marți, 23 iunie 2009

Criza financiara, Fundamentalismul Economic şi Terorismul Statelor



Dupã decade ale unei politici economice care s-a concentrat pe acumularea de capital bazatã pe creştere economicã, incepând cu anii ‘70, dar în special în anii ‘80, neoliberalismul s-a orientat înspre creşterea transnaţionalelor şi capitalul financiar legat de acestea generând o concentrare a capitalului şi afectând pieţele naţionale şi locale din lume.
Acest model neoliberal al acumulãrii este cunoscut sub termenul globalizare. Acest model înseamnã un rãzboi economic pentru pieţele existente, favorizând întrepriderile transnaţionale. Aceste politici duc atât la excluderea a din ce în ce mai mulţi oameni cât şi la creşterea exploatãrii forţei de muncã cu exploatarea economiilor periferice. Acest proces de acumulare, bazat pe concentrarea bogãţiei şi excludere nu este, evident, sustenabil.
Concentrarea pieţelor mondiale şi a veniturilor în mâini din ce în ce mai puţine a reuşit sã salveze rata de profit a întreprinderilor transnaţionale, dar cu preţul unei deteriorãri a cererii de produse şi servicii pentru imensa majoritate. O deteriorare a cererii in zilele noastre ameninţã chiar cu o recesiune a superputerilor.
Anunţul concret a unei recesiuni simultane în Statele Unite, Europa şi Japonia, înca de la sfârşitul lui 2001, a fost amânat prin îndatorarea puternica a economiilor în întreaga lume dar în special în SUA. Datoriile în creştere ar putea susţine cererea realã pentru un timp. Datoriile în creştere, pe de altã parte, compromit viitorul şi au limite. De fapt, economia globalã a atins acele limite. O crizã economicã pare sã fie inevitabilã.
Spre sfârşitul anilor ’90 repartiţia pieţelor mondiale şi a veniturilor şi-a atins limitele. Venitul celor mai bogaţi 3000 de oameni din lume a depãşit venitul celor mai sãraci 2000 de milioane. In lupta pentru pieţele globale, participarea primelor 200 de companii transnaţionale la PMB (Produsul Mondial Brut) a crescut de la 17% în 1965 la mai mult de 35% la sfârşitul anilor ’90, în timp ce întreprinderile transnaţionale împreunaă au captat mai mult de 50% din întregul PMB şi 80% din cel industrial. O distribuţie a veniturilor care se înrãutãţeşte, mai devreme sau mai târziu, nu face altceva decât sã exacerbeze recesiunea mondialã.

Creşterea unor ţãri pe cheltuiala multor altora nu este o soluţie durabilã

Aceastã “luptã pentru viaţã pe cheltuiala a milioane” nu va face decât sã adânceascã recesiunea mondialã, şi pe termen lung, nu va salva pe nimeni.
Politica economicã a neoliberalismului este fundamentalistã întrucât duce la excludere metodicã şi ameninţã cu eliminarea “altor” naţiuni, culturi şi religii. Politicile neoliberale ale G7, prin FMI, Banca Mondiala si WTO au condamnat la moarte prin foamete, într-un mod metodic şi sistematic, mari majoritãţi din naţiunile periferice cu “alte” culturi şi religii. Asemenea strangulãri metodice a întregii culturi, pot sã fie considerate genociduri tãcute şi constituie crime împotriva umanitãţii.
Deţinerea continuã a unei pãrţi din piaţa mondialã nu ofera nici mãcar puţină bunăstare pentru capitalul transnaţional. Dacã nu existã loc pentru toţi, un rãzboi economic este urmãtoarea fazã. Rãzboiul pentru piaţa globalã, pe termen lung, necesitã reguli extra-economice pentru a avea succes. Aceasta implicã o ameninţare a rãzboiului la scara globalã.
Rãzboiul împotriva Terorismului pe care Statele Unite l-au declarat din 11 Septembrie, 2001 nu are nici un inamic vizibil, nici o condudere clarã. Faptul că 11 septembrie a fost creat pe plan intern o arată chiar şi versiunea norvegiană a Le Monde Diplomatique din Iulie 2006.
Esenţa este cã, în numele unei bãtãlii a civilizaţiilor, capitalul occidental, şi în primul rand capitalul Statelor Unite, reuşeşte sã se salveze pe sine pe cheltuiala altor civilizaţii. Estul va fi cicatrizat pentru a salva Vestul. In ultima instanţã, Statele Unite par sã fie “poporul ales”. Totul trebuie sacrificat pentru a salva naţiunea aleasã.
Neoliberalismul este fundamentalist pentru cã susţine infailibilitatea pieţelor. Se sprijinã pe sine conform principiului fundamentalist al infailibilitãţii Bibliei. O data cu criza mitului creşterii infinite, capitalismul a încetat sã mai fie o utopie. Urmãtorul pas este bãtãlia pentru repartizarea pieţelor mondiale, sprijinite de teologia prosperitãţii care legitimeazã concentrarea bogãţiei spre beneficiul unora. Legitimizeazã concentrarea bogãţiei în mâinile “celor corecţi” pe cheltuiala celor „incorecţi”. (Franz Hinkelammert, 10 August, 2005).
Naţiunile sãrace, culturi şi religii sunt naţiuni, culturi şi religii „greşite”.
In final, aceasta duce la identificarea unor ţãri ca şi “Axe ale Rãului”, cum sunt Iran şi Irak. In acest fel fundamentalismul occidental încearcã sã apere terorismul statelor. In consecinţã incitã la un raspuns fundamentalist din partea nivelului inferior. Interacţiunea dintre ambele duce la o spiralã a terorismului, ceea ce este exact ce urmãreşte terorismul statelor.

Autor:Dr.Darius Stan

Publicat de Destainuiri ale prezentului la 12:22 0 comentarii

Abonați-vă la: Postări (Atom)

Coloana Infinitului

Persoane interesate

Romania intre mit si adevar. Ajuta-ne sa te identificam Romania!

Ca multe alte lucruri în aceasta tara, dezbaterile în jurul conceptului de imagine de tara, cat si implementarea solutiilor gasite au fost în principal tratate superficial pe un plan secund.
Migrand de la zona plina de patriotism, inainte de 1989, in care mitul romanului apreciat ca fiind extraordinar in tot si toate a fost distrus odata cu deschiderea frontierelor si circulatia romanilor in afara granitelor. Pentru cel putin o perioda de timp in fata prietenilor din afara granitelor, imaginea cetateanului roman, ramane a unui cetatean dintr-o tara necunoscuta, despre care mitul american afirma ca este patria lui Dracula.
Altfel spus, imaginea actuala a Romaniei nu este atractiva pentru turisti sentimentul creat fiind negativ, exprima nesiguranta si poate chiar pericol.
Si descoperim acum, in plina epoca a globalizarii, ca avem nevoie de propria noastra identitate in cadrul acestui spatiu imens creat de deschiderea granitelor deoarece nu mai putem trai sau gandi doar in zona delimitata initial a teritoriului romanesc.
Pe de alta parte, intalnirea cu ceilalti semeni din alte state, oricare ar fi acestea, va începe de la imaginea stereotip asociind personajul interlocutor cu imaginea descrisa de catre ceilalti din zona acestuia de influenta.
În aceast comportament se vor decupa atat stereotipurile din care este formata imaginea prezenta a culturii romane în viziunea unor straini, dar si premisele necesare azi pentru a depasi aceste imagini si de a proclama o identitate demna de incredere.
Situatia este cu atat mai interesanta cu cat aceste stereotipuri sunt rezultatul imaginii pe care noi, ca indivizi sau exponenti ai unei natiuni, o prezentam în fata celor pe care ii intalnim.
Este imperios necesar sa identificam si sa reusim sa promovam o noua imagine - un nou “simbol indicador” pentru Romania.
In ultimile incercari nu s-a gasit un element pur romanesc definitoriu. Imaginea tarii noastre nu a fost asociata cu nici un simbol anume. Nici sarmalele si nici mamaliga nu sunt un simbol pentru Romania, asa cum vedem maslinele ca simbol al Greciei sau gulashul un indiciu clar pentru Ungaria. Nu s-a gasit nici vreun monument care sa aiba o rezonanta la fel de puternica pentru cetatenii altor tari precum Turnul din Pisa - Italia, Turnul Eiffel - Franta sau Big Ben-ul din Londra.
Putem descrie Romania ca un pamant aflat in mijlocul confluentelor civilizatiilor, ca o insula aflata intr-un imens ocean in care dimensiunile spatiului si timpului cuprind toate valurile de cultura ale imperiilor. Iar acest pamant a ramas neclintit zi dupa zi, an dupa an, secol dupa secol.
Tinut vegheat de cetatea Corvinilor, cu triumfatoarea-i intrare prin “Poarta Sarutului “ si poate cea mai simbolica imagine pentru Romania, precum o stea calauzitoare, un semn al recunostintei infinite pentru ospitalitatea acestui popor –Coloana Infinitului.
Apoi sa ne indreptam atentia catre puritatea obiceiurilor acestui popor. O mostrã de autenticitate, o creatie populara unica, Cimitirul vesel de la Sapanta aduce in amintire obiceiurile dacilor, ritualul de înmormântare ce are ca scop unic redarea sperantei in viata de apoi. Caci ce este sacru nu este si trist, la fel cum mormintele nu tin de moarte, ci de renastere.
La fel de important in viata de zi cu zi a oamenilor este cantecul specific, dandu-le acestora posibilitatea de a-si manifesta trairile prin intermediul muzicii, cantecul devenind astfel parte din ritualuri. Venirea sau nasterea unui nou membru al comunitatii, plecarea temporara sau definitiva a unui membru din popor, intampinarea unui anotimp, cu precadere, primavara, simbol al renasterii si revigorarii naturii, strangerea recoltei sau orice alte evenimente au fost prilej de bucurie sau de alinare a sufletului si mereu exprimate muzical. Si apoi cantecele specifice care incearca sa creeze idealuri pentru oamenii simpli si saraci, scotand in evidenta trasaturile demne de lauda ale unor eroi……
Despre marile imperii s-a scris si s-au dezbatut astfel de teme in toatã lumea. Atlase geografice, filme documentare sau artistice, toate vorbesc despre aceste civilizatii megalitice, misterioase, autoare ale unor realizãri tehnice si stiintifice care ne mirã si astãzi.
Insa de partea cealalta nu gasim decat o vaga umbra istorica a ceea ce a insemnat “cel mai numeros popor dupa indieni” dupa scrierea lui Herodot .
Dacã ai ajunge în Egipt nu ai putea intelege cum au fost construite piramidele la fel cum nu ai reusi sã descifrezi în laborator compozitia artistica a picturilor de la Voronet, mostenire artistica de pret a poporului nostru.
La fel cum nu s-a inteles din istorie de ce imparatul Traian a considerat necesar sa precizeze multitudinea bogatiilor ce "nu pot fi transportate in Roma".
Am putea spune ca cel ce crede ca are solutia teoretica a acestor enigme trebuie sã parcurga mii de kilometri pentru a descoperi ca fiecare popor este minunat in felul sau si fiecare civilizatie are valoarea sa pe scena mondiala ce trebuie promovata de cei ce traiesc, graiesc si simt pentru acel loc.

Pentru aceasta suntem onorati sa va alaturati noua si sa dezbatem acesta tema in viziunea dumneavoasta. Fiecare dintre noi poate contribui la identificarea si crearea unui simbol reprezentativ pentru Romania si pentru romani oriunde s-ar afla acestia!

Scris de Darius Stan

Nicolae Titulescu -Gandire diplomatică, europeană şi mondială.