Promovarea populista si amatorismul

drd. Stan Darius
14 februarie 2006
Unu loc primordial in domeniile preluate de amatorism si care inregistreaza un interes sensibil in zilele contemporanului si al democratiei, de la care toti se reclama, este promovarea imaginii populiste. Ceea ce inainte vreme cuprindea ansamblul stiintelor, astazi intr-o era a pragmatismului, oameni nespecializati sunt invitati sa-si dea cu parerea provocand mari tulburari in zona informarii. Astfel in sfera politologilor actuali au fost acceptati jurnalisti, poeti, regizori etc ce dezvolta scenarii in afara regulilor gravitationale si urmarind redarea de senzational . Un numar foarte mare practica analiza evenimentiala a fenomenelor politice - politologi evenimentialisti. Acestia comenteaza asupra suprafatei evenimentelor, dandu-si cu parerea asupra unor conjuncturi care actioneaza pe termen de moment fara insa nici cele mai elementare cunostinte din domeniul de specialitate .
Evenimentele sunt urmarite constant si cu pasiune de marele public, de aceea analizele de acest tip se inmultesc promovand noi personalitati publice. Cu atat mai mult cu cat cei ce urmaresc stirile difuzate prin mijloace audiovizuale, citesc presa scrisa sau preiau informatii neprofesionale din mediul virtual au la dispozitie o satisfactie sau o insatisfactie dictata la nivel mediatic. Evenimentul mediatizat insa are o viata scurta. El cade lesne in desuetitudine si, o data cu el, si comentariile analistilor, din pricina vitezei cu care se succeda evenimentele ,dar efectele provocate raman sa arda in tenebrele multimii. In istoria umanitatii, civilizatiile lumii au cunoscut manifestari intr-o dinamica completa, semnand acte de alianta dar si de confruntari ce au declansat miscari de intensitati diferite la nivelul perceptiei globale . Ciocnirile civilizatiilor nu se produc numai atunci cand ele ating faza totalitara, adica puteri care dispun de forte militare si a ispitei de a domina pe cele slabite sau lipsite de aparare. Epatarea si amatorismul exclusiv in jurul evenimentelor si conjuncturilor, urmarind interesul primordial in“promovarea de imagine -prin metode populiste creaza imagini anarhice lipsite de garantii. Putem spune, de altfel, ca politicianul de azi se gandeste la viitoarele imagini personale, spre deosebire de omul politic, care se gandeste la viitoarele generatii.
In randurile de mai sus am facut o prezentare a importantei respectarii principiului specializarii. Altfel spus in cazul continuarii asa zisei policalificarii in care tamplarul va face paine iar brutarul tamplarie, nu cred ca ar trebui sa ne mire daca painea va fi la fel de tare ca lemnul si viceversa confectiile de tamplarie se vor farama precum painea.
Teoretic este simplu, dar cand ne gandim ca nu este in interesul multora !? In continuare putem dovedi ca dezordinea nu vine de sus, de la organele superioare de partid şi de stat, ci de la etajele superioare ale gândirii. “Gândul” e cel mai curat lucru murdar . Creaţia poate fi luată în deriziune şi chiar este luată în deriziune, în sens invers, sincretic, iar bancurile, indiferent de epocă, reprezintă o respiraţie intelectuală curată, proaspătă, o superbă sursă de inspiraţie. „Non”-ul şi „Anti”-ul din manifestele se vor un caracter creativ, nicidecum nihilist.
În ultima vreme s-au produs un şir de evenimente care au scos în evidenţă directionarea media indreptata in sfera politic şi ideologic, un generator de confuzii, al guvernanţilor prin motivul de comentariu pentru cei ce s-au ascutit creioanele . Pe de o parte, reprezentanţii actualei guvernări în relaţiile lor cu omologii străini preferă sa pozeze in postura de promotori ai doctrinei democrate. Aceasta mai ales după ce au anunţat că scopul strategic al Romaniei este integrarea în UE.
Fluctuaţiile programelor ideologice ale partidelor politice sub presiunea data de rastalmacirea “ghicitoarelor” au adus o lupta de denigrare asupra oponentilor bucurandu-se mai mult sau mai putin de suportul media . Pe de altă parte, retorica traditionala a limbajului de lemn s-a arătat a fi extrem de utilă pentru uzul intern. Ea prinde bine la oamenii de vîrstă înaintată, care nu cunosc o altă experienţă pentru care politica inseamna a vorbi cat mai mult nu si de calitatea raspunsului . O dovadă în acest sens transpare din actiuniile mediatice de a organiza lupte ale înalţilor demnitari spre deliciul unei mase invatate sa asiste la “luptele de gladiatori”.
Se abordează acest fenomen prin prisma teoriei haosului, urmărindu-se atât sistemele de determinări şi nedeterminări implicite şi extrinseci, specifice unei astfel de stări care generează terorism şi, respectiv, crizele conţinute sau adiacente, cât şi proiecţia fenomenului din spaţiul anomiei sociale, stare ce caracterizează, acum, majoritatea societăţilor de pe planetă. Importanţa acestui capitol constă în aceea că ancorează şi analizează terorismul în spaţiul strategic al schimbărilor care scapă controlului - aparent, un spaţiu aleatoriu (dar numai aparent) -, de unde şi efectele surprinzătoare ale acţiunilor teroriste şi posibilitatea menţinerii de către terorişti, într-o astfel de stare, a iniţiativei strategice.