joi, 26 iulie 2007

Exista o solutie pentru razboiul din Irak?

Mai intai cateva cifre:
1)Pe contribuabilii americani asa zisul „razboi contra terorismului“ ii costa in fiecare luna 12 miliarde dolari (8,8 miliarde euro). Intr-un raport al lui Congressional Research Service se arata ca de la inceputul operatiilor militare in Afganistan si in Irak s-au cheltuit de Statele Unite 500 miliarde dolari (367 miliarde euro). Daca la aceste cifre se mai adaoga banii cheltuiti pentru protectia bazelor militare ale SUA pe intreg globul, inseamna ca din ziua de 11 septembrie 2001 (atentatul asupra WTC) americanii au cheltuit suma de 610 miliarde dolari (447 mlrd. euro). O prognoza pentru anul 2017 al aceluiasi serviciu arata ca pana atunci razboiul contra terorismului ar putea sa atinga costuri cuprinse intre 980 si 1400 miliarde dolari.
2)Irakul este cea mai costisitoare operatie in aceasta campanie, cu o suma cheltuita pana acum de 450 mlrd. dolari (330 mlrd. euro). Doar in anul fiscal 2006-2007 s-au cheltuit pentru operatiile militare in Irak 165,8 miliarde dolari, adica cu 40 % mai mult decat in anul trecut. Serviciul amintit al Congresului american arata ca aceste cheltuieli vor continua sa creasca, astfel incat in anul 2008 costul razboiului contra terorismului va atinge 758 miliarde dolari, din care 567 miliarde, numai in Irak.
Desigur ca din cifrele de mai sus ar trebui sa fie scazuta valoarea petrolului pompat de firmele americane de pe teritoriul Irakului in acesti ani. Totusi cheltuielile militare raman impresionante. Cei cca. 3600 soldati americani ce au murit din momentul in care razboiul a fost oficial declarat ca terminat, dar si cei cca. 100.000 civili irakieni ucisi (din care 36.000 numai in 2006), ca si cei un milion de irakieni pe care razboiul i-a obligat sa-si paraseasca tara, sunt realitati ce ii determina pe congresmenii democrati, ba chiar si pe unii din partidul republican, sa solicite stabilirea de Casa Alba a unui termen precis al retragerii celor peste 150.000 soldati si ofiteri americani. La asta sunt impinsi si de sondajele ce arata ca 64 % dintre americani doresc sa cunosca un termen precis pana cand se va termina razboiul.

Pe 10 iulie 2007 presedintele George W. Bush a tinut la Cleveland (Ohio) in fata unor oameni de afaceri, un discurs in care a afirmat din nou ca razboiul din Irak trebuie castigat. „Unii americani cred ca noi nu suntem in razboi. Dar eu stiu ca suntem in plin razboi si voi folosi timpul ce mi-a ramas ca presedinte pentru a-i lamuri pe oameni cu privire la pericolele lumii in care traim. O retragere americana din Irak ar permite lui Al-Qaida sa transforme aceasta tara intr-o baza pentru atacarea St. Unite. Ce ar gandi iranienii daca am pleca din Irak ? Ce ar gandi ceilalti extremisti ? Inteleg ca atunci cand zi de zi se vede la televizor atata violenta in Irak, oamenii se intreaba : Oare merita sa fim acolo ?“. Si, punand mana pe inima, presedintele exclama ca nu-i este usor sa ceara unui tata sau unei mame sa isi trimita fiul pe frontul din Irak. Dar o face totusi „pentru a asigura securitatea Statelor Unite si pacea in lume“. In final a rugat asistenta sa aiba incredere in generalii americani : „Numarul trupelor de acolo trebuie stabilit de comandantii nostri militari, iar nu de personalitatile politice de la Washington“. Fara indoiala ca George W. Bush isi apara reputatia, deoarece - dupa unii comentatori – el risca ca, la sfarsitul mandatului in 2008, sa fie apreciat drept cel mai slab presedinte din istoria SUA.

Indiferent insa de asta, dilema in care America se gaseste acum este reala. Cel mai bine o arata fostul secretar al Departamentului de Stat al SUA, Henry Kissinger. Intr-un interviu acordat revistei germane „Die Zeit“ (28 iunie a.c.) el a spus : „Traim intr-o vreme complexa. St. Unite sunt intr-adevar singura superputere, dar multe probleme ale lumii nu pot fi rezolvate pe cai militare.De aceea America poate fi concomitent puternica, dar fara sa aiba si influenta corespunzatoare“. Si mai departe : „Irakul a devenit un simbol al antiamericanismului in lume. Dar noi nu putem scapa de asta prin retragerea trupelor noastre din Irak. Chiar daca le-am retrage, luptele acolo ar continua. Nici conflictul din Orientul Apropiat nu e solutionat. Inainte de toate e nevoie de o rezolvare politica, iar in asta sunt interesate atat America, cat si Europa“.

„Nu am considerat niciodata posibil ca democratizarea Irakului sa poata fi facuta intr-o perioada de timp suficienta pentru castigarea sprijinului opiniei publice in SUA. Nu am crezut niciodata ca la Bagdad poate fi instalat un guvern militar fara ca asta sa duca la rascoale. Daca tragem acum un bilant se poate spune ca pierderile au fost prea mari. Dar ce e de facut ? Daca America ramane in Irak, multi nu vor recunoaste nici macar succesele noastre militare. Daca insa ne retragem, vor izbucni tulburari in Liban, in Iordania, in Arabia Saudita. Este foarte probabil chiar ca Irakul sa devina o baza a terorismului. Iar unele tari vecine, ca de pilda Turcia sau Iranul, vor interveni pentru a-si urmari interesele proprii. Solutia trebuie deci sa fie politica. Multi spun ca asta depinde de relatiile dintre Iran si St. Unite. Motivul ar fi : daca nu avansam cu razboiul, atunci sa incepem tratativele. Dar credeti cu adevarat ca un negociator american si unul iranian s-ar putea aseza pur si simplu la masa de tratative pentru a se convinge cu argumente rationale ca Orientul Apropiat are nevoie de stabilitate ? Pentru a exista progres in negocieri este nevoie de trei lucruri. Intai, ca ambele parti sa fie convinse ca nici una din ele nu isi mai poate atinge telurile pe calea militara. In al doilea rand, este necesar un mediu in care sa domneasca un anumit echilibru al fortelor. In al treilea rand, e nevoie de o diplomatie coerenta, cu scop precis si hotarata. Cred ca iesirea din acest razboi este o problema mai importanta decat a fost iesirea din razboiul din Vietnam. Caci stabilizarea Orientului Apropiat este mult mai dificila decat stabilizarea Asiei de sud-est.“

Bineinteles ca punctul de vedere al lui Kissinger nu e impartasit si de Antonio Negri, filosof de extrema stanga italian, care in ultima sa carte „Goodbye Mister Socialism“ (Ed. Seuil – Paris – 2007) scrie : „Irakul reprezinta o tentativa americana de a pune mana pe Imperiul (Empire) mondial, o lovitura de stat in cadrul razboiului permanent ce a devenit element intrinsec al desvoltarii imperialismului. Dupa caderea sistemului sovietic s-a pus tot mai acut problema stapanirii pietii mondiale. Americanii si-au elaborat o conceptie unilaterala despre controlul pe care doresc sa-l aiba asupra globalizarii. Politica lor strategica are trei puncte : a) un atac contra Irakului si redistribuirea tuturor cartilor in Orientul Apropiat, pentru a-si impune dominatia asupra tuturor furnizorilor de resurse energetice in Europa; b) un atac ulterior asupra Iranului, pentru a se apropia de o eventuala interventie in Rusia; c) un atac al Coreei de nord, pentru a patrunde in spatiul Chinei.[…] Dar americanii sunt acum in Irak la doi pasi de infrangere, fapt care alimenteaza miscarile de rezistenta din intreg Orientul Apropiat. In aceasta regiune instabilitatea a sporit, iar intreg proiectul de dominatie unilaterala americana a fost blocat. De pilda ce se intampla acum in America de sud ar fi fost de neconceput daca nu era razboiul din Irak. Aceste tari, ce erau inchise intr-un tarc bine pazit de SUA, au devenit acum constiente de propria lor autonomie si manifesta o puternica opozitie fata de „yankei“. Asistam la o criza generala a intregii politici externe americane.“

Opinia publica americana este tot mai pornita impotriva politicii actualei administratii de continuare a razboiului cu orice pret. Acest lucru se vede consultand siturile internet a numeroase organizatii neguvernamentale, dintre care iata numai cateva mai importante: www.moveon.org; www.war-times.org; www.votenowar.org; www.veteransforpeace.org; www.peace-action.org; www.warresisters.org; www.nonviolence.org; www.antiwar.com; www.unitedforpeace.org; www.notinourname.net s.a.

Contrazicand afirmatia ca retragerea trupelor din Irak ar avea drept consecinta un amplu razboi civil acolo, cu grave consecinte asupra Americii, Ivan Eland de la organizatia Antiwar scrie („Would Iraqi Civil War Hurt the US ?“ - 10 iulie.a.c) ca motivul principal al interventiei militare americane in regiune a fost asigurarea surselor de petrol. Dar pentru asta nu e nevoie neaparat de forta militara, deoarece tarile din regiune au fost si sunt obligate sa exporte titeiul extras si produsele petroliere obtinute pentru a-si asigura veniturile. Desigur ca pretul petrolului ar creste daca va spori instabilitatea printr-un razboi civil intre suniti si siiti. Dar nici asta nu poate constitui un prea mare pericol pentru economia americana. Donald L. Losman, un economist de la National Defense University din Washington a aratat de pilda ca din 1998 pana in 2000 pretul titeiului in Germania a crescut cu 211 %, dar tot odata economia a sporit, iar inflatia si somajul au scazut. Principala cauza de instabilitate in regiune este interventia americana in Irak si sprijinul acordat de St. Unite regimului corupt din Arabia saudita. Dar chiar in ipoteza venirii unui nou regim sunit in Arabia saudita, el va trebui sa-si vanda titeiul, la fel cum face si regimul siit din Iran, chiar daca Iranul ar obtine controlul asupra sudului Irakului. O alta problema este insa asigurarea securitatii Israelului. Dusmanii acestui stat sunt Iranul si Arabia saudita, dar un razboi civil in Irak nu poate fi rau pentru statul evreu. In fond securitatea e asigurata de posesia de catre Israel a 200-400 rachete cu focoase nucleare. Nici daca Turcia invadeaza nordul Irakului populat de kurzi, aceasta nu poate avea nici un efect asupra securitatii SUA. Teza ca instabilitatea in Golful Persic va fi dezastroasa pentru economiile occidentale este deci un mit. Se poate insa afirma ca folosirea de SUA a fortei militare urmareste mai curand sa impiedice accesul altor natiuni, de pilda China si Europa, la sursele de petrol, isi incheie dl. Eland articolul.

*Exista deci o solutie simpla pentru a se pune capat razboiului din Irak ?
Greu de raspuns la aceasta intrebare.

Prof.conf.dr.Radu Negru

Publicat de Destainuiri ale prezentului la 00:43 0 comentarii

Abonați-vă la: Postări (Atom)

Coloana Infinitului

Persoane interesate

Romania intre mit si adevar. Ajuta-ne sa te identificam Romania!

Ca multe alte lucruri în aceasta tara, dezbaterile în jurul conceptului de imagine de tara, cat si implementarea solutiilor gasite au fost în principal tratate superficial pe un plan secund.
Migrand de la zona plina de patriotism, inainte de 1989, in care mitul romanului apreciat ca fiind extraordinar in tot si toate a fost distrus odata cu deschiderea frontierelor si circulatia romanilor in afara granitelor. Pentru cel putin o perioda de timp in fata prietenilor din afara granitelor, imaginea cetateanului roman, ramane a unui cetatean dintr-o tara necunoscuta, despre care mitul american afirma ca este patria lui Dracula.
Altfel spus, imaginea actuala a Romaniei nu este atractiva pentru turisti sentimentul creat fiind negativ, exprima nesiguranta si poate chiar pericol.
Si descoperim acum, in plina epoca a globalizarii, ca avem nevoie de propria noastra identitate in cadrul acestui spatiu imens creat de deschiderea granitelor deoarece nu mai putem trai sau gandi doar in zona delimitata initial a teritoriului romanesc.
Pe de alta parte, intalnirea cu ceilalti semeni din alte state, oricare ar fi acestea, va începe de la imaginea stereotip asociind personajul interlocutor cu imaginea descrisa de catre ceilalti din zona acestuia de influenta.
În aceast comportament se vor decupa atat stereotipurile din care este formata imaginea prezenta a culturii romane în viziunea unor straini, dar si premisele necesare azi pentru a depasi aceste imagini si de a proclama o identitate demna de incredere.
Situatia este cu atat mai interesanta cu cat aceste stereotipuri sunt rezultatul imaginii pe care noi, ca indivizi sau exponenti ai unei natiuni, o prezentam în fata celor pe care ii intalnim.
Este imperios necesar sa identificam si sa reusim sa promovam o noua imagine - un nou “simbol indicador” pentru Romania.
In ultimile incercari nu s-a gasit un element pur romanesc definitoriu. Imaginea tarii noastre nu a fost asociata cu nici un simbol anume. Nici sarmalele si nici mamaliga nu sunt un simbol pentru Romania, asa cum vedem maslinele ca simbol al Greciei sau gulashul un indiciu clar pentru Ungaria. Nu s-a gasit nici vreun monument care sa aiba o rezonanta la fel de puternica pentru cetatenii altor tari precum Turnul din Pisa - Italia, Turnul Eiffel - Franta sau Big Ben-ul din Londra.
Putem descrie Romania ca un pamant aflat in mijlocul confluentelor civilizatiilor, ca o insula aflata intr-un imens ocean in care dimensiunile spatiului si timpului cuprind toate valurile de cultura ale imperiilor. Iar acest pamant a ramas neclintit zi dupa zi, an dupa an, secol dupa secol.
Tinut vegheat de cetatea Corvinilor, cu triumfatoarea-i intrare prin “Poarta Sarutului “ si poate cea mai simbolica imagine pentru Romania, precum o stea calauzitoare, un semn al recunostintei infinite pentru ospitalitatea acestui popor –Coloana Infinitului.
Apoi sa ne indreptam atentia catre puritatea obiceiurilor acestui popor. O mostrã de autenticitate, o creatie populara unica, Cimitirul vesel de la Sapanta aduce in amintire obiceiurile dacilor, ritualul de înmormântare ce are ca scop unic redarea sperantei in viata de apoi. Caci ce este sacru nu este si trist, la fel cum mormintele nu tin de moarte, ci de renastere.
La fel de important in viata de zi cu zi a oamenilor este cantecul specific, dandu-le acestora posibilitatea de a-si manifesta trairile prin intermediul muzicii, cantecul devenind astfel parte din ritualuri. Venirea sau nasterea unui nou membru al comunitatii, plecarea temporara sau definitiva a unui membru din popor, intampinarea unui anotimp, cu precadere, primavara, simbol al renasterii si revigorarii naturii, strangerea recoltei sau orice alte evenimente au fost prilej de bucurie sau de alinare a sufletului si mereu exprimate muzical. Si apoi cantecele specifice care incearca sa creeze idealuri pentru oamenii simpli si saraci, scotand in evidenta trasaturile demne de lauda ale unor eroi……
Despre marile imperii s-a scris si s-au dezbatut astfel de teme in toatã lumea. Atlase geografice, filme documentare sau artistice, toate vorbesc despre aceste civilizatii megalitice, misterioase, autoare ale unor realizãri tehnice si stiintifice care ne mirã si astãzi.
Insa de partea cealalta nu gasim decat o vaga umbra istorica a ceea ce a insemnat “cel mai numeros popor dupa indieni” dupa scrierea lui Herodot .
Dacã ai ajunge în Egipt nu ai putea intelege cum au fost construite piramidele la fel cum nu ai reusi sã descifrezi în laborator compozitia artistica a picturilor de la Voronet, mostenire artistica de pret a poporului nostru.
La fel cum nu s-a inteles din istorie de ce imparatul Traian a considerat necesar sa precizeze multitudinea bogatiilor ce "nu pot fi transportate in Roma".
Am putea spune ca cel ce crede ca are solutia teoretica a acestor enigme trebuie sã parcurga mii de kilometri pentru a descoperi ca fiecare popor este minunat in felul sau si fiecare civilizatie are valoarea sa pe scena mondiala ce trebuie promovata de cei ce traiesc, graiesc si simt pentru acel loc.

Pentru aceasta suntem onorati sa va alaturati noua si sa dezbatem acesta tema in viziunea dumneavoasta. Fiecare dintre noi poate contribui la identificarea si crearea unui simbol reprezentativ pentru Romania si pentru romani oriunde s-ar afla acestia!

Scris de Darius Stan

Nicolae Titulescu -Gandire diplomatică, europeană şi mondială.