicide şi cu rezistenţă la insectele dăunătoare reprezintă "succesele" primei generaţii de OMG-uri. A doua generaţie, care s-a dezvoltat după 1990, include speciii rezistente la virusuri (orez), la nematode (banane), rezistente la îngheţ (căpşuni la care a fost transferată o genă de la Hippoglossus, o specie de peşte din apele reci ale Mării Nordului), animale de fermă modificate pentru a produce proteine umane, de exemplu, insulină, interferon, alfa-antitripsină; specia de tomate Savr Flavr, cu maturare întîrziată datorită blocării galacturonazei, enzima responsabilă de de înmuierea legumelor şi fructelor şi care ne zîmbeşte aşa de frumos de pe rafturi dar... Ce păcat! Este aşa de insipidă...

O trăsătură comună a tuturor soiurilor de plante modificate, aparţinînd generaţiei a doua de biotehnologii, o reprezintă faptul că acestea au inserate în genomul lor şi o secvenţă de gene menită să inhibe germinaţia oricăror seminţe salvate după strîngerea recoltei. Şi aceasta deoarece companiile producătoare au observat că un procent însemnat de fermieri (20-30% dintre cultivatorii de soia şi un mare număr de cultivatori de grâu) se reîntorc pe piaţa seminţelor odată la 4-5 ani. Lucru care, cum era şi firesc, trebuia remediat, deoarece marile companii nu doresc să-şi transfere o parte din profit fermierilor. Cu alte cuvinte, există un conflict de interese între companiile producătoare şi fermieri, iar noi, consumatorii, sîntem undeva la mijloc şi tot noi sîntem cei care avem de suferit de pe urma acestei paranoia a ştiinţei, cu implicaţii majore economice şi uriaşe interese financiare.

În generaţia a treia, ne sînt promise specii avînd transferate caracterele apomictice la cereale, astfel încît seminţele hibride pot fi reutilizate. Un contrast izbitor cu generaţia a doua de produse, o putem considera ca o încercare de reabilitare a imaginiipublice a companiilor producătoare.
Autor Darius Stan