sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Tensiuni la finanul primului deceniu al secolului XXI

Intre Coreea de Sud si Coreea de Nord a izbucnit in cursul dupa-amiezii de marti 23.11.2010 un schimb de focuri de artilerie in apropierea "Liniei de delimitare nordice" controversate.
Potrivit partii sud-coreene, atacul a inceput in jurul orei 14:30, cand peste o suta de obuze nord-coreene au atacat zona maritima din jurul insulei Yeonpyeong. Fortele sud-coreene au ripostat imediat, lansand peste 80 de obuze. Armata sud-coreeana a intrat in stare de alerta maxima. Potrivit presei sud-coreene, atacul a provocat moartea a doi militari sud-coreeni si ranirea a zece sud-coreeni, din care doi se afla in stare grava.
Presedintele sud-coreean, Lee Myung-Bak, a convocat, o reuniune de urgenta a responsabililor din institutiile de securitate, cerand o pregatire care sa "faca fata ferm provocarilor nord-coreene si sa depuna toate eforturile pentru prevenirea agravarii situatiei".
Comandantul suprem al armatei populare nord-coreene a declarat ulterior ca in pofida repetatelor avertismente ale fortelor nord-coreene, trupele sud-coreene au inceput marti 23.11.2010, la ora 13:00, lansarea de obuze asupra apelor teritoriale nord-coreene din apropierea insulei Yeonpyeong. Armata nord-coreeana a raspuns imediat atacului sud-coreean.

http://www.youtube.com/watch?v=8fvsL-gmq8g&feature=player_embedded#at=26

Administratia Americana a criticat ferm actiunile militare ale Coreei de Nord si a cerut acestui stat sa se abtina de la orice manifestari beligerante. Washingtonul si-a reiterat angajamentul de a asigura apararea Coreei de Sud si a pacii si stabilitatii regionale. Fortele armate americane nu s-au implicate in tensiunile din peninsula coreeana, dar autoritatile din SUA au suplimentat numarul militarilor trimitand in zona portavionul George Washinton pentru a monitorizeaza mai atent situatia, potrivit declaratiei reprezentantilor Casei Albe.
Pe langa toate acestea reprezentantii UE au condamnat sever interventia militara. Oficialitatile europene sunt "foarte ingrijorate" de evenimentele recente din peninsula coreana. China si Rusia sunt preocupate de acest incident. Purtatorul de cuvant al Ministerului chinez de Externe, Hong Lei, si-a exprimat speranta ca partile sa depuna eforturile necesare pentru mentinerea pacii si stabilitatii in Peninsula Coreeana. La randul sau, purtatorul de cuvant al Ministerului rus de Externe spera ca situatia sa nu se agraveze si cele doua parti sa revina pe fagasul coexistentei pasnice.
Toate statele considera, ca "pericolul provocat intre cele doua coreei trebuie evitat" si a cerut incetarea ostilitatilor in peninsula. Guvernul de la Londra condamna si el "noile tensiuni " aparute intre cele doua state Coreene. In context, guvernul japonez le-a cerut ministrilor sa se pregateasca pentru evolutii neasteptate ale conflictului din peninsula coreeana.
China cere incetarea provocarilor militare in peninsula coreeana
Premierul Chinei, Wen Jiabao, a cerut celor doua Corei sa renunte la provocarile militare. Beijingul doreste pastrarea pacii si stabilitatii in peninsula coreeana si se pronunta impotriva activitatilor militare provocatoare, potrivit unui comunicat emis de ministerul chinez de externe. Anterior, SUA cerusera Chinei, dupa atacul Coreei de Nord asupra insulei sud-coreene Yeonpyeong, sa-si exercite influenta asupra regimului de la Phenian, pentru a-l determina sa dea dovada de retinere.
Cu toate acestea pregatirea exercitiilor militare Americano-sud-coreene intr-un astfel de climat aduc regiunea in pragul razboiului Coreea de Nord a avertizat vineri ca exercitiile militare americano-sud-coreene, care incep la sfarsitul saptamanii, vor aduce Peninsula in pragul razboiului. Ignorand semnalele celorlale sate SUA si Coreea de Sud s-au pregatit pentru a organiza duminica, timp de patru zile, exercitii militare comune, pentru a demonstra parteneriatul strans dintre cele doua tari. In context, presedintele sud-coreean Lee Myung Bak l-a numit in functia de ministru al apararii pe Lee Hee-won, fost consilier prezidential pe probleme de securitate. Anterior, Kim Tae-young a demisionat de la sefia apararii, dupa critici masive privind raspunsul Seulului la agresiunea Coreei de Nord.

Acum analizand situatia din zona putem spune se ascunde, asadar, in spatele aparentului absurdului atac de artilerie dintre cele doua state coreene care a amplificat la cote fara precedent tensiunile - nu doar in Extremul Orient, ci la nivel global.
Global, fiindca SUA nu vor si nu pot sa-si abandoneze aliatul sud-coreean si nici pozitia de jandarm al lumii, asa cum nici China, Rusia, Brazilia, Turcia nu vrea sa renunte la protejatii de la Phenian.
Cei din urma nu sunt, fireste, de capul lor. Condusa de un regim stalinist pur si dur, Coreea de Nord, departe de a fi autarhica, asa cum si-ar dori conducatorul ei, este o tara adusa in sapa de lemn. Populatia ei se confrunta de ani buni cu spectrul rationalizarii excesive.
In rastimp, dictatura, aflata in faza unei dificile tranzitii a puterii de la dictator la fiul sau, aloca putinele resurse pe care si le procura din vanzarea de tehnologie militara in productia de bombe atomice. Or, armele nucleare sunt numai bune ca instrument de santaj politic si militar, dar insuficiente ca sa evite ostracizarea diplomatica si izolarea de ajutoarele economice occidentale. America si Coreea de Sud s-au retras de la tratativele in sase, la care, pe langa cele doua Corei, mai participa Rusia, China si Japonia.
La randul sau, Beijingul are tot interesul sa evite riscul major al imploziei sistemului nord-coreean, care ar lipsi China de un cap de pod important si ar provoca inundarea tarii vecine cu mase de refugiati nord-coreeni. In plus, China nu are nici un interes sa piarda pozitia favorabila descrisa de liniile comerciale.
In aceste conditii, scopul dublu al tirului de artilerie din zona coreeana - o provocare catusi de putin singulara,. Pe de o parte, Phenianul si Beijingul demonstreaza ca „pot si altfel", ca nu se impaca defel cu absenta Americii si Coreii de Sud de la masa negocierilor in sase si mai ales cu lipsa ajutoarelor economice din cele doua tari.
Pe de alta, dincolo de incercarea de a determina revenirea SUA si Coreii de Sud la tratative si sentimente mai bune, Coreea de Nord e vulnerabila din pricina succesiunii la carma tarii, a trecerii puterii de la un dictator la altul.
Mai grav e faptul ca provocarile nord-coreene au fost, indirect, favorizate de perceptia prevalenta la Phenian si Beijing ca America si Coreea de Sud sunt, actualmente, prea putin pregatite pentru a le riposta in forta. Sub Obama, SUA dau semne de mare slabiciune, ceea ce n-a intarziat sa amplifice o implicarea rapida, profitabila si ieftina a potentatilor congresului SUA.

PE este ingrijorat de ingerinta politica a serviciilor secrete in Ucraina

PE isi exprima, intr-o rezolutie privitoare la Ucraina, ingrijorarea fata de presupusa crestere a influentei guvernamentale asupra presei, dar si fata de ingerinta politica a serviciilor secrete si adoptarea grabita a noilor reguli electorale. Conform regulilor Tratatului UE, Ucraina are dreptul sa aplice pentru aderarea la UE. "Ea are o perspectiva europeana, cu legaturi istorice, culturale si economice cu UE", au subliniat europarlamentarii, care isi exprima sustinerea fata de aspiratiile de integrare ale Ucrainei. in acelasi timp, rezolutia critica "semnele ingrijoratoare legate de respectarea tot mai redusa a democratiei si pluralismului" in Ucraina. Europarlamentarii se tem ca libertatea si independenta presei au fost supuse la presiuni in ultimele luni si atrag atentia asupra disparitiei editorului-sef al unui ziar concentrat pe problemele de coruptie. De asemenea, au cerut anchetarea serviciilor de securitate ucrainene, anchetarea politizarii lor si posibila lor "ingerinta in procesul democratic".

Presedintele Cehiei vrea sa negocieze dreptul de renuntare la moneda Euro

Presedinte ceh Vaclav Klaus, cunoscut pentru euroscepticismul sau, ar vrea ca Praga sa negocieze cu Bruxelles-ul dreptul de a renunta la viitoarea adoptare de catre tara sa a monedei euro, anunta presa din aceasta tara, citata de agerpres. Doi ministri, sub acoperirea anonimatului, au declarat ca presedintele Klaus ar dori ca guvernul sa negocieze o exceptie asupra adoptarii euro, precizeaza site-ului IDNES.cz. Pe de alta parte, purtatorul de cuvant al presedintelui a refuzat sa comenteze aceasta informatie, potrivit agentiei France Presse. Totusi, ministrul ceh de Finante a declarat ca negocierea unei exceptii asupra utilizarii monedei unice nu reprezinta "pozitia guvernului ceh". aceasta exceptie ar urma sa permita Cehiei sa pastreze moneda sa nationala, chiar daca sunt indeplinite toate criteriile pentru adoptarea euro, dupa exemplul Marii Britanii si al Danemarcei. acest lucru anuleaza angajamentul de a adopta moneda europeana, acord pe care Praga l-a semnat in momentul aderarii la Uniunea Europeana, in 2004.

Moscova si UE s-au pus de acord in privinta aderarii Rusiei la OMC

Conditiile acceptarii Rusiei in Organizatia Mondiala a Comertului (OMC) au fost puse de acord saptamana aceasta cu Uniunea Europeana (UE). Guvernul Federatiei Ruse spera sa finalizeze integrarea in OMC in 2011. Expertii il sfatuiesc sa se grabeasca: viitoarele alegeri prezidentiale din SUa ar putea readuce Rusia in stadiul initial al procesului de negocieri, care dureaza de peste 17 ani, noteaza cotidianul rus Gazeta.
Divergentele cu UE privind aderarea Rusiei la OMC au fost anulate, a anuntat vicepremierul rus Igor Suvalov, dupa o intrevedere avuta la Bruxelles cu lideri ai UE. In opinia lui Suvalov, procesul de integrare in OMC va dura circa un an.
Surse din secretariatul lui Suvalov au declarat pentru Gazeta.ru ca, dupa finalizarea activitatii in vederea apropierii pozitiilor dintre Rusia si UE, 'au ramas doar probleme tehnice si juridice'. In acelasi timp, o declaratie a Comisiei Europene sustine ca negocierile s-au incheiat 'prin acorduri echilibrate pe marginea tuturor problemelor'. 'Mai raman probleme care trebuie rezolvate, in domenii precum comertul cu produse agricole, reglementarea tehnica, inclusiv masurile sanitare sau fitosanitare, regimul de investitii in industria auto', se spune in declaratia Comisiei Europene, in care se exprima convingerea intr-un 'progres rapid' pe marginea acestor subiecte. Una dintre 'problemele tehnice' se refera la 'Raportul grupului de lucru pe marginea aderarii Rusiei la OMS', care ar trebui sa cunoasca amendamente substantiale. In document mai este inca oglindita vechea intentie a premierului rus Vladimir Putin de a organiza procesul de aderare a Rusiei la OMC concomitent cu alti membri ai Uniunii Vamale (Belarus si Kazahstan). Ulterior, presedintele rus Dmitri Medvedev a renuntat la aceasta pozitie, iar in final s-a decis ca cele trei tari vor adera la organizatie separat, dar in conditii egalitare in ceea ce priveste accesul de marfuri si servicii in Spatiul Economic Comun al Uniunii Vamale. Principala divergenta dintre Rusia si UE se refera la marimea taxelor de export pe lemn, precizeaza Gazeta.ru. Din 2010 Rusia intentiona sa majoreze taxa pentru lemnul neprelucrat de la 15 la 50 de euro pe metru cub, pentru a zadarnici astfel exporturile masive de lemn. Insa, din cauza crizei economice aceasta majorare a fost amanata pentru un an. Membrii UE Finlanda si Suedia, ale caror industrii depind foarte mult de livrarile de lemn din Rusia, au solicitat renuntarea la majorarea taxelor. Ca raspuns, ministrul dezvoltarii economice al Rusiei, Elvira Nabiullina, a promis ca ma prelungi moratoriul asupra acestei majorari pentru inca un an, pana la 1 ianuarie 2012. Deocamdata, nu s-a ajuns la un acord pe marginea acestei probleme.
In afara de pretentiile tarilor membre ale UE, Rusia are divergente si cu principalii exportatori de produse alimentare. Din acest grup fac parte 19 tari, intre care Canada, australia si Noua Zeelanda, precum si unele tari din america Latina. Divergentele se refera la marimea subventiilor pentru sprijinirea agriculturii. Nu in ultimul rand, Rusia nu are inca acordul final al Georgiei in problema aderarii la OMC. In conformitate cu regulamentul OMC, fiecare pretendent la aderare trebuie sa primeasca acordul tuturor membrilor OMC. Georgia se plange de sanctiunile economice din partea Moscovei si de faptul ca o parte din teritoriul sau este ocupat de Rusia, ceea ce a dus la paralizarea comertului in zonele respective. Insa, potrivit partii ruse, 'pretentiile Georgiei sunt de ordin politic, in timp ce OMC nu este o organizatie politica'.
In opinia economistului rus Iaroslav Lisovolik, Rusia ar trebui sa 'forteze' procesul de aderare la OMC. 'In prezent, principalii jucatori ai OMC - UE si SUa - au vointa politica de a primi Rusia in organizatie. In 2012, in SUa vor avea loc alegeri prezidentiale si nu se stie care va fi rezultatul lor. Exista riscul ca indelungatul proces de negocieri sa fie luat de la capat', atentioneaza Lisovolik.
Inainte de negocierile cu UE, Moscova rezolvase toate divergentele cu Washingtonul, aminteste in final ziarul rus. Cele doua parti convenisera asupra accesului pe piata comenzilor de stat, asupra procedurii de unificare a controlului fitosanitar si veterinar si a o serie de alte probeleme. Liderii de la Kremlin si Casa Alba sunt acum convinsi ca Rusia va adera la OMC in 2011.


Dr. Darius Stan

miercuri, 24 noiembrie 2010

2010 Country/ Economy Rank Score

Domnule Presedinte, doamnelor si domnilor:

Sunt onorat in ziua aceasta, si cu atat mai incantat sunt sa va vad alaturi de mine pe voi, profesorii mei, colegi mei, semeni mei ce v-ati exprimat ingrijorarea despre problemele care vor fi discutate in acesta zi.
De asemenea, vreau sa spun ca voi considera o mare onoare de a impartasi acelasi sentimente fata de distinse dumneavoastra personalitati ale natiunii noastre. Si, desigur, este intotdeauna o buna revenire in casa sedintelor noastre.
In ultimul timp, am avut privilegiul de a asculta de aici de aproape in fiecare luna, in aceeas perioada, si intotdeauna am plecat cu o experienta tot mai bogata si plin de satisfactii. Caci eu vin alaturandu-ma voua in aceaste intalnire, deoarece eu cred intr-un acord cu obiectivele si activitatile organizatiei noastre care ne-a adus impreuna: AOSR.
Recentele declaratii ale colegilor nostri facute aici sunt intru-totul in deplin acord, caci atunci cand am ascultat sau am citit liniile voastre de deschidere mi-am amintit de cea ce spunea Martin Luther King Jr.- "Vine momentul cand tacerea este tradare." Si credeti-ma ca a venit timpul sa ne pronuntam in ceea ce priveste situatia de dificultate cu care ne confruntam in Romania .

Adevarul acestor cuvinte este dincolo de orice indoiala, iar misiunea pentru care suntem aici numiti este una dintre cele mai dificile, pentru ca, chiar si atunci cand presati de cerintele adevarului interior, oamenii nu isi asuma cu usurinta sarcina de a se opune unei politicii guvernamentale dezastruase.
Mai mult decat atat, in cazul in care probleme cu o aparenta uimitoare, ce fac de multe ori cazul unui conflict inspaimantator, intre cei multi si saraciti si cei avuti suntem mereu pe punctul de incertitudine, dar trebuie sa mergem mai departe.

Iar unii dintre noi care au avut curajul sa rupa tacerea noptii au constatat ca aceasta chemarea de a vorbi este adesea o vocatie de agonie, dar trebuie sa vorbim. Trebuie sa vorbim cu toate ca umilinta in care suntem adusi sa se spuna ca viziunea noastra este limitata, dar trebuie sa vorbim. Si trebuie sa ne bucuram, precum si, aceasta data in istoria natiunii noastre va exista ca un organism viu ce a ales sa se mute dincolo de discutiile de patriotism netede spre motivele ridicate pe baza mandatelor de constiinta.
Poate ca un spirit nou este in crestere printre noi. Daca este, sa-l urmarim in miscarile sale si lasati-va ca propria voastra fiinta interioara sa poata fi sensibila la aspiratile sale, pentru ca avem o profunda nevoie de un nou mod de dincolo de intuneric.

In ultimii ani, m-am straduit sa rup tradarea taceri mele proprii si sa raspund suferintelor din inima mea, pentru plecarile radicale ale acestor guvernanti de a distruge sistemul de valori si implicit natiunea Romana.
Si multe persoane mi-au spus, mai mult sau mai putin direct despre situatia grava in care ne aflam. De pilda Ambasadorul Germaniei la Bucuresti, Andreas von Mettenheim, care invitat la emisiunea "Dupa 20 de ani", a spus ca Romania va depasi criza economica. Diplomatul german a declarat ca trebuie sa gasim singuri solutii.
O serie de companii germane prezente pe piata romaneasca se plang de licitatiile aranjate, de pilda in domeniul infrastructurii rutiere.
Potrivit acestuia, ca o consecinta a starii de lucruri din Romania, "investitorii se plang nefacand investitii. In 2010, noile investitii germane in Romania au scazut cu doua treimi. Nu e un semn bun".
El a explicat ca "investitorii au bani, dar cred ca asteapta pana cand criza va da semne de slabiciune in Romania.
In context precizarilor facute, jurnalistul Claudiu Pandaru i-a citit ambasadorului in timpul emisiunii un mesaj provocator din partea unui roman: "Va rog atacati Romania, cuceriti-o si ocupati-o, vrem sa traim si noi mai bine si sa nu mai fim furati".
Raspunsul ambasadorului a fost foarte clar "e mult prea scump pentru Germania ca sa mai cucereasca Romania" si ca acest lucru nu este o solutie, ci trebuie sa gasim noi romanii solutii pentru noi si sa cooperam in Europa.
Aceleasi semnale de ingrijorare au fost receptionate si din partea altor ambasade la bucuresti .....
Pentru o analiza mai completa am sa prezint indicatori din raportul " Copetitivity of economy " Davos 2010, in care vom constata cum se justifica ingrijorarile exprimate de oameni de afaceri veniti in Romania ca investitori.
Dat fiind robustetea competitivitatii globale analiza pe baza indexului (GCI) ajuta la identificarea modul in care performanta unei tari se imbunatateste sau se deterioreaza. apoi pe baza acestor indicatori pot fi facute masuratorile necesare privind asigurarea transparentei si a fiabilitatii. acest indicator este capabil sa puna rezultatele intr-un cadru contextual.
Din analiza se releva principalii factori de incertitudine, care sa permita acuplarea sau decuplarea politici statelor pe baza unor concluzii exacte si semnificative.
2009–2010 Country/ Economy Rank Score
Switzerland 1 5.63 1 1, Sweden 2 5.56 2 4, Singapore 3 5.48 3 3, United States 4 5.43 4 2, Germany 5 5.39 5 7, Japan 6 5.37 6 8, Finland 7 5.37 7 6, Netherlands 8 5.33 8 10, Denmark 9 5.32 9 5, Canada 10 5.30 10 9, Hong Kong SaR 11 5.30 11 11, United Kingdom 12 5.25 12 13, Taiwan, China 13 5.21 13 12, Norway 14 5.14 14 14, France 15 5.13 15 16,......noi suntem in clasa cu Uruguay 64 4.23 64 65, Jordan 65 4.21 65 50, Mexico 66 4.19 66 60, Romania 67 4.16 67 64, Colombia 68 4.14 68 69, Botswana 76 4.05 75 66, Croatia 77 4.04 76 72, Guatemala 78 4.04 77 80.
In acelasi raport este prezenta o comparatie a intensidicarii problemelor de ordin al credibilitatii la o populatie de 21.3 mil. locuitori GCI 2010–2011.67 ......4.2 dupa ce in GCI 2009–2010 (out of 133)64 ....4.1 si ce am inregistat o deteriorare de la baza GCI 008–2009 (out of 134)68 ....4.1.
Avand semnale clare orice stat isi poate prezenta interesul pe regula stabilitatii .
Pentru Romania se poate traduce accesul la finante15.9, furnizarea inadecvata a infrastructurii 13.9, ineficienta birocratiei guvernamentale.12.2, Ratele de impozitare 11.6, Lege fiscala 11.2, Politica de instabilitate 8.6, Coruptie.6.9, Reglementarile restrictive de munca 5.2, Utilizarea inadecvata a fortei de munca educata .4.7, inflatia .3.5, Principii de etica a muncii in nationala a muncii .2.5, Reglementari valutare.2.5, Crima si furt .0.6, Guvernul instabilitate / lovituri de stat 0,4, Saraci in sanatatea publica .. 0.1

In timp ce pentru China la o populatie de 1,345,8 mil locuitori.GCI 2010-2011 ajunge la 13 ... 5.2 ..avand provenienta din GCI 2009-2010 (din 133 ) 12 ....... 5.2 si din GCI 2008-2009 (din 134 ) 17 ........ ......... 5.2
Unde instabilitate politica . 11.2, ineficienta birocratiei guvernamentale . 17.3, Reglementarile restrictive de munca . 11.0, Ratele de impozitare .. 7.1, reglementarile in valuta .. 9.4, Reglementarile fiscale ..8,4, inflatia .. 4.6, Educatia inadecvata a fortei de munca .. 3.0
Coruptie .. 2.6, Guvernul instabilitate / lovituri de stat .. 2.0, Accesul la finantare ... 13.2, Coruptiei .. 9.5, ineficienta birocratiei guvernamentale . 9.0, Reglementarile fiscale .. 8.4, Aprovizionare insuficienta a infrastructurii ... 8.0,
Saraci de sanatate publica ..... 1.8, Crima si furt ... 1.1.

Apoi la respectarea dreptului de proprietate 79 Romania avand inainte
76 Ghana .4.2
77 Malawi..4.2
78 Burkina Faso..4.2
79 Romania ..4.2
80 Zambia...4.1
81 Vietnam ..4.1
La indicatorul Produsul intern brut bazat pe paritatea puterii de cumparare ca procent din PiB-ul mondial raspundem cu 0.36
La protectia proprietatii intelectuale rata, inclusiv masuri de combatere a contrafacerii, in tara ( 1 f slab - 7 f puternic ) ocupam locul 84 Romania avand inainte state
80 Guyana ..................................3.1
81 Trinidad and Tobago...............3.1
82 South Africa...........................3.1
83 Egypt .....................................3.1
84 Romania ................................3.1
85 Tanzania .................................3.1
86 Peru .......................................3.1
87 Cambodia ..............................3.0
88 Azerbaijan ..............................3.0
In evaluare mai privim in acest raport nivelul de incredere a publicului in standardele etice ale politicienilor in tara unde este ocupat locul 57 de Romania
inaintea acesteia cu mai multa incredere fiind state
53 Kuwait ...................................4.5
54 Gambia, The ..........................4.5
55 Malaysia ................................4.5
56 Macedonia, FYR ....................4.4
57 Romania ................................4.4
58 Montenegro...........................4.3
59 Malawi...................................4.2
60 Hungary .................................4.2
La intrebarea : In ce masura este sistemul judiciar in tara dumneavoastra independent de influentele de membri ai guvernului ?
Romania ocupa locul 81.
Alaturati in influentarea personala fiind:
77 Tanzania .................................3.5
78 Colombia ...............................3.5
79 Morocco ................................3.5
80 Nigeria ...................................3.5
81 Romania ................................3.5
82 Turkey ....................................3.4
83 Uganda ..................................3.4
84 Bangladesh............................3.4

Si in zona favoritismelor oficialilor guvernamentali ce plaseaza proiecte la firme suntem bine ocupand locul 110 si avand inainte state:
109 Madagascar ...........................2.5
110 Romania ................................2.5
111 Chad ......................................2.5
112 Uganda ..................................2.5
Pe urma sa analizam cat de impovarator este pentru intreprinzatori in tara dumneavoastra pentru de a se conforma cu cerintele guvernamentale administrative. Si aici aflam cum inaintea noastra este Guyana.3.0, Lesotho .3.0, Moldova.3.0, Côte d’ivoire ..3.0, Bangladesh...2.9, Romania fiind in pozitia 115 .2.9, urmata de Burundi ..2.9, Latvia .2.9
Totusi, cât de eficienta este cadrul legal in tara dumneavoastra pentru intreprinderile private suntem in pozitia 137 din 139 posibile. inaintea noastra fiind 134 Burundi ..3.3, 135 Libya ..3.0, 136 Venezuela ...3.0.
137 Romania ................................2.9
138 Chad ......................................2.8
139 Bosnia and Herzegovina........2.7
La intrebarea indicator ce masoara crima organizata : in ce masura a crimei organizate (inselatorie mafia-orientate, extorcare de fonduri), impune costuri suplimentare pe afacerile in tara dumneavoastra ?
Aflam ca Romania cheltuie in medie la fel ca United Kingdom...6.0, Cyprus.6.0, Netherlands ..6.0 situandu-se in pozitia 43 cu aproximativ...5.9 din ponderea globala.

Increderea in politie si in organele statului pentru a pune in aplicare legea si ordinea in tara avem inaintea noastra 70 Ghana.4.2, 71 Zambia 4.2 , 72 Romania ..4.2

Din punct de vedere al calitati infrastructurii portuare ne situam pe locul 122Romania avand inaintea noastra state precum Lesotho 3.1, Tanzania 3.0, Burundi 3.0, Nigeria 3.0.
Apoi la riscul schimbarii procentuale anuale in indicele preturilor la produsele de consum suntem pe locul 98.
95 Ecuador.....................................5.1
96 Mexico......................................5.3
97 Honduras ..................................5.5
98 Romania....................................5.6
99 Algeria.......................................5.7
100 Bangladesh ...............................6.1.
Si la sanatate suntem intr-o pozitie defavorabila. De pilda la calculatia numarului cazurilor de tuberculoza ce se calculeaza la 100.000 locuitori, raspundem din pozitia 95. Mai putine cazuri au fost inregistrate in :
92 Guyana..................................112.5
93 Morocco................................116.3
94 Peru ......................................119.1
95 Romania................................133.8
96 Thailand.................................136.7
97 Bolivia ...................................143.9
Si la mortalitatea infantila ( se calculeaza mortalitatea la 1.000 nascuti vii) suntem prezentati in locul 55 cu 11.6, alaturi de Uruguay 11.7,
Vietnam 11.8.
Speranta de viata a oamenilor din Romania inregistreaza o dramatica scadere situandu-ne alaturi de Venezuela 73.5, Armenia 73.5, Peru 73.3, Nicaragua 73.1.
Am ajuns apoi si la educatie unde este masurata calitatea invatamantului primar unde suntem insotita de state cu o mai buna calitate Indonesia 4.1, Rwanda 4.1, Botswana 4.1,Albania 4.1,Romania 4.0, Kenya 4.0.
In fine, trecand peste ceilalti indicatori am ajuns si la indicatorul ce masaoara interesul statului in pastrarea si atragerea de oameni talentati-Brain drain sau indicatorul exodului de creiere unde ne situam in pozitia defavorabila 116 din 139posibile, cu un coeficient de numai 2.4 .Inaintea noastra fiind state cum ar fi Tajikistan 2.6, Ecuador 2.5, Lebanon 2.5 Egypt 2.5, Ukraine 2.5 si urmati de
Cameroon 2.4, Syria 2.4, Paraguay 2.4, Mali 2.4, Zimbabwe 2.4.

Si in 2011 Romania va avea de suferit. Nu spun eu si o spun indicatorii ce recomanda un stat pentru atractivitatea sa.
Ease of Doing Business in Romania
Region Eastern Europe & Central Asia
Income Category Upper middle income
Population 21,482,395
GNI Per Capita (US$) 8,330.00
Doing Business 2011 Rank Doing Business 2010 Rank Change in Rank
56 54 -2
Topic Rankings DB 2011 Rank DB 2010 Rank Change in Rank
Starting a Business 44 41 -3
Dealing with Construction Permits 84 93 9
Registering Property 92 92 No change
Getting Credit 15 14 -1
Protecting Investors ( protectia investitorilor) 44 de la 41 deci -3
Paying Taxes 151 147 -4
Trading Across Borders 47 48 1
Enforcing Contracts ( executarea contractelor) 54 de la 53 -1
Closing a Business ( afaceri inchise )102 de la 92 deci un -10

Dr. Darius Stan

duminică, 21 noiembrie 2010

CHINA – A DOUA PUTERE ECONOMICĂ A LUMII


Înainte chiar de a purcede la călătoria spre Beijing, mintea îmi era deja preocupată de gândul de a face cumva cunoscute impresiile mele celor interesaţi de ele la întoarcerea în ţară. Mă preocupa acest gând nu atât ca urmare a certitudinii că, asemenea altor dăţi, voi înregistra în călătoria oferită de Ministerul Învăţământului şi Universitatea Beijing – Alma Mater multe noutăţi şi judecăţi semnificative, ci ca urmare a faptului că înregistrasem la noi în ţară nu doar o săracă cunoaştere a realităţilor din China cât mai ales o reprezentare denaturată a ceea ce este de fapt ascensiunea Republicii Populare Chineze. Nu-mi ieşea din minte faptul că o activistă a unui partid politic îmi reproşase că vorbesc părtinitor despre realizările Chinei, deoarece aş fi un filo-chinez, sau de aprecierea unei studente că progresele uimitore ale Chinei ar fi imorale de vreme ce ea nu ar respecta drepturile omului. Această inamiciţie, ce se identifica cu lipsa de obiectivitate, era şi mai grav exprimată în scrierea recent apărută în România în care se afirmă revolta faţă de gălbejiţii care invadează România cu mărfuri de proastă calitate, afirmaţie ce depăşeşte motivaţia găsită nu arareori în anticomunism. Mai adaug în această ordine de idei şi faptul că nu o dată am auzit menţionându-se avertismentul lui Nostradamus a propos de pericolul galben. Cu aceste gânduri în minte mă pregăteam să încredinţez impresiile mele revistei Flacăra a lui Adrian Păunescu, spre a le răspunde cum se cuvine neştiutorilor sau răuvoitorilor. La scurtă vreme de la revenirea în ţară, marele patriot – poet de frunte şi om de vază al cetăţii s-a stins din viaţă. Atunci, la sfatul bunului meu prieten, profesorul George Potra, am convenit să construiesc o scurtă cuvântare cu acest subiect spre atenţia celor ce frecventează Fundaţia Europeană Titulescu. Am convenit cu uşurinţă deoarece între timp se consumaseră un şir de evenimente internaţionale semnificative şi se apropia desfăşurarea reuniunilor la nivel înalt a G20 şi a APEC. Ultimele două reuniuni aduceau în atenţia lumii, ca un prolog, previzibilile confruntări între statele, inclusiv China, puse în faţa modificării iminente a structurii de putere în lume. Aveam în minte vigoarea cu care membri ai Congresului SUA ovaţionau aprobarea emisiunii neobişnuite de 600 miliarde de dolari a Băncii Federale, strigând că Republica Populară Chineză este vinovată de criza economico-financiară pe care o traversează lumea. La fel prezentă îmi era în minte demonstraţia japonezilor de la Yokohama împotriva imperialismului chinez.
*
* *
Acum mă găsesc în faţa domniilor voastre cu gândul de a-mi prezenta cuvântarea despre subiectul anunţat.
Înainte de a aborda subiectul mă simt dator să precizez că am construit acest text după o vizită întreprinsă în China, împreună cu dna Anna Eva Budura, la invitaţia celor două instituţii pe care le-am enunţat cu prilejul împlinirii a 60 de ani de la inaugurarea studierii organizate de către tineri din străinătate a limbii şi culturii chineze în China Populară. Primirea ce ni s-a rezervat şi încrederea în trăinicia relaţiilor româno-chineze ce ni s-a întărit vor face probabil obiectul unor destăinuri ulterioare.
De mai bine de un an şi ceva circula deja, în cercuri relativ bine informate, că Republica Populară Chineză a devenit deja a doua putere economică a lumii. Erau invocate în acest sens şi documente ale Organizaţiei Naţiunilor Unite. Or, în acest timp Guvernul de la Beijing nu a făcut nicio declaraţie referioare la o astfel de temă. De abia la 16 august 2010, potrivit datelor publicate de Guvernul Japoniei China Populară acceptă public recunoaşterea poziţiei a doua în ierarhia economiilor lumii: în trimestrul al doilea al anului 2010 produsul intern brut al Japoniei s-a cifrat la 1.288,30 de miliarde de dolari americani iar cel al Chinei la – 1.336,90 dolari americani. Aşa se face că Japonia pierde în favoarea Chinei poziţia a doua în această ierarhie, poziţie pe care o deţinea de 40 de ani. Preeminenţa Chinei este confirmată şi de datele privind valorile din trimestrul al treilea, care dau întâietate Chinei prin cifrele 1.415 faţă de 1.372 miliarde dolari americani. Mass mediile operează deja cu aprecieri de genul că RPC, de-a lungul a 30 de ani de reforme şi deschidere spre exterior, a devenit cea mai mare ţară exportatoare (1.207,2 miliarde dolari american) a doua mare ţară importatoare (1.005,6 miliarde dolari amricani ), cea mai largă piaţă de automobile, cea mai mare producătoare de oţel, producătoarea a 80% din jucăriile lumii, a 70% din ţesăturile textile ale lumii şi a 60% din produsele electro-electronice, ţara care asigură 50% din creşterea economică a lumii. Bănuiesc că v-aţi întâlnit şi cu cifre de genul: China este deţinătoarea celor mai mari rezerve valutare (cca.2.400 miliarde de dolari), posesoarea a 980 iar mai apoi a 760 miliarde de dolari în bonuri americane de tezaur, ce acoperă deficitul bugetar al SUA, etc.etc. Semnificaţiile acestei ascensiuni sunt numeroase, însă observatorii chinezi ţin să sublinieze cu precădere faptul că acum trei decenii produsul intern al Chinei era sub 30% din produsul intern brut al Japoniei, ceea ce demonstrează ritmul accelerat de dezvoltare a Chinei şi justeţea opţiunii pentru modelul de dezvoltare practicat de-a lungul acestor ani. Se cunoaşte că analişti americani apreciază că în 2050 produsul intern al Chinei va fi de două ori mai mare ca cel al SUA (cca.70.000 miliarde de dolari).

*
* *

Recent am petrecut trei săptămâni în China. Cele ce am văzut cu proprii noştri ochi, cele ce ni s-a spus de către persoane avizate au concurat din plin la reprezentarea pe care ne-o sugerau consideraţiile menţionate adineaori.
Ne aflam în China doar la doi ani de la vizita anterioară, iar impresiile culese au fost copleşitoare fie şi numai sub aspectul constatărilor de suprafaţă. Sub acest aspect, Beijing-ul, de pildă, nu este mai prejos marilor metropole ale lumii, fără să mai vorbim de faptul că relicvele istorice îi conferă o virtute greu de egalat.
Dar, ceea ce se cuvine a fi evidenţiat înainte de toate era prezenţa pretutindeni, în minţile oamenilor de stat şi a oamenilor de rand, în spaţiile publice şi în gospodăriile particulare a viziunii ambiţioase despre viitorul Chinei şi naţiunii chineze, viziune ce alimentează o frenezie a muncii, dublată de vigoarea şi rigoarea efortului. Îi povesteam domnului director George G. Potra că întâmplător am ajuns şi în aşezarea Quzhou, la cca 400 de km de Shanghai. Acum 6-7 ani era o aşezare rurală de câteva mii de locuitori; acum avea peste două milioane de locuitori, concentraţi în jurul câtorva întreprinderi moderne. Media de vârstă a celor ce le operau era de 26 de ani. Livrau produse extrem de solicitate pe piaţa internă şi internaţională. Patronul nu ne-a putut saluta personal, deoarece negocia amenajarea unei noi întreprinderi-filiale în provincia Liaoning, având în buzunar 200.000.000 yuani (cu aproximaţie mai mult de 30.000.000 dolari americani).
Apoi ne-a impresionat rapiditatea cu care se săvârşeşte opera constructivă. (Semnificativ a fost faptul că am parcurs cu trenul distanţa Beijing-Tianjin (110 km) în 19 minute).Nu mai recunoşteam după doi ani străzile pe care le parcurgeam, iar universităţile ce am fost invitaţi să le vizităm erau aproape de nerecunoscut pentru noi, deşi în două dintre ele am petrecut 2-4 ani.
Mai apoi, ne-a impresionat contemporaneitatea a ceea ce se construieşte. Fără îndoială, campus-urile universitare amintesc de modelele lor anglo-saxone, dar ceea ce reprezintă astăzi universităţile Beijing, Qinghua, Shifan, Yuyan sau Renmin ţine de o imaginaţie foarte îndrăzneaţă şi cu toate acestea sunt aşezăminte absolut fireşti pentru zecile de mii de studenţi (între care câteva mii de studenţi străini) care le frecventează. Ar fi nedrept să nu menţionez în mod special ingeniozitatea arhitecţilor şi dotarea aşezămintelor cu toate utilităţile şi facilităţile reclamate de o dezvoltare complexă a tinerilor.
Strada îţi oferea o multitudine de prilejuri de a te emoţiona. Nu mă refer la multitudinea de autoturisme ce aglomerează şoselele, la blocurile de locuinţe de zeci de etaje ce străjuiesc străzile mai deunăzi inexistente sau marcate de cladiri modeste, ci la starea de spirit a pietonilor, cu feţe vesele şi senine, încrezătoare şi demne, gata oricând să facă un gest de curtoazie, să-ţi zâmbească sau să te salute. Îmbrăcaţi mai mult decât decenţi, chiar eleganţi adesea, pietonii învederau totuşi, prin îmbrăcăminte şi comportament, o anume mentalitate căreia îi erau străine frivolitatea şi bădărănia.
Nu mai puţin emoţionante erau familiile, care cu mic cu mare, frecventau restaurantele, de regulă pline până la refuz la orele meselor, învederând o anume tradiţie sănătoasă, aceea a solidarităţii familiale.
Cât priveşte ospitalitatea de care ne-am bucurat şi care exprima nu doar consideraţia faţă de noi ci şi o anume expresie a prieteniei tradiţionale dintre naţiunile noastre, aceasta a fost desăvârşită.
Vizita ne-a prilejuit participarea la sărbătorirea Zilei Naţionale, la aniversarea împlinirii a 60 de ani de predare organizată a limbii chineze tinerilor din străinătate, ca şi convorbiri cu oameni politici, cercetători, profesori, jurnalişti, etc. împrejurări care ne-au întregit cunoaşterea felului în care chinezii se văd pe ei înşişi şi în care văd evoluţia lumii.
S-ar impune ca în sprijinul acestor impresii să aduc şi câteva date concrete.
Evident, nu dispunem de date privind realizările de la sfârşitul acestui an (în prima jumătate a acestui an produsul intern brut a crescut cu 11,1%) dar cele de la încheierea anului 2009 pot fi sugestive pentru anvergura dezvoltării Chinei. Să enunţăm câteva:
Produsul intern brut 33.535,3 miliarde de yuani
(:6,82= 4.917,2 miliarde dolari SUA)

Cărbune 3.050 milioane tone
Ţiţei 189 milioane tone
Gaze naturale 88.170 milioane m3
Energie electrică 3.714.650 milioane kwh
Fontă 568.033 mii tone
Oţeluri 696.263 mii tone
Ciment 1.650 milioane tone
Automobile 13.795 mii bucăţi

Cereale 530.820 mii tone
Bumbac 6.400 mii tone
Produse de carne 76.420 mii tone

Învăţământ post-universitari 1.405.000 persoane
studenţi 21.447.000 „
elevi liceu 24.343.000 „
elevi gimnaziu 54.409.000 „
elevi şc.prim. 100.715.000 „
preşcolari 26.578.000 „


În ceea ce priveşte modelul de dezvoltare se impun a fi făcute câteva precizări, dincolo de faptul că Guvernul a plasat întreaga dezvoltare a ţării sub imperativele ştiinţei. Între altele, se manifestă preocuparea pentru o dezvoltare armonioasă durabilă, pentru raportarea ei la bunăstarea întregii populaţii, pentru corelarea ei cu resursele materiale şi umane ale ţării, pentru controlarea ei în funcţie de exigenţele protejării mediuului, pentru racordarea ei firească în procesul general al dezvoltării multilaterale a lumii. Precizările ce doresc a le menţiona sunt următoarele:
-- urmând exemplul Japoniei, care s-a pus sub umbrela SUA, situându-şi sub 1% din PIB cheltuielile militare, China le plasează undeva în jurul lui 7%; conversia masivă a economiei după renunţarea la teza că o conflagraţie mondială este inevitabilă a putut fi constatată cu uşurinţă;
-- urmând exemplul Japoniei, ramurile manufacturiere ale Chinei s-au angajat la scară naţională să imite, să reproducă şi să perfecţioneze produse de marcă din alte ţări, ajungând în câţiva ani să-şi extindă considerabil producţia şi să realizeze produse de înaltă calitate, solicitate pe pieţele externe;
-- urmând exemplul Japoniei, China şi-a orientat producţia spre exporturile în pieţele foarte rentabile;
-- constrânsă de partenerii preocupaţi să echilibreze schimburile, dar şi inspirată de ideea valorificării depline a pieţei interne şi de obiectivul programatic de a promova prosperitatea populaţiei, China operează chiar acum o reorientare a producţiei, pe care intenţionează să o accelereze;
-- conştientă de faptul că dezvoltarea până la nivelul de 10.000 dolari pe cap de locuitor este relativ uşor de realizat, dar că trecerea de la 10.000 la 20.000 este pândită de riscuri, China urmăreşte în mod deliberat a nu cădea în capcanele în care a căzut Brazilia (aristocratizarea întreprinzătorilor economici şi blazarea acestora) şi Japonia ( antrenarea în speculaţii bancare şi deraparea în băşici(bubles)în detrimentul economiei reale );
-- preocupată să deschidă un larg orizont dezvoltării, China îşi propune să modifice modelul actual de dezvoltare luând în considerare adaptarea acestuia la avantajele oferite de noile tehnologii, de creativitate şi inovare.
În acelaşi timp, motivată de realităţi incontestabile dar şi de raţiuni strategice, China evidenţiază faptul că, în pofida ocupării locului doi în ierarhia economiilor lumii, ea rămâne totuşi cea mai mare ţară în curs de dezvoltare.
Astfel, China – ţara cu cea mai numeroasă populaţie de pe glob respectiv cu 1.337.410.000 de suflete, nu se poate socoti o ţară dezvoltată deoarece valoarea producţiei ei globale a depăşit-o pe cea a Japoniei care are doar 9,5% din locuitorii Chinei.
Raportându-şi produsul intern brut la fiecare locuitor, China îi poate rezerva fiecăruia 3.566 dolari americani (2009), ceea ce o plasează pe locul al 99-lea în lume; în schimb Japonia cu 39.573 de dolari americani pe cap de locuitor ocupă locul al 16, înaintea Chinei de 11,1 ori.
China se numără printre ţările cu resurse naturale modeste – astfel chinezul dispune doar de 0,093 ha pământ arabil, de o treime din media mondială pe persoană de apă potabilă, de o jumătate din media mondială pe persoană de cărbune şi de o cincime din media mondială pe persoană de gaze naturale.
Populaţia rurală şi cea săracă au o pondere însemnată în totalitatea locuitorilor Chinei. Populaţia rurală a Chinei se cifrează la peste 700.000.000 (de 11 ori populaţia Egiptului) iar cea săracă – conform datelor ONU – la 150.000.000 de suflete. În raport cu criteriul sărăciei, fixat în 2009 în China la 157 dolari americani venit per an, se află sub acest prag nefericit 43.000.000 locuitori.
În timp ce în ţările dezvoltate creşterea economică se datorează în proporţie de 60% progresului tehnologic, în China se operează cu o tehnologie tradiţională, realizându-se valori adăugate scăzute. Producţia este marcată de ,,folosirea concentrată a mâinii de lucru”, de ,,consumul excesiv de resurse şi materiale” etc.
Referindu-ne la structura economiei, contribuţia industriei, agriculturii şi serviciilor la formarea produsului intern brut este de 40%, 11% şi respectiv 40%, adică mai mare de 12 ori şi de 3 ori respectiv egală cu 5/9 în raport cu datele medii din ţările cu venituri ridicate. Apoi, veniturile nete ale locuitorilor oraşelor sunt de 3,3 ori mai mari ca cele ale locuitorilor satelor. Mai apoi, valorile producţiilor globale realizate în Estul ţării sunt de peste 3 ori mai mari ca cele din Vestul ţării, iar la nivelul repartizării acestora pe cap de locuitor discrepanţa este de 2,3 ori.
În ramurile manufacturiere încă nu s-a constituit un sistem autohton autonom, întreprinderile din această categorie realizând doar mai puţin de 20% din export; 60%-70% din mărfurile exportate de China sunt produse în întreprinderile companiilor transnaţionale, care, de altfel, încasează în mare parte şi profiturile.
În anul 2009, coeficientul de urbanizare în China era doar de 46,6%, mai scăzut cu 50% faţă de coeficientul mondial.
În ceea ce priveşte învăţământul, ocrotirea sănătăţii şi asigurările sociale, China mai are multe de făcut: învăţământului public îi sunt alocate doar 2,4% din produsul intern brut, cheltuielile medii pentru ocrotirea sănătăţii se ridicau doar la 94 dolari americani per persoană în 2006, iar la sate se bucurau de o asigurare minimă 34.500.000 de persoane. China trebuie să se descurce cu 12.000.000 de noi solicitanţi de locuri de muncă în fiecare an şi cu aproximativ 83.000.000 de persoane dezabilitate.
Liderii chinezi apreciază că sub raportul competiţiei în ceea ce priveşte inovarea în tehnologie, China se află într-o postură pasivă, de vreme ce în 2008 a alocat pentru cercetările tehnico-ştiinţifice destinate promovării producţiei doar 1,45% din produsul intern brut.
În această ordine de idei mi se pare potrivit să vă relatez ce-mi spunea un jurnalist-cercetător în drum spre un dineu. Eu sunt membru al PCC, dar şi eu am păreri critice la adresa unor politici sau măsuri ale Partidului, pe care nu ezit să le exprim. Eu – spunea el – socot că mai avem de depăşit o sumedenie de dificultăţi, dintre care cea mai mare este adaptarea – întâi de toate prin instrucţie şi educaţie, dar şi prin îmbunătăţirea condiţiilor de trai – a massei de sute de milioane de locuitori ai satelor la nivelul exigenţelor şi performanţelor societăţii contemporane.
Evidenţiind aceste realităţi, liderii chinezi insistă că Republica Populară Chineză este totuşi o ţară în curs de dezvoltare, statut care îi va fi propriu încă multă vreme de acum încolo. Desigur, aceste realităţi certe grevează asupra puterii economice a Chinei, dar, totodată, în mod paradoxal ele se constituie într-un formidabil spaţiu de dezvoltare, pe care multe alte puteri economice nu-l mai au. Pe întinderea celor aproximativ 9.600.000 km pătraţi, cu toate avantajele ce le presupune aceasta, şi cu o populaţie peste 1.300.000.000 locuitori, care până mai deunăzi erau guri de hrănit, apoi braţe de muncă, iar acum pe cale de a deveni inteligenţe instruite, valorificarea acestui spaţiu de dezvoltare va face din China o putere formidabilă. Este de presupus că această perspectivă îşi va găsi cu prisosinţă expresia în noul plan cincinal, al 12-lea, ce va fi legiferat în primăvara anului viitor.


*
* *
În concepţia liderilor chinez, ascensiunea Chinei, în primul rând cea economică trebuie să fie una paşnică. Se impune – îşi propun ei -- a se face tot ceea ce este posibil spre a se evita conflictele şi conflagraţiile ce de regulă au însoţit schimbările majore ale structurii de putere în lume. Mi se pare semnificativă circulaţia în spaţiile reuniunii la nivel înalt a ţărilor membre APEC de la Yokohama a constatării că aurora ascendenţei economice a Chinei coincide cu amurgul miracolului japonez şi a aprecierii că de acum încolo China va avea ultimul cuvânt în Asia, dacă nu cumva în întreaga lume. Dar dacă această modificare a raporului de putere nu a fost însoţită deocamdată de vreo confruntare violentă, un canal reputat de televiziune lua notă de faptul că 58% din spectatorii lui socoteau că în perspectiva rivalităţii iminente un război monetar între China şi SUA este inevitabil (doar 32% dintre ei considerau că acesta poate fi evitat).
Chinezii se călăuzesc cu rigoare după cuvintele de ordine lansate de veteranul Deng Xiaoping şi anume: ,,acoperă-ţi strălucirea, cultivă smerenia”, practicând cu abilitate o diplomaţie care să le asigure cât mai mulţi prieteni de încredere, cât mai puţini adversari şi inamici. Activităţii internaţionale a Republicii Populare Chineze puse în slujba atingerii acestui obiectiv i se pot consacra zeci de pagini.
China a făcut progrese considerabile în atenuarea sau chiar înlăturarea temerilor faţă de ascensiunea sa în rândurile ţărilor din sud-estul Asiei, dar mai mult decât atât China cultivă relaţii speciale de cooperare cu celelalte ţări în curs de dezvoltare. Spectaculoasă este, de pildă, măsura de a anula datoriile de 46 miliarde de dolari americani ale unor ţări în curs de dezvoltare, datorii scadente la 31 decembrie 2008. Cifrele privind creditele, investiţiile, proiectele de cooperare, schimburile comerciale, colaborarea culturală etc.etc. ar putea demonstra în mod grăitor consistenţa şi însemnătatea raporturilor Chinei cu ţările în curs de dezvoltare. Dar mi se mai mai semnificativ a releva câteva aspecte. China abordează ţările în curs de dezvoltare într-un spirit de camaraderie, enunţându-şi disponibilitatea de a perfecta înţelegeri expresii ale solidarităţii şi ale preocupării ca toate părţile să câştige. Este evidentă grija ca partenerii să constate că atitudinea Chinei este alta decât cea a fostelor puteri imperialiste. Creditele sunt oferite în condiţii avantajoase, investiţiile vizează dezvoltarea infrastructurii societăţii şi a economiei reale, muncitorii şi tehnicienii chinezi muncesc şi trăiesc alături de colegii lor autohtoni, sunt organizate cursuri şi şcoli de instruire şi calificare care să asigure o anume perspectivă conlucrării umane.Se cultivă sentimentul apartenenţei la o grupare animată de aceleaşi idealuri naţionale şi confruntată în procesul afirmării cu aceleaşi dificultăţi şi obstacole. Se ştie că relaţiile Chinei cu ţările Africii şi Americii Latine sunt pe cât de consistente, pe atât de trainice.
Conform aceleiaşi orientări generale, premierul Wen Jiabao a participat recent la Bruxelles la reuniunile Asia-Europa şi China-Uniunea Europeană, a vizitat Grecia, Germania, Italia şi Turcia, preşedintele Hu Jintao a vizitat Franţa şi Portugalia (în acest timp premierul chinez a avut o întâlnire cu liderii ţărilor vorbitoare de portugheză la Macao), premierul David Cameron a vizitat China, etc. Cultivarea relaţiilor cu statele europene a învederat, între altele, disponibilitatea Chinei de a reduce pasivele comerciale ale Franţei, Marii Britanii, de a sprijini ţările aflate în dificultate ca Grecia şi Portugalia, de a consolida şi dezvolta cooperarea cu Uniunea Europeană (mai cu seamă gruparea euro) şi, nu în ultimul rând, de a promova restructurarea sistemului financiar mondial, ca şi a celorlalte sisteme mondiale care nu mai corespund actualelor raporturi de forţă. Indiciile unei afinităţi sino-europene în atitudinea faţă de probleme majore ca ieşirea din criză, reformarea ,,guvernării mondiale”, preocuparea pentru protejarea mediului etc. sunt demne de luat în considerare.
Relaţiile cu Federaţia Rusă sunt cultivate cu asiduitate. Acum o lună şi ceva preşedinţele Dmitrii Medvedev se afla în China, iar peste câteva zile premierul Wen Jiabao va vizita Rusia. Ambele state sunt interesate în a întreţine raporturi strânse, în a colabora politic, economic, militar şi cultural socotindu-se legate de interese comune majore. Amintesc că acum doi ani, conducerea Federaţiei a respins oferta americană de a reconstrui o lume bipolară. Îmi vine în minte acum, de asemenea, aprecierea preşedintelui Mao Zedong care, în aprilie 1965, îi spunea premierului Alexei Kosâghin că va veni vremea când cele două state vor fi prietene apropiate din nou şi vor colabora foarte strâns.
Raporturile cu celelalte două ţări ,,BRIC” – Brazilia şi India se bucură de asemenea de atenţia conducerii chineze cu rezultate evidente. În ceea ce priveşte India, se cere a fi menţionată totuşi o anume moştenire – războiul din 1962 şi ocuparea încă de către New Delhi a teritoriului în dispută NEFA cu o suprafaţă de 90.000 km pătraţi – care afectează perspectiva relaţiilor cu această ţară şi dă speranţe adversarilor Chinei.
Vis a vis de Japonia, Chinei i se cere o atitudine prudentă. Să nu uităm că civilizaţia japoneză face parte din lumea chineză, sub influenţa căreia s-a aflat de-a lungul secolelor de glorie ale imperiului Han, Tang, Song, Ming şi Qing. Să nu uităm, de asemenea, că Japonia a fost alături de puterile imperialiste occidentale care au impus Chinei în secolele XIX şi XX tratate şi servituţi umilitoare, culminând cu invazia din 1931-1945. Se impune a fi menţionat faptul că, aşa cum datoria spirituală faţă de China este prezentă în minţile japonezilor instruiţi, resentimentele dintre cele două naţiuni zac undeva latent şi ele se pot activa oricând. În acelaşi timp, nu trebuie trecute cu vederea recunoaşterea anticipată de către guvernul japonez a Republicii Populare Chineze şi normalizarea relaţiilor dintre cele două ţări, spre nemulţumirea SUA, şi nici refuzul Japoniei de a se alinia de fiecare dată sancţiunilor impuse Chinei la iniţiativa americanilor, precum şi disponibilitatea Tokyo-ului de a acorda credite substanţiale Beijing-ului în vederea dezvoltării economiei reale. Desigur nu trebuie scăpat din vedere nici faptul că Republica Populară Chineză este principala piaţă a Japoniei.
Pe acest fond, eu socot că atâta vreme câtă Japonia nu se va elibera de obedienţa impusă faţă de SUA, guvernanţii niponi vor fi tentaţi să facă jocul guvernanţilor de la Washington în competiţia acestora cu guvernanţii de la Beijing. Fără îndoială, recentele conflicte în jurul apartenenţei teritoriale a Insulei Diaoyu (Senkaku) nu reflectă doar răbufnirea unui arierat ce trebuia rezolvat de mult, ci mai ales preocuparea Washington-ului de a stârni de-a lungul coastei chineze litigii teritoriale în reglementarea cărora să-şi asigure rolul de arbitru. SUA sunt interesate să-şi menţină bazele din Japonia şi Coreea de Sud.
Politica Chinei faţă de SUA se cere a fi şi mai elaborată. China este conştientă de faptul că de-a lungul multor ani de-acum încolo rivalul, eventual adversarul şi inamicul, său sunt SUA. Evident nu în plan militar, plan pe care jocurile se fac între SUA şi Federaţia Rusă. În spiritul orientării generale, aceea de a evita o confruntare violentă în procesul schimbării structurii de putere în lume, China îşi propune înainte de toate de a cultiva toate împrejurările în care sunt evidenţiate prietenia şi înţelegerea, de a iniţia şi dezvolta cât mai multe modalităţi de colaborare şi cooperare. Relaţiile financiare şi economico-comerciale au o importanţă particulară. China a achiziţionat numeroase active pe teritoriul Americii de Nord. Poate cea mai spectaculoasă este achiziţionarea masivă de bonuri de tezaur, menită a acoperi deficitul bugetar al SUA. Să nu uităm că la una din sesiunile Adunării Naţionale a Poporului deputaţi avizaţi au criticat practica Guvernului şi au cerut renunţarea la continuarea ei. Totodată să ne amintim că imediat după preluarea funcţiei, doamna Hilary Clinton s-a grăbit să viziteze Beijing-ul, între altele spre a se asigura că RPC nu va abandona bonurile de tezaur achiziţionate. Să mai avem în vedere faptul că Tim Gheitner, îngrijorat de prezenţa masivă a mărfurilor chineze pe piaţa americană şi de pasivul comercial în creştere, pretinde – secondat din ce în ce mai frecvent şi de preşedintele Barack Obama –re-valorizarea yuan-ului, explicând că situaţia îngrijorătoare este pricinuită de paritatea scăzută a yuan-ului. Este limpede că administraţia americană se află în multe privinţe dependentă deja de ceea ce face Beijing-ul. Necesitatea de a coopera cu Beijing-ul este desigur evidentă şi în dosarul nuclear Coreea de Nord, şi în dosarul nuclear Iran, şi în lupta împotriva terorismului internaţional, şi în construirea unei noi guvernări mondiale.
Se pune întrebarea, în perspectiva pierderii ascendenţei de care se bucură de decenii în lume, vor declanşa SUA un război monetar sau o bătălie comercială?
În ajunul reuniunilor la nivel înalt de la Seul şi Yokohama, Banca de Rezerve a SUA emis pe piaţă 600 de miliarde de dolari, având o ţintă precisă. În schimb, China prin preşedintele Hu Jintao a formulat patru propuneri vizând stimularea unei creşteri viguroase, durabile şi echilibrate a economiei mondiale şi anume: în fixarea ,,regulilor jocurilor” să se ţină seama de interesele tuturor, în promovarea comerţului liber să nu se manifeste zgârcenie la exporturile de tehnologie înaltă, în administrarea finanţelor principala monedă de rezervă să fie mai ponderată, cât priveşte macro-politica, colaborarea trebuie să conducă la reducerea decalajelor dintre bogaţi şi săraci.
În atmosfera favorabilă economiilor emergente, la 12 noiembrie a.c. reuniunea G20 aprobă propunerea miniştrilor de Finanţe ai ţărilor grupului şi, ca urmare, se măresc ponderea şi dreptul la vot al acestora în Fondul Monetar Internaţional. Astfel în cadrul celor 24 de poziţii în Consiliul Executiv, 2 poziţii din cele 9 ale Europei sunt cedate pieţelor emergente. Ponderea Chinei de la actuala 3,72% este ridicată la 6,39%, urmând SUA şi Japoniei. Ponderea Indiei avansează de pe poziţia 11 pe poziţia 8, cea a Rusiei – de pe poziţia 10 pe poziţia 9, iar cea a Braziliei – de pe poziţia 14 pe poziţia 10. Aşa se face că în ordinea de precădere la FMI ,,ţările BRIC” se situează de acum pe primele zece locuri. S-a apreciat că aceasta este schimbarea cea mai importantă petrecută în FMI de al înfiinţarea lui acum 65 de ani. Luând în considerare această schimbare, economiile emergente au subliniat că acesta este doar primul pas în reforma căreia trebuie să-i fie supus sistemul financiar mondial. Asumându-şi răspunderea sporită ce o presupun aceste modificări, economiile emergente au observat că până la ponderea de 17% pe care o deţin SUA mai este o mare distanţă.
La reuniunea APEC, în care s-a bucurat de sprijinul economiilor emergente, China s-a pronunţat pentru urmarea cursului iniţial al Asociaţiei insistând asupra liberalizării comerţului şi investiţiilor şi promiţând că va depune eforturi majore pentru promovarea comerţului şi colaborării tehnice în regiune.
Dmitri Medvedev, preşedintele Fedraţiei Ruse, a apreciat că tensiunea s-a mai împrăştiat şi că riscul unui război financiar s-a îndepăratat. Rămâne de văzut ce vor face Statele Unite ale Americii, a căror politică economică se află în continuare sub înfluenţa complexului militar industrial. Un reputat economist american, recomanda tinerilor americani să nu fie îngrijoraţi de plata datoriilor, deoarece se pot împrumuta şi ei, şi copii lor, şi copiii copiiilor lor, şi până la urmă datoriile americane nu le va plăti nimeni.
Acum la încheierea expunerii mele, a propos de observaţiile cu care am început, noi cei de faţă, noi românii ce atitudine vom adopta în eventualitatea unui război monetar, sau a unei bătălii comerciale, ori a unui război rece menţionat în cercurile politice americane? Până una alta, am observat că interesul oficial pentru asocierea cu China este mult prea redus. Eu cred că ceea ce se impune acum este reabilitarea relaţiilor dintre România şi China la dimensiunile, substanţa şi mai ales virtuţile ce au caracterizat raporturile româno-chineze acum câteva decenii.

Autor. Ambasador Romulus Budura

joi, 11 noiembrie 2010

Summitul G20: "Razboiul valutelor"




In antreul Summit-ului G20, gazduit in capitala sud-coreana Seul, a fost deschis de un Business Sumit, la care participa 120 de sefi de companii din intreaga lume.
Argentina se afla in criza. Nu de ieri de azi, ci de multa vreme. Mai exact din 2002, cand bancile din aceasta tara au trebuit chiar sa isi inceteze activitatea. Eduardo Elsztain, directorul bancii argentiniene Banco Hipotecario, prezent la summit-ul G20, a profitat de ocazie pentru a lansa cateva semnale de alarma.
"Imi amintesc cat de iute functiona tiparnita de bani in argentina acum cativa ani. Existau oameni care il intrebau pe bunicul meu daca mai poate face afaceri in aceste conditii. Nu mai puteau fi facute bilanturi normale, banii isi pierdusera orice valoare. Iar el a raspuns: Cresterea economica este atunci cand cumpar cateva hectare de pamant, animale sau imobile in Buenos Aires. Traversam o perioada in care banii sunt tipariti intr-un ritm fara precedent. Tocmai de aceea ne concentram in totalitate pe productia reala", a opinat Eduardo Elsztain.

Ingrijorari impartasite

Grijile lui Elsztain sunt impartasite de multi participanti la summit-ul G20.
De germani, de pilda, dar si de chinezi care critica din ce in ce mai vocal Statele Unite din cauza politicii Bancii Centrale americane.
Cui Tiankai, negociatorul sef chinez, este de parere ca decizia Fed-ului de a pompa din nou bani in economia americana nu reprezinta nimic altceva decat economie planificata. Tarile emergente trebuie sa isi sporeasca influenta in lume, a completat si consultantul bancii centrale chineze, Xia Bin. Mai mult, o agentie de rating din China a mers pana intr-acolo incat a scazut solvabilitatea Statelor Unite.
Acelasi bancher argentinian Elsztain s-a ferit sa critice fatis Washington-ul, subliniind insa ca "tiparirea de bani aduce pe moment o crestere economica.
Mai tarziu, aceasta isi pierde insa valoarea. Nu prea vad cum poti scadea inflatia cand tiparesti bani", spune argentinianul.



Mancare si alte afaceri

Bancherul Elsztain nu este doar directorul unei banci care crediteaza firme mici si inovatoare, ci si seful unui concern agricol care poseda un milion de hectare de pamant pe care se cultiva boabe de soia, orez sau grau.
Printre cei mai importanti clienti ai concernului se numara tari precum Brazilia, Rusia, India si China.
Numai exportul de boabe de soia in China a crescut de zece ori din anul 2000 pana in prezent, tendinta fiind ascendenta.
Germania nu este foarte bine reprezentata la summit-ul G20 de la Seul. Pe lista celor 120 de sefi de companii din intreaga lume se afla doar doi germani. Directorul de la Bosch si cel de la Deutsche Bank.

Summitul G20: "Razboiul valutelor"

Va continua deprecierea dolarului? Ce se va alege de moneda euro si cum vor evolua preturile carburantilor si aurului ? Sunt cateva dintre intrebarile la care raspunsurile ar putea veni in urma reuniunii celor mai puternice 20 de tari ale lumii, ce se desfasoara joi si vineri la Seul, in Coreea de Sud.

Cancelarul german, Angela Merkel, anticipeaza „discutii spinoase”. Ministrul francez al Economiei, Christine Lagarde, nu crede ca „razboiul valutelor” isi va gasi rezolvarea in capitala sud-coreeana. Asteptat cu mult interes de pietele financiare mondiale, summitul G20, care-si deschide astazi lucrarile de doua zile la Seul, nu se va ridica insa la nivelul asteptarilor. In orice caz, aceasta a fost concluzia analistilor si a expertilor din intreaga lume dupa intrunirea prega­titoare din ajun a ministrilor de Finante ai tarilor G20, care au esuat in tentativa lor de a ajunge la un consens. Potrivit gazdelor, „nimeni nu a vrut sa cedeze. Fiecare si-a aparat punctul de vedere. Cred ca, in acest context, dezbaterile vor fi atat de aprinse, incat s-ar putea sa nu ne ajunga oxigenul”, au recunoscut oficialii sud-coreeni.

„Razboiul valutelor” nu-si va gasi reglementarea la G20, a lansat, pe acest fundal, ministrul francez al Economiei, Christine Lagarde, a carei tara va prelua, la Seul, presedintia acestei organizatii care regrupeaza cele mai dezvoltate 20 de economii ale lumii. „Este o chestiune mult prea complicata” pentru a fi transata in doua zile, a adaugat Lagarde. Neasteptata intorsa­tura de situatie, avand in vedere ca in urma cu numai 10 zile gasirea unei rezolvari parea o ches­tiune de timp. Dar recenta decizie a Rezervei federale de a injecta in econo­mia americana un ajutor suplimentar de 600 mld. $ a dat totul peste cap si a incins spiritele: pe tapet a fost readusa proble­ma masurilor protectioniste, iar „raz­boiul valutelor” (dolar, euro, yen, yuan) a aparut, dintr-o data, intr-o cu totul alta lumina. Pe acest fundal, China a sugerat partenerilor sai din G20 sa puna sub supraveghere FED, care „pericliteaza relansarea economiei mondiale prin tentativa de a o stimula pe cea a SUA”, scrie agentia Xinhua, intr-un comentariu pe aceasta tema.

Ofensiva Berlinului

„O moneda stabila precum euro nu trebuie sa suporte, singura, povara” politicilor monetare menite sa mentina alte valute la niveluri joase, a declarat, pe de alta parte, cancelarul german, Angela Merkel, intr-un interviu publicat de „Die Welt”. „O politica bazata pe valute mentinute in mod artificial la niveluri coborate si pe avantajele care rezulta pentru exporturi are viata scurta si dauneaza tuturor”, a insistat seful Cabinetului de la Berlin, intorcand, astfel, spatele Chinei si Statelor Unite. Brutala, ofensiva germana este, in acelasi timp, cruda pentru institutia G20: ea pune in lumina absenta unei cooperari in domeniul schimburilor valutare, al politicilor monetare in general, o problema fundamentala dar indepartata cu grija de la toate discutiile de pana acum, pentru a nu deranja China. In ceea ce priveste SUA, auto­ritatile de la Casa Alba isi doresc sa obtina la summit acceptul statelor mem­bre in favoarea crearii unui mecanism, plasat sub egida Fondului Monetar International si conceput sa limiteze excedentele si deficitele de cont curent, subiect tehnic care menajeaza Beijingul in chestiunea yuanului, dar ataca Berlinul. Dupa intrunirea la nivel inalt a G20 de la Toronto, din iunie, si care, potrivit expertilor, „nu a fost deloc stralucit, amintind, mai degraba, de G7”, summitul de la Seul va fi un „test de credibilitate” a acestui forum nascut in regim de urgenta dupa falimentul bancii Lehman Brothers, in septembrie 2008.

Tragatori pentru reforma sistemului monetar

Ignorand, oarecum, toate neinte­legerile iesite la iveala pe ultima suta de metri inaintea marii intruniri din capi­tala sud-coreeana, publicatia „Finan­cial Times” scria ieri ca G20 pre­ga­teste o lista a institutiilor finan­ciare al caror fali­ment ar avea repercusiuni mondiale. Structurile inscrise pe aceasta lista elaborata de Consiliul de stabilitate finan­ciara ar putea fi puse sub moni­torizare. Este vorba, printre altele, de Deutsche Bank (Germania), Bank of America-Merrill Lynch, Citigroup, Gold­man Sachs, JP Morgan Chase si Morgan Stanley (SUA), Barclays, HSBC, Royal Bank of Scotland, Standard Chartered (Marea Britanie), Royal Bank of Canada (RBC), Santander, BBVA (Spania), Mitsu­bishi UFJ, Mizuho, Nomura, Sumitomo Mitsui (Japonia), BNP Paribas, Société Générale (Franta), Intesa Sanpaolo, UniCredit (Italia), ING (Olanda), Credit Suisse, UBS (Elvetia). Incercand, pe de alta parte, sa ofere o mana de ajutor sefilor de stat si de guvern din G20 de a trece peste divergentele lor, presa internationala a identificat trei posibile cai de reformare a sistemului monetar international.
Pista aurului. Potrivit presedintelui Bancii Mondiale, Robert Zoellick, un nou sistem monetar trebuie sa implice „dolarul, euro, yenul si yuanul”. De asemenea, el trebuie sa foloseasca aurul drept punct de referinta international pentru previ­ziunile pietelor din punctul de vede­re al inflatiei, deflatiilor si viitoa­relor rate de schimb. Printre altele, meta­lul galben a marcat ieri un nou record, trecand de 1.424 $/uncie.
Utilizarea unui cos valutar. Se are in vedere introducerea in acest cos, alaturi de dolarul american, euro, lira sterlina si yenul japonez (valute folosite deja la calcularea valorii DTS, drepturi speciale de tragere), a yuanului chinez. Dar, pentru asta moneda chineza trebuie sa devina convertibila, in conditiile in care ea functioneaza astazi sub un regim administrat strict, cu o rata fixata de guvernul de la Beijing. Un control mai strict al politicilor monetare. Este vorba despre crea­rea unei structuri internationale de arbitraj care, in caz de nevoie, sa oblige statele la o revizuire a regimului lor de schimb si, intr-o viziune mai ampla, a politicii lor monetare.
Reuniunea G20 din Coreea de Sud este considerata de experti una dintre dintre cele mai importante conferinte internationale din ultimii ani, dupa cele de la Londra si la Pittsburg din 2009, care au pus bazele reformei financiare mondiale.
Abia iesita din cea mai grava recesiune din ultimii 80 de ani, declansata de speculatiile financiare din anii '90, economia mondiala risca sa intre intr-o noua criza, de aceasta data, spun unii specialisti, chiar mai grava.
Si asta pentru ca asa-numitul "razboiul al valutelor " tinde sa arunce in aer intregul sistem financiar mondial. Fortarea cotatiei monedelor nationale, de la yuanul chinezesc la dolar si euro, precum si masurile protectioniste luate de majoritatea tarilor lumii, au determinat investitorii sa se intoarca spre plasamentele clasice, in genul aurului. Cotatia metalului galben a inregistrat, astfel, noi recorduri istorice, de care unii au profitat, in special americanii, cei mai mari detinatori de aur din lume (8.000 de tone). Altii au pierdut, in special chinezii, care au cele mai mari rezerve valutare din lume, dar numai o mica parte din ele sunt acoperite in aur. La Seul, marile puteri vor incerca sa faca ordine in acest razboi. Daca nu vor reusi, spun analistii, rezultatul va fi unul singur - o noua recesiune.

Am intrat intr-un razboi cu mai multe tabere

Pana nu demult, razboiul economic avea, de regula, doi combatanti, de la clasicul SUA vs. URSS la cel care opune statele dezvoltate (SUA, Germania, Japonia, Franta etc) tarilor emergente (China, Brazilia, India etc). Asa-numitul "razboi al valutelor " a reusit performanta de a atrage in conflict aproape pe toata lumea. Noul "razboi al valutelor", varianta moderna, ii are in prim-plan pe chinezi, care de ani de zile controleaza cursul monedei lor nationale, yuanul, pentru a-si favoriza exportatorii. Cu cat cursul este mai mic, cu atat China isi creste avantajele pe pietele de export. In acest fel, China, cu produse foarte ieftine, chiar daca indoielnice din punct de vedere al calitatii, a ajuns cel mai important exportator al lumii. Statele Unite ale Americii, principala piata de desfacere a chinezilor, si-au vazut interesele afectate. In pofida eforturilor internationale, americanii nu au reusit sa forteze China sa isi liberalizeze moneda. Beijingul s-a angajat ca o va face, a lasat moneda sa se aprecieze, insa intr-un culoar extrem de mic. Pe fondul recesiunii, conflictul valutar a crescut in importanta. Si nu numai pentru americani si chinezi. Stimularea exporturilor a ajuns sa fie privita drept principala cale spre revenirea economica de multe tari, inclusiv de Romania.
Unora le-a iesit cum nu se poate mai bine. Germania este, probabil, cel mai bun exemplu. A profitat din plin de criza din zona euro, declansata de situatia Greciei si si-a crescut spectaculos exporturile, ca urmare a deprecierii masive a monedei europene in fata dolarului.
Si alte tari au redescoperit avantajele diferentelor de schimb, astfel ca s-a ajuns la o adevarata cursa a devalorizarilor, ce a angrenat zeci de state, din Brazilia pana in China si Japonia. Totul pentru a stimula exporturile. Dupa ce au dat drumul la tiparnita, investind aproape 2.000 miliarde de dolari in salvarea bancilor si marilor corporatii, americanii, cei mai mari importatori din lume, s-au vazut astfel prinsi in capcana propriilor masuri anti-criza. Stimulentele financiare au salvat "pe cine trebuie" (banci, institutii considerate prea mari ca sa dea faliment) si au readus PIB-ul pe crestere.
Totodata, dolarul si-a reconfirmat statutul de principala valuta a lumii. Economia nu a iesit insa cu adevarat din criza, dincolo de statisticile umflate de "hemoragia" de bani. Dimpotriva, consumul a continut sa scada, americanii nu s-au mai inghesuit sa ia credite, astfel ca exporturile au ajuns sa reprezinte si in America o principala prioritate.
Si cum era de asteptat, una dintre parghiile la indemana a reprezentat-o deprecierea monedei nationale. Iar efectele se vad deja. Exporturile SUA au crescut, luna trecuta, la cel mai ridicat nivel din ultimii 2 ani. Pentru a stimula economia, Federal Reserve, banca centrala americana, a anuntat zilele trecute ca va investi inca 600 miliarde de dolari in economie, fapt care a starnit, cum era de asteptat, protestele partenerilor comerciali.
Cei mai vehementi s-au dovedit a fi nemtii. Cancelarul german Angela Merkel a acuzat Washingtonul ca inunda planeta cu lichiditati pentru a-si finanta datoriile si pentru a deprecia dolarul, fara grija daunelor colaterale pentru parteneri.
Merkel a declarat pentru Die Welt ca o moneda stabila ca euro nu trebuie sa sustina singura greutatea politicilor monetare care vizeaza mentinerea altor valute la un nivel redus. Practic, cancelarul german a pus China si Statele Unite in aceeasi barca, ambele tari depreciindu-si valutele in mod deliberat. Puse cap la cap, toate aceste evenimente au dus la o adevarata cursa a deprecierilor valutare, alimentata de zvonuri, rapoarte financiare, interese si speculatii la cel mai inalt nivel.
In tentativa de a deprecia din nou euro, au aparut noi speculatii privind stabilitatea unor tari precum Grecia, Spania, Portugalia si Irlanda, care in premiera au fost incluse in bloc in topul celor mai riscante tari ale lumii, realizat de CMA Data Vision.


La randul lor, in ciuda protestelor internationale, japonezii au incercat o devalorizare controlata a yenului, iar marile puteri emergente, precum China sau Brazilia, si-au vazut in continuare de controlul monedelor proprii, pentru a-si stimula exporturile.
"Daca se mentine acest razboi pot aparea probleme mari, care sa degenereze in tendinte protectioniste in cazul tarilor afectate, ca urmare a problemelor acestora cu exporturile din tari precum China si alte state, care i-au urmat politica valutara, precum Brazilia si Coreea de Sud", a declarat Joaquin Almunia, comisar european pentru Concurenta.
In Romania, bineinteles, lucrurile stau ca de obicei pe dos. Politica oficiala a Bancii Nationale a Romaniei vizeaza mentinerea cotatiei leului cu orice pret, fapt care a fost si este exploatat cu succes de speculanti. Leul isi mentine evolutia stabila, insa pretul platit il reprezinta miliardele de euro imprumutate de la Fondul Monetar International (FMI).
La nivel oficial se spune ca daca ar lasa moneda sa se deprecieze pentru a stimula exporturile, economia s-ar duce de rapa, iar romanii n-ar mai putea sa isi achite creditele.

Vom avea un armistitiu la Seul?
Lumea financiara priveste cu speranta la summitul de la Seul, in asteptarea unui armistitiu. Una dintre solutiile de compromis ar fi, potrivit presedintelui Bancii Mondiale, Robert Zoellick, plasarea aurului ca etalon monetar mondial.
"Marile economii ale lumii ar trebui sa analizeze posibilitatea readoptarii modelului in care cursul valutar era raportat la aur, pentru ca astfel sa poata tine in frau fluctuatiile", a spus Zoellick.
El a precizat ca solutia pentru rezolvarea asa-numitului razboi al valutelor, ar fi un sistem "care sa includa atat dolarul, cat si moneda euro, yenul japonez, lira sterlina si yuanul chinez, care incetul cu incetul capata un statut international".
Seful BM a adaugat ca "sistemul ar trebui de asemenea sa considere aurul ca punct de referinta in ceea ce priveste asteptarile pietei privind inflatia, deflatia si cursul valutar".
Declaratia sa a fost puternic contestata. Fred Bergsten, directorul Institutului de Economie Internationala din Washington, a afirmat ca solutia lui Zoellick este foarte "sensibila", iar ideea folosirii aurului ca etalon monetar este "minora si irelevanta".
La randul sau, Jean Claude Trichet, presedintele Bancii Centrale Europene, a spus ca membrii consiliului monetar al institutiei reuniti la Basel nu au discutat aceasta optiune.
"Din cate stiu eu, aceasta propunere a fost facuta prima data in anii '80 de Jim Baker, secretarul Trezoreriei SUA de atunci. Nu am niciun comentariu in aceasta privinta", a declarat Trichet.

Cel mai mare pericol care ne ameninta este protectionismul a declarat Angela Merkel, cancelarul Germaniei
O alta solutie este cea propusa de FMI. Expertii Fondului au afirmat ca trebuie luate masuri pentru a determina statele lumii sa isi corecteze cotatiile valutare. "Dolarul este puternic in raport cu situatia economica a Statelor Unite, in timp ce euro, yenul si lira britanica se afla la un curs just", au spus oficialii FMI, intr-o nota adresata tarilor membre G20.
"Ratele de schimb reale din Japonia, din Zona Euro si din Marea Britanie par la nivel global conforme cu fundamentele lor pe termen mediu, in timp ce dolarul este mai degraba puternic in raport cu fundamentele sale", respectiv situatia economica a SUA, se arata in nota FMI.
Cu alte cuvinte, solutia FMI este ca dolarul sa isi continue deprecierea. O chestie benefica pentru americani, dar mai putin pentru celelalte tari, care resping aceasta varianta.

Ce alternative sunt la solutiile Bancii Mondiale si FMI?

Zhou Xiaochuan, guvernatorul Bancii centrale a Chinei, a solicitat o reforma urgenta a ratelor de schimb. Acesta ar vrea sa vada yuanul la statutul de valuta internationala principala, alaturi de dolar si euro.
O varianta pe care occidentalii o resping, pentru ca ar creste si mai mult influenta economica a Chinei. Cancelarul german Angela Merkel a anuntat ca va pleda, la summitul G20, pentru evitarea interventiilor pe monede si pentru finalizarea negocierilor Rundei de la Doha, ce presupune masuri de liberalizare a comertului mondial. "Exista ceva ce putem face, nu costa mult si nu va crea noi datorii, si anume finalizarea Rundei de la Doha. Vorbim despre asta de ani intregi, dar exista din nou o sansa ca in 2011 sa finalizam in sfarsit acordul", a declarat Merkel.
De cealalta parte, Statele Unite insista sa obtina la G20, sub egida FMI, un cadru nou care sa limiteze excedentele sau deficitele curente, ceea ce vizeaza direct Germania.



Dr. Darius Stan

miercuri, 10 noiembrie 2010

China, o putere aflata pe drumul spre prima pozitie in economia mondiala



Vizita pe care presedintele Chinei, Hu Jintao a avut-o, in Franta marcheaza, cum nu se poate mai graitor influenta crescanda, rolul de superputere cu rol de contrapondere fata de SUA, pe care gigantul asiatic il joaca pe esichierul mondial, atat in plan economic, cat si in plan geostrategic.
Survenind cu numai cateva saptamani inaintea preluarii presedintiei G-20 de catre Franta condusa de un presedinte Sarkozy puternic fragilizat de grevele declansate de reforma pensiilor si de scandaluri de presa precum expulzarea romilor din Balcani sau urmarirea de catre serviciile secrete a ziaristilor, vizita lui Hu Jintao pare planificata pana in cele mai mici detalii.
In primul rand, chestiunea sensibila a acordarii premiului Nobel pentru Pace unui disident total indezirabil pentru Beijing nu va fi abordata de cat cel mult tangential. Apoi, nume grele ale economiei franceze si europene, precum Areva, Total, Airbus, Axa sau Alcatel-Lucent se vor alege cu contracte generoase, de ordinul zecilor de miliarde de dolari sau de euro.
Asadar, economia si interesul electoral pe termen mediu inving fara drept de apel in confruntarea ipotetica pe care eventual ar duce-o cu principiile, inclusiv cu viziunea europeana asupra conceptului de drepturile omului.
De partea cealalta, nici China nu este complet dezinteresata: vizita prezidentiala la Paris survine la numai doua saptamani dupa un turneu european de substanta al premierului Wen Jiabao a carui menire a fost crearea mai multor „capete de pod” pentru investitiile chineze in Europa si crearea unui debuseu comercial alternativa la principalele doua relatii comerciale gigantului asiatic, Japonia si SUA. Nu mai putin semnificativ, gestul chinez in directia Frantei si Europei (pentru ca, printre altele Beijingul a promis si sprijinirea stabilitatii monedei euro prin ajutarea Greciei si Portugaliei) se produce in plina criza a Insulelor Diaoyoutai-Senkaku, disputate cu Japonia si ale conturarii unei cvadruple coalizari de conjuctura intre Tokio, Moscova, New Delhi si Hanoi impotriva ascensiunii tot mai vizibile a Beijingului. Mesajul chinez pentru vecinii asiatici, ca si pentru Rusia este acela ca oricand exista pentru Beijing o contrapondere la relatiile cu ele si ca, pe termen mediu si lung, factorul economic nu lucreaza pentru adversarii Beijingului, ci pentru partenerii lui. Cu consecintele de rigoare in plan politic, racirea relatiilor cu China urmand sa conduca la izolarea adversarilor, nu la cea a Chinei.
Acest lucru l-a subliniat cu cateva saptamani, intr-un interviu, si fostul premier italian, Romano Prodi, care a vorbit despre nefunctionalitatea unor structuri prtecum G-8 si G-20 prin contrast cu un asa-numit grup G-2 format din SUA si China. In cadrul acestui tandem, SUA actualul numar unu mondial, s-ar afla, insa, in viziunea experimentatului lider italian, in pierdere de viteza fata de o China dinamica si viguroasa, aflata, in mod inevitabil pe drumul spre prima pozitie in economia mondiala, chiar daca pana la dobandirea acestui statut ar putea sa mai treaca poate chiar doua decenii. Argumentatia lui Prodi este una pertinenta, daca tinem seama de faptul ca fara piata chineza nici General Motors, nici rivalii sai europeni ori japonezi, precum Volkswagen-Audi, Toyota, Daimler AG, BMV sau Peugeot Citroen nu ar fi reusit sa inregistreze cresteri de profituri ori revenirea de la pierderi la profit. De asemenea, in alte sectoare de varf, precum industria aeronautica sau nucleara, clientii chinezi joaca un rol crucial in batalii precum Boeing-Airbus ori Areva-Rosatom. Iar in domeniul siderurgiei, singurul concurent serios pentru gigantii chinezi ramane holdingul indo-britano-european, controlat de Lakshmi Mittal.

China este, in prezent, „atelierul lumii”, jucand acelasi rol pe care l-au avut britanicii in era revolutiei industriale.

Si nu doar atat, China isi sporeste influenta in cadrul FMI
China este pe cale sa devina a treia putere din cadrul Fondului Monetar international, dupa Statele Unite si Japonia, dupa un plan "istoric" aprobat de consiliul de administratie al institutiei, a anuntat directorul FMI, Dominique Strauss-Kahn. Potrivit oficialului, aceasta pozitie va permite Chinei sa isi asume "responsabilitati" mai mari in ceea ce priveste economia globala.
Planul FMI "ar putea influenta comportamentul autoritatilor chineze", care "si-au dorit sa fie mai bine reprezentate in cadrul institutiei, lucru care demonstreaza ca le pasa si ma astept sa fie constienti de importanta rolului lor", a mai adaugat Strauss-Kahn.
Ministrii Finantelor din grupul G20 au ajuns, pe 23 octombrie, la un acord care prevede sporirea puterii statelor cu o dezvoltare dinamica in cadrul FMI. In timp ce puterea unor tari precum China, Brazilia sau Coreea de Sud va creste, alte tari ar urma sa cedeze doua locuri in board-ul FMI.
Resursele fluctueaza- incercare esuata
Pretul petrolului a inregistrat o crestere pe pietele asiatice, pe fondul masurilor anuntate de Rezerva Federala Americana menite sasustina economia Statelor Unite.
In tranzactiile de luni dimineata, petrolul light sweet crude, cu termen de livrare in luna decembrie, s-a scumpit cu 39 de centi ai a atins valoarea de 87,24 dolari/baril.
Pretul petrolului Brent, din Marea Nordului, a crescut cu 40 de centi si a atins valoarea de 88.51 dolari/baril.

Dr.Darius Stan

marți, 9 noiembrie 2010

Ganduri de dinaintea celui de-Al Treilea Razboi Mondial



Predictiile lui Nostradamus, adeverite intr-un procent destul de ridicat, interpretate de unii cercetatori, specifica data exacta de 11 noiembrie 2010 ca prima zi a celui de-Al Treilea Razboi Mondial.
Totodata, baba Vanga, faimoasa clarvazatoare din Bulgaria, a declarat acelasi lucru, facand referire tot la luna noiembrie a acestui an.
Spun jurnalistii ca razboiul va incepe in noiembrie 2010 si se va incheia in luna octombrie 2014.
Razboiul va fi mai intai "mic" apoi se vor folosi arme nucleare si apoi arme chimice.
2011 - Animalele si plantele din Emisfera Nordica vor disparea din cauza armelor chimice si biologice. Musulmanii vor ataca europenii ramasi
2014 - Majoritatea oamenilor vor suferi de cancere.
2016 - Europa este aproape nepopulata.
2018 - China devine cea mai mare putere mondiala
2023 - Orbita Pamantului se va inclina
2033 - Calota polara se va topi
2043 - Musulmanii vor conduce Europa, iar economia va fi infloritoare.
2066 - Americanii ataca Roma Islamica folosind arme meteorologice.
2076 - Va domni din nou comunismul pe Pamant.
Jurnalistii s-au grabit sa scrie despre predictiile vrajitoarei Vanga care ajung pana in 5079, cand a prezis sfarsitul lumii.

Lasand departe prezicerile facute unii sau altii si preluate de jurnalistii contemporani care prezinta inceputul celei de-a treia conflagratii mondiale, ma intreb cat adevar poate ascunde o astfel de prezicere. Ce indicatori ne pot arata daca aceste predictii sunt sau nu reale?
M-am dus cu gandul la profesori mei care m-au invatat ca pe un frate mai mic al lor sa-mi spuna unde anume sa caut si ce indicatori sa cercetez. Si am cautat sa aflu cum s-au desfasurat si in ce context au inceput cele doua conflagratii mondiale.
Sa incepem cu prima conflagratie mondiala.
Intreaga Europa „pornea la razboi“ — un razboi care avea toate sansele de a depasi limitele vechiului continent.
Interesele marilor puteri determinasera angajamente si modelasera structuri internaflionale care, la momentul critic, nu numai ca nu strunisera pornirile razboinice, ci le incurajasera si facilitasera.
„Criza provocata de asasinarea arhiducelui" a scapat de sub control findca nici unul dintre conducatori nu a fost dispus sa faca un pas inapoi iar tarile s-au aratat preocupate in primul rand de respectarea obligatiilor oficiale ce reieseau din tratate si nu de conceptul global al interesului comun pe termen lung.
Ceea ce ii lipsea Europei atunci, era un sistem de valori atotcuprinzator, care sa adune puterile laolalta, asa cum existase in sistemul lui Metternich sau in flexibilitatea diplomatica practicata cu sange rece in cadrul conceptului Realpolitik al lui Bismarck.
Primul Razboi Mondial a izbucnit nu fiindca tarile si-au incalcat tratatele, ci tocmai pentru ca le-au respectat.
Ca atatea multe actiuni omenesti, Primul Razboi Mondial punea in relief marea discrepanta dintre scopurile urmarite si rezultate. In locul unei actiuni limitate de „pedepsire“ a Serbiei, razboiul dobandea dimensiuni mondiale. Zeci de milioane de morti si raniti, uriase suferinte umane si distrugeri materiale — iata ce provoca razboiul. Bismarck atrasese candva atentia:
„Vai de conducatorul ale carui argumente de la sfarsitul razboiului nu vor fi la fel de plauzibile cum erau la inceput“; cu mentiunea ca acel conducator avea sa raspunda nu numai pentru soarta lui, ci si a statului in fruntea caruia se aflase.
Concluzionand putem spune ca rigiditatea si lipsa de viziune au adus statele lumii intr-o confruntare fara de sens. Si nici unul dintre conducatori nu a fost dispus sa faca un pas inapoi, iar tarile conduse astfel s-au aratat mai preocupate in primul rand de respectarea obligatiilor oficiale si nu de conceptul interesului comun pe termen lung.
Apoi pentru cea de a doua conflagratie mondiala vom vedea cum statele lumii intra intr-o eroare mai mare.
Pe plan general, sistemul creat la Versailles avea sa primeasca o grea lovitura inainte chiar de a incepe sa funcflioneze: retragerea Statelor Unite ale Americii din toate hotararile adoptate la Paris. Intr-adevar, pe 16 ianuarie 1920, Senatul american vota impotriva intrarii SUA in Societatea Natiunilor. Reprezentantii americani vor participa la unele activitati ale Societatii, dar Statele Unite, initiatoarele crearii Societatii Natiunilor, vor ramane in afara acesteia, privand-o astfel de puterea si influenfla lor. Peste doua luni, la 19 martie 1920, Senatul respingea Tratul de la Versailes.
Statele Unite semnau tratate de pace separate cu Austria (24 august 1921), cu Germania (25 august 1921) si cu Ungaria (29 august 1921). In martie 1923, Senatul vota impotriva alaturarii Statelor Unite la Curtea Internaflionala de Justitie.
Odata cu respingerea Tratatului de la Versailles, SUA nu recunosteau nici pactul de garantii acordate Frantei.
In aceste conditi Marea Britanie isi anula si ea angajamentul fata de Franta. Literatura de specialitate este in genere de acord ca retragerea Statelor Unite a constituit un factor de seama in esuarea tratatelor de pace de la Paris. Guvernul francez, prin Clemenceau, a reprosat Congresului american ca n-a ratificat nici Tratatul de la Versailles, nici pactul de garantii.
Republica Americana, spunea Clemenceau, „a uitat prea repede ca ne-a spus ca Franta este garantia libertatii. Lasand nu numai Franta, dar toata Europa expusa la o noua reluare a armelor, istoria va spune ca America a intors prea curand spatele chemarii destinului. Ea a pierdut 50 000 de oameni, iar noi am avut un milion si jumatate de morti si mai mult de 700 000 de mutilati. Ea s-a imbogatit in mod miraculos si noi ii vom numara dolar cu dolar marcile pe care ni le datoreaza Germania cu titlu de reparatii.
Desolidarizarea provocata de americani ar putea sa ne aduca inca odata pe toti in Europa sau in Extremul Orient in situatii grele“.
Primii ani postbelici nu erau deloc linistiti. Aveau loc razboaie intre Polonia si Rusia Sovietica — in care Varsovia se bucura de sprijinul Frantei si Marii Britanii —, intre Turcia si Grecia, conflicte intre Anglia si Egipt, Spania si Maroc, dispute intre Iugoslavia si Italia,
ciocniri militare intre Japonia si Rusia in Siberia, ca si in America Latina etc.
Dar principalele probleme de securitate internationala se ridicau in Europa, unde aplicarea prevederilor tratatelor de pace se dovedea anevoiasa si deosebit de complexa.
In conceptul diplomatic al vremurilor secolului XX, componentele de securitate ale noii ordini mondiale se vor impleti in modul cel mai strans cu problema reparatilor, preocuparile privind controlul inarmarilor si dezarmarea, promovarea unor metode de solutionare pasnica a diferendelor internationale, tentativele de interzicere a razboiului agresiv si de definire a agresorului.
Deci, in incercarea de reparare a intereselor unor state remarcabile pe scena mondiala se repeta gresala.

Demn de mentinut, din acest studiu este ca in ambele situatii, nici vrajitoriile si nici stiintele oculte nu au putut detine motivatia reala a conflictelor sa poata face dovada utilitatii lor. Nu au reusit sa previna sau macar sa incerce sa faca cunoscuta problema de disputa a statelor. Nici acum au nu identificat o motivatie clara care sa corespunda motivatiei principiilor pentru care statele pornesc razboiaele. In ambele cazuri vieti omenesti au fost pierdute inutil. Suferinta oamenilor nu a insemnat nimic. Unii spun ca toate aceste distrugeri imense sunt fara de justificare si pentru mai mult sau mai putin pentru nimic. Eu spun ca ciclitatea naturala face ca omul sa fie cel consecvent in gresala pentru ca in locul tuturor acestor pierderi de fiecare data a aparut o noua generatie, cu aceeasi putere de lupta. Forta de a renaste.
Dar, sa lasam prezicatorile si lumea cu ale ei greseli si va propun sa urmarim adevaratele cutremure contemporane.

Tratatul constroversat de reconfirmarea frontierei cu R. Moldova

Autoritatile romanesti au semnat acest document fara tragere de inima intrucat reconfirmarea frontierei cu Basarabia trece in ochii lor drept o infrangere simbolica. Cu doar cateva luni in urma presedintele Traian Basescu sugera, foarte sigur pe sine, ca semnarea unui tratat de frontiera ar insemna renuntarea la Basarabia. El se adresa unor primari si consilieri locali din Republica Moldova reuniti cu omologii lor din Romania intr-o conferinta la Piatra Neamt:
.„Cine isi poate imagina, spunea atunci Traian Basescu, ca un sef al statului roman va semna un tratat prin care sa consfinteasca pactul Ribbentrop-Molotov? Numai o minte care nu intelege ce inseamna responsabilitatea sefului statului roman".
Romania nu va semna niciodata un tratat care sa redefineasca frontiera dintre Romania si Republica Moldova /.../ Romania este de acord sa semneze un acord care sa vizeze regimul frontierei /.../, pentru a aduce modul de trecere a frontierei in Romania si UE a cetatenilor moldoveni la standarde mult mai avantajoase pentru acestia", mai declara Basescu.
Apoi, in 2009 au fost promise peste 20.000 de cereri privind acordarea cetateniei romane cetatenilor din R. Moldova , in conditiile in care aceasta mai fusese deja acordata unui numar de 14.000 de moldoveni.
Pe urma acest act de baza a mai fost o data recunoscut in data 27 august 1991 odata cu declararea independentei statului Republica Moldova.
REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT SI DEMOCRATIC, LIBER SA-SI HOTARASCA PREZENTUL SI VIITORUL, FARA NICI UN AMESTEC DIN AFARA, IN CONFORMITATE CU IDEALURILE SI NAZUINTELE SFINTE ALE POPORULUI IN SPATIUL ISTORIC SI ETNIC AL DEVENIRII SALE NATIONALE.
In calitatea sa de STAT SUVERAN si INDEPENDENT, REPUBLICA MOLDOVA:
SOLICITA tuturor statelor si guvernelor lumii recunoasterea independentei sale, astfel cum a fost proclamata de Parlamentul liber ales al Republicii, si isi exprima dorinta de a stabili relatii politice, economice, culturale si in alte domenii de interes comun cu tarile europene, cu toate statele lumii, fiind gata sa procedeze la stabilirea de relatii diplomatice cu acestea, potrivit normelor de drept international si practicii existente in lume in aceasta materie...
Ce-i drept presedintele Traian Basescu nu a semnat acest document, delegandu-l pe ministrul de externe, Teodor Baconschi, care declara insa la randul sau cu putin timp in urma ca acest tratat nu este o prioritate a diplomatiei romanesti.
Refuzul public al lui Basescu de a semna Acordul privind granitele a fost criticat si considerat "antimoldovenesc" Republica Moldova.
Unii politologi exprimau ingrijorari cum , refuzul Bucurestiului de a semna mult discutatul document lasa loc temerilor privind dorinta ascunsa a Romaniei de a "acapara" Republica Moldova. Administratia de la bucuresti a cedat insa in scurt timp si a cunoscut intre timp o schimbare semnificativa de conduita, mai ales in urma demersurilor europene, a admis ca un necesar unui document care sa elimine incertitudinile de la frontiera sa rasariteana.
Ministrul Teodor Baconschi a facut o declaratie cat se poate de semnificativa privind rolul implicarii europene: „Sunt convins - a spus ministrul - ca declaratiile de ferma incurajare formulate de catre presedintele Comisiei Europene, domnul Barroso, nu pot decat sa ne inspire in continuare pentru ca relatia bilaterala (dintre Romania si Republica Moldova) sa intre in mod ireversibil in aceasta logica europeana”. De altfel primul ministru al Republicii Moldova, Vlad Filat, care facuse tot timpul o opozitie discreta la politica regionala a presedintelui Traian Basescu, a tinut sa sublinieze contributia UE in rezolvarea acestei probleme: „acest document este semnat, evident, intr-un context european si urmeaza sa aduca reglementari europene". Vocea premierului de la Chisinau a sunat poate nefamiliar, deoarece in dezbaterea publica din Romania a lipsit mereu punctul de vedere al politicienilor necomunisti si proeuropeni, care s-au exprimat de fiecare data pentru reglementarea stricta a frontierelor si, in cele din urma, pentru garantia completa a unui parcurs politic distinct.
E poate lucrul cel mai greu de asimilat aici la Bucuresti, unde s-a acreditat in mod gresit ideea ca identitatea politica moldoveneasca ar fi ideologia exclusiva a comunistilor promoscoviti.

Bilantul intermediar al reformei pietelor financiare

Doi ani dupa primul summit monetar mondial G20, desfasurat la Washington, liderii celor 20 de state cele mai influente din lume se reunesc pentru a cincea oara in aceasta formatie, la Seoul, in 11 si 12 noiembrie 2010.
Grupul G20 este un forum puternic, reprezentand doua treimi din populatia mondiala, 90% din puterea economica globala si patru cincimi din volumul comercial mondial. in acelasi timp, grupul G20 este o celula de criza, creata inca in 1999 la nivelul ministrilor de finante, in reactie la crizele financiare care tocmai zdruncinasera Asia, Brazilia si Rusia.
In toamna anului 2008 s-a produs apoi colapsul bancii Lehman care a declansat o criza financiara globala. In urma cu aproape doi ani au fost adoptate la Washington o serie de masuri pentru a preintampina in viitor repetarea unui asemenea dezastru.
Daca la acel moment au fost lasate deoparte egoismele nationale, in prezent nu pare sa mai tina nimeni cont de principiile solidaritatii, se teme seful Fondului Monetar international, Dominique Strauss-Kahn:
"Din punctul meu de vedere, una din principalele consecinte ale acestei crize este revelatia faptului ca trebuie sa colaboram. Este vorba de o calitate noua a cooperarii economice globale, care nu a existat pana acum. Vointa de a accede la acest nivel s-a resimtit puternic la Londra, Pittsburgh si Toronto. Dar, trebuie sa spun, de asemenea, ca acest sentiment, chiar daca nu a disparut complet, totusi s-a atenuat sensibil. Or, aceasta este adevarata amenintare, pentru ca fiecare trebuie sa ia aminte ca pentru o criza globala nu pot exista solutii nationale. Intr-o lume globalizata nu se poate descurca nimeni pe cont propriu".
Desi toti participantii la summit sunt pe deplin constienti de acest lucru, in final fiecare intampina dificultati cand e vorba de a obtine aprobarea reformei financiare in propriul parlament.
Nici cancelarul federal Angela Merkel nu este multumita cu adevarat de rezultatele obtinute:
"In privinta participarii sectorului financiar la acoperirea costurilor crizei, guvernul de la Berlin si-ar fi putut imagina mai mult decat atat".
Germania a implementat intr-adevar o cotizatie a institutelor bancare. acest instrument al unei taxe globale a pietelor financiare nu a putut fi insa impus la nivelul G20. Nu doar Germania, ci intreaga UE a realizat cateva progrese notabile in ultimii doi ani: supravegherea pietelor financiare a fost ameliorata sensibil, produsele financiare riscante pot fi chiar interzise in anumite cazuri, iar agentiile de rating si asa-numitele fonduri Hedge sunt supravegheate cu severitate.
Cu toate acestea, seful Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, priveste cu scepticism spre Seoul:
"Summitul are loc intr-un moment critic. Va fi un test daca grupul G20 va reusi sa coordoneze masurile necesare economiei mondiale. Trebuie sa actionam in continuare in comun, in mod cooperant. Asta inseamna sa acceptam faptul ca dezechilibrele globale sunt un motiv de ingrijorare pentru fiecare dintre noi si ca toate marile economii din lume trebuie sa-si aduca aportul la gasirea unei solutii".
Presedintele Comisiei Europene atrage astfel atentia asupra faptului ca, in ciuda tuturor promisiunilor de a nu mai permite protectionismul, cele mai influente 20 de state ale lumii sunt departe de un consens real in aceasta privinta. Prioritatea primordiala a fiecarui stat in parte este consolidarea propriei economii. Dezechilebrele rezultate de aici pot genera oricand o noua criza. in bilanturile comerciale ale tarilor, adica in raportul dintre import si export, se ascunde un rezervor imens de conflicte. Dat fiind faptul ca aceste bilanturi exprima competitivitatea economiilor nationale, ele intra sub incidenta interventiilor statului, in vederea deprecierii monedelor nationale si a sporirii, in consecinta, a propriilor avantaje comerciale. China si SUA sunt primele tari care s-au avantat in acest razboi monetar, strans urmate de Coreea de Sud, Japonia si Brazilia.
O competitie periculoasa care, cu siguranta, nu se va incheia la Seoul.
Franta, care va prezida summitul G20 in Coreea de Sud, a plasat problema schimburilor monetare in fruntea agendei. Cel mai important aspect al reuniunii la varf va fi insa altul, anume, de a demonstra si in momentul de fata o autentica solidaritate.

Presedintele Siriei, in vizita in Romania

Presedintele Siriei, Bashar Al-Assad, se va afla, incepand de miercuri, intr-o vizita oficiala de doua zile in Romania, la invitatia omologului sau, Traian Basescu, anunta Agerpres. Potrivit Administratiei Prezidentiale, vizita la Bucuresti vine in contextul aniversarii a 55 de ani de la stabilirea relatiilor diplomatice intre cele doua tari si in continuarea vizitei oficiale pe care seful statului roman a efectuat-o la Damasc, in octombrie 2008.
Cu ocazia vizitei, presedintele Bashar Al-Assad va avea convorbiri oficiale cu seful statului roman, cu primul-ministru si cu presedintii Senatului si Camerei Deputatilor de la Bucuresti. in cadrul convorbirilor la nivel inalt, vor fi abordate atat teme ale agendei bilaterale, cat si dosarele specifice Orientului Mijlociu, a precizat Administratia Prezidentiala. Conform agentiei oficiale siriene, SANA, liderul de la Damasc va mai fi insotit in Romania de o delegatie compusa din ministrul de externe, Walid al-Moallem, consilierul prezidential pe politica si media Bouthaina Shaaban, ministrul economiei si comertului, Lamia Assi.
Directorul Serviciului Roman de informatii, George Cristian Maior, afirma, sambata trecuta, intr-o emisiune la TVR 1, ca vizita presedintelui Siriei, Bashar al-Assad, are o importanta strategica si politica, el sustinand ca vor fi semnate, cu acest prilej, acorduri bilaterale juridice, inclusiv la nivel de extradare.

Presedintele Rusiei, Dmitri Medvedev,cere reluarea dialogului dintre cele doua Corei

Rusia si Coreea de Sud au apreciat pozitiv actiunile intreprinse pâna acum de G20 in vederea iesirii din criza economica globala, dar au precizat ca mai sunt multe de facut in special in ceea ce priveste reglementarea functionarii sectorului financiar si combaterea protectionismului. Presedintele rus Dmitri Medvedev s-a intâlnit la Seul cu omologul sau sud-coreean, Lee Myung-bak, pe marginea summitului G20 care va avea loc in capitala sud-coreeana. Liderul rus a cerut cu aceasta ocazie reluarea dialogului dintre cele doua Corei, subliniind ca tensiunile sporite din Peninsula Coreeana afecteaza negativ stabilitatea regiunii.


Dr.Darius Stan


Coloana Infinitului

Persoane interesate

Romania intre mit si adevar. Ajuta-ne sa te identificam Romania!

Ca multe alte lucruri în aceasta tara, dezbaterile în jurul conceptului de imagine de tara, cat si implementarea solutiilor gasite au fost în principal tratate superficial pe un plan secund.
Migrand de la zona plina de patriotism, inainte de 1989, in care mitul romanului apreciat ca fiind extraordinar in tot si toate a fost distrus odata cu deschiderea frontierelor si circulatia romanilor in afara granitelor. Pentru cel putin o perioda de timp in fata prietenilor din afara granitelor, imaginea cetateanului roman, ramane a unui cetatean dintr-o tara necunoscuta, despre care mitul american afirma ca este patria lui Dracula.
Altfel spus, imaginea actuala a Romaniei nu este atractiva pentru turisti sentimentul creat fiind negativ, exprima nesiguranta si poate chiar pericol.
Si descoperim acum, in plina epoca a globalizarii, ca avem nevoie de propria noastra identitate in cadrul acestui spatiu imens creat de deschiderea granitelor deoarece nu mai putem trai sau gandi doar in zona delimitata initial a teritoriului romanesc.
Pe de alta parte, intalnirea cu ceilalti semeni din alte state, oricare ar fi acestea, va începe de la imaginea stereotip asociind personajul interlocutor cu imaginea descrisa de catre ceilalti din zona acestuia de influenta.
În aceast comportament se vor decupa atat stereotipurile din care este formata imaginea prezenta a culturii romane în viziunea unor straini, dar si premisele necesare azi pentru a depasi aceste imagini si de a proclama o identitate demna de incredere.
Situatia este cu atat mai interesanta cu cat aceste stereotipuri sunt rezultatul imaginii pe care noi, ca indivizi sau exponenti ai unei natiuni, o prezentam în fata celor pe care ii intalnim.
Este imperios necesar sa identificam si sa reusim sa promovam o noua imagine - un nou “simbol indicador” pentru Romania.
In ultimile incercari nu s-a gasit un element pur romanesc definitoriu. Imaginea tarii noastre nu a fost asociata cu nici un simbol anume. Nici sarmalele si nici mamaliga nu sunt un simbol pentru Romania, asa cum vedem maslinele ca simbol al Greciei sau gulashul un indiciu clar pentru Ungaria. Nu s-a gasit nici vreun monument care sa aiba o rezonanta la fel de puternica pentru cetatenii altor tari precum Turnul din Pisa - Italia, Turnul Eiffel - Franta sau Big Ben-ul din Londra.
Putem descrie Romania ca un pamant aflat in mijlocul confluentelor civilizatiilor, ca o insula aflata intr-un imens ocean in care dimensiunile spatiului si timpului cuprind toate valurile de cultura ale imperiilor. Iar acest pamant a ramas neclintit zi dupa zi, an dupa an, secol dupa secol.
Tinut vegheat de cetatea Corvinilor, cu triumfatoarea-i intrare prin “Poarta Sarutului “ si poate cea mai simbolica imagine pentru Romania, precum o stea calauzitoare, un semn al recunostintei infinite pentru ospitalitatea acestui popor –Coloana Infinitului.
Apoi sa ne indreptam atentia catre puritatea obiceiurilor acestui popor. O mostrã de autenticitate, o creatie populara unica, Cimitirul vesel de la Sapanta aduce in amintire obiceiurile dacilor, ritualul de înmormântare ce are ca scop unic redarea sperantei in viata de apoi. Caci ce este sacru nu este si trist, la fel cum mormintele nu tin de moarte, ci de renastere.
La fel de important in viata de zi cu zi a oamenilor este cantecul specific, dandu-le acestora posibilitatea de a-si manifesta trairile prin intermediul muzicii, cantecul devenind astfel parte din ritualuri. Venirea sau nasterea unui nou membru al comunitatii, plecarea temporara sau definitiva a unui membru din popor, intampinarea unui anotimp, cu precadere, primavara, simbol al renasterii si revigorarii naturii, strangerea recoltei sau orice alte evenimente au fost prilej de bucurie sau de alinare a sufletului si mereu exprimate muzical. Si apoi cantecele specifice care incearca sa creeze idealuri pentru oamenii simpli si saraci, scotand in evidenta trasaturile demne de lauda ale unor eroi……
Despre marile imperii s-a scris si s-au dezbatut astfel de teme in toatã lumea. Atlase geografice, filme documentare sau artistice, toate vorbesc despre aceste civilizatii megalitice, misterioase, autoare ale unor realizãri tehnice si stiintifice care ne mirã si astãzi.
Insa de partea cealalta nu gasim decat o vaga umbra istorica a ceea ce a insemnat “cel mai numeros popor dupa indieni” dupa scrierea lui Herodot .
Dacã ai ajunge în Egipt nu ai putea intelege cum au fost construite piramidele la fel cum nu ai reusi sã descifrezi în laborator compozitia artistica a picturilor de la Voronet, mostenire artistica de pret a poporului nostru.
La fel cum nu s-a inteles din istorie de ce imparatul Traian a considerat necesar sa precizeze multitudinea bogatiilor ce "nu pot fi transportate in Roma".
Am putea spune ca cel ce crede ca are solutia teoretica a acestor enigme trebuie sã parcurga mii de kilometri pentru a descoperi ca fiecare popor este minunat in felul sau si fiecare civilizatie are valoarea sa pe scena mondiala ce trebuie promovata de cei ce traiesc, graiesc si simt pentru acel loc.

Pentru aceasta suntem onorati sa va alaturati noua si sa dezbatem acesta tema in viziunea dumneavoasta. Fiecare dintre noi poate contribui la identificarea si crearea unui simbol reprezentativ pentru Romania si pentru romani oriunde s-ar afla acestia!

Scris de Darius Stan

Nicolae Titulescu -Gandire diplomatică, europeană şi mondială.