Romania intre mit si adevar

Ca multe alte lucruri in aceasta tara, dezbaterile in jurul conceptului de imagine de tara, cat si implementarea solutiilor gasite, au fost in principal tratate superficial . Migrand de la zona plina de patriotism, inainte de 1989, in care mitul romanului apreciat ca fiind extraordinar in tot si toate, a fost distrus odata cu deschiderea frontierelor si circulatia romanilor in afara granitelor. Pentru cel putin o perioda de timp, in fata prietenilor din afara granitelor, imaginea cetateanului roman, ramane aceea a unui cetatean dintr-o tara necunoscuta, despre care mitul american afirma ca este patria lui Dracula.
Altfel spus, imaginea actuala a Romaniei nu este atractiva pentru turisti. Sentimentul creat fiind negativ, exprima nesiguranta si poate chiar pericol. Descoperim acum, in plina epoca a globalizarii, ca avem nevoie de propria noastra identitate in cadrul acestui spatiu imens creat de deschiderea granitelor deoarece nu mai putem trai sau gandi doar in zona delimitata initial a teritoriului romanesc. Pe de alta parte, intalnirea cu ceilalti semeni din alte state, oricare ar fi acestea, va incepe de la imaginea stereotip asociind personajul interlocutor cu imaginea descrisa de catre ceilalti din zona acestuia de influenta. Din acest comportament se vor decupa atat stereotipurile din care este formata imaginea prezenta a culturii romane in viziunea unor straini, cat si premisele necesare astazi pentru a depasi aceste imagini si pentru a proclama o identitate demna de incredere.
Situatia este cu atat mai interesanta cu cat aceste stereotipuri sunt rezultatul imaginii pe care noi, ca indivizi sau exponenti ai unei natiuni, o prezentam in fata celor pe care ii intalnim. Este imperios necesar sa identificam si sa reusim sa promovam o noua imagine - un nou “simbol indicator” pentru Romania. Odata cu ultimile incercari nu s-a gasit inca, un element pur romanesc definitoriu. Imaginea tarii noastre nu a fost asociata cu nici un simbol anume. Nici sarmalele si nici mamaliga nu sunt un simbol pentru Romania, asa cum vedem maslinele ca simbol al Greciei sau gulashul un indiciu clar pentru Ungaria. Nu s-a gasit nici vreun monument care sa aiba o rezonanta la fel de puternica pentru cetatenii altor tari precum Turnul din Pisa - Italia, Turnul Eiffel - Franta sau Big Ben-ul - Londra. Putem descrie Romania ca un pamant aflat in mijlocul confluentelor civilizatiilor, ca o insula aflata intr-un imens ocean in care dimensiunile spatiului si timpului cuprind toate valurile de cultura ale imperiilor, iar acest pamant a ramas neclintit zi dupa zi, an dupa an, secol dupa secol. Tinut vegheat de cetatea Corvinilor, cu triumfatoarea-i intrare prin “Poarta Sarutului “ si probabil cea mai simbolica imagine pentru Romania, precum o stea calauzitoare, un simbol al ospitalitatii – Coloana infinitului. Apoi sa ne indreptam atentia catre puritatea obiceiurilor acestui popor. O mostrã de autenticitate, o creatie populara unica, Cimitirul vesel de la Sapanta aduce in amintire obiceiurile dacilor, ritualul de inmormântare ce are drept scop unic redarea sperantei in viata de apoi. Caci ce este sacru nu este si trist, la fel cum mormintele nu tin de moarte, ci de renastere. La fel de important in viata de zi cu zi a oamenilor este cantecul specific, dandu-le acestora posibilitatea de a-si manifesta trairile prin intermediul muzicii, cantecul devenind astfel parte din ritualuri.
Nasterea unui nou membru al comunitatii, intampinarea unui anotimp, cu precadere, primavara, ca simbol al renasterii si revigorarii naturii, strangerea recoltei - au fost prilej de bucurie sau de alinare a sufletului si au fost din timpuri stravechi exprimate muzical. Cantecele specifice care incearca sa creeze idealuri pentru oamenii simpli si saraci, scotand in evidenta trasaturile demne de lauda ale unor eroi……
Despre marile imperii s-a scris si s-au dezbatut astfel de teme in toatã lumea. Atlase geografice, filme documentare sau artistice, toate vorbesc despre aceste civilizatii megalitice, misterioase, autoare ale unor realizãri tehnice si stiintifice care ne mira si astazi.
Insa de partea cealalta nu gasim decat o vaga umbra istorica a ceea ce a insemnat “cel mai numeros popor dupa indieni” dupa scrierea lui Herodot . Dacã ai ajunge in Egipt nu ai putea intelege cum au fost construite piramidele, la fel cum nu ai reusi sã descifrezi in laborator compozitia artistica a picturilor de la Voronet, mostenire artisticã de pret a poporului nostru. La fel cum nu s-a inteles din istorie de ce imparatul Traian a considerat necesar sa precizeze multitudinea bogatiilor ce "nu pot fi transportate in Roma". Am putea spune ca cel ce crede ca are solutia teoretica a acestor enigme trebuie sã parcurgã mii de kilometri pentru a descoperi ca fiecare popor este minunat in felul sau si fiecare civilizatie are valoarea sa pe scena mondiala, valoare ce trebuie promovata de cei ce traiesc, graiesc si simt pentru acel loc. Pentru aceasta suntem onorati sa va alaturati noua si sa dezbatem acesta tema in viziunea dumneavoasta. Fiecare dintre noi poate contribui la identificarea si crearea unui simbol reprezentativ pentru Romania si pentru romani, oriunde s-ar afla acestia!



Romania romanilor vazuta de cei din afara
De fiecare data cand aud vorbindu-se despre Romania , imi aduc aminte de taramul drag unde am vazut pentru prima data lumina zilei. Acolo sunt amintirile copilariei mele, bunatatea bunicilor, rudele si prietenii pe care ii port vesnic in suflet, dar si constiinta faptului ca Romania reala este cu totul altfel acum decat asa cum as fi dorit eu. Dupa douazeci de ani de la revolutia anticomunista, gandesc eu, ca ar fi trebuit sa se fi dezvoltat intr-un altfel de mod si macar sa fie dispusa ca importanta acolo unde ii este locul. In schimb, Romania este o tara indepartata si obscura pentru toti cei ce nu poarta legatura sentimentelor, iar povestirile despre acest stat se reflecta in constiinta celor multi, la fel cum sunt pentru noi romanii, descrierile privind state cum ar fi Republica Gibbon, Republica Guineea- Bissau. In ultima vreme in desertul cliseelor cu care cei din Vest definesc tarile din Est, intalnim Romania, tara noastra "daruita" cu hoarde de copii abandonati, haite de caini vagabonzi si bizareria unei Revolutii in direct. Aceste imaginii generate de reporteri in cautare de senzational, uitand de faptul ca prejudecatile au rezistenta de otel, creaza o imagine de repulsie in randul cetatenilor statelor din spatiul vechiului Occident. Nu neg aceasta realitate, precum nu neg imaginea dezolanta a existentei cersetoriei ambulante, a coexistentei comunitatilor umane cu tot felul de animale domestice . Cu toate acestea, cred ca poate fi creata o bresa ce poate readuce in atentie valorile existente ale acestui popor. Astfel putem conduce prin povestirile noastre pe cei ce ne urmaresc, prin locurile reprezentative pentru tara noastra. Putem imagina un traseu in aceasta calatorie: Piata Revolutiei, loc cu incarcatura istorica, Palatul Cotroceni, Muzeul National de arta, Parcul Cismigiu, Casa Poporului, Gara de Nord, Ateneul Roman, Muzeul Satului, Carul cu Bere, Hanul lui Manuc, si altele. Putem recomanda oricui sa vada originalitatea vietii la tara si sa ajungem pe rand in Oltenia , zona Banatului, in Muntii Maramuresului, in tara Motilor, sau sa descriem cetatile si manastirile Moldovei. Pentru ca mai tarziu, sa coboare pe bratele Dunarii pentru a se intalnii cu marea. Putem aminti aici si despre personalitatile semnificative culturii si istoriei noastre dar si despre figurile celebre ale sportului romanesc.
Desigur, nu vom putea sa ocolim existenta subiectelor delicate, cum ar fi problema manifestarii crizei financiare mondiale pe teritoriul Romaniei, avand in vedere ca aceasta situatie se propaga intr-un mod diferit de la o tara la alta. Atunci ne putem intreba care este specificul manifestarii acestei crize in tara noastra ?
Acum cand criza pe care o traverseaza piata financiara din intreaga lume ar trebui sa ne puna pe ganduri, pe noi romanii, si sa realizam cat de importanta este existenta unui factor de productie proprie in care sa te poti refugia in vremurile de restriste. O productie primara care sa asigure traiul cetatenilor.
O industrializare proprie pentru a asigura o ameliorare a declinurilor retragerii investitionale. Pentru ca nu cred ca poate cineva accepta si proba ca: infrastructura nu este functionala in perioada de criza, piata de resurse umane, sanatatea, invatamantul, agricultura -nu sunt functionale in perioada de criza.
Insa exista o criza mult mai periculoasa, aceea care descrie Romania ca fiind pe un trend crescator. Romania a ajuns sa importe trei sferturi din necesarul de alimente al populatiei si nu mai are controlul nici macar simbolic asupra propriilor resurse - inclusiv a celor fundamentale: energie, capital, inovatie stiintifica - iar clasa ei antreprenoriala se imparte intre "smecheri" cu relatii politice (in tara sau in afara acesteia) si firme care traiesc de pe o zi pe alta ciugulind de sub masa primilor fiind impiedicati de un mediu complet ostil sa se dezvolte si sa devina competitive in plan local sau regional.
Romania la ora actuala nu mai este un brand nici macar la nasturi, creioane sau tricouri. Prea putini investitori de categoria supergrea au luat drumul Bucurestilor, procopsindu-ne in schimb cu o serie de plescari care nu fac decat sa stoarca lamiile oferite cu o generozitate suspecta de guvernele care s-au perindat la guvernarea acestui stat.
O asemenea economie este una demna de lumea a treia si nu una care se doreste o prezenta semnificativa in complexul unei piete europene sau unionale. Nu in ultimul rand, si poate chiar cauza cea mai importanta a tuturor celorlalte elemente, este o grava criza morala.
Vorba lui Caragiale, o societate fara principii, fara repere morale limpezi si de nezdruncinat, este o societate fara tinta si sortita disolutiei sau existentei periferice. Este o societate a puterii celor fara de cultura, a celor iuti de mina, a oportunistilor care asemenea unor pesti pirania sunt gata sa ucida pentru propriul confort. Privind defilarea "modelelor de succes” prezentate ca retete demne de urmat, se reflecta o reusita tot mai evidenta a dezumanizarii si distrugerii culturale.
Astfel ca, tara lui Cioran, tara lui Enescu si a lui Brincusi sau tara lui Nicolae Iorga s-a transformat, parca pe nesimtite, intr-o tara demna de schitele lui Caragiale, augmentand accentele tragice. Si cum raul este mai usor de asimilat, milioane de oameni urmeaza cu toata increderea aceste “retete de succes” de-a gata, asemenea povestii flautistului care indreapta lumea hipnotizata spre dezastru.
Iar masa de oameni supusi, se lasa anesteziati si uitindu-si trecutul si valorile, se manifesta in viata de zi cu zi asemenea modelelor mediatizate.
Despre un sistem de valori nu se mai poate vorbi astazi in Romania, pentru ca doar sistemul ramane stabil, in timp ce valorile sunt angrenate intr-o permanenta lupta pentru supravietuire.
Nu mai exista ierarhie, sus si jos nu mai exista , nu mai exista cer, nu mai exista culori imbinate intr-o armonie, ci doar noroi, mizerie si intuneric. Un intuneric ce patrunde in tot si in toate neiertator, un intuneric a toate stapanitor. Cu alte cuvinte se poate spune ca in Romania nici Zeitatile nu mai sunt recunoscute.



Dar cum de Romania s-a transformat, dintr-un colt de rai al acestui pamant, intr-o tara, dupa descrierea altora " o republica bananiera " fara banane? Astfel am placerea sa va invit sa urmarim impreuna pe firul documentelor evolutii sau involutii ce descriu pas cu pas cresterea sau decaderea ciclica permanenta a Romaniei.
Incepand de la instalarea dinastiei Hohenzollern-Sigmaringen, de la primul rege al Romaniei pe numele sau complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen -- (n. 10 aprilie 1839, Sigmaringen - 10 octombrie, 1914, Sinaia).
Dupa abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza, Carol I, primul regele Romaniei, Carol I a condus Principatele Romane si, apoi Romania. Carol I a obtinut independenta tarii, careia i-a si crescut imens prestigiul, a redresat economia . A construit in muntii Carpati castelul Peles, care a ramas si acum una dintre cele mai vizitate atractii turistice ale tarii. In perioada sa au fost construite primele universitati, la Iasi, Galati si respectiv Bucuresti. Dupa razboiul ruso-turc, Romania a castigat Dobrogea, iar Carol a ordonat ridicarea primului pod peste Dunare, intre Fetesti si Cernavoda, care sa lege noua provincie de restul tarii. Apoi a fost urmat la coroana Romaniei, de Regele Ferdinand care la incoronare jura solemn ca va fi "un bun roman" Romania inregistreaza progrese insemnate in ceea ce inseamna modernizare si importanta pe scena mondiala. Regele Ferdinand s-a facut remarcat prin capacitatea de a lua decizii intelepte. In timpul primului razboi mondial, Regele Ferdinand s-a alaturat curentului favorabil al Antantei, declarand in 1916 la data de 14 august, pe cand a prezidat Consiliul de Coroana : intrarea Romaniei in razboi impotriva Germaniei. O decizie care a fost inteleapta si nu sentimentala. In perioada interbelica are loc o infloritoae crestere a economiei romanesti.
In cursul reformei agrare a Regelui Ferdinand (1917-1921) se distribuie aproape 6 milioane de hectare la 1.4 milioane tarani. Ca urmare, taranii cu gospodarii mai mici de 10 hectare posedau aproape doua treimi din terenul arabil al tari. Totusi, faramitarea excesiva a pamantului, lipsa creditelor, ignoranta, nu permit crearea unui sector agricol productiv modern si saracia continua în multe zone agricole. In ciuda cresterii productiei industriale, Romania ramane o tara predominant agricola.
Totusi, criza economica mondiala din 1929-1931 duce la prabusirea preturilor granelor si la secarea capitalului strain, provocand criza agricola si somaj. Incepand cu 1934 se inregistreaza o relansare a industriei romanesti, in special cu capital autohton, ducand la o crestere a productiei industriale de 26% intre anii 1931-1938, in timp ce in majoritatea tarilor dezvoltate economia este in declin. Dupa revenirea Romaniei in sfera de influenta germana, in 1939 se semneaza un acord economic pe 10 ani cu Germania.
In timpul celui de-al doilea razboi mondial, aceasta se aprovizioneaza din Romania cu petrol, grane si produse industriale, dar se opune sa plateasca contravaloarea in aur sau produse, incat chiar oficialitatile incep sa vorbeasca de exploatarea tarii de catre germani. Bombardamentele aliate din 1943 si 1944 incetinesc productia industriala. In timp ce armata Rosie patrunde pe frontul moldovenesc, are loc lovitura de stat din 23 august 1944. Antonescu este arestat din initiativa regelui Mihai, cu colaborarea unor ofiteri superiori. Toti istoricii occidentali sunt de acord ca civilii inarmati, condusi de partidul comunist, au avut doar un rol de sprijinitori în cursul loviturii de stat. Ocupatia sovietica blocheaza fluxul transporturilor, reducand toata activitatea economica.
Prin armistitiul semnat cu Uniunea Sovietica, la 12 septembrie 1944, Romania este obligata la plata unei despagubiri de razboi de 300 milioane dolari, dar bunurile transferate se socotesc la preturile din 1938, ceea ce permite sovieticilor sa ia de 2-3 ori mai multe produse decat daca ar fi fost socotite la preturile din 1944. (Plata despagubirilor a continuat pana în anul 1954). În plus, se rechizitioneaza alimente si alte bunuri necesare armatei Rosii în tranzit si pentru fortele de ocupatie. De asemenea, sovieticii expropriaza toate proprietatile germane. În 1946, cam o treime din echipamentul industrial romanesc fusese deja transferat în Uniunea Sovietica (printre care fabrici întregi, cum a fost fabrica de avioane din Brasov). Se apreciaza, ca valoarea totala a "prazii de razboi" ar ajunge la echivalentul a 1,7- 2 miliarde dolari. În octombrie 1944, comunistii, social democratii si Frontul Plugarilor formeaza Frontul National Democrat (FND) De remarcat ca numarul membrilor Partidului Comunist creste de la aproximativ 1000, în timpul razboiului, la peste 700.000 la mijlocul anului 1946 (la o populatie de aproape 16 milioane). Conducerea Partidului Comunist se constituie pe de o parte din "comunisti autohtoni" ca Gheorghe Gheorghiu-Dej si Lucretiu Patrascanu, pe de alta parte din "aripa moscovita" a Anei Pauker si a lui Vasile Luca, existand o lupta pentru putere între cele doua grupari. La ordinul lui Stalin, Gheorghe Gheorghiu-Dej este ales prim secretar al partidului, dar "aripa moscovita" continua sa aibe o functie importanta în conducere.
Numirea lui Petru Groza (simpatizant al comunistilor) la sefia guvernului, la 6 martie 1945, se efectueaza sub presiune sovietica directa. Domnul Andrei Visinschi, reprezentantul Ministerului de Externe Sovietic, ii prezenta un ultimatum Regelui Mihai, prin care cere demiterea guvernului Radescu si numirea lui Petru Groza pentru a forma un nou guvern, amenintand ca în caz contrar Romania îsi risca existenta ca natiune independenta. Tancurile sovietice înconjoara palatul regal, trupele sovietice dezarmeaza trupele romanesti, ocupa Palatul Telefoanelor si posturile de radioemisie. In lipsa sprijinului occidentului, regele este nevoit sa cedeze. De remarcat, ca in vizita secreta a lui Churchill la Moscova, inaintea intalnirii de la Ialta, acesta promisese lui Stalin influenta sovietica de 90% în Romania.
Numirea lui Petru Groza inseamna acapararea puterii de catre comunisti.
Groza numeste comunisti in posturile cheie si refuza numirea in guvern a reprezentantilor legitimi ai partidelor National Taranesc si National Liberal, exceptie facand dizidentii acestor partide care accepta dominatia comunista. In primele saptamani ale puterii, guvernul Groza efectueaza reforma agrara. Se împart 1.1 milioane hectare la 800.000 tarani. In mai 1945 Romania si Uniunea Sovietica semneaza un acord economic pe termen lung, care permite constituirea societatilor mixte: “Sovrom”-uri. In aceste societati, scutite de impozite, sovieticii detin pozitiile cheie, controleaza toate sursele de venit ale Romaniei, inclusiv industria petrolifera si productia de uraniu, si, de-a-lungul anilor vor provoca pierderi enorme economiei romanesti.
In 1946 industria romaneasca produce mai putin de jumatate fata de anul 1938. In mai-iunie 1945, Ion Antonescu, Mihai Antonescu si doi generali sunt acuzati de crime de razboi, judecati si apoi executati. La conferinta de la Potsdam, în iulie-august 1945, Statele Unite protesteaza ca Uniunea Sovietica nu implementeaza declaratiile de la Ialta si cere alegeri libere în Romania. Uniunea Sovietica refuza, argumentand ca ar fi un amestec în treburile interne ale Romaniei si cheama ca Statele Unite, Britania si Franta sa recunoasca guvernul Petru Groza, ceea ce ele refuza.
Regele Mihai cere demisia lui Petru Groza, guvernul nefiind recunoscut si nici democratic. Groza se opune si atunci regele se retrage la resedinta sa de vara, refuzand sa semneze pe actele legistative si decretele guvernamentale ("greva regala") In decembrie 1945, la întalnirea ministrilor de externe de la Moscova, Statele Unite acuza guvernul roman ca autoritar si nereprezentativ, cerand numirea in guvern ai reprezentantilor legitimi ai partidelor de opozitie. Stalin face concesii limitate. Sunt numiti doi ministri din opozitie, dar fara portofolii. Alegerile se fixeaza pentru 19 noiembrie 1946. Sindicatele controlate de comunisti, stanjenesc impartirea ziarelor partidelor de opoziti.
Multi activisti ai partidelor de opozitie sunt atacati fizic. In martie, comunistii reusesc sa provoace o diviziune in cadrul Partidului Social Democrat si incepe o discreditare a figurilor proeminente ale Partidului National Taranesc si Partidului National Liberal, arestandu-i ca reactionari, profascisti, antisovietici, subminand economia si unitatea nationala. Candidatura lui Petru Groza, avocat instarit, nefiind membru al Partidului Comunist si la inceput ducand o politica relativ democratica, induce în eroare o parte din electorat. Se pare ca foarte multi, chiar si din din patura de mijloc, voteaza în favoarea lui la alegeri, FND obtinand o victorie de aproape 90%. Imediat dupa alegeri, Groza devine unealta docila a comunistilor, traducand în viata politica dictata de catre acestia. Deputatii partidelor de opozitie parasesc in curand Marea Adunare Nationala, sau li se interzice sa participe la dezbateri.
Obiectiunile Statelor Unite si Marii Britanii sunt respinse ca amestec in treburile interne. În 1946 incepe razboiul rece si campania de defaimare a "imperialistilor americani" apoi a lui Tito, in contrast cu preamarirea Uniunii Sovietice si a culturii ruse. In februarie 1947 se semneaza la Paris tratatul de pace cu aliatii, care prevede, printre altele, respectarea drepturilor omului, incluzând drepturile politice, libertatea cuvantului, a religiei, dreptul de asociatie, etc., pe care guvernul comunist nu le va aplica niciodata. Planul Marshal, pentru reconstructia economica a Europei, este refuzat de Romania, ca de altfel de catre toate statele sub dominatie sovietica, pe motivul ca ar fi amestec in treburile interne. In urma anuntarii planului Marshal, expulzarii comunistilor din guvernele francez si italian, si constituirii blocului de vest, Stalin va institui un control complet asupra Europei de est. Se constituie Cominform-ul, organizatie a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, si a partidelor comuniste ale tarilor est europene, Frantei si Italiei. In 1947, in urma secetei, a jafului trupelor de ocupatie, a platii despagubirilor de razboi si a inflatiei, pentru prima data dupa 100 de ani, Moldova sufera de foamete. In acest an se raporteaza un excedent de peste 100.000 decese, fata de anul 1948. Se primeste ajutor umanitar strain, în special alimente (mai ales din partea Statelor Unite). In decembrie, Regele Mihai este fortat sa abdice (amenintat de Groza si Gheorghiu-Dej cu greva guvernamentala si razboi civil). In 1948 se proclama Republica Populara Romana si se promulga o constitutie de tip sovietic. n acelas an, se produce ruptura sovieto-iugoslava si în partidele comuniste din blocul sovietic incepe epurarea "titoistilor", sau acelora care aproba "calea nationala" de construire a comunismului. In România, serveste ca motiv pentru epurarea a 192.000 membri de partid (1949), inchiderea, judecarea si mai tarziu executarea lui Lucretiu Patrascanu ("deviationist si prieten al criminalilor de razboi"). Prin reforma din 1947, statul acapareaza practic toti banii din circulatie. Masura aceasta este resimtita în special de catre burghezia comerciala si industriala, care nu reusise sa paraseasca tara cu averile, dar sunt loviti toti aceia care poseda bani, in momentul cand, pe neasteptate, se anunta reforma. Cum spunea unul din posturile de radio occidentale: “România si-a jefuit propriul popor”. In 1952, se efectueaza a doua reforma monetara, care loveste in cei ce posedau numerar la data anuntarii reformei.
Cei ce detin banii la CEC, beneficiaza de o rata de schimb mai buna. In 1948, Marea Adunare Nationala voteaza completarea nationalizarii bancilor, societatilor industriale, miniere, de transport si asigurare. Se nationalizeaza si bunurile imobiliare peste o anumita valoare. In 1951 statul controleaza 90 % din industrie. Dupa legiferarea obligativitatii predarii bunurilor de mare valoare, se porneste o campanie de depistare a celor suspectati ca ar detine in mod ilegal valuta, aur sau bijuterii ce depasesc "necesarul" pentru uz personal.
Se folosesc informatori si se efectueaza numeroase perchezitii si anchetari în stare de arest. Se confisca si salbele cu “cocosei” de la gatul tigancilor nomade. Impozitarea particularilor preconizandu-se cooperativizarea, se stabilesc impozite grele pentru micii meseriasi liber-profesionisti sau micii comercianti. Pana sa fie fortati sa intre in cooperative, vor varsa sume uriase in visteria statului. In 1953, numai 14% din magazine mai sunt particulare. Pentru a forta taranimea sa intre in gospodariile colective, pe langa alte masuri, se stabilesc cote obligatorii din recolta, platindu-se o contravaloare baneasca mult sub pretul pietii. Aceste cote reprezinta majoritatea recoltei si uneori chiar o depasesc. Astfel, statul obtine majoritatea produselor agricole, pe preturi de nimic. La inceputul anilor 50, statul detine toata bogatia tarii. In a doua jumatate a anului 1947, se declanseaza prigoana impotriva membrilor partidelor de opozitie. Numerosi politicieni sunt arestati sau parasesc tara. Partidele National Taranesc si National Liberal sunt dizolvate, Dinu Stefanescu, Iuliu Maniu si Ion Mihalache sunt judecati sub acuzatia ca au complotat impotriva guvernului si condamnati la închisoare pe viata. In 1956 se va anunta ca Iuliu Maniu a decedat în închisoare în 1953. La fel sunt epurati, din partid, fostii membri ai partidelor de opozitie care au colaborat la preluarea puterii de catre comunisti. Desi constitutia acorda drepturi civile, politice si recunoasterea proprietatii private, foarte curand autoritatile renunta la separarea juridicului de executiv si se infiinteaza Departamentul Securitatii Statului. Printr-un act emis in 1949, indivizii considerati periculosi pentru societate, pot fi pedepsiti, chiar daca abaterile nu sunt definite de catre lege ca fiind "criminale". Se introduce sentinta capitala pentru crime economice grave. Prigoana se extinde impotriva "exploatatorilor", asupra unor intelectuali, celor suspectati ca detin valuta sau difuzeaza bancuri politice. Prigoana face multe victime si umple inchisorile si taberele de munca. In 1948 populatia rurala reprezinta 76.6% din totalul locuitorilor tarii. Odata cu inceperea industrializarii, forta de munca disponibila de la tara (mai ales tinerii) incepe sa fie absorbita de intreprinderile în plina dezvoltare din orase, unde castigul este mai bun. Aceasta va duce la cresterea populatiei oraselor, creandu-se aglomeratie si probleme de spatiu locativ. In latura culturala se rescrie istoria, accentuandu-se marea contributie a partidului comunist si a URSS si importanta influentelor slave. La scoala, se introduce studiul obligatoriu al limbii ruse, se pune accentul pe ideologia comunista, evidentiindu-se totodata contributia esentiala a Rusiei si Uniunii Sovietice la dezvoltarea stiintei si culturii universale. Orice legaturi culturale cu occidentul sunt rupte, scriitorii si artistii fiind obligati sa imbratiseze "realismul socialist". Biserica Ortodoxa devine o institutie controlata de stat. La facultatea de teologie din Iasi se infiinteaza directia juridica. Facultatea de sociologie "Dimitrie Gusti" din Bucuresti intra sub control direct al celor ce aveau sa asigure migrarea catre facultatea de stiinte social politice "Stefan Gheorghiu".

Murim de foame pentru ca nu cumparam romaneste
Este greu sa scrii despre lucruri ce te-au modelat si te-au crescut. Asa sunt eu, nu ma simt mai implinit decat atunci cand calc pe pamantul strabunilor mei. Imi amintesc tot si toate cele ce faceau unica tarana ingrijita din miezul satului Bobul Nou din judetul ALBA de unde erau bunicii mei. Lucrurile aranjate facute sau cumparate din targurile obstii si care asigurau necesarul de zi cu zi al locului. Apoi, si soarele de a doua zi rasarea pentru localnici care erau constituiti ca o comunitate majoritara de ednie svaba ori Schwabe. Oamenii de acolo nu aveau cunostinta de e-uri nu aveau cunostinta de termeni ca stres-ul gainilor, bio- interese sau eco-productie, dar cu toate acestea aveau produse si chiar traiau din rodul muncii lor. Pacat, sau mare pacat ca satul si viata romaneasca nu mai pot fi comparate cu ceea ce a fost. ....
Trecand de la una la alta, la o lansare de carte, am primit un ravas cu un proverb din Bengali - Tara Banglades pe care consider ca am obligatia sa vi-l impartasesc penru a inmulti bucuria alaturi de prieteni. Proverbul spune ca "Faima si defaimarea, pe amandoua le aduce lumea ". Doamna Amita Bhose,ce mi-a oferit acest ravas, a reusit sa faca un frumos gest care sa-mi aminteasca de cea ce a dainuit peste timpuri. Un gest simplu, dar oferit cu toata caldura omeneasca.
Acest gest m-a patruns, mai ales pentru faptul unui alt proverb pe care il utilizez complementar ( din Iordania ) care spune ca "Cel ce ofera ajutor, sa aiba sufletul curat sa poate urca odata cu gestul".
Stimati colegi, v-am spus acestea avand credinta ca impreuna vom putea fi mai impliniti sufleteste pentru faptul ca suntem impreuna.
Am facut aceasta introducere pentru a sublinia inutilitatea unor programe create de fatada si care nu fac altceva decat sa bulverseze comportamentul populatiei. De cate ori, atunci cand mergeti la cumparaturi, va aruncati o privire asupra ambalajului pentru a descoperi tara in care este fabricat produsul pe care il achizitionati?
Nu asupra pretului, nu asupra termenului de garantie, ci asupra locului in care este fabricata marfa respectiva. In acest moment, pentru consumatorii romani, tara de fabricatie a produsului nu este un criteriu semnificativ in decizia de alegere a unui produs. Recent, Ministerul Economiei a anuntat intentia de a lansa un program intitulat "Cumpara romaneste". Deocamdata, programul nu este decat o schita. Din mai multe motive: suma alocata este ridicola (un milion de euro), tintele care trebuie atinse sunt schitate extrem de sumar, iar caile prin care se va ajunge la obiectivele pe care si le propune programul sunt insuficiente si constau in organizarea de seminarii si simpozioane. Acest program reprezinta foarte putin sau, mai exact, mai mult decat nimic. Dar ideea incurajarii consumatorilor sa cumpere produse autohtone nu este noua. Sub diverse forme si in diverse perioade ea a fost aplicata in mai multe economii din lume. In Romania, ideea a mai fost vehiculata atat in mediile politice, cat si in mediul de afaceri, dar nu a fost niciodata dusa pana la capat. Adica, nici guvernul, nici patronatele nu au reusit sa creeze un program coerent, nu s-a reusit sa se gaseasca o finantare rezonabila si sa se aplice o serie de masuri, de la cele mai simple (campanii de imagine sau explicarea efectelor asupra economiei) la cele mai complexe (ajustari legislative, gasirea solutiilor de incurajare a producatorilor romani, marcarea produselor, ajutor de stat pentru crearea brandului sau chestiuni legate de concurenta sau de lupta cu evaziunea fiscala). Pentru ca un astfel de program sa fie implementat este nevoie de mai mult decat o simpla schita. Mai exact, este nevoie de bani, de profesionisti si de vectori de opinie si, nu in ultimul rand, de timp. Planurile unei astfel de campanii sunt complexe si pleaca de la domeniul economic, trec prin cel psihologic si ajung la cel patriotic. Intr-o lume fara granite, in care libertatea capitalurilor, a marfurilor si persoanelor este la mare pret, argumentul patriotic, atunci cand vine vorba despre decizia de cumparare a unui produs, este pe ultimul loc. Patriotismul este inlocuit de un criteriu extrem de practic care in economia de piata poarta un nume: raportul calitate-pret. Argumentele economice pentru a cumpara un produs fabricat in Romania sunt fara echivoc. Efectele sunt in lant: cumpararea de produse romanesti duce la cresterea cifrei de afaceri a companiilor romanesti, ceea ce inseamna locuri de munca mai multe si mai bine platite, ceea ce, mai departe, inseamna sume mai mari platite ca impozite si taxe catre bugetul de stat; o crestere a consumului de marfuri fabricate in Romania duce si la o scadere a deficitului de balanta comerciala, cu precadere pentru anumite categorii de produse. Ecuatia este insa mai complicata. Pot fi argumentele macroeconomice suficiente pentru ca un consumator sa opteze pentru un produs fabricat in Romania? Cu siguranta, nu. Pentru ca un consumator are de ales intre o gama larga de produse, iar marfurile importate intra direct in concurenta cu cele fabricate in Romania. Si, atunci, consumatorul roman va alege un produs autohton doar cand relatia "de aur" pret-calitate va fi satisfacatoare in raport cu un produs similar venit din import. Nu putem spera ca produsele romanesti sa fie alese de consumatori in defavoarea celor din import, doar pentru ca sunt romanesti. Ele trebuie sa fie competitive si la fel de promovate ca si cele venite din import. Dar aceasta este o chestiune esentiala ce tine de fundamentele economiei romanesti si nu doar de o campanie intitulata "Cumparati romaneste". Cu toate acestea, o astfel de campanie este necesara. Nu trebuie insa sa speram la minuni. Este doar ambalajul, nu marfa. Chiar daca, se stie, ambalajul este important in vanzarea unui produs. In acelasi timp, este nevoie ca termenii sa fie bine definiti. A "cumpara romaneste" inseamna a cumpara marfuri si servicii fabricate in Romania. Primul criteriu trebuie sa fie, asadar, locul de fabricatie, in Romania, si nu denumirea marcii. Pentru ca nu marca este neaparat semnificativa, ci locul unde este fabricat produsul. "Dacia" este cea mai cunoscuta marca romaneasca, dar o sticla de "Coca Cola" sau un pachet de detergent "Bonux" sunt si ele fabricate in Romania si se califica, asadar, pentru programul despre care vorbim. Desigur, la urmatorul nivel de analiza ar trebui sa discutam despre proportia in care aceste produse fabricate in Romania inglobeaza materii prime, materiale sau semifabricate fabricate, la randul lor, in tara noastra. Trebuie analizat in ce masura productia unei masini, a unui detergent sau a unui produs electrocasnic integreaza produse romanesti. Dar aceasta este o alta discutie. De asemenea, pentru programul: "Cumparati romaneste" nu trebuie tinut cont de originea capitalului firmei care fabrica produsul repectiv. Realitatea arata ca economia romaneasca este dominata de prezenta capitalul strain. De aceea, un criteriu legat de capitalul romanesc este inadecvat, din simplul motiv ca acesta este relativ putin prezent in economia noastra si pentru ca toate argumentele economice prezentate mai sus (locuri de munca, impozite si taxe, echilibrarea balantei comerciale) sunt valabile pentru companiile straine care produc in Romania. Desigur, in pasul doi, analiza ar trebui sa se indrepte catre locul in care capitalul are rezidenta, aici sau in off-shore, daca profiturile companiei sunt platite actionarilor sau reinvestite in economia romaneasca sau daca salariile sunt platite angajatilor de top catre companii off-shore sau sunt taxate in Romania. Dar aceasta este o chestiune care tine deja de administratia fiscala si mai putin de constiinta si decizia consumatorului. O campanie "Cumpara romaneste" este una de educare-informare-influentare si are nevoie de timp pentru a-si arata efectele. Mai are nevoie si de o serie de vectori care pot purta mesajul catre opinia publica, eventual cu propriul exemplu, precum artisti, sportivi sau chiar politicieni. Institutiile statului nu mai pot incuraja in mod deschis cumpararea de produse fabricate in Romania, pentru ca normele europene de organizare a licitatiilor de achizitii publice interzic avantajarea unui producator autohton in raport cu un altul european. Dar reprezentantii la varf ai institutiilor publice pot da propriul exemplu in raport cu programul "fabricat in Romania". Partea cea mai simpla a programului este legata de educarea si informarea publicului larg. Mult mai complicat va fi sa se faca o serie de ajustari legislative pentru ca producatorii autohtoni sa fie mai prezenti pe piata locala, evident, in litera normelor europene. Spre exemplu, multe dintre produsele comercializate in Romania nu au inscris clar pe ambalaj locul fabricatiei. De aceea, ar fi nevoie de o reglementare legala explicita. De asemenea, produsele agricole romanesti nu sunt foarte prezente in marile retele comerciale, dar pentru ca acest lucru sa se intample este nevoie de o legislatie specifica dezvoltarii produsului pe filiera, adica pe lantul producator-depozitar-procesator-comerciant. Sunt doar doua exemple. Ele pot fi completate, cu siguranta, si cu altele, din diverse ramuri ale economiei. Ideal ar fi ca programul "Cumparati romaneste" sa fie bine inchegat.
In Romania, insa, abia daca putem spera ca programul sa inceapa. Daca el ar da si rezultate, atunci chiar ca am putea vorbi de o minune.

In Romania intreagul vesniciei omenirii s-a nascut la tara

Trecand peste toate acestea, realizam mai bine deformarile suferite la inceput de secol XXI a satul romanesc ce avea in trecut continutul vesniciei. Acea garantie a existentei ce s-a dovedit ca venind de peste veacuri . Un trecut indepartat ne este prezentat printr-un document viu; viata multora din asezarile noastre de munte ne prezinta nealterat nuclee dintr-o lume de mult trecuta. Satul romanesc este acelasi expresiv si bogat document al istoriei neamului. Aceasta pentru ca deseori - asa cum este si in cazul poporului nostru de tarani - adevarata istorie incepe acolo unde sfarsesc documentele scrise.
Pe aceasta cale mersul in trecut este mai real, mai adanc si rodnic. Astfel gasim astazi civilizatia romana sateasca intr-o alta natura, o alta lume ce nu poate fi judecata ca treapta inferioara a civilizatiei noastre orasenesti. Satul are o existenta proprie si este o asezare umana definita. asa cum inca: il avem noi sub ochi, el reprezinta, o comunitate de viata si un sistem de valori romanesti autentice, o comunitate de viata naturala organica si etnica determinanta pentru viata noastra nationala.
De pilda se spune despre civilizatia romana sateasca ca este o civilizatie primitiva, in adevar, fara dimensiunile si stralucirea aceleia orasenesti a popoarelor din apus, in care conditiile istorice care l-au plamadit si purtat, starea inceputurilor acestui popor ce nu a putut rodi in aceste dimensiuni si in acest sens; ne-am format si ne-am pastrat in sate, in asezari crescute firesc, netulburate de furtunile de sus. De aceea satul romanesc are o structura atat de singulara si atat de organica; satul s-a implinit intr-o lume a sa, o lume inchisa si nu a erupt vulcanic.
Aceasta stare a fost si un leac al conservarii civilizatiei si neamului romanesc insasi. Civilizatia romana sateasca nu are nimic monumental si nimic titanic, dar are in schimb o tesatura maestru alcatuita, are un firesc si o armonie deplina. Satul nu se poate masura cu orasul in planul realizarilor temporale, dar intrece desigur in acela al valorilor spirituale. Neputinta neamului romanesc de a se realiza pe plan politic si material l-au inchis in sine (fata de celelalte popoare) dar l-au deschis fata de Dumnezeu. Durerea si saracia, povara vremurilor grele pe care neamul a purtat-o indelung au dus la viata un tip uman de o mare inaltime spirituala, un om ales, un om simplu si adanc.
Civilizatia romana sateasca este intemeiata pe o anume viziune de viata bazata pe credinta si un model ierarhic al admiratiei, pe un anume stil etnic, care se desprinde din omenia romaneasca. Taranul roman este creatorul acestei civilizatii in care se imbina permanent utilul cu frumosul.
Satul romanesc este o asezare omeneasca definitiva, un organism perfect. Viata pe care o cuprinde, chipurile in care se infatiseaza, inchid in ele o substanta etnica locala, o substanta unica, aceea romaneasca. Viata concreta produs al istoriei, este aceea in care gasim substanta si calitatea romaneasca. Civilizatia romana sateasca, departe de a fi o treapta inferioara a unei civilizatii nerealizate, reprezinta dimpotriva un sumum de experienta si obiectivare in forme proprii. arta, filosofia populara, ordinea sociala si economia stau marturie acestei afirmatii. Legatura atat de puternica credinta face din opera taranului roman o realizare in sensul lucrarilor divine. Viziunea de viata a taranului roman nu este mai prejos. in ea si prin ea se implinesc toate sensurile si se realizeaza toate formele acestei civilizatii satesti. Filosofia populara atat de armonioasa este expresia unei rodnice asezari. Taranul roman traieste intr-o ordine cosmica desavarsita, in care toate lucrurile sunt firesc si definitiv fixate, in care cugetul si fapta nasc si se consuma dupa legi neschimbatoare, revelate. Marea randuiala a lumii se restrange intreaga, ca soarele in picatura de roua, in cele mai mici lucruri si fapte ale omului satului romanesc. imbinare de religie si magie, de muzica si farmec, viata spirituala a taranului roman stapaneste intelesuri adanci, preturi adevarate asupra naturii lucrurilor si a omului, asupra sensului vietii si cuprinsului ei. Satul romanesc, cu o straveche traditie, este atat de interesant mai ales prin viata spirituala care ii este proprie. Daca coboram pe plan economic si social, ordinea traditionala sateasca este o ordine naturala si echilibrata. institutia familiei, organizarea muncii, regulile sociale (relatiile) sunt facute sa functioneze cu o mare precizie si rodnicie.
Viata nu este sufocata ci doar indrumata in sensurile cerute de firea lucrurilor. Satul nu are setea de aer pe care prea adesea o traieste orasul cu prea multi carturari si mai putini intelepti. Realitatea sociala sateasca isi are legile ei de conservare si ritmul ei de trai. Satul romanesc reprezinta o adevarata comunitate de viata. Daca inaintam in cunoasterea intregului organism social al satului nostru suntem surprinsi de tesatura maiastra si legile bine aplicate vietii pe care o indrumeaza. aceasta pentru ca lucrurile aici s-au dezvoltat organic si firesc ca orice cuprins de viata al naturii.
Pentru aceste dovezi suntem datori sa avem credinta in faptul ca intreagul vesniciei omenirii s-a nascut la tara.
Si pentru ca potential am demonstrat ca exista, Guvernul va trebui sa actioneze in vederea schimbarii paradigmei de dezvoltare a tarii de la o economie bazata pe consum la o economie bazata pe investitii, inovatii si competitivitate, pentru ca economia nationala sa creeze locuri de munca viabile, iar intreaga societate, si fiecare cetatean in parte, sa beneficieze de efectele unei cresteri economice robuste, organice si echilibrate.
Astfel prin politicile economice si financiare aplicate se vor a stimula, vor incuraja si vor sustine efortul agentilor economici de a produce pentru piata locala dar si pentru export. Numai o economie competitiva, cu o infrastructura moderna, resurse umane cu un inalt nivel de educatie si calificare, un mediu de afaceri prietenos intr-o economie stabila, sub o guvernare competenta, responsabila si onesta, poate asigura atingerea acestui obiectiv. Ca prioritate imediata, statul are rolul de a media si elabora, in consultare cu mediul de afaceri, societatea civila, partenerii de dezvoltare si alte parti interesate un program complex de recuperare economica axat pe: consolidarea increderii in capacitatea institutiilor statului de a gestiona criza; focusarea masurilor de stimulare a economiei pe activitati cu efect multiplicator; eliminarea blocajului financiar, prin onorarea tuturor obligatiilor bugetare fata de agentii economici; promovarea unei politici fiscale prudente si a reformelor menite sa reduca cheltuielile publice ineficiente. Pentru ca este evident faptul ca suntem un plina perioada a crizelor iminenta unui program anticriza care sa urmareasca inlaturarea problemelor pe termen scurt si crearea premiselor de crestere economica pe termen lung.
Rolul de arbitru al statului va asigura o cooperare eficienta si stabila cu institutiile financiare internationale si alti parteneri de dezvoltare pentru a consolida cadrul de resurse necesar implementarii programului de recuperare economica si dezvoltare incluziva de lunga durata.
Politici agro-industriale
1. asigurarea securitatii alimentare a tarii, cresterea exporturilor de produse agroalimentare si echilibrarea balantei comerciale agricole prin sporirea competitivitatii in sectorul agricol.
2. armonizarea sistemului national de standarde si reglementari tehnice cu cele ale UE in asigurarea inofensivitatii alimentare.
3. Eficientizarea sistemului de subventionare a agriculturii si promovarea programelor multianuale.
4. Repunerea activelor din sectorul agricol in circuitul economic si asigurarea accesului investitorilor la aceste active.
5. Cresterea capitalului uman in agricultura prin stimularea institutiilor de extensiune agricola.
6. Stoparea degradarii resurselor funciare prin modernizarea si extinderea sistemului de imbunatatiri funciare.
Actiuni prioritare:
Promovarea cresterii economice in domeniul agriculturii si industriei alimentare in baza principiului de diversitate/diferentiere a tuturor produselor; Promovarea politicilor stabile orientate spre piata si comert pentru a asigura un mediu favorabil pentru dezvoltarea afacerilor si stimularea investitiilor de-a lungul lantului agroalimentar; Stimularea modernizarii sectorului agrar in vederea inzestrarii tehnice a entitatilor agricole, extinderii sistemelor eficiente de irigatie, optimizarii structurii infiintarilor agricole si extinderii spectrului de culturi agricole cultivate in tara, crearii unitatilor de aprovizionare cu input-uri moderne si calitative pentru agricultura si celor de colectare a produselor agricole; Promovarea produselor cu randamente si calitate ridicata obtinute, inclusiv prin extinderea productiilor ecologice; Sustinerea dezvoltarii zootehniei si cresterea ponderii acesteia in totalul productiei agricole; Promovarea activa a exporturilor de produse agricole cu valoare adaugata inalta prin aplicarea tehnicilor de marketing orientate spre conectarea cumparatorilor internationali cu producatorii locali; Eliminarea tuturor barierelor la exportul produselor agricole si diminuarea complexitatii procedurilor de export a produselor agricole si agroalimentare; Sustinerea procesului de imbunatatire a infrastructurii postrecoltare, a perfectionarii infrastructurii de marketing, implementarii unui sistem de informare asupra pietelor; armonizarea reglementarilor tehnice in domeniul agroalimentar cu standardele europene prin elaborarea si perfectarea si aprobarea normelor sanitare si fitosanitare; Stimularea implementarii sistemelor moderne de management al calitatii; Sustinerea crearii sistemului de laboratoare de incercari pentru evaluarea conformitatii produselor alimentare destinate pietei interne si exportului comunitar, precum si racordarea acestora la standardele si normele europene; Sustinerea accesului producatorilor agricoli la proiectele investitionale finantate din fondurile europene, prin asigurarea de la bugetul de stat a sumelor necesare cofinantarii; Eficientizarea mecanismului de asigurare subventionat a riscurilor producatorilor agricoli, in special pentru producerea culturilor agricole cu valoare adaugata inalta; Liberalizarea si dezvoltarea pietei funciare.

Cu totii cunoastem ca fara de credinta unitara nu putem face sens in realizarea viitorului si ca prin vointa comuna a membrilor unei comunitati s-a propulsat omenirea pe calea progresului. Pentru aceste dovezi suntem datori sa avem credinta in faptul ca intregul vesniciei omenirii s-a nascut la tara.

Dr. Darius Stan
Adresa e-mail :dariusstan.g@gmail.com



Darius Stan este economist, master in stiinte social politice -sectiunea Integrare Europeana , doctor in stiinte juridice, absolvent al cursurilor de Protocol Institutional, Politici Internationale de Securitate Financiara.
Este Membru al Asociatiei de Drept International si Relatii Internationale ADIRI, Membru al comitetului director al INSTITUTUL DE STUDII SI CERCETARI ALE TERORISMULUI -ISCIT, Membru colaborator al EUROMONITOR INTERNATIONAL Business and Consulting Services, membru al Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania in cadrul sectiei a IX- a, Stiinte economice, juridice si sociologice.