Murim de foame pentru ca nu cumparam romaneste

Este greu sa scrii despre lucruri ce te-au modelat si te-au crescut. Asa sunt eu. Consider dificil sa scrii despre cei ce ti-au fost aprope si ma simt mai implinit decat atunci cand calc pe pamantul strabunilor mei. Imi amintesc cu drag tarana ingrijita din miezul satului Bobul Nou din judetul ALBA de unde erau bunicii mei. Lucrurile aranjate, facute sau cumparate din targurile obstii ce aveau menirea sa arate adaptarea si utilitatea celor ce nu au avut si au construit pentru beneficiile societatii lor. Multi imi atrag atentia ca port nume persan asa cum au gasit prin cartile de istorie, chiar daca in satul de unde am provenianta, localnici erau constituiti ca o comunitate majoritara de ednie svaba ori Schwabe. Multa vreme m-am reantors pe plaiurile transilvanene.
Pacat, sau mare pacat ca de la an la an, satul si viata romaneasca nu mai poate fi comparata cu cea ce a fost.....
Trecand de la una la alta, astazi, la o lansare de carte, am primit un ravas cu un proverb din Bengali - Tara Banglades pe care consider ca am obligatia sa vi-l impartasesc penru a inmulti bucuria alaturi de prieteni.
Proverbul spune ca "Faima si defaimarea, pe amandoua le aduce lumea ".
Doamna Amita Bhose, ce mi-a oferit acest ravas, a reusit sa faca cel mai frumos gest pe care il puteam primi. Un gest simplu, dar oferit cu toata caldura omeneasca.
Acest gest m-a patruns, mai ales pentru faptul unui alt proverb ( Iordanian ) pe care il utilizez complementar care spune ca "Cel ce ofera ajutor, sa aiba sufletul curat sa poate urca odata cu gestul".
Stimati colegi, v-am spus acestea avand credinta ca impreuna vom putea fi mai impliniti sufleteste pentru faptul ca suntem impreuna. Adica suntem impreuna Romani, indiferent de conotatia numelui sau aspiratiile incurajatoare catre un anumit gen comportamental.
Si acum, pentru ca s-a definit foarte clar realitatea simtamintelor se permite sa pun o intrebare consumatorului de ordin comportamental : Criteriul de selectie al produsului, cand mergeti la cumparaturi, se concentreaza asupra ambalajului ? Cat de importanta este tara in care este fabricat produsul ?
Nu asupra pretului, nu asupra termenului de garantie, ci asupra locului in care este fabricata marfa respectiva.
In acest moment, pentru consumatorii romani, tara de fabricatie a produsului nu este un criteriu semnificativ in decizia de alegere a unui produs.
Recent, Ministerul Economiei a anuntat intentia de a lansa un program intitulat "Cumpara romaneste".
Insa, ca multe alte programe si acesta se afla in stadiul de proiectare. Deci nu este mai mult decat o schita. Din mai multe motive: suma alocata este ridicola (un milion de euro), tintele care se doresc atinse sunt definite extrem de sumar, iar caile prin care se va ajunge la obiectivele pe care si le propune programul sunt insuficiente. Mai debordant este faptul ca pentru moment acesta campanie se va reflecta doar in organizarea de seminarii si simpozioane.
Acest program reprezinta foarte putin sau, mai exact, mai mult decat nimic. Incurajarea consumatorilor sa cumpere produse autohtone nu este noua. Sub diverse forme si in diverse perioade ea a fost aplicata in mai multe economii din lume.
In Romania, ideea a mai fost vehiculata atat in mediile politice, cat si in mediul de afaceri, dar nu a fost niciodata dusa pana la capat.
Adica, nimeni nu s-a preocupat sa creeze un program coerent, care sa reusasca sa se gaseasca o finantare rezonabila si sa se aplice o serie de masuri, de la cele mai simple (campanii de imagine sau explicarea efectelor asupra economiei) la cele mai complexe (ajustari legislative, gasirea solutiilor de incurajare a producatorilor romani, marcarea produselor, ajutor de stat pentru crearea brandului sau chestiuni legate de concurenta sau de lupta cu evaziunea fiscala).
Totusi pentru ca un astfel de program sa fie implementat este nevoie de mai mult decat o simpla mima.
Mai exact, este nevoie de bani, de profesionisti si de vectori de opinie si, nu in ultimul rand, de timp. Planurile unei astfel de campanii sunt complexe si pleaca de la domeniul economic, trec prin cel psihologic si ajung la cel patriotic.
Intr-o lume fara granite, in care libertatea capitalurilor, a marfurilor si persoanelor este la mare pret, argumentul patriotic, atunci cand vine vorba despre decizia de cumparare a unui produs, este pe ultimul loc.
Patriotismul este inlocuit de un criteriu extrem de practic care in economia de piata poarta un nume: raportul calitate-pret. Argumentele economice pentru a cumpara un produs fabricat in Romania sunt fara echivoc.
Efectele sunt in lant: cumpararea de produse romanesti duce la cresterea cifrei de afaceri a companiilor romanesti, ceea ce inseamna locuri de munca mai multe si mai bine platite, ceea ce, mai departe, inseamna sume mai mari platite ca impozite si taxe catre bugetul de stat; o crestere a consumului de marfuri fabricate in Romania duce si la o scadere a deficitului de balanta comerciala, cu precadere pentru anumite categorii de produse.
Ecuatia este insa mai complicata. Pot fi argumentele macroeconomice suficiente pentru ca un consumator sa opteze pentru un produs fabricat in Romania?
Cu siguranta, nu. Pentru ca un consumator are de ales intre o gama larga de produse, iar marfurile importate intra direct in concurenta cu cele fabricate in Romania.
Si, atunci, consumatorul roman va alege un produs autohton doar cand relatia "de aur" pret-calitate va fi satisfacatoare in raport cu un produs similar venit din import.
Nu putem spera ca produsele romanesti sa fie alese de consumatori in defavoarea celor din import, doar pentru ca sunt romanesti. Ele trebuie sa fie competitive si la fel de promovate ca si cele venite din import.
Dar aceasta este o chestiune esentiala ce tine de fundamentele economiei romanesti si nu doar de o minciuna de campanie intitulata "Cumparati romaneste". Cu toate acestea, o astfel de campanie este necesara. Nu trebuie insa sa speram la minuni.
Este doar ambalajul, nu marfa. Chiar daca, se stie, ambalajul este important in vanzarea unui produs. In acelasi timp, este nevoie ca termenii sa fie bine definiti.
A "cumpara romaneste" inseamna a cumpara marfuri si servicii fabricate in Romania.
Primul criteriu trebuie sa fie, asadar, locul de fabricatie, in Romania, si nu denumirea marcii. Pentru ca nu marca este neaparat semnificativa, ci locul unde este fabricat produsul.
"Dacia" este cea mai cunoscuta marca romaneasca, dar o sticla de "Coca Cola" sau un pachet de detergent "Bonux" sunt si ele fabricate in Romania si se califica, asadar, pentru programul despre care vorbim.
Desigur, la urmatorul nivel de analiza ar trebui sa discutam despre proportia in care aceste produse fabricate in Romania inglobeaza materii prime, materiale sau semifabricate fabricate, la randul lor, in tara noastra.
Trebuie analizat in ce masura productia unei masini, a unui detergent sau a unui produs electrocasnic integreaza produse romanesti.
Dar aceasta este o alta discutie. De asemenea, pentru programul: "Cumparati romaneste" nu trebuie tinut cont de originea capitalului firmei care fabrica produsul repectiv.
Realitatea arata ca economia romaneasca este dominata de prezenta capitalul strain.
De aceea, un criteriu legat de capitalul romanesc este inadecvat, din simplul motiv ca acesta este relativ putin prezent in economia noastra si pentru ca toate argumentele economice prezentate mai sus (locuri de munca, impozite si taxe, echilibrarea balantei comerciale) sunt valabile pentru companiile straine care produc in Romania.
In pasul doi, analiza ar trebui sa se indrepte catre locul in care capitalul are rezidenta, aici sau in off-shore, daca profiturile companiei sunt platite actionarilor sau reinvestite in economia romaneasca sau daca salariile sunt platite angajatilor de top catre companii off-shore sau sunt taxate in Romania.
Dar aceasta este o chestiune care tine deja de administratia fiscala si mai putin de constiinta si decizia consumatorului.
O campanie "Cumpara romaneste" este una de educare-informare-influentare si are nevoie de timp pentru a-si arata efectele.
Mai are nevoie si de o serie de vectori care pot purta mesajul catre opinia publica, eventual cu propriul exemplu, precum artisti, sportivi sau chiar politicieni.
Institutiile statului nu mai pot incuraja in mod deschis cumpararea de produse fabricate in Romania, pentru ca normele europene de organizare a licitatiilor de achizitii publice interzic avantajarea unui producator autohton in raport cu un altul european. Si asta se aplica tot in Romania, pentru orice tip de marfa. Incurajarea consumului de produse ce au adausuri pe servicii de aproximativ 80% intre producator si beneficiar.
Dar reprezentantii la varf ai institutiilor publice pot da propriul exemplu in raport cu programul "fabricat in Romania".
Partea cea mai simpla a programului este legata de educarea si informarea publicului larg. Mult mai complicat va fi sa se faca o serie de ajustari legislative pentru ca producatorii autohtoni sa fie mai prezenti pe piata locala, evident, in litera normelor europene.
Spre exemplu, multe dintre produsele comercializate in Romania nu au inscris clar pe ambalaj locul fabricatiei. De aceea, ar fi nevoie de o reglementare legala explicita.
De asemenea, produsele agricole romanesti nu sunt foarte prezente in marile retele comerciale, dar pentru ca acest lucru sa se intample este nevoie de o legislatie specifica dezvoltarii produsului pe filiera, adica pe lantul producator-depozitar-procesator-comerciant. Sunt doar doua exemple.
Ele pot fi completate, cu siguranta, si cu altele, din diverse ramuri ale economiei. Ideal ar fi ca programul "Cumparati romaneste" sa fie bine inchegat.
In Romania, insa, abia daca putem spera ca programul sa inceapa.

Dr. Darius Stan

Serviciile secrete un instrument de uzura

Combaterea terorismului are prioritate absoluta in SUA. Cu atât mai mult sunt de mirare greselile pe care si le permit autoritatile americane de securitate. Urmarile acestora sunt mortale.
La finele lui decembrie 2009 in SUA era in toi o dezbatere incinsa privind activitatea serviciilor secrete americane, pe care unii le elogiau iar altii le criticau. Acesti colosi ramasi de peste timp, scot la iveala imoralitatea actiunilor din dorinta de evidentiere care sa justifice utilitatea existentei lor ce nu tine cont de suferinta produsa a milioane de oameni. Serviciile secrete isi construiesc si intervin in diverse scenarii parand sa accepte erorile comise pentru pastrarea influentelor in statele unde au dominat. Ascunse sub paravanul importului de protectie a libertatiilor sau democratizarii, serviciile secrete dovedesc distrugerea cailor de libera exprimare a intereselor statelor dominate conducand catre mentinerea terorii la nivel informational sau chiar mai mult de atat.
De exemplu pe data de 25 decembrie 2009, un terorist nigerian a incercat sa arunce in aer un avion de pasageri american. Atacul a esuat numai din cauza nepriceperii teroristului. Serviciile secrete americane au ignorat in totalitate avertismentele existente, cu privire la riscurile pe care le reprezinta tanarul terorist. De ce?
Pentru ca, in cazul in care aceste reanvierii ale formelor de terorism nu ar exista un intreg sistem ar trebui sa dispara. Incheierea razboiului contra conceptelor expuse intr-un mod unilateral ar fi dus la inutilitatea unui intreg sistem angrenat. Ori agentii serviciilor secrete nu au varsta de pensionare si nici contract de munca care sa prevada conditiile de incheiere a raporturilor cu institutia. Presedintele Barack Obama a declarat cu acea ocazie: "Sistemul a esuat si aceasta este inadmisibil."
Declaratia a fost facuta de seful Casei Albe pe 29 decembrie anul trecut. in aceeasi zi, un atentator sinucigas s-a aruncat in aer intr-o baza a CIA, agentia de spionaj a SUA, aflata in Afganistan.
Sapte agenti secreti au fost ucisi. Atentatorul fusese un informator al serviciilor americane si fusese invitat de agenti in unitatea CIA.
Dupa o ancheta interna care a durat mai multe luni, CIA vorbeste din nou despre esecuri ale sistemului.
Cu alte cuvinte, nu au fost persoane izolate care au savarsit greseli, ci intregul sistem nu mai functioneaza.
Intr-un e-mail adresat subalternilor, seful CIA, domnul Leon Panetta declara: "Imprejurarile in care a trait atentatorul nu au fost suficient studiate si nu au existat masuri suficiente de securitate. Aceste erori au fost comise fiindca in diferite domenii de activitate ale serviciului nostru au existat carente, mai ales in domeniile comunicatie, documentare si management."
Aparent, nu s-a putut clarifica cine a fost responsabil pentru informatorul care a devenit atentator.
Apoi, in loc ca el sa fie intâmpinat in baza din Afganistan de un agent, maximum doi, o intreaga grupa i-a iesit in intâmpinare, ceea ce a dus la o sporire a numarului de victime.
Ce este insa deosebit de grav, este ca birouri ale CIA din iordania trasesera semnalul de alarma cu privire la informator, dar avertismentul lor nu a fost trimis mai departe in Afganistan.
Expertii in materie de terorism au devenit nervosi.
Astfel de greseli de securitate si comunicare se tot intampla in cadrul serviciilor secrete americane. Abia cu cateva zile in urma, mass-media americana a publicat noi informatii cu privire la David Headley.
Americanul de origina pakistaneza este privit drept organizator al atacului asupra hotelului de lux din Mumbay, de la finele anului 2008, un atac soldat cu moartea a 174 de persoane. In anii 2005 si 2007, doua din cele trei sotii ale lui Headley au adresat, independent una de alta, avertismente autoritatilor americane, afirmand ca barbatul lor este membru al unei retele teroriste si pune la cale un atac.
Responsabili americani au afirmat ca aceste informatii au fost verificate, dar nu s-au putut confirma. Observatorii nu exclud insa posibilitatea ca informatiile oferite de cele doua femei sa fi fost fost privite ca o flecareala a unor femei suparate pe barbatul lor, si nu au fost in niciun fel verificate.
Seful CIA le mai scrie subalternilor sai in acelasi e-mail: "Una din marile calitati ale agentiei noastre este capacitatea de a invata din experienta, de a ne perfectiona metodele si de a ne acomoda cu tactica mereu schimbatoare a adversarilor nostri."
Multi dintre observatori se indoiesc insa de acest lucru.
Unii mai creduli din fire spun ca prea multe cazuri demonstreaza intre timp ca serviciile secrete americane nu sunt capabile sa asimileze si sa invete din propriile greseli.
Si totusi, aceasta manifestare se va arata intr-o permanenta modificare si camuflare a realelor intentii ce nu va arata compasiune pentru suferinta semenilor.

Autor: Dr. Darius Stan