vineri, 9 septembrie 2011

Scrisoare pentru fetita mea, Helga




As vrea sa pot sa iti scriu numele in milioane de culori, pe toate pietrele Marelui Zid Chinezesc, astfel incat sa-l poata citi oricine, chiar si din Univers. As vrea sa iti pot asculta glasul zi de zi atent, incontinuu si mereu. In fiecare dimineata sa ma trezesc cu cantecul glasului tau ce-mi spune simplu si firesc " tata ". As vrea sa fiu acolo langa tine sa stiu cand plangi, cand razi, cand te joci, cand dormi sau cand mananci, dar stiu ca niciunul din aceste vise nu pot fi acum realizabile pentru ca faptul ca destinele noastre au fost harazite, de catre unii, spre orizonturi diferite.
In clipa cand scriu aceste randuri sa stii ca plang. Plang scufundat in amarul sufletului meu, gandindu-ma la pribegia drumului vietii trecute, din copilarie, la cea ce am trait sau am simtit in anumite momente in care am fost asemenea tie departe de caldura implinirii familiale. Apoi ma gandesc la tot cea ce va trebui sa infrunti si tu, desi as fi vrut ca prin olbaduirea mea sa te fi ferit de aceasta cazna inutila daruindu-ti aripi spre un alt viitor. Aripi catre un viitor care sa te indeparteze de cioburile trecutului lasandu-te sa privesti mai departe spre viitor pentru a reusi sa implinesti visul sufletesc al fiecarui om si sa atingi floarea fericirii .
Va trebui sa ai speranta. Va trebui ai puterea sa sapi in muntele dezamagirilor si sa dezgropi piatra sperantei pentru ca mai apoi aceasta, sa-ti lumineze drumul pe mai departe spre implinire.
De ziua ta iti doresc sa primesti taria sa depasesti toate obstacolele vietii, sa fi increzatoare in puterea ta si sa nu uiti sa ma iubesti asa cum inocenta copilariei iti cere. Sa-ti iubesti parintele pentru ca sufletul parintelui sa te insoteasca mereu. Sa nu renunti niciodata sa crezi in minuni, iar singura minune in care vei crede e chiar persoana ta. In plus, sa nu renunti niciodata la bun-simt.

Draga mea, sunt multe lucruri pe care as fi putut sa-ti le daruiesc din experienta mea pentru a nu fi nevoita sa le afli singura la momentul cand viata te va pune in incurcatura. Ti-as putea recomanda povetele clasicilor , pe Flaubert, Montaigne sau Francois Villon, te-as putea indrepta spre umorul lui Juvenal sau retorica lui Cicero, Seneca sau Martin Luther King JR. Dar nu o voi face, fiindca esti mult prea frageda pentru a intelege si apoi doar pe o insula pustie ar putea exista rabdarea, bunavointa si timpul necesare pentru toate acestea. Asadar , sfaturile mele sunt simple si te vor indruma pe calea reusitei pe orice drum vei fi ales sa te afli .
Tine minte draga mea ca oriunde ai fi si oricum s-ar imbraca timpurile, sa ai respect fata de tine si fata de altii. Sa iubesti dreptatea si sa nu te temi niciodata de indignare, sa razi de prostie si sa iti mentii o distanta sanitara perpetua fata de toti cei care o emana. Sa pretuiesti suferinta si sa iti savurezi linistea, sa desenezi, sa dansezi, sa zambesti incontinuu si sa stii ca, odata ce cortinele noptii te indeamna la dialog, cel mai inteligent partener de conversatie esti tu insati.
Sa ai incredere mereu in propria judecata si sa faci risipa de bunavointa ori de cate ori ai ocazia.
Nu in ultimul rand, sa nu uiti, sa privesti lumea ca pe o enciclopedie monotona, ca pe o carte pestrita si uluitoare, pe care ai sansa sa o inveti si sa o imbunatatesti in fiecare clipa pe care o traiesti.


Al tau tata,
Dr. Darius Stan


Coloana Infinitului

Persoane interesate

Romania intre mit si adevar. Ajuta-ne sa te identificam Romania!

Ca multe alte lucruri în aceasta tara, dezbaterile în jurul conceptului de imagine de tara, cat si implementarea solutiilor gasite au fost în principal tratate superficial pe un plan secund.
Migrand de la zona plina de patriotism, inainte de 1989, in care mitul romanului apreciat ca fiind extraordinar in tot si toate a fost distrus odata cu deschiderea frontierelor si circulatia romanilor in afara granitelor. Pentru cel putin o perioda de timp in fata prietenilor din afara granitelor, imaginea cetateanului roman, ramane a unui cetatean dintr-o tara necunoscuta, despre care mitul american afirma ca este patria lui Dracula.
Altfel spus, imaginea actuala a Romaniei nu este atractiva pentru turisti sentimentul creat fiind negativ, exprima nesiguranta si poate chiar pericol.
Si descoperim acum, in plina epoca a globalizarii, ca avem nevoie de propria noastra identitate in cadrul acestui spatiu imens creat de deschiderea granitelor deoarece nu mai putem trai sau gandi doar in zona delimitata initial a teritoriului romanesc.
Pe de alta parte, intalnirea cu ceilalti semeni din alte state, oricare ar fi acestea, va începe de la imaginea stereotip asociind personajul interlocutor cu imaginea descrisa de catre ceilalti din zona acestuia de influenta.
În aceast comportament se vor decupa atat stereotipurile din care este formata imaginea prezenta a culturii romane în viziunea unor straini, dar si premisele necesare azi pentru a depasi aceste imagini si de a proclama o identitate demna de incredere.
Situatia este cu atat mai interesanta cu cat aceste stereotipuri sunt rezultatul imaginii pe care noi, ca indivizi sau exponenti ai unei natiuni, o prezentam în fata celor pe care ii intalnim.
Este imperios necesar sa identificam si sa reusim sa promovam o noua imagine - un nou “simbol indicador” pentru Romania.
In ultimile incercari nu s-a gasit un element pur romanesc definitoriu. Imaginea tarii noastre nu a fost asociata cu nici un simbol anume. Nici sarmalele si nici mamaliga nu sunt un simbol pentru Romania, asa cum vedem maslinele ca simbol al Greciei sau gulashul un indiciu clar pentru Ungaria. Nu s-a gasit nici vreun monument care sa aiba o rezonanta la fel de puternica pentru cetatenii altor tari precum Turnul din Pisa - Italia, Turnul Eiffel - Franta sau Big Ben-ul din Londra.
Putem descrie Romania ca un pamant aflat in mijlocul confluentelor civilizatiilor, ca o insula aflata intr-un imens ocean in care dimensiunile spatiului si timpului cuprind toate valurile de cultura ale imperiilor. Iar acest pamant a ramas neclintit zi dupa zi, an dupa an, secol dupa secol.
Tinut vegheat de cetatea Corvinilor, cu triumfatoarea-i intrare prin “Poarta Sarutului “ si poate cea mai simbolica imagine pentru Romania, precum o stea calauzitoare, un semn al recunostintei infinite pentru ospitalitatea acestui popor –Coloana Infinitului.
Apoi sa ne indreptam atentia catre puritatea obiceiurilor acestui popor. O mostrã de autenticitate, o creatie populara unica, Cimitirul vesel de la Sapanta aduce in amintire obiceiurile dacilor, ritualul de înmormântare ce are ca scop unic redarea sperantei in viata de apoi. Caci ce este sacru nu este si trist, la fel cum mormintele nu tin de moarte, ci de renastere.
La fel de important in viata de zi cu zi a oamenilor este cantecul specific, dandu-le acestora posibilitatea de a-si manifesta trairile prin intermediul muzicii, cantecul devenind astfel parte din ritualuri. Venirea sau nasterea unui nou membru al comunitatii, plecarea temporara sau definitiva a unui membru din popor, intampinarea unui anotimp, cu precadere, primavara, simbol al renasterii si revigorarii naturii, strangerea recoltei sau orice alte evenimente au fost prilej de bucurie sau de alinare a sufletului si mereu exprimate muzical. Si apoi cantecele specifice care incearca sa creeze idealuri pentru oamenii simpli si saraci, scotand in evidenta trasaturile demne de lauda ale unor eroi……
Despre marile imperii s-a scris si s-au dezbatut astfel de teme in toatã lumea. Atlase geografice, filme documentare sau artistice, toate vorbesc despre aceste civilizatii megalitice, misterioase, autoare ale unor realizãri tehnice si stiintifice care ne mirã si astãzi.
Insa de partea cealalta nu gasim decat o vaga umbra istorica a ceea ce a insemnat “cel mai numeros popor dupa indieni” dupa scrierea lui Herodot .
Dacã ai ajunge în Egipt nu ai putea intelege cum au fost construite piramidele la fel cum nu ai reusi sã descifrezi în laborator compozitia artistica a picturilor de la Voronet, mostenire artistica de pret a poporului nostru.
La fel cum nu s-a inteles din istorie de ce imparatul Traian a considerat necesar sa precizeze multitudinea bogatiilor ce "nu pot fi transportate in Roma".
Am putea spune ca cel ce crede ca are solutia teoretica a acestor enigme trebuie sã parcurga mii de kilometri pentru a descoperi ca fiecare popor este minunat in felul sau si fiecare civilizatie are valoarea sa pe scena mondiala ce trebuie promovata de cei ce traiesc, graiesc si simt pentru acel loc.

Pentru aceasta suntem onorati sa va alaturati noua si sa dezbatem acesta tema in viziunea dumneavoasta. Fiecare dintre noi poate contribui la identificarea si crearea unui simbol reprezentativ pentru Romania si pentru romani oriunde s-ar afla acestia!

Scris de Darius Stan

Nicolae Titulescu -Gandire diplomatică, europeană şi mondială.