Vuietul revolutionar
Intreaga presa mondiala vuieste facand trimitere la manifestatiile de la finele saptamanii care au avut loc in sute de orase din intreaga lume, pentru condamnarea „nedreptăţilor sistemului economic”.
Acelasi subiect ii preocupa si pe editorialistii ce semnaleaza „sutele de mii de protestatari de pretutindeni care au iesit în strada, in aproximativ 950 de orase ale lumii spre a demonstra" in contra elitei financiare.
Insa despre prezumtiva „globalizare a furiei civice” numitorul comun al miscarii care a cuprins mai intai Madridul, devenind apoi, peste ocean, "Occupy Wall Street": este adversitatea fata de „pietele financiare". Protestatarii sunt adesea "tineri care se tem ca actuala criza a datoriilor va sfarsi prin a le rapi viitorul”.
Potrivit ziarelor, „o privire atentă dezvăluie o imagine multicolora, iar numarul protestatarilor n-a fost chiar atat de mare” pe cat sperasera „organizatorii…care au fost obisnuitii suspecti: reteaua anti-globalizare Attac si adversarii mondializării de toate nuantele”.
Desigur, putem evidentia o diferenta esentiala intre lumea veche si cea noua: "In America nu s-a pus problema desfiintarii capitalismului, ci doar a inlaturarii exceselor comise in special de bancile de investitii".
Putem avea convingerea ca protestele nu vor lasa rece clasa politică din statele grupului celor puternici intruniti la Cannes. Protestele exercită „presiuni suplimentare asupra lor să procedeze la o nouă ingradire a libertatii bancilor si la o mai severa disciplinare a pietelor."
Admitand ca bancile sunt impopulare, ne putem exprima speranta "ca oamenii politici sa nu mature sub covor partea lor proprie de vina pentru actuala criza. Daca n-ar fi explodat bomba datoriilor, daca politicienii nu faceau alegatorilor promisiuni imposibil de finantat, daca ?”.
Ziarele, si intreaga media , manifesta in genere multa simpatie pentru protestatarii anticapitalisti. Nu, "nu e o revoluţie", opineaza spre exemplu Nordwest-Zeitung, potrivit căruia, protestele ar fi, in schimb, "un strigat masiv", care n-ar mai putea fi "ignorat".
Totusi in toata aceasta harmalaie putem distinge faptul ca manifestatiile actuale nu-şi propun să schimbe, sa revolutioneze sistemul. Protestatarii au incredere in capacitatea democratiilor occidentale de a pune capat suprematiei capitalului, revendica doar instituirea de taxe pentru bogati si tranzactii financiare si vor sa se zagazuiasca specula.
Se cere clasei politice sa demonstreze ca e in stare sa cheme bursele la ordine si sa-si afirme capacitatea de a controla lumea capitalului.
La popul opus, altii spun ca nici bursele, nici bancile si nici capitalismul nu sunt de vina" pentru raul care ne-a cotropit, ci datoriile cu care ne-am finantat ani la rand prosperitatea ...
La randul lor, programele de austeritate nu fac decat sa-i infurie si mai mult pe cetateni, si ca atare să pună paie pe focul protestelor.
De aceiasi parere sunt si alti observatori lucizi. Iar Stuttgarter Nachrichten le recomandă politicienilor să evite să cada prada ispitei de a sari in barca protestelor gen Occupy Wall Street, dupa ce tot ei au esuat în echilibrarea bugetelor unui atat de mare numar de tari.
Dr.Darius Stan