Provocari ascunse sub prezentarea scuzelor

*** Harta vizualizari destainuirialeprezentului.blogspot.com


Scuze peste scuze. Scuze pentru raiduri aeriene în urma carora mor civili. Ce mai conteaza suveranitatea altui stat in zilele noastre ?
Ajunge sa invoci vesnica amenintare a terorismului si poti sa ataci un alt stat, comenteaza ABC News. Nu este nimic rau in a elimina terorismul, insa ce ne vom face cand invocarea acestuia se va face doar de fatada?
Cu ceva timp in urma scriam un articol , pe acelasi subiect, pentru un reputabil cotidian din Canada. Acest articol vine sa explice cea ce inseamna diferenta recunoasterii dreptului international.
Razboiul si scuzele
Cu toti avem doar de suferit din acest joc si acest lucru doar pentru ca intreaga omenire sa poate avea o noua carte a groazei pentru generatiile urmaroare.

1. Timp de 60 de ani, Israelul a persecutat poporul palestinian cu impunitate în ciuda interventiilor, rezolutiilor repetate ale Organizatiei Natiunilor Unite si a Consiliului de Securitate din cadru Organizatiei Natiunilor Unite. acest lucru a existat in ciuda rezolutiilor sau dispozitiilor date de Curtea Internationala de Justitie, de Drept International sau a sesizarilor facute de Drepturile Omului .

2. Pe parcursul anilor, Israelul a fost proclamat în sine o victima, o victima care a crescut din ce in ce mai bogata, mai puternica si mai violenta, în timp ce palestinienii au fost abuzatii, saracitii, imprastiati si ucisi.
O tactica a statului Israel a fost aplicata prin toate punctele de ani de zile si a fost menita si organizata pentru a impiedica crearea unui stat Palestinian, prin orice mijloace, de ai lasa sa se dezvolte prin promovarea intereselor lor.
Constatam astazi faptul ca, este extrem de eficienta aceasta tactica pentru a dobandi, acapara, beneficiile statului vecin. Prin politica dusa de acest stat din ultimii ani, Israelul a atacat himere ale terorismului international cu scopul de a subjuga, sugruma dezvoltarea statului Palestinian sau a veciniilor acestuia.

3. La inceput au atacat ducand razboiul impotriva fractiunilor Fatah. acum atacurile sunt asupra gruparii Hamas. Dar nu exista decat un singur popor Palestinian si acela acum sufera. Sufera pentru ca influenta Israelienilor sa poata exista. Un poporul palestinian ce nu poate exista aservit, lipsit de valorile sale proprii ce il poate coordona, un popor ce se doreste a fi format din un singur palestinian.
acesta a fost principiul calauzitor al politici statului Israel. Politica Israelului a fost întotdeauna de a distruge posibilitatea existentei statului Palestinian in care a vazut un potential inamic vecin ce poate creste la acelasi calibru si care poate dezvolta si discuta eventual de pe aceeasi pozitie.

4. “Israelul nu a existat niciodata intr-un acord cu forte externe, de stabilire a dreptului sau de a-si apara cetatenii sai”, a declarat Olmert într-o declaratie emisa de catre Primul Ministru al Oficiului de Securitate de la Cabinetul de discutii UNSC, privind rezolutia de incetarea ostilitatilor in zona.
In replica putem raspunde in conformitate cu cele constatate de intreaga comunitate internationala.
Acest razboi de aparare prin utilizarea unilaterala a fortei nu face altceva decat sa ingrozeasca constiinta omenirii. Nimeni nu va avea decat de suferit din acest joc si intreaga omenire va avea o noua carte a groazei din care generatiile urmaroare vor invata. Si acest lucru este posibil doar pentru ca statele nu au sentimente si numai interese.

5. Trebuie avut in vedere faptul ca viata unui palestinian are aceeasi valoare ca viata unui israelian, iar calea dialogului poate decide daca exista o fractiune Fatah, Hamas sau Hezbolah care a gresit redeschizand conflictul cu Israel.
Totodata se poate afirma ca, reactia masiva a Israelului, este total disproportionata dar si mai greu de controlat. Dovada lipsei de control consta in actiunile bambardamentelor din data 15. ian. 2009 in care au fost lansate tiruri asupra Cartierului General al ONU din Gaza precum si asupra unor imobile civile, care adãposteau între altele redacþii ale agenþiilor de presa.
Trebuie amintit, ca aceste actiuni militare nu conduc la o pace durabila în regiune.
Omorarea si ranirea civililor la aceasta scara nu face decat sa consolideze actele agresiune si sa-i împinga pe oamenii din Gaza spre extremism si de a trai sub logica disperata a razbunarii . Deznodamantul acestei confruntarii este greu de anticipat in astfel de conditii, cand nimeni nu pare sa mai asculte vocea comunitatii internationale, fiind concentrati doar pentru distrugerea adversarului.

6.Atacurile SUA din 26 octombrie 2008 anuntau intentiile .
Fortele aeriene SUA au lansat un atac militar de pe teritoriul sirian, care a ucis opt persoane pe 26 octombrie 2008.
In conformitate cu declaratiile oficialilor sirieni si a martorilor, patru elicoptere americane patruns opt kilometri pe teritoriul sirian si orientate o cladire din satul al-Sukkariya în zona Albu Kamal în apropierea frontierei cu Irakul. Cunoscuta fiind prezenta lor de la invazia americana din Irak, fortele aviatice americane, ocazional, au depasit spatiul aerian destinat si au trecut granita pentru a vana suspecti luptatori straini. aceasta expeditie este cunoscuta ca fiind prima operatiune neanuntata pe teritoriul sirian, soldata cu victime in randul populatiei.
În timp ce la Casa alba nu a publicat o declaratie oficiala în legatura cu presupusul raid, oficialii americani au confirmat atacul si au spus ca obiectivul a fost un lider al-Qaeda, care facilita intrarea de luptatori straini în Irak. Statele Unite motivand libera circulatie a luptatorilor straini din Irak ce tranziteaza Siria, ce a fost mult timp o baza de disputa între Statele Unite si în Siria, au acuzat Siria pentru faptul ca nu îsi exercita suficient controlul asupra zonei de frontiera si miojlocesc trecerea luptatorilor straini in si din Irak. Oficialii Sirieni, pe de alta parte, au raspuns acestor afirmatii prin a asigura comunitatea internationala afirmand faptul ca un sistem eficient de control nu poate fi intretinut doar de catre SUA, si doar asigurandu-se de asistenta tehnica si cooperare cu unitatile de securitate irakiene.
In încercarea SUA de a legitima actele sale agresive, prin introducerea in gandirea lumii, ce este binele mondial, si anume prin lupta împotriva terorismului, în realitate, multi oameni îsi pierd viata fara de sens .

7. O gresala a comunitatii internationale. Un precedent format al incalcarii dreptului international de catre cei puternici in defavoarea celorlalte natiuni.
In dreptul international, dreptul de a utiliza de forta este exprimat intr-un sens foarte clar si punctual, dar si acceptat doar in situatii extraordinare. Carta ONU, care a fost adoptata cu scopul de a stabili principiile de baza de drept international, dar si conventiile ce urmau sa vina in suportul reglementarii drepturilor si obligatiilor statelor adreseaza si constitue, pentru a mentine pacea si securitatea internationala, un model atat de orientare pentru statele membre si pentru statele nemembre. Obligatiile respectarii acestor principii decurg din statutul statului ca subiect de drept, cat si prin drepturile si obligatiile ce revin statelor prin Conventia de la Montevideo din anul 1933.
In conformitate cu Carta ONU, articolul 2 alineatul (4), “Toti membrii trebuie sa se abtina, în relatiile lor internationale de la amenintarea sau folosirea fortei împotriva integritatii teritoriale sau a independentei politice a oricarui stat, sau în orice alt mod incompatibil cu scopul Unite Natiunilor. “astfel, articolul nu doar interzice utilizarea fortei împotriva unui alt membre” integritatea teritoriala, dar si interdictii de amenintare cu folosirea fortei. În acest context, existenta unei amenintari de utilizare a fortei este acceptat în cazul în care un membru declara ca nu va recurge la forta în cazul în care alt stat nu este în conformitate cu cerintele sale. Consiliul de Securitate al ONU este abilitata sa stabileasca daca un act care constituie o amenintare de forta.
Prima exceptie de la utilizarea fortei interdictie este prevazuta la articolele 39-51 din Carta ONU.
In conformitate cu articolul 39, “Consiliul de Securitate va determina existenta orice amenintare la adresa pacii, o încalcare a pacii, sau un act de agresiune si va face recomandari, sau a decide ce masuri vor fi luate în conformitate cu articolul 41 si 42 la mentinerea sau restabilirea pacii si securitatii internationale. “In timp ce masurile avute în vedere la articolul 41 implica non-militare de sanctiuni, în conformitate cu articolul 42, Consiliul de Securitate pot lua militare sanctiuni” pentru a pastra sau restabili pacea si securitatea internationala. “aceste masuri pot duce la blocarea si alte operatiuni de aer, pe mare sau în teren forte de membri ai ONU. aceasta masura va permite statelor membre de a utiliza un colectiv armate vigoare. Cea de-a doua exceptie importanta de utilizare a fortei interdictie este “auto-aparare”, care este reglementata în conformitate cu Carta ONU, articolul 51. aceasta masura prevede agresati de stat de a raspunde în mod proportional la apasarea amenintare imediata si daca nu exista o solutie alternativa. În cazul în care un stat de interes national, cum ar fi integritatea teritoriala este atacat, el poate folosi forta pentru a evita acest pericol.
In concluzie, un stat nu poate interveni într-un alt stat pe teritoriul sau, fara consimtamantul si sau fara o Rezolutia Consiliului de Securitate al ONU. altfel, aceasta încalcare poate duce la o reactie de auto-aparare a atacat de stat. Inerent acest drept este o consecinta naturala a statelor “suveranitatea nationala de drepturi.
O astfel de interventie, indiferent de ratiune, este acceptata ca un act de agresiune. Nu conteaza cat de puternice sunt motivele unor state, in respectarea dreptului international, lupta este ilegala în cazul în care este condusa de incalcare a legii.

***

Protestele violente izbucnite în urma arderii Coranului de catre mai multi soldati americani s-au soldat cu proteste sangeroase.
Scuze peste scuze. Scuze pentru raiduri aeriene în urma carora mor civili. Scuze pentru soldati care urineaza razand pe cadavre si care taie un deget al inamicilor omorati pe care-l arata ca pe un trofeu. Pentru soldati care ard cartea sfanta a musulmanilor, Coranul. Cam de cate ori mai vor sa se scuze politicienii si generalii occidentali în fata poporului afgan? Si cate din aceste scuze ajung, de fapt, la urechile poporului?
Interventia militara din Afganistan este în desfasurare deja de 11 ani. De-a lungul acestor ani, NATO, care coordoneaza trupele aflate în teatrul de razboi, a subliniat de nenumarate ori ca Alianta îsi doreste sa castige "mintile si inimile" afganilor. Oricarui responsabil NATO îi este clar ca fara sustinerea oamenilor de rand, nu se poate vorbi despre pace sau reconstructie, indiferent de durata misiunii soldatilor occidentali în Afganistan si de numarul întaririlor pe care acestia le vor primi.
Militarii ar trebui sa stie ca Afganistanul este o tara foarte conservatoare si profund religioasa în care trebuie sa actioneze cu mare bagare de seama. Ar trebui sa stie ca afganii traiesc în razboi si violenta de peste 30 de ani. Or, acest lucru lasa urme, sadeste neîncredere în oameni si consolideaza credinta, religia conferindu-le rezistenta necesara.
Acestea sunt lucrurile pe care trupele vestice ar trebui sa le stie despre oamenii pe care ar trebui sa îi apere. Si totusi, deseori se fac greseli si apar neîntelegeri culturale si religioase, iar regulile misiunii militare în Afganistan sunt încalcate.
Chiar daca este vorba despre o minoritate în randurile celor 130 000 de soldati din peste 50 de natiuni, oile negre din randurile acestora distrug încrederea în misiunea occidentala în Afganistan si ofera populatiei motive sa creada ca trupele internationale, care se afla în regiune în baza unui mandat ONU, nu sunt altceva decat forte de ocupatie.
Recentul scandal aparut la baza militara americana din Bagram, la nord de Kabul, arata înca o data ca mai ales militarii americani comit greseli nepermise. S-ar putea însa usor argumenta ca Statele Unite au si cel mai mare numar de soldati comasati în Afganistan, însa aceasta abordare ar fi superficiala în contextul dat. Un context în care atentia trebuie îndreptata în directia educarii si pregatirii fortelor armate americane.
Generalul american John Allen, comandantul trupelor NATO din Afganistan, a anuntat ca toti militarii vor fi trimisi în scurt timp la un curs "cultural-religios". Cu alte cuvinte, orice soldat trebuie sa stie ca arderea Coranului este vazuta ca un pacat de catre orice musulman.
Exista îndoieli masive ca ascunderea scandalului recent sub pres este o solutie potrivita în situatia data. Foarte probabil, si mai multi afgani vor începe sa se îndoiasca de intentiile occidentale, ceea ce va da apa la moara extremistilor religiosi precum talibanii.
Cei cativa soldati americani care din prostie si nestiinta au aruncat în cuptoarele de ardere a gunoiului cartea sfanta a musulmanilor, au largit si mai mult haul dintre trupe si poporul afgan. Poate ca multe greseli si carente de instructaj ar fi putut fi evitate daca ar fi existat de la bun început o strategie comuna privind Afganistanul cu scopuri si ordine clare.

Autor: Dr. Darius Stan