Imperiile si blestemul comorilor

Putine lucruri au tulburat intr-o atat de mare masura mintea oamenilor precum fascinatia comorilor. Cu toate acestea, rari au fost cei care, dupa ce au tulburat somnul de veacuri al vreunui tezaur, sau au mai apucat sa se si bucure de norocul lor. Nebunia sau o moarte cumplita s-au abatut mereu asupra lor, ca o pedeapsa dura.
Teritoriul Romaniei s-a bucurat din cele mai vechi timpuri de faima unui tinut al aurului si al comorilor, asa cum conchistadorii spanioli duceau faima pamanturilor descoperite in Americi in comori nebanuite. Bogatia dacilor se spune ca echivala cantitativ cu aurul aztecilor la descoperirea pamanturilor amero-indiene.
Pentru aceste comori si-au intors privirea de-a lungul timpului - ca spre un teritoriu fabulos – multi aventurieri si amatori de imbogatire rapida si-au pierdut exercitiul ratiunii.



In Istoria Bucurestilor, Ion Ionescu-Gion aminteste - in contextul jefuirii aurului romanesc - de existenta unor harti rare care circulau printre capii ortodocsi ai bisericii constantinopolitane, pe care ar fi fost insemnate manastirile unde erau ingropate imense comori.
Harta ar fi ajutat la jefuirea sistematica a tezaurelor ascunse, care ar fi fost scoase din tara.
De altfel, povesti himerice au fost create de toti cei ce doreau sa ascunda esecurile lor si sa scuze cheltuielile imense avute in van.
Apoi, de aici s-a creat credinta calugarilor si patriarhilor greci ca din tarile romanesti oricati bani s-ar lua, se vor gasi in continuare altii.
Mitul existentei tarii comorilor fara de sfarsit sau Tara aurului s-a intiparit in mintea fiecaruia celor ce visau la imbogatirea grabnica si fara de munca.
Mai mult, in plin secol al XVIII-lea, domnitorul Alexandru Ipsilanti lansa chiar o campanie de sapaturi particulare cu conditia ca jumatate din bunurile dezgropate sa revina domniei sale.
Desigur aceste comori idealice trebuiau si pazite. Si apoi a aparut in mitologie existenta varcolacilor ce isi revendicau drepturile dincolo de moarte sau diverse forme de existenta menite sa produca groaza in cei ce si-ar fi dorit sa verifice adevarul. Spre exemplu, consideram ca asa s-a nascut si povestea americana ce afirma ca Romania este patria lui Dracula.
O prima idee despre marimea acestor comori, care au incaput pe maini straine ne duce in negura istoriei aducand in atentie celebra expeditie a lui Darius fiul lui Istaspe, eroul cuceritor al persilor, existent in doctrina zarathustriana ce pleaca magulit de cadourile facute de poporul dacilor. Timpul a trecut peste toti si toate, iar comorile castigate in trecut s-au consumat. Peste timp nimeni nu mai poate regasi comorile daruite in trecut. Insa blestemul comorilor a ramas peste fostul imperiu al persilor si peste timpuri, iar istoria memoreaza doar existenta acestora. In toate cartile de istorie regasim si astazi existenta poporului dac, o umbra istorica a ceea ce a insemnat “cel mai numeros popor dupa indieni” dupa scrierea lui Herodot.
Insa comorile au starnit dintotdeauna mistere si patimi in jurul lor si aceasta doar pentru faptul ca bogatia pentru unii imperatori se poate masura numai in aur si isi doresc sa se fi intrecut in detinerea cat mai multor zacaminte de aur existente in lume.
Mai devreme sau mai tarziu, se va intampla insa ca toti acesti straini care au furat din ceea ce nu le apartinea, din cea ce este sacru pentru un popor si descendentii acestora, sa-si primeasca si blestemul de a cauta himerice comori si sa piara in lungul drum al cautarii lor.
Manifestat asemenea blestemului piramidelor, blestemul comorilor vine sa echilibreze balanta suferintei in apararea celor supusi si fara de aparare, instrainati de zeitatile lor si tarati in mocirla materialismului imediat.
La fel cum nu s-a inteles din istorie de ce imparatul Traian a considerat necesar sa precizeze multitudinea bogatiilor ce "nu pot fi transportate in Roma".
Asadar sa urmarim legenda si sa ascultam ce s-a intamplat cu faimoasa comoara a neamului dacic, plecand intr-o "calatorie in timp" in vremea celui de-al doilea razboi daco-roman, din vara anului 105 d.Hr, cand armatele romane conduse de Traian ajung la Drobeta-Turnu Severin si inainteaza pe trei coloane, cu speranta de a cuceri capitala regatului dac si de a jefui comoara lui Decebal.
Prima coloana inainteaza pe Valea Cernei spre Tara Hategului si ajunge la cetatile Costesti, Blidaru si Piatra Rosie, pe care dacii o distrug. A doua coloana urca pe Valea Jiului spre castrul de la Bumbesti, patrunzand in Masivul Sureanu pe la Banita. A treia coloana, condusa de insusi imparatul, se deplaseaza de la Drobeta la Sucidava si Romula, strabate Valea Oltului pana la Castra Traiana (azi localitatea Sambotin - Valcea) si ajunge la Tilisca, apoi la Capalna. Restul armatei romane, pornite din Moesia inferioara (Bulgaria), trece pe la Bran, Bratocea, Oituz.
Batalia pentru capitala Daciei - Sarmizegetusa Regia - se da la inceputul verii anului 106 d.Hr., cu participarea Legiunilor a II-a - "ADRIUTIX", a IV-a - "FLAVIA FELIX" si a unui detasament (vexillatio) din Legiunea a VI-a "FERRATA".
Dacii resping primul atac. Romanii pentru a intensifica asediul distrug apeductele care aprovizionau capitala Daciei. Apoi cetatea este incendiata, sunt retezati toti stalpii sanctuarelor in incinta sacra, distrugand intreaga fortificatie.
Razboiul, insa, continua.
Prin tradarea lui Bacilis, se spune ca romanii gasesc, in albia raului Sargesia, tezaurul lui Decebal.
Ultima lupta cu oastea regelui dac are loc in preajma cetatii POROLISSUM, astazi orasul MOIGRAD. Dio Cassius, in Istoria Romana, povesteste si el despre aur si despre cantitati ipresionante de argint care ar fi fost gasite de romani.
Plinius cel Tanar, in Epistole, scrie ca - dupa jefuirea bogatiilor dacice - romanii au petrecut o suta de zile, fara intrerupere, sarbatorind in acest fel cucerirea Daciei.
Erau organizate ospete bogate si dansuri in pietele publice pentru toti cetatenii Romei. Potrivit istoricilor moderni aceasta generozitate a imparatului si a apropiatilor sai demonstra ca aurul si prazile de razboi erau de cateva zeci de ori mai mari decat sumele cheltuite de administratia imperiala pentru a le oferi plebeilor romani "paine si circ".
Este de notorietate ca imparatul Traian a plecat cu o prada imensa din Dacia. Si cu toate acestea, este stiut ca pentru a ascunde esecul pierderilor sumelor cheltuite de administratia imperiala pentru acesta campanie, acelasi Traian, spune ca faimoasa comoara a lui Decebal nu a fost descoperita, ramanand ascunsa. De atunci multi aventurieri inca mai cauta comoara ascunsa de regele Decebal.
La inceputul secolului al XVI-lea, in Tara Hategului, localnicii mai transmiteau inca povestile din mosi-stramosi, despre ruine necunoscute, despre comori fabuloase ingropate pe munti sau in padurile locului.
Din cand in cand, taranii care arau mai dezgropau oseminte, caramizi, obiecte din metal si mari pietre cubice, pe care taranii le foloseau la propriile constructii.
Incepusera sa circule istorii fabuloase despre comori fara nume, mai ales prin satele asezate de-a lungul apelor. Cu trecerea timpului, zvonurile despre legendarele comori deveneau din ce in ce mai fascinante.
Putem invata din istorie ca aurul si argintul furat si instrainat a fost consumat repede si la fel de repede si imperiul Roman a trecut in istorie.
Pentru ca adevarata comoara a poporului dacic consta in bunatatea si intelegerea oamenilor locului. Aceasta era adevarata comoara pe care nici imparatul Domitian si nici Traian nu reusesc sa o gaseasca aducand ca scuza neputinta de a transporta intreaga avere descoperita.
Sufletul oamenilor acestor locuri demonstreaza ca ei sunt adevarata comoara ravnita de regi si pe care, paradoxal, nimeni nu o poate lua.
Autor: Darius Stan

Comisia olandeza decide : Razboiul din Irak a fost ilegal

O comisie de ancheta din Olanda a stabilit, marti, ca razboiul din Irak nu a avut "nicio baza in dreptul international", aceasta fiind prima ancheta independenta a invaziei asupra Irakului realizata pana acum.
Comisia formata din 7 persoane a ajuns la concluzia ca razboiul, sustinut si de guvernul olandez, nu a fost justificat - "guvernul olandez si-a oferit sprijinul intr-un razboi ale carui scopuri nu erau in concordanta cu politica guvernului olandez.
Actiunea militara nu avea un mandat clar conform dreptului international".
"In explicarea programului irakian de producere a armelor de distrugere in masa, guvernul olandez a fost, intr-o mare masura, ghidat de informatii publice si de alte informatii provenind din SUA si Marea Britanie" se mentioneaza in raport.
In plus, a iesit la iveala faptul ca guvernul britanic a refuzat sa prezinte un document important la cererea comisiei olandeze. Documentul - o scrisoare de la Tony Blair care ii cerea sprijinul premierului olandez, Jan Peter Balkenende - a ajuns la comisie in urma incalcarii unui protocol diplomatic, cu mentiunea ca ar fi trebuit sa fie vazuta doar de Balkenende, a declarat unul dintre membrii comisiei pentru The Guardian.

"Am fost surprinsi cand am descoperit aceasta scrisoare. Nu a fost trimisa respectand procedurile oficiale, ci era un mesaj personal de la Tony Blair catre prim-ministrul nostru, Jan Peter Balkenende, si trebuia returnata, nu trimisa la arhive" a declarat Rob Sebes, purtator de cuvant al comisiei de ancheta, adaugand ca "am cerut guvernului britanic sa ne prezinte scrisoarea, insa au refuzat".

Printre mebrii comisiei de ancheta se numara fostul presedinte al Curtii Supreme de Justitie din Olanda, un fost judecator de la Curtea Europeana de Justitie si doi academicieni din sfera stiintelor juridice

Tony Blair fusese avertizat inca din iulie 2002, cu opt luni înaintea declansarii operatiunilor din Irak, ca inlaturarea de la putere a lui Saddam Hussein ar fi contrară legislatiei internationale, potrivit unei scrisori redactate de Procurorul General, Lordul Goldsmith, aflata in posesia Comisiei Chilcot privind razboiul din Irak.
Intreaga presa straina, sustine ca Tony Blair va fi interogat de Comisia Chilcot privind razboiul din Irak cu privire la acest document, care il avertiza in cei mai fermi termeni ca razboiul este ilegal.

Aceasta scrisoare era menita sa il determine pe Blair să renunte la invazie, dar el a ignorat-o.
Mai mult, el a dat instrucţiuni ca Lordul Goldsmith sa fie redus la tacere, i-a interzis să mai participe la reuniunile Cabinetului si a ordonat o musamalizare pentru ca publicul să nu afle, potrivit publicatiei britanice.

Intrebare -Si daca Comisia Chilcot il gaseste vinovat pe Tony Blair si W.George Bush cum vor plati acestia pentru faptele lor.
Corecta judecata de ar fi sa fie, sa plateasca pentru toate oroarea creata si pentru toate masacrele ordonate ( ochii pentru ochii si dinte pentru dinte).
Dar nu au sange in corpurile lor sa verse cat au ucis ei pentru interesul personal.
Si lumea isi va aminti ingrozita de acest episod, iar cartile de istorie ii va marca ca bravi eroii.


ONU cere Italiei sa combata xenofobia

ONU cere autorităţilor italiene să combată atitudinea xenofobă tot mai mare faţă de muncitorii imigranţi din peninsulă. Declaraţia a fost transmisă de Biroul Înaltului Comisariat al ONU pentru Drepturile Omului, care a afirmat că violenţele recente faţă de muncitorii imigranţi din sudul Italiei au dezvăluit problema serioasă a rasismului. Aproximativ 70 de persoane au fost rănite în ciocnirile dintre localnici şi muncitorii africani din oraşul Rosarno, la sfârşitul săptămânii trecute. Autorităţile italiene au răspuns prin strămutarea din oraş a sute de muncitori străini. Ministerul egiptean de Externe a condamnat agresiunile declanşate în oraşul italian Rosarno împotriva imigranţilor, pe care le-a catalogat drept o campanie de violenţă îndreptată împotriva minorităţilor musulmane din Italia. Egiptul a cerut guvernului italian să ia măsurile necesare pentru a-i proteja pe imigranţi şi a făcut şi un apel la organizaţiile internaţionale să se implice în acest caz. Poziţia Egiptului intervine în aceeaşi zi în care Vaticanul a criticat dur atitudinea autorităţilor italiene faţă de incidentele de la Rosarno, din regiunea Calabria, din sudul Italiei. Peste 2.000 de imigranţi au fost nevoiţi să părăsească zona.


Autor:Darius Stan

Bio sau fast food? Cu ce ne hranim?

Sunt produsele bio intr-adevar mai sanatoase? Pot hrani ele intreaga populatie? Ce mai e natural in alimentele semipreparate? Cat de eficiente sunt asa-numitele alimente functionale si in ce masura ne schimba comportamentul si viata produsele din laborator?
 
Aproape fara exceptie presa de bulevard, revistele pentru femei inainte de toate, ofera saptamana de saptamana noi retete de slabit si fac recomandari pentru o alimentatie mai sanatoasa. interesant e ca, desi ineficiente pe termen lung, aceste retete se vand pe mai departe bine. Ceea ce lipseste insa e o dezbatere de aceeasi amploare bine documentata, bazata pe studii si rezultate stiintifice
Iata ca in ultimele sale editii, revista de stiinta si tehnica "Zeit Wissen", editata de saptamanalul german "Die Zeit", a lansat un serial dedicat alimentatiei si modului in care ne hranim astazi. Publicatia releva ca, potrivit studiilor, la nivel european germanii par a fi cei care cheltuie cel mai putin pe mancare. in nicio alta tara pe continent, preturile la alimente nu sunt mai reduse ca aici. E vorba bineinteles de marile retele de magazine de discount. Dar, tot potrivit studiilor, germanii, chiar si copiii, par a sti foarte bine ce e sanatos si ce nu.

Totusi semipreparatele raman la mare moda

Statistic, fiecare german consuma pe an in medie 137 de kg de alimente aromatizate, adica 370 de grame intr-o zi. Multe produse nu au nimic de-a face cu alimentele din care ne-am putea imagina ca sunt facute: carne, legume, verdeturi, condimente. Supa la plic, de pilda, e de cele mai multe ori pur si simplu rezultatul unor reactii chimice. O insiruire de aminoacizi si nimic mai mult. Cateva boabe de mazare sau rondele de morcovi, tratate special pentru a se mentine perfect si in stare uscata, ne fac sa credem ca produsul e unul natural. Nici aromele naturale nu sunt ceea ce tindem sa credem. De exemplu gustul de capsuni dintr-un "iaurt cu capsuni" nu trebuie sa provina neaparat de la capsuni. aceasta se intampla de cele mai putine ori. "Bucataria de arome" e nelimitata. La arome se aduga si alte componente nenaturale, care modifica si intensifica gustul produselor si le schimba aspectul, cum ar fi maltodextrina sau glutamatul de sodiu si desigur colorantii de tot felul. apoi mai exista si imitatele, de sunca sau de branza de exemplu, pe care producatorii le folosesc adesea la fabricarea pizzei.

Alimentele ne modifica gustul si comportamentul
Problema e ca, asa cum au dovedit testele, copiii hraniti cu astfel de produse le vor prefera pe acestea la maturitate celor naturale. imi amintesc de o emisiune transmisa la televiziuena germana in care era prezentat un experiment, efectuat la o gradinita. Rezultatele acestuia ar tebui sa ne dea de gandit. Copiilor li s-au oferit doua feluri de iaurt cu fructe: unul cu fructe naturale, celalalt cu arome de fructe. Care credeti ca a fost cel preferat de cei mai multi copii? iaurtul cu arome. Pentru simplul fapt ca tocmai cu acest tip de iaurt erau obisnuiti. interesant e ca cei care au ales iaurtul cu fructe naturale erau copii proveniti din familii de straini, turci in majoritate. in aceste familii se mai gateste cu alimente naturale. asadar, alimentele ne modifica gustul. Dar nu numai gustul, ci si comportamentul.
Mancarurile semipreparate se consuma adesea pe fuga in picioare, pe fuga in fata televizorului sau a computerului, lasand, la finele mesei, nu senzatia de placere si satietate, ci de oboseala, de imbuibare. Se pierde componenta sociala si relatia cu natura, cu naturalul. Nesanatoase sunt, cel putin pe termen lung, si produsele fast food, extrem de indragite mai ales in randul copiilor si celor tineri.
O problema, generata de o alimentatie gresita, cum ar fi produsele fast food, e supragreutatea. Potrivit celui mai recent studiu la nivel national, fiecare al doilea german e supraponderal, iar fiecare al cincilea obez, aceasta constituind un risc pentru sanatate.



Ar putea hrani alimentele ecologice intreaga omenire?
La aceasta intrebare magazinul „Zeit Wissen” raspunde afirmativ, citand Fundatia pentru agricultura Viitorului, care considera ca acest lucru este posibil si in conditiile cresterii constante a numarului locuitorilor planetei noastre. Totusi important ar fi ca alimentatia sa se axeze mai mult pe produse vegetale decat pe cele de provenienta animala. Productia de carne necesita de sapte ori mai multa energie decat producerea alimentelor cu aceeasi cantitate de calorii, dar de origine vegetala. Şi inca un argument: in regiunile sarace de pe glob, prin culturile ecologice se poate obtine chiar o recolta mai bogata si se mentine totodata pe termen lung fertilitatea solului.
agricultura ecologica este mai lesne posibila cu mijloacele rudimentare de care dispun fermierii in aceste zone, de pilda pe continentul african. O combinatie inteleapta de plante, poate reduce considerabil daunatorii pe aceste ogoare, nemaifiind nevoie de pesticide. apoi trebuie avut in vedere echilibrul sistemului ecologic. Un exemplu: in padurile amazoniene, micii fermieri pot lucra campuri relativ mici, fara a distruge padurea tropicala. Daca se defriseaza suprafete intinse pentru a se cultiva soia, se obtin, ce-i drept, recolte bogate, dar pagubele aduse mediului sunt enorme. in plus, dupa cativa ani solul nu mai este fertil si e nevoie de cantitati mari de ingrasaminte chimice.

Un material integral DW.