miercuri, 25 ianuarie 2012

Visuri de pe frontul vietilor



Draga mea copila Helga,

Stiu ca esti prea mica sa poti citi singura aceste randuri. Stiu ca nu ai ajuns la varsta in care sa poti, macar partial, sa te bucuri de puterea ta decizionala.
Desi nu te-am mai vazut in ultimul timp, stiu totul despre suferinta ta interna, inchisa in sufletul de copil. Stiu totul despre framantarile tale pe care ti-le inabusi inainte de culcare. Framantari ce sunt prea mari pentru un copil atat de mic si firav. De asemenea, stiu ca nu poti cere sa ma vezi fara ca tu sa fi derutata si condusa cu gandul catre o alta directie.
Iti scriu acum deoarece in ultimile 5 luni si jumatate, timp in care nu ne-am vazut si nu ne-am auzit, imi doresc sa primesti gandurile mele bune afland cateceva despre mine . Nu ne-am vazut, nu pentru ca intre noi s-ar fi stins intentia revederii si pentru ca suntem indepartati din dorinta de a ne izola si de a ne desradacina in legatura noastra de sange.
Ma gandesc zi si noapte la tine la ce faci pe unde esti, cautand sa-ti fiu alaturi in gandurile tale. Uneori imi mangai sufletul cu amintirile noastre privindu-te in fotografiile din care tu imi zambesti sau imi razi amintindu-mi de bucuria promisiunilor trecute si regasite in inocenta copilariei tale. Alteori plang, gandindu-ma la faptul, ca cei ce-ti dau viata au avut posibilitatea de a alege stramb incercand sa ne desparta in detrimentul visului frumos al copilariei tale.
In aceasta scrisoare imi doresc draga mea fetita sa-ti spun cum vom trece peste departarea impunerii.
Sa nu uiti niciodata ca noi cu toti am fost copii si cum noi toti copiii ne vom gasi linistea, intorcandu-ne oricand cu gandul la intregul familiei noastre. Acolo, incalzindu-te la flacara fagaduintei nu ne vom mai simti pustiiti si vom capata puterea sa reluam zborul pe mai departe. Acolo iti vei primi energia pentru a te regasi in ganduri.
Pentru ca eu nu am avut parte de asa ceva, imi doream pentru tine sa-ti pot oferi caldura mea la care tu, fetita mea, sa te poti intoarce oricand iti este greu, pentru acel ragaz si acele energii.
Acesta a fost visul ce mi-a fost furat. Acestea este suferinta mea, si pentru care sa stii ca esti singura persoana ce-mi poate aduce alinare. Tu esti fiinta pentru care sufar de cate ori vad un copil.
Tu esti asteptarea mea.
Iti scriu acum peste timpul de 5 luni, dorind sa-ti amintesc ca sunt prezent si ca te astept.
Acest timp de 5 luni pare sa se fi scurs ca o clipire din ochii pe o parte, iar pe de alta parte, dureaza pentru o vesnicie creata in zadar.
In tot acest timp am revazut cum ai trecut de la copilul leganat in bratele mele, la o tanara fetita care se confrunta interdependenta de viata. In acest timp de 5 luni si jumatate am retrait pas cu pas toate clipele si zilele memorabile in care eram impreuna. Mi-am amintit totul din clipa in care tu te-ai nascut si am devenit cel mai fericit tata de pe intregul pamant. M-am minunat dinnou de sarutarile calde pe obraji, de degetelele tale mici, de glasul tau pe care astazi sunt nevoit sa-l ascult cu inima. Imi amintesc si de privirea ta intrebatoare si de acei ochii ce ma priveau cu bucurie ori de cate ori veneam acasa. Nu sunt jenat sa recunosc ca zi de zi in toate aceste amintiri, am plans. Am plans dezamagit de spulberarea unui vis pe care l-am avut. Am plans cu lacrimi de bucurie profunda cautandu-te in sufletul meu. Am plans pentru ca in toata viata mea singurul vis pe care am vrut sa stiu realizat a fost spulberat.
Am scris si voi scrie ori de cate ori imi voi simti inima pustiita, ori de cate ori te voi chema sa te stiu aproape de mine.
As fi vrut sa ma cunosti implinit fiind martor la fiecare zambet al tau, prezent cu raspunsul la fiecare intrebare, binecuvantand fiecare imbratisare.
Inca traiesc . Inca traiesc cu speranta ca exista un viitor ce are potentialul de a modifica favorabil prioritatile noastre.
Inca traiesc sa cred intr-un viitor care sa ne reuneasca destinele inmanunchindule asa cum ziua de astazi nu a facut-o.

Al tau tata,
Dr. Darius Stan

Publicat de Destainuiri ale prezentului la 03:39 0 comentarii

Etichete: ,

Abonați-vă la: Postări (Atom)

Coloana Infinitului

Persoane interesate

Romania intre mit si adevar. Ajuta-ne sa te identificam Romania!

Ca multe alte lucruri în aceasta tara, dezbaterile în jurul conceptului de imagine de tara, cat si implementarea solutiilor gasite au fost în principal tratate superficial pe un plan secund.
Migrand de la zona plina de patriotism, inainte de 1989, in care mitul romanului apreciat ca fiind extraordinar in tot si toate a fost distrus odata cu deschiderea frontierelor si circulatia romanilor in afara granitelor. Pentru cel putin o perioda de timp in fata prietenilor din afara granitelor, imaginea cetateanului roman, ramane a unui cetatean dintr-o tara necunoscuta, despre care mitul american afirma ca este patria lui Dracula.
Altfel spus, imaginea actuala a Romaniei nu este atractiva pentru turisti sentimentul creat fiind negativ, exprima nesiguranta si poate chiar pericol.
Si descoperim acum, in plina epoca a globalizarii, ca avem nevoie de propria noastra identitate in cadrul acestui spatiu imens creat de deschiderea granitelor deoarece nu mai putem trai sau gandi doar in zona delimitata initial a teritoriului romanesc.
Pe de alta parte, intalnirea cu ceilalti semeni din alte state, oricare ar fi acestea, va începe de la imaginea stereotip asociind personajul interlocutor cu imaginea descrisa de catre ceilalti din zona acestuia de influenta.
În aceast comportament se vor decupa atat stereotipurile din care este formata imaginea prezenta a culturii romane în viziunea unor straini, dar si premisele necesare azi pentru a depasi aceste imagini si de a proclama o identitate demna de incredere.
Situatia este cu atat mai interesanta cu cat aceste stereotipuri sunt rezultatul imaginii pe care noi, ca indivizi sau exponenti ai unei natiuni, o prezentam în fata celor pe care ii intalnim.
Este imperios necesar sa identificam si sa reusim sa promovam o noua imagine - un nou “simbol indicador” pentru Romania.
In ultimile incercari nu s-a gasit un element pur romanesc definitoriu. Imaginea tarii noastre nu a fost asociata cu nici un simbol anume. Nici sarmalele si nici mamaliga nu sunt un simbol pentru Romania, asa cum vedem maslinele ca simbol al Greciei sau gulashul un indiciu clar pentru Ungaria. Nu s-a gasit nici vreun monument care sa aiba o rezonanta la fel de puternica pentru cetatenii altor tari precum Turnul din Pisa - Italia, Turnul Eiffel - Franta sau Big Ben-ul din Londra.
Putem descrie Romania ca un pamant aflat in mijlocul confluentelor civilizatiilor, ca o insula aflata intr-un imens ocean in care dimensiunile spatiului si timpului cuprind toate valurile de cultura ale imperiilor. Iar acest pamant a ramas neclintit zi dupa zi, an dupa an, secol dupa secol.
Tinut vegheat de cetatea Corvinilor, cu triumfatoarea-i intrare prin “Poarta Sarutului “ si poate cea mai simbolica imagine pentru Romania, precum o stea calauzitoare, un semn al recunostintei infinite pentru ospitalitatea acestui popor –Coloana Infinitului.
Apoi sa ne indreptam atentia catre puritatea obiceiurilor acestui popor. O mostrã de autenticitate, o creatie populara unica, Cimitirul vesel de la Sapanta aduce in amintire obiceiurile dacilor, ritualul de înmormântare ce are ca scop unic redarea sperantei in viata de apoi. Caci ce este sacru nu este si trist, la fel cum mormintele nu tin de moarte, ci de renastere.
La fel de important in viata de zi cu zi a oamenilor este cantecul specific, dandu-le acestora posibilitatea de a-si manifesta trairile prin intermediul muzicii, cantecul devenind astfel parte din ritualuri. Venirea sau nasterea unui nou membru al comunitatii, plecarea temporara sau definitiva a unui membru din popor, intampinarea unui anotimp, cu precadere, primavara, simbol al renasterii si revigorarii naturii, strangerea recoltei sau orice alte evenimente au fost prilej de bucurie sau de alinare a sufletului si mereu exprimate muzical. Si apoi cantecele specifice care incearca sa creeze idealuri pentru oamenii simpli si saraci, scotand in evidenta trasaturile demne de lauda ale unor eroi……
Despre marile imperii s-a scris si s-au dezbatut astfel de teme in toatã lumea. Atlase geografice, filme documentare sau artistice, toate vorbesc despre aceste civilizatii megalitice, misterioase, autoare ale unor realizãri tehnice si stiintifice care ne mirã si astãzi.
Insa de partea cealalta nu gasim decat o vaga umbra istorica a ceea ce a insemnat “cel mai numeros popor dupa indieni” dupa scrierea lui Herodot .
Dacã ai ajunge în Egipt nu ai putea intelege cum au fost construite piramidele la fel cum nu ai reusi sã descifrezi în laborator compozitia artistica a picturilor de la Voronet, mostenire artistica de pret a poporului nostru.
La fel cum nu s-a inteles din istorie de ce imparatul Traian a considerat necesar sa precizeze multitudinea bogatiilor ce "nu pot fi transportate in Roma".
Am putea spune ca cel ce crede ca are solutia teoretica a acestor enigme trebuie sã parcurga mii de kilometri pentru a descoperi ca fiecare popor este minunat in felul sau si fiecare civilizatie are valoarea sa pe scena mondiala ce trebuie promovata de cei ce traiesc, graiesc si simt pentru acel loc.

Pentru aceasta suntem onorati sa va alaturati noua si sa dezbatem acesta tema in viziunea dumneavoasta. Fiecare dintre noi poate contribui la identificarea si crearea unui simbol reprezentativ pentru Romania si pentru romani oriunde s-ar afla acestia!

Scris de Darius Stan

Nicolae Titulescu -Gandire diplomatică, europeană şi mondială.