joi, 19 martie 2009

Eleganta iti cere sa stai linistit pe loc si sa iti pastrezi curajul!



In ultima vreme, m-am indemnat personal sa gandesc pozitiv, considerand ca in toate turbulentele existentei actuale nu fac altceva decat sa aduca o suparare inutila, asupra careia nu poti reactiona. Si apoi zambetul si jovialitatea nu costa nimic.
Cu o mina de apasare si regret , imi spun unii, cum ca ar trebui sa fi realist la tot ce te inconjoara si sa simti apasarea vremurilor in care balacim fiind serios si vizibil marcat de suferinta celorlalti. Aceasta arata preocuparea si compasiunea la caznele depasirii momentelor actuale imbracand "haina" unui Atlass din scrierea homeriana. Probabil, in viziunea unora, te poti arata incrancenat intr-o situatie in care nu poti reactiona. Este exact cazul acela in care cineva s-ar supara ca bate vantul, iar tu trecator fiind in preajma lui, sa-i arati compasiunea lacrimand asemenea lui.
De asemenea nu pot sa ma comport sfidator la ceea ce ma inconjoara si sa merg pe strada sarind intr-un picior , cand traim într-o lume in care mai nimic nu pare sa mai fie pozitiv, dar nici nu pot sa spun ca daca ma zvarcolesc de dureri inchipuite voi fi mai putin afectat .
Cu totii ne transformam in aceste situatii. Numai ca unii cu simtul echilibrului, stiu a pierde cu aceeasi eleganta pe care au afisat-o cand au castigat.
Acum, utilizand cunoasterea diplomatico-istorica, sa ne indreptam atentia la alte situatii similare din trecut si sa incercam sa raportam in comportamentul nostru viitor.
In anul 1571, in batalia de la Lepanto, flota otomana a suferit o mare infrangere in fata celei venetiano-spaniole. Otomanii si-au pierdut atunci aproape intreaga flota militara. Marele amiral otoman Kili Ali Pasa era foarte ingrijorat. El insista mereu pe langa marele vizir Sokollu Mehmed Pasa pentru construirea rapida a unei noi flote. Marele vizir cauta mereu sa il linisteasca, promitandu-i ca acest lucru se va rezolva in doar cateva luni. Intr-o zi, Kilic Ali Pasa i-a spus marelui vizir:
- Poate ca vom reusi sa construim corpurile corabiilor. Dar va fi imposibil sa gasim suficiente ancore, franghii si panze pentru atatea corabii.
Marele vizir a raspuns:
- Pasa, se vede ca nu cunosti puterea si bogatia acestui stat. Acest stat are asemenea resurse incat, daca se doreste, toate ancorele pentru corabiile flotei pot fi fabricate din argint, iar franghiile si panzele pot fi facute din matase!

Dupa batalia navala de la Lepanto, ambasadorul venetian Barbaro l-a vizitat pe marele vizir Sokollu Mehmed Pasa spre a afla care este starea de spirit a acestuia. Marele vizir a inteles imediat scopul vizitei si, fara a-l lasa pe ambasador sa vorbeasca, i-a spus:
- Dupa cum vedeti, dupa batalia de la Lepanto curajul nostru a ramas neclintit. Si voi si noi am suferit de curand pierderi. Numai ca intre aceste pierderi exista o mare diferenta. Noi am cucerit Ciprul (1571) si astfel v-am taiat voua venetienilor o mana. Voi ne-ati distrus flota si astfel ne-ati ras barba. Mana retezata nu mai creste la loc. Insa barba rasa creste si mai deasa si mai mare decat inainte.

In primavara anului 1596, ienicerii cereau tot mai insistent ca proaspatul sultan Mehmed al III-lea (1595-1603) sa conduca personal armata otomana in expeditia din acel an, ce avea ca scop cucerirea unor puncte strategice de pe teritoriul Ungariei de astazi. Seyh lislam-ul Hoca Saadeddin Efendi a fost de aceeasi parere si l-a convins pe sultan sa accepte cererea ienicerilor.
Prin eforturile si insistentele lui Hoca Saadeddin Efendi, armata otomana a obtinut la Keresztes (26 octombrie 1596) o mare victorie asupra armatei austriaco-transilvanene. In momentul cel mai important al luptei, vazand ca ostasii otomani dau inapoi, sultanul vroia sa fuga spre Istanbul si sa lase armata sub comanda marelui vizir. Hoca Saadeddin Efendi s-a opus acestei intentii a sultanului spunand:
- Maria Ta, situatia de pe campul de lupta este cea pe care o vezi. M-ai intrebat ce trebuie sa faci acum. E foarte simplu. Trebuie sa stai linistit pe loc si sa iti pastrezi curajul!

Probabil acum, spun eu, eleganta ne cere echilibrul pentru ca "natura" sa fie cea care isi savarseste ciclitatea asigurandu-ne de reusita unei regenerari viitoare. Iar aceasta urmatoare generatie a naturii sa faca parte dintr-un nou ciclu de sperante si revolutii.

Scris de Darius Stan

Publicat de Destainuiri ale prezentului la 02:08 0 comentarii

Abonați-vă la: Postări (Atom)

Coloana Infinitului

Persoane interesate

Romania intre mit si adevar. Ajuta-ne sa te identificam Romania!

Ca multe alte lucruri în aceasta tara, dezbaterile în jurul conceptului de imagine de tara, cat si implementarea solutiilor gasite au fost în principal tratate superficial pe un plan secund.
Migrand de la zona plina de patriotism, inainte de 1989, in care mitul romanului apreciat ca fiind extraordinar in tot si toate a fost distrus odata cu deschiderea frontierelor si circulatia romanilor in afara granitelor. Pentru cel putin o perioda de timp in fata prietenilor din afara granitelor, imaginea cetateanului roman, ramane a unui cetatean dintr-o tara necunoscuta, despre care mitul american afirma ca este patria lui Dracula.
Altfel spus, imaginea actuala a Romaniei nu este atractiva pentru turisti sentimentul creat fiind negativ, exprima nesiguranta si poate chiar pericol.
Si descoperim acum, in plina epoca a globalizarii, ca avem nevoie de propria noastra identitate in cadrul acestui spatiu imens creat de deschiderea granitelor deoarece nu mai putem trai sau gandi doar in zona delimitata initial a teritoriului romanesc.
Pe de alta parte, intalnirea cu ceilalti semeni din alte state, oricare ar fi acestea, va începe de la imaginea stereotip asociind personajul interlocutor cu imaginea descrisa de catre ceilalti din zona acestuia de influenta.
În aceast comportament se vor decupa atat stereotipurile din care este formata imaginea prezenta a culturii romane în viziunea unor straini, dar si premisele necesare azi pentru a depasi aceste imagini si de a proclama o identitate demna de incredere.
Situatia este cu atat mai interesanta cu cat aceste stereotipuri sunt rezultatul imaginii pe care noi, ca indivizi sau exponenti ai unei natiuni, o prezentam în fata celor pe care ii intalnim.
Este imperios necesar sa identificam si sa reusim sa promovam o noua imagine - un nou “simbol indicador” pentru Romania.
In ultimile incercari nu s-a gasit un element pur romanesc definitoriu. Imaginea tarii noastre nu a fost asociata cu nici un simbol anume. Nici sarmalele si nici mamaliga nu sunt un simbol pentru Romania, asa cum vedem maslinele ca simbol al Greciei sau gulashul un indiciu clar pentru Ungaria. Nu s-a gasit nici vreun monument care sa aiba o rezonanta la fel de puternica pentru cetatenii altor tari precum Turnul din Pisa - Italia, Turnul Eiffel - Franta sau Big Ben-ul din Londra.
Putem descrie Romania ca un pamant aflat in mijlocul confluentelor civilizatiilor, ca o insula aflata intr-un imens ocean in care dimensiunile spatiului si timpului cuprind toate valurile de cultura ale imperiilor. Iar acest pamant a ramas neclintit zi dupa zi, an dupa an, secol dupa secol.
Tinut vegheat de cetatea Corvinilor, cu triumfatoarea-i intrare prin “Poarta Sarutului “ si poate cea mai simbolica imagine pentru Romania, precum o stea calauzitoare, un semn al recunostintei infinite pentru ospitalitatea acestui popor –Coloana Infinitului.
Apoi sa ne indreptam atentia catre puritatea obiceiurilor acestui popor. O mostrã de autenticitate, o creatie populara unica, Cimitirul vesel de la Sapanta aduce in amintire obiceiurile dacilor, ritualul de înmormântare ce are ca scop unic redarea sperantei in viata de apoi. Caci ce este sacru nu este si trist, la fel cum mormintele nu tin de moarte, ci de renastere.
La fel de important in viata de zi cu zi a oamenilor este cantecul specific, dandu-le acestora posibilitatea de a-si manifesta trairile prin intermediul muzicii, cantecul devenind astfel parte din ritualuri. Venirea sau nasterea unui nou membru al comunitatii, plecarea temporara sau definitiva a unui membru din popor, intampinarea unui anotimp, cu precadere, primavara, simbol al renasterii si revigorarii naturii, strangerea recoltei sau orice alte evenimente au fost prilej de bucurie sau de alinare a sufletului si mereu exprimate muzical. Si apoi cantecele specifice care incearca sa creeze idealuri pentru oamenii simpli si saraci, scotand in evidenta trasaturile demne de lauda ale unor eroi……
Despre marile imperii s-a scris si s-au dezbatut astfel de teme in toatã lumea. Atlase geografice, filme documentare sau artistice, toate vorbesc despre aceste civilizatii megalitice, misterioase, autoare ale unor realizãri tehnice si stiintifice care ne mirã si astãzi.
Insa de partea cealalta nu gasim decat o vaga umbra istorica a ceea ce a insemnat “cel mai numeros popor dupa indieni” dupa scrierea lui Herodot .
Dacã ai ajunge în Egipt nu ai putea intelege cum au fost construite piramidele la fel cum nu ai reusi sã descifrezi în laborator compozitia artistica a picturilor de la Voronet, mostenire artistica de pret a poporului nostru.
La fel cum nu s-a inteles din istorie de ce imparatul Traian a considerat necesar sa precizeze multitudinea bogatiilor ce "nu pot fi transportate in Roma".
Am putea spune ca cel ce crede ca are solutia teoretica a acestor enigme trebuie sã parcurga mii de kilometri pentru a descoperi ca fiecare popor este minunat in felul sau si fiecare civilizatie are valoarea sa pe scena mondiala ce trebuie promovata de cei ce traiesc, graiesc si simt pentru acel loc.

Pentru aceasta suntem onorati sa va alaturati noua si sa dezbatem acesta tema in viziunea dumneavoasta. Fiecare dintre noi poate contribui la identificarea si crearea unui simbol reprezentativ pentru Romania si pentru romani oriunde s-ar afla acestia!

Scris de Darius Stan

Nicolae Titulescu -Gandire diplomatică, europeană şi mondială.