duminică, 4 martie 2007

De cine ne pasa ... noua romanilor



Stan Darius
03 martie 2006
"Adopta un catel!... de langa bloc, de la institutia unde lucrezi, din parc, de pe strada, de la bazele de ecarisaj sau dintr-un adapost. Chiar daca nu-l iei in casa poti sa-i faci carnet de sanatate, sa-l castrezi, sa-l vaccinezi, sa-i faci o casuta sau sa-i asiguri un loc in care sa fie protejat. Si mai ales sa-l feresti de hingheri: bazele de ecarisaj sunt focare de infectie si adevarate lagare ale mortii, platite din banii contribuabililor! ( HOTNEWS )".Lasand la o parte simpatia pentru animale, oamenii locurilor au o adevarata slabiciune doar pentru a sustine o campanie de genul incurajarilor " Brigite Bardott " . Si apropo putem intreba cum e privit faptul ca intre trendul actual al " civilizatoriumului" si toata aceasta guma "mestecata " si revanduta, care este exploatata la maxim, cainii comunitari si asociatiile primeaza, in timp ce pe strazi zac sute sau mii de omuleti "comunitari" care nu fac altceva decat sa intoxice "aerul proaspat de capitala europeana ".
Putem remarca mijloacele tentante la care contribuabilul raspunde optional - "Chiar daca nu-l iei in casa poti sa-i faci carnet de sanatate" si deci poti sa-l lasi in strada ... si atunci intervine intrebarea ce vom schimba daca vom plati carnetul de sanatate sau te miri ce vaccin?
Si de altfel cum ramane cu restul "suflatoarelor" existente in Romania? Egalitate ... exprimata prin tratamente egale fata si de restul vietuitoarelor, caci mai sunt pasarile cu gripa aviara, vacile cu nebuneala lor, pisicile cu vagabonteala lor, si bineinteles.... oamenii cu mizeria lor...
"... . adevarate lagare ale mortii, platite din banii contribuabililor". Nu stiu daca mediul de izolare suporta o astfel de comparatie. Cand ma gandesc la acele "lagare " padocuri pentru intretinerea cainilor mari la care se mai cauta si acum termopane speciale, imi dau seama de nuanta proverbiala "canis et hominis canis".
Si atunci ce sa mai spunem despre metodele de "eutanasiere" traditionala in care sute de pasari sunt arse de vii. Sau ce sa mai spunem despre tratamentele brutale aplicate cailor ce trag la carute sau pasc in conditii de detentie priponiti de un lant ruginit de sute de ani.
Si toate acestea sub semnul milei fata de bietii contribuabili, care dupa ce au platit siguranta unei vieti decente primesc si solicitarea de a tolera inactivitatea serviciilor de intretinere ( probabil al dezastrului ) dar si sa fie cu rabdare si mila fata de pericolele ce le ameninta viata sau integritatea. In Romania anilor 2006 pastoritul turmelor de caini a devenit un tablou nelipsit al vietii cotidiene. Oamenii in drumul lor spre servici isi asuma responsabilitatea trecand printre grupurile de caini manate de furia instinctuala de a-si pazi teritoriul. Manatul acestor haite agresive pana la prima statie de tramvai a devenit o lupta de zi cu zi in care dai examenul supravietuirii.
drd Darius Stan

Publicat de Destainuiri ale prezentului la 09:04

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Coloana Infinitului

Persoane interesate

Romania intre mit si adevar. Ajuta-ne sa te identificam Romania!

Ca multe alte lucruri în aceasta tara, dezbaterile în jurul conceptului de imagine de tara, cat si implementarea solutiilor gasite au fost în principal tratate superficial pe un plan secund.
Migrand de la zona plina de patriotism, inainte de 1989, in care mitul romanului apreciat ca fiind extraordinar in tot si toate a fost distrus odata cu deschiderea frontierelor si circulatia romanilor in afara granitelor. Pentru cel putin o perioda de timp in fata prietenilor din afara granitelor, imaginea cetateanului roman, ramane a unui cetatean dintr-o tara necunoscuta, despre care mitul american afirma ca este patria lui Dracula.
Altfel spus, imaginea actuala a Romaniei nu este atractiva pentru turisti sentimentul creat fiind negativ, exprima nesiguranta si poate chiar pericol.
Si descoperim acum, in plina epoca a globalizarii, ca avem nevoie de propria noastra identitate in cadrul acestui spatiu imens creat de deschiderea granitelor deoarece nu mai putem trai sau gandi doar in zona delimitata initial a teritoriului romanesc.
Pe de alta parte, intalnirea cu ceilalti semeni din alte state, oricare ar fi acestea, va începe de la imaginea stereotip asociind personajul interlocutor cu imaginea descrisa de catre ceilalti din zona acestuia de influenta.
În aceast comportament se vor decupa atat stereotipurile din care este formata imaginea prezenta a culturii romane în viziunea unor straini, dar si premisele necesare azi pentru a depasi aceste imagini si de a proclama o identitate demna de incredere.
Situatia este cu atat mai interesanta cu cat aceste stereotipuri sunt rezultatul imaginii pe care noi, ca indivizi sau exponenti ai unei natiuni, o prezentam în fata celor pe care ii intalnim.
Este imperios necesar sa identificam si sa reusim sa promovam o noua imagine - un nou “simbol indicador” pentru Romania.
In ultimile incercari nu s-a gasit un element pur romanesc definitoriu. Imaginea tarii noastre nu a fost asociata cu nici un simbol anume. Nici sarmalele si nici mamaliga nu sunt un simbol pentru Romania, asa cum vedem maslinele ca simbol al Greciei sau gulashul un indiciu clar pentru Ungaria. Nu s-a gasit nici vreun monument care sa aiba o rezonanta la fel de puternica pentru cetatenii altor tari precum Turnul din Pisa - Italia, Turnul Eiffel - Franta sau Big Ben-ul din Londra.
Putem descrie Romania ca un pamant aflat in mijlocul confluentelor civilizatiilor, ca o insula aflata intr-un imens ocean in care dimensiunile spatiului si timpului cuprind toate valurile de cultura ale imperiilor. Iar acest pamant a ramas neclintit zi dupa zi, an dupa an, secol dupa secol.
Tinut vegheat de cetatea Corvinilor, cu triumfatoarea-i intrare prin “Poarta Sarutului “ si poate cea mai simbolica imagine pentru Romania, precum o stea calauzitoare, un semn al recunostintei infinite pentru ospitalitatea acestui popor –Coloana Infinitului.
Apoi sa ne indreptam atentia catre puritatea obiceiurilor acestui popor. O mostrã de autenticitate, o creatie populara unica, Cimitirul vesel de la Sapanta aduce in amintire obiceiurile dacilor, ritualul de înmormântare ce are ca scop unic redarea sperantei in viata de apoi. Caci ce este sacru nu este si trist, la fel cum mormintele nu tin de moarte, ci de renastere.
La fel de important in viata de zi cu zi a oamenilor este cantecul specific, dandu-le acestora posibilitatea de a-si manifesta trairile prin intermediul muzicii, cantecul devenind astfel parte din ritualuri. Venirea sau nasterea unui nou membru al comunitatii, plecarea temporara sau definitiva a unui membru din popor, intampinarea unui anotimp, cu precadere, primavara, simbol al renasterii si revigorarii naturii, strangerea recoltei sau orice alte evenimente au fost prilej de bucurie sau de alinare a sufletului si mereu exprimate muzical. Si apoi cantecele specifice care incearca sa creeze idealuri pentru oamenii simpli si saraci, scotand in evidenta trasaturile demne de lauda ale unor eroi……
Despre marile imperii s-a scris si s-au dezbatut astfel de teme in toatã lumea. Atlase geografice, filme documentare sau artistice, toate vorbesc despre aceste civilizatii megalitice, misterioase, autoare ale unor realizãri tehnice si stiintifice care ne mirã si astãzi.
Insa de partea cealalta nu gasim decat o vaga umbra istorica a ceea ce a insemnat “cel mai numeros popor dupa indieni” dupa scrierea lui Herodot .
Dacã ai ajunge în Egipt nu ai putea intelege cum au fost construite piramidele la fel cum nu ai reusi sã descifrezi în laborator compozitia artistica a picturilor de la Voronet, mostenire artistica de pret a poporului nostru.
La fel cum nu s-a inteles din istorie de ce imparatul Traian a considerat necesar sa precizeze multitudinea bogatiilor ce "nu pot fi transportate in Roma".
Am putea spune ca cel ce crede ca are solutia teoretica a acestor enigme trebuie sã parcurga mii de kilometri pentru a descoperi ca fiecare popor este minunat in felul sau si fiecare civilizatie are valoarea sa pe scena mondiala ce trebuie promovata de cei ce traiesc, graiesc si simt pentru acel loc.

Pentru aceasta suntem onorati sa va alaturati noua si sa dezbatem acesta tema in viziunea dumneavoasta. Fiecare dintre noi poate contribui la identificarea si crearea unui simbol reprezentativ pentru Romania si pentru romani oriunde s-ar afla acestia!

Scris de Darius Stan

Nicolae Titulescu -Gandire diplomatică, europeană şi mondială.