miercuri, 23 iulie 2008

Se schimba preferintele profesionale ale tinerei generatii din România?

Se schimba preferintele profesionale ale tinerei generatii din România? Statisticile spun ca da. Dar aceasta schimbare, aduce cu sine si vestea transformarii mai profunde a aspiratiilor generatiei 2000.

Articol scris de Vlad Mixich DDW
Poarta costume negre si serviete elegante de piele. Când trec pe strada lasa în urma un parfum fin si doua-trei babe, care casca mirate ochii dupa handsfree-ul din ureche. Sunt ei, tinerii care lucreaza în râvnitele birouri ale companiilor multinationale. Au trezit invidii si vise în întreaga generatie 2000 a României. Dar se pare ca astazi…moda lor a trecut!
 
Surprize statistice
 
Un recent studiu efectuat de Bank Austria dezvaluie faptul ca doar 19% dintre tinerii români îsi mai doresc sa lucreze într-o companie multinationala, în timp ce 34% ar prefera o firma autohtona. Rezultatul este oarecum surprinzator pentru România, tara în care modelul tânarului angajat în cadrul unui concern international a facut furori. Se pare însa ca mentalitatile tinerei generatii evolueaza mai repede decât perceptia în rândul populatiei generale.
 
Afara e vopsit gardul…
 
Care sunt facilitatile oferite de o slujba la multinationala, sau un „job” ca sa folosim limbajul de…  „specialitate”, ne spune Andreea, o tânara isteata de 26 de ani: „Pentru mine din start exista avantajul posibilitatii de a calatori. Adica experientele culturale care apar cu ocazia oricarui training sau conferinte. Pentru mine asta ar conta foarte foarte mult”. Andreea este o „wannabe”, ca sa folosim acelasi idiom. Nu a lucrat înca pentru o multinationala, si prin urmare poate visa frumos:  „În conditiile în care ti-ai ales un domeniu pe care vrei sa lucrezi, care îti place foarte mult si în care vrei sa aplici cât mai bine tot ce ai învatat, într-o multinationala ai ocazia sa faci asa ceva pentru ca sunt deja dezvoltate anumite proceduri”.
 
 
...înauntru leopardul!
 
Dar pentru cei care sunt deja acolo, în birourile cu „target-uri” de îndeplinit, fericirea se coloreaza în alte nuante. Laura, 24 de ani, are deja vechime si un salariu multumitor. Şi totusi: „Mie ideea de multinationala nu îmi mai surâde. Sunt foarte multi tineri care cauta experienta unei multinationale. Acum nu stiu daca pentru o cariera de lunga durata sau doar asa cum am gândit-o eu, sa extrag ceea ce aveam nevoie pentru experienta mea. O alternativa ar fi pentru mine un alt job, care sa ma implice altfel, care sa conteze pentru mine. Sa simt ca în momentul în care am plecat de la serviciu nu am facut o munca de rutina, ci ca a însemnat ceva pentru mine”.
 
Fericirea nu are nevoie de brand
 
Desi termenele limita sunt presante iar programul de multe ori nemilos, pentru multi dintre tinerii în costume negre cel mai mare dezavantaj pare a fi dizolvarea sensului personal în cadrul marii masinarii corporatiste. Iosif are 26 de ani si, dupa trei ani petrecuti în biroul unei multinationale, si-a dat demisia deschizându-si o afacere personala. Vorbeste fara ocolisuri: „Toate avantajele unei multinationale desfiinteaza practic personalitatea individuala. Acolo nu mai esti tu si nu mai poti sa te remarci prin tine. Esti echivalentul unui sclav care ridica o piramida; nimeni nu stie ca Ion cel negru a ridicat piramida.”
 
Pentru tinerii anilor 2000, maturizarea a venit mult mai repede decât pentru parintii lor. Fiind mai cosmopolita, generatia care îsi aduce înca aminte de gumele Turbo a resimtit din plin socul stralucirii consumeriste a universului capitalist. E acel univers în care pâna si iubirea se cumpara cu bancnote. Iar o slujba într-o companie multinationala ofera un portofel plin, dar si încrederea în sine nutrita de prestanta marelui brand. Amândoua sunt vehiculele care te duc spre acel tip de „fericire în rate” atât de caracteristic vremurilor noastre.  
 
Astazi însa, la aproape un deceniu de la explozia maniei consumului în România, o parte dintre tinerii acestei generatii redescopera paradisul pierdut al libertatii, în care tineretea îsi este siesi suficienta, iar fericirea nu are nevoie de nici un brand. Poate nu va vine sa credeti…dar o spun statisticile.

Publicat de Destainuiri ale prezentului la 04:06 0 comentarii

Etichete:

Abonați-vă la: Postări (Atom)

Coloana Infinitului

Persoane interesate

Romania intre mit si adevar. Ajuta-ne sa te identificam Romania!

Ca multe alte lucruri în aceasta tara, dezbaterile în jurul conceptului de imagine de tara, cat si implementarea solutiilor gasite au fost în principal tratate superficial pe un plan secund.
Migrand de la zona plina de patriotism, inainte de 1989, in care mitul romanului apreciat ca fiind extraordinar in tot si toate a fost distrus odata cu deschiderea frontierelor si circulatia romanilor in afara granitelor. Pentru cel putin o perioda de timp in fata prietenilor din afara granitelor, imaginea cetateanului roman, ramane a unui cetatean dintr-o tara necunoscuta, despre care mitul american afirma ca este patria lui Dracula.
Altfel spus, imaginea actuala a Romaniei nu este atractiva pentru turisti sentimentul creat fiind negativ, exprima nesiguranta si poate chiar pericol.
Si descoperim acum, in plina epoca a globalizarii, ca avem nevoie de propria noastra identitate in cadrul acestui spatiu imens creat de deschiderea granitelor deoarece nu mai putem trai sau gandi doar in zona delimitata initial a teritoriului romanesc.
Pe de alta parte, intalnirea cu ceilalti semeni din alte state, oricare ar fi acestea, va începe de la imaginea stereotip asociind personajul interlocutor cu imaginea descrisa de catre ceilalti din zona acestuia de influenta.
În aceast comportament se vor decupa atat stereotipurile din care este formata imaginea prezenta a culturii romane în viziunea unor straini, dar si premisele necesare azi pentru a depasi aceste imagini si de a proclama o identitate demna de incredere.
Situatia este cu atat mai interesanta cu cat aceste stereotipuri sunt rezultatul imaginii pe care noi, ca indivizi sau exponenti ai unei natiuni, o prezentam în fata celor pe care ii intalnim.
Este imperios necesar sa identificam si sa reusim sa promovam o noua imagine - un nou “simbol indicador” pentru Romania.
In ultimile incercari nu s-a gasit un element pur romanesc definitoriu. Imaginea tarii noastre nu a fost asociata cu nici un simbol anume. Nici sarmalele si nici mamaliga nu sunt un simbol pentru Romania, asa cum vedem maslinele ca simbol al Greciei sau gulashul un indiciu clar pentru Ungaria. Nu s-a gasit nici vreun monument care sa aiba o rezonanta la fel de puternica pentru cetatenii altor tari precum Turnul din Pisa - Italia, Turnul Eiffel - Franta sau Big Ben-ul din Londra.
Putem descrie Romania ca un pamant aflat in mijlocul confluentelor civilizatiilor, ca o insula aflata intr-un imens ocean in care dimensiunile spatiului si timpului cuprind toate valurile de cultura ale imperiilor. Iar acest pamant a ramas neclintit zi dupa zi, an dupa an, secol dupa secol.
Tinut vegheat de cetatea Corvinilor, cu triumfatoarea-i intrare prin “Poarta Sarutului “ si poate cea mai simbolica imagine pentru Romania, precum o stea calauzitoare, un semn al recunostintei infinite pentru ospitalitatea acestui popor –Coloana Infinitului.
Apoi sa ne indreptam atentia catre puritatea obiceiurilor acestui popor. O mostrã de autenticitate, o creatie populara unica, Cimitirul vesel de la Sapanta aduce in amintire obiceiurile dacilor, ritualul de înmormântare ce are ca scop unic redarea sperantei in viata de apoi. Caci ce este sacru nu este si trist, la fel cum mormintele nu tin de moarte, ci de renastere.
La fel de important in viata de zi cu zi a oamenilor este cantecul specific, dandu-le acestora posibilitatea de a-si manifesta trairile prin intermediul muzicii, cantecul devenind astfel parte din ritualuri. Venirea sau nasterea unui nou membru al comunitatii, plecarea temporara sau definitiva a unui membru din popor, intampinarea unui anotimp, cu precadere, primavara, simbol al renasterii si revigorarii naturii, strangerea recoltei sau orice alte evenimente au fost prilej de bucurie sau de alinare a sufletului si mereu exprimate muzical. Si apoi cantecele specifice care incearca sa creeze idealuri pentru oamenii simpli si saraci, scotand in evidenta trasaturile demne de lauda ale unor eroi……
Despre marile imperii s-a scris si s-au dezbatut astfel de teme in toatã lumea. Atlase geografice, filme documentare sau artistice, toate vorbesc despre aceste civilizatii megalitice, misterioase, autoare ale unor realizãri tehnice si stiintifice care ne mirã si astãzi.
Insa de partea cealalta nu gasim decat o vaga umbra istorica a ceea ce a insemnat “cel mai numeros popor dupa indieni” dupa scrierea lui Herodot .
Dacã ai ajunge în Egipt nu ai putea intelege cum au fost construite piramidele la fel cum nu ai reusi sã descifrezi în laborator compozitia artistica a picturilor de la Voronet, mostenire artistica de pret a poporului nostru.
La fel cum nu s-a inteles din istorie de ce imparatul Traian a considerat necesar sa precizeze multitudinea bogatiilor ce "nu pot fi transportate in Roma".
Am putea spune ca cel ce crede ca are solutia teoretica a acestor enigme trebuie sã parcurga mii de kilometri pentru a descoperi ca fiecare popor este minunat in felul sau si fiecare civilizatie are valoarea sa pe scena mondiala ce trebuie promovata de cei ce traiesc, graiesc si simt pentru acel loc.

Pentru aceasta suntem onorati sa va alaturati noua si sa dezbatem acesta tema in viziunea dumneavoasta. Fiecare dintre noi poate contribui la identificarea si crearea unui simbol reprezentativ pentru Romania si pentru romani oriunde s-ar afla acestia!

Scris de Darius Stan

Nicolae Titulescu -Gandire diplomatică, europeană şi mondială.