marți, 9 octombrie 2012

Diplomatia- Intre forta si stapanire


 
Am prezentat adesea studentilor, vorbind despre diplomatie, cum aceasta este forma cea mai benefica de a actiona in cea ce priveste promovarea intereselor statale. Din cele mai vechi timpuri, diplomatia a fost si continua sa fie unul dintre cele mai importante instrumente de promovare si realizare a politicii externe a statelor.

Orice forma de guvernare a simtit nevoia unei diplomatii proprii pentru asi afirma si legitima interesele aparandu-le si promovandu-le pe acesta baza.
Va invit  sa avem o incursiune actuale asupra necesitatii constietizarii raportului dintre „putere si forta”, dintre „putere glorie  ”dintre „mijloace si teluri”.
 
O data cu abandonarea diplomatiei si cu trimiterea armatei la granita cu Siria, Turcia risca un razboi cu vecinul de la sud si noi tensiuni cu liderii din Irak, Iran si Rusia.
Escaladarea crizei din Siria a fortat partidul islamic conservator AKP, la putere in Turcia, sa adopte o politica externa mai agresiva, alimentand temerea extinderii conflictului din regiune.
 
Premierul turc Recep Tayyip Erdogan a avertizat zilele trecute puterea de la Damasc ca tara sa nu va ezita sa intre in razboi daca fortele siriene nu se vor abtine de la provocari. " Nu iubim razboiul, dar nu suntem departe de razboi", a declarat Erdogan, care a adaugat: "Vorba aceea: pregateste-te de razboi, daca doresti pacea."
 
Avertismentul lui Erdogan a survenit la o zi dupa ce Parlamentul Turciei a votat un mandat cu durata de un an, care permite actiuni militare pe teritoriul Siriei in cazul in care acestea sunt considerate necesare.
 
Vinerea trecuta, un obuz lansat din Siria a ucis cinci civili in orasul turcesc Akcalkale. De atunci, armata turca riposteaza la orice foc de arma lansat din tara vecina. Puterea de la Damasc a declarat ca tirul de vineri a fost unul accidental, comis in timpul unor operatiuni impotriva unor opozanti inarmati. Ankara considera in schimb ca a fost vorba de o provocare deliberata.
 
Turcia si Siria s-au bombardat reciproc duminica pentru a patra zi consecutiv. Ankara a continuat masarea de trupe la granita cu Siria, starnind temeri legate de o escaladare a conflictului.
 
Ministrul turc de Externe, Ahmet Davutoglu, a declarat sambata trecuta ca autorizatia de interventie pe teritoriul Siriei, data de Parlament, are rolul de a descuraja Siria sa recurga la violenta impotriva tarii sale. ""Acest pas nu a fost facut din dorinta de a incepe un razboi. Dar, orice atac impotriva Turciei va fi de acum inainte inabusit", a declarat Davutoglu.
 
Sondajele demoscopice demonstreaza ca majoritatea turcilor este impotriva unui razboi cu Siria, iar numerosi observatori sunt de parere ca nici Turcia si nici Siria nu doresc un razboi. Totusi, posibile noi atacuri la granita comuna raman un imens factor de risc. Ankara a semnalat ca va lansa o operatiune transfrontaliera daca se va simti amenintata de miscarea separatista kurda PKK, si a ramurii sale din Siria, Partidul Uniunii Democratice ( PYD).
 
Exista de asemenea temerea ca inrautatirea raporturilor dintre Turcia si Siria va produce o inrautatire a relatiilor cu Irak, Iran, si Rusia, tari care sunt aliate cu Siria.
Guvernul de la Ankara s-a preocupat in ultimul deceniu, de cand la putere se afla partidul conservator AKP, de extinderea zonei sale de influenta.
 
Pana in 2011, Turcia si Siria au fost aliate, iar Davutoglu a efectuat zeci de vizite la Damasc. Dupa izbucnirea razboiului civil in Siria, in martie 2011, Turcia a incercat sa-l convinga pe presedintele sirian, Bashar el Assad, sa adopte reforme. Refuzul reformelor si folosirea disproportionata a fortei impotriva demonstrantilor a determinat Ankara sa-si revizuiasca pozitia fata de tara vecina.
 
Guvernul turc a oferit intre timp un insemnat sprijin opozitiei din Siria, acordand inclusiv sprijin logistic unor grupari armate de opozitie.
 
Dr. Darius Stan

Publicat de Destainuiri ale prezentului la 23:36 0 comentarii

Abonați-vă la: Postări (Atom)

Coloana Infinitului

Persoane interesate

Romania intre mit si adevar. Ajuta-ne sa te identificam Romania!

Ca multe alte lucruri în aceasta tara, dezbaterile în jurul conceptului de imagine de tara, cat si implementarea solutiilor gasite au fost în principal tratate superficial pe un plan secund.
Migrand de la zona plina de patriotism, inainte de 1989, in care mitul romanului apreciat ca fiind extraordinar in tot si toate a fost distrus odata cu deschiderea frontierelor si circulatia romanilor in afara granitelor. Pentru cel putin o perioda de timp in fata prietenilor din afara granitelor, imaginea cetateanului roman, ramane a unui cetatean dintr-o tara necunoscuta, despre care mitul american afirma ca este patria lui Dracula.
Altfel spus, imaginea actuala a Romaniei nu este atractiva pentru turisti sentimentul creat fiind negativ, exprima nesiguranta si poate chiar pericol.
Si descoperim acum, in plina epoca a globalizarii, ca avem nevoie de propria noastra identitate in cadrul acestui spatiu imens creat de deschiderea granitelor deoarece nu mai putem trai sau gandi doar in zona delimitata initial a teritoriului romanesc.
Pe de alta parte, intalnirea cu ceilalti semeni din alte state, oricare ar fi acestea, va începe de la imaginea stereotip asociind personajul interlocutor cu imaginea descrisa de catre ceilalti din zona acestuia de influenta.
În aceast comportament se vor decupa atat stereotipurile din care este formata imaginea prezenta a culturii romane în viziunea unor straini, dar si premisele necesare azi pentru a depasi aceste imagini si de a proclama o identitate demna de incredere.
Situatia este cu atat mai interesanta cu cat aceste stereotipuri sunt rezultatul imaginii pe care noi, ca indivizi sau exponenti ai unei natiuni, o prezentam în fata celor pe care ii intalnim.
Este imperios necesar sa identificam si sa reusim sa promovam o noua imagine - un nou “simbol indicador” pentru Romania.
In ultimile incercari nu s-a gasit un element pur romanesc definitoriu. Imaginea tarii noastre nu a fost asociata cu nici un simbol anume. Nici sarmalele si nici mamaliga nu sunt un simbol pentru Romania, asa cum vedem maslinele ca simbol al Greciei sau gulashul un indiciu clar pentru Ungaria. Nu s-a gasit nici vreun monument care sa aiba o rezonanta la fel de puternica pentru cetatenii altor tari precum Turnul din Pisa - Italia, Turnul Eiffel - Franta sau Big Ben-ul din Londra.
Putem descrie Romania ca un pamant aflat in mijlocul confluentelor civilizatiilor, ca o insula aflata intr-un imens ocean in care dimensiunile spatiului si timpului cuprind toate valurile de cultura ale imperiilor. Iar acest pamant a ramas neclintit zi dupa zi, an dupa an, secol dupa secol.
Tinut vegheat de cetatea Corvinilor, cu triumfatoarea-i intrare prin “Poarta Sarutului “ si poate cea mai simbolica imagine pentru Romania, precum o stea calauzitoare, un semn al recunostintei infinite pentru ospitalitatea acestui popor –Coloana Infinitului.
Apoi sa ne indreptam atentia catre puritatea obiceiurilor acestui popor. O mostrã de autenticitate, o creatie populara unica, Cimitirul vesel de la Sapanta aduce in amintire obiceiurile dacilor, ritualul de înmormântare ce are ca scop unic redarea sperantei in viata de apoi. Caci ce este sacru nu este si trist, la fel cum mormintele nu tin de moarte, ci de renastere.
La fel de important in viata de zi cu zi a oamenilor este cantecul specific, dandu-le acestora posibilitatea de a-si manifesta trairile prin intermediul muzicii, cantecul devenind astfel parte din ritualuri. Venirea sau nasterea unui nou membru al comunitatii, plecarea temporara sau definitiva a unui membru din popor, intampinarea unui anotimp, cu precadere, primavara, simbol al renasterii si revigorarii naturii, strangerea recoltei sau orice alte evenimente au fost prilej de bucurie sau de alinare a sufletului si mereu exprimate muzical. Si apoi cantecele specifice care incearca sa creeze idealuri pentru oamenii simpli si saraci, scotand in evidenta trasaturile demne de lauda ale unor eroi……
Despre marile imperii s-a scris si s-au dezbatut astfel de teme in toatã lumea. Atlase geografice, filme documentare sau artistice, toate vorbesc despre aceste civilizatii megalitice, misterioase, autoare ale unor realizãri tehnice si stiintifice care ne mirã si astãzi.
Insa de partea cealalta nu gasim decat o vaga umbra istorica a ceea ce a insemnat “cel mai numeros popor dupa indieni” dupa scrierea lui Herodot .
Dacã ai ajunge în Egipt nu ai putea intelege cum au fost construite piramidele la fel cum nu ai reusi sã descifrezi în laborator compozitia artistica a picturilor de la Voronet, mostenire artistica de pret a poporului nostru.
La fel cum nu s-a inteles din istorie de ce imparatul Traian a considerat necesar sa precizeze multitudinea bogatiilor ce "nu pot fi transportate in Roma".
Am putea spune ca cel ce crede ca are solutia teoretica a acestor enigme trebuie sã parcurga mii de kilometri pentru a descoperi ca fiecare popor este minunat in felul sau si fiecare civilizatie are valoarea sa pe scena mondiala ce trebuie promovata de cei ce traiesc, graiesc si simt pentru acel loc.

Pentru aceasta suntem onorati sa va alaturati noua si sa dezbatem acesta tema in viziunea dumneavoasta. Fiecare dintre noi poate contribui la identificarea si crearea unui simbol reprezentativ pentru Romania si pentru romani oriunde s-ar afla acestia!

Scris de Darius Stan

Nicolae Titulescu -Gandire diplomatică, europeană şi mondială.