Stiri din lumea larga

Al-Islam Gaddafi, oaspete misterios in Republica Moldova
Al-Islam Gaddafi, fiul liderului libian, Muammar Gaddafi, a vizitat Republica Moldova la invitatia Biroului pentru Migratie si azil pe 19 ianuarie. informatia a fost confirmata de reprezentantul Ministerului de Externe de la Chisinau, andrei Popov. El a precizat insa ca nu exista nici o incompatibilitate a acestei vizite cu rezolutiile ONU, deoarece fiul liderului libian a venit la Chisinau inainte de rezolutia din 26 februarie, prin care ONU a condamnat incalcarea drepturilor omului in Libia. andrei Popov nu a putut spune cu ce scop si cu cine s-a intalnit la Chisinau al-islam Gaddafi, dar a mentionat ca acesta a venit cu o cursa aeriana din Austria.
La randul sau, liderul Partidului Liberal din Moldova, Mihai Ghimpu, a mentionat ca fiul liderului libian s-a aflat in Moldova doar o zi. La sedinta de astazi a Parlamentului de la Chisinau, comunistii din opozitie s-au aratat curiosi de vizita fiului lui Gaddafi. Presedintele de onoare al Partidului Democrat, Dumitru Diacov, a spus ca nu s-a intalnit cu al-islam Gaddafi, iar seful fractiunii Partidului Liberal-Democrat, Mihai Godea, a dat de asemenea asigurari ca nimeni din formatiunea sa nu s-a intalnit cu fiul lui Muammar Gaddafi.

Liga araba ia in considerare planul de pace al lui Hugo Chavez pentru Libia

Secretarul General al Ligii arabe, amr Moussa, a anuntat joi ca planul de pace pentru Libia propus de presedintele Venezuelei, Hugo Chavez, este "luat in considerare", potrivit Reuters. Chavez a discutat cu Muammar Gaddafi despre trimiterea unei misiuni internationale pentru reglarea conflictului, iar liderul libian ar fi acceptat, relateaza aFP. al Jazeera a relatat ca si Mousssa ar fi de acord cu ideea trimiterii unor reprezentanti ai mai multor state in Libia, insa acesta a declarat joi ca planul este deocamdata analizat de Liga araba. Chavez are o relatie foarte buna cu Gaddafi. Potrivit acestuia, o interventie militara ar fi catastrofala. "in loc sa trimitem fortele marinei si avioane trimitem o misiune de bunavointa pentru a ajuta fratii nostri sa nu se mai omoare intre ei", a declarat Chavez. Conflictele din Libia au provocat moartea a peste 6.000 de persoane pana in prezent, conform informatiilor furnizate de organizatii nonguvenamentale.

Libia suspendata din Consiliul ONU pentru Drepturile Omului
Adunarea Generala a Natiunilor Unite a votat unanim suspendarea Libiei din Consiliul ONU pentru Drepturile Omului datorita masivelor incalcari ale drepturilor omului comise in timpul celor doua saptamani de suprimare a manifestantilor antiguvernamentali libieni. Este pentru prima data cand o tara a fost suspendata din Consiliul cu sediul in Geneva.
Peste 50 de natiuni au sustinut masura, care a fost adoptata prin consens. Ambasadorul Libanului la ONU, Nawaf Salam, a prezentat masura si afirmat ca suspendarea este un pas exceptional si poate doar temporar.
Rezolutia de o pagina exprima “ingrijorari profunde” fata de situatia drepturilor omului din Libia si noteaza ca Adunarea Generala poate anula apartenenta la Consiliul pentru Drepturile Omului daca un membru al acestui consiliu comite grave incalcari ale drepturilor omului.
Ambasadorul american Susan Rice a declarat ca miscarea este o mustrare dura la adresa conducerii libiene, dar una pe care si-a atras-o singura asupra ei. Ea a cerut din nou liderului libian Moammar Gaddafi sa se retraga de la putere.
“El si-a pierdut orice legitimitate pentru a conduce. El trebuie sa plece, si trebuie sa plece acum. Protestele din Libia sunt desfasurate de poporul libian. Este vorba despre drepturile umane universale ale poporului libian si ale tuturor oamenilor, si este vorba despre un regim care a esuat sa isi asume responsabilitatea protejarii propriei sale populatii”, a declarat ea.
Adresandu-se in numele statelor africane, reprezentantul Republicii Mauritius si-a exprimat suportul pentru suspendarea Libiei si a declarat ca regiunea sa este profund ingrijorata in legatura cu situatia continua din Libia.
“Comunitatea internationala trebuie sa trimita un mesaj puternic celor care sunt responsabili pentru violentele impotriva poporului libian si oamenilor din Libia care isi exprima aspiratiile legimite ca aceasta comunitate nu este indiferenta fata de gravele si sistematicele incalcari ale drepturilor omului si ca respecta dreptul la demonstratii pasnice pentru exprimarea acelor aspiratii”, a declarat el.
Ambasadorul ungar Csaba Kőrösi s-a adresat in numele Uniunii Europene, accentuand faptul ca suspendarea nu este o pedeapsa pentru poporul libian. “In mod contrar, este un mesaj rasunator de solidaritate cu ei si de o ingrijorare extrema pentru suferinta lor”, a declarat el.
Consiliul ONU pentru Drepturile Omului este format din 47 de state a caror responsabilitate este aceea de a intari promovarea si protejarea drepturilor umane in intreaga lume. Criticii sai sustin ca printre membrii Consiliului se afla unele dintre cele mai dure regimuri din lume precum China, Angola, Cuba si, pana astazi, Libia.
De asemenea in timpul sesiunii de marti, Secretarul General al ONU, Ban Ki-moon, a informat pe scurt statele membre despre criza umanitara tot mai mare din Libia si de-a lungul granitelor sale cu Tunisia si Egiptul, unde zeci de mii de muncitori migratori au fugit din calea violentelor.
El a anuntat ca planuieste in urmatoarele zile sa numeasca un delegat special care va lucra indeaproape cu guvernele regionale si cu comunitatea internationala in vederea coordonarii raspunsului ONU.




Romania.Securitatea de ieri, securitatea de astazi

Romanii raman insa prizonierii istoriei negre a serviciilor lor secrete, asimilate cu teroare si servilism politic. iar aceasta reactie nu e dificil de inteles mai ales ca o buna parte a fostilor inalti ofiteri ai securitatii comuniste s-au adaptat rapid „tranzitiei” anilor 90, devenind prosperi capitalisti europeni. Cum se articuleaua procesul schimbarii la fata a serviciilor secrete din Romania?
La mai bine de 20 de ani de la disparitia „de jure” a Securitatii comuniste, serviciile de informatii din Romania functioneaza in continuare sub semnul unor legi vechi, anterioare intrarii Romaniei in NaTO. Este, probabil, principala piedica in calea reformarii celor mai importante doua servicii: SRi si SiE.
Sub presiunea cerintelor europene si nord-atlantice, aceasta schimbare la fata a serviciilor secrete a inceput in urma cu cativa ani. Care este profunzimea efectului putem doar intui din gestica si evolutia publica din ultimul timp.
Interesant este ca atat SiE cat si SRi sunt conduse de doi oameni care nu provin din randul democrat-liberalilor, George Maior avand origini social-democrate puternice in timp ce Mihai Razvan Ungureanu este un fost ministru de externe liberal. alaturi de al presedintelui Traian Basescu, mandatele politice ale celor doi se numara printre cele mai rezistente probei timpului.

Importanta implicarii SRi in recentele operatiuni anti-coruptie din vami este evidenta si face parte dintr-un proiect de durata. De notat sunt si atacurile furibunde ale omului de afaceri Sorin Ovidiu Vantu la adresa conducatorilor actuali ai SRi. Relatiile lui Vantu cu fosti inalti ofiteri de Securitate sunt de notorietate, iar respectul pentru SRi al patronului suspectat de coruptie este admis public.
Dar nu cu institutia are S.O.Vantu probleme, ci cu cei care o conduc si care, la prezumtivele ordine ale lui Traian Basescu, il vaneaza alaturi de aNaF si instantele de judecata. O logica care tradeaza specificul perioadei comuniste in care separarea puterilor in stat era un ideal pentru prosti si independenta institutiilor un scop al naivilor.
Putin comentat in spatiul media, un anunt recent al SiE reprezinta probabil cel mai important gest de transparentizare venit in ultimul deceniu din partea unui serviciu roman de informatii. in colaborare cu Universitatea Bucuresti, SiE va admite in stagiu practic masteranzi din discipline variate, de la drept pana la jurnalism. Este continuata astfel campania de imagine initiata de catre directorul SiE, Mihai Razvan Ungureanu.

Acesta, in mai multe interviuri, a vorbit despre reforma institutiei pe care o conduce, iar cea mai interesanta informatie, transmisa repetat, semnalizeaza nemultumirea serviciilor in privinta colaborarii cu factorul politic. astfel, Ungureanu afirma intr-un interviu pentru Jurnalul National ca SiE a trimis „peste 200 de informari in sase luni” pe subiectul situatiei tensionate a romanilor in italia. Cu alte cuvinte, la capatul politic al firului informatiei, serviciile gasesc fie dezinteres, fie incompetenta.
Acest ultim punct lamureste intrucatva relatia dintre politicieni si serviciile de informatii. E poate paradoxal dar, pe masura ce activitatea celor din urma este mai limpede reglementata prin lege, serviciile devin mai puternice in sens democratic.
Dar atata timp cat activitatea unui serviciu secret in Romania europeana este supusa unei legi croite in logica unei epoci trecute, politicienii au spatiu de manevra in a manipula activitatea serviciilor.

Orice schimbare la fata a Serviciilor ramane de aceea subreda, iar retorica de tip Sorin Ovidiu Vantu prinde avant. au trecut deja 4 ani de la inaintarea propunerilor de schimbare a legii securitatii nationale, iar la capatul politic al reformei se gaseste in continuare dezinteres sau reavointa.


Dr. Darius Stan

Drumul dificil catre o zi mai buna,

Sunt onorat in ziua aceasta, si cu atat mai incantat sunt sa va vad alaturi de mine pe voi, profesorii mei, colegi mei, semeni mei ce v-ati exprimat ingrijorarea despre problemele care vor fi discutate in acesta zi.
De asemenea, vreau sa spun ca voi considera o mare onoare de a impartasi acelasi sentimente fata de distinse dumneavoastra personalitati ale natiunii noastre. Si, desigur, este intotdeauna o buna revenire in casa sedintelor noastre.

In ultimul timp, am avut privilegiul de a asculta de aici de aproape in fiecare luna, in aceeas perioada, si intotdeauna am plecat cu o experienta tot mai bogata si plin de satisfactii. Caci eu vin alaturandu-ma voua in aceaste intalnire, deoarece eu cred intr-un acord cu obiectivele si activitatile organizatiei noastre care ne-a adus impreuna: Academia Oamenilor de Stiinta din Romania -AOSR
Recentele declaratii ale colegilor nostri, facute aici sunt intru-totul in deplin acord, caci atunci cand am ascultat sau am citit liniile voastre pe problematicile de recenta actualitate, mi-am amintit de cea ce spunea Martin Luther King Jr.- "Vine momentul cand tacerea este tradare."
Si credeti-ma ca a venit timpul sa ne pronuntam in ceea ce priveste situatia de dificultate cu care ne confruntam in Romania .

Adevarul acestor cuvinte este dincolo de orice indoiala, iar misiunea pentru care suntem aici numiti este una dintre cele mai dificile, pentru ca, chiar si atunci cand presati de cerintele adevarului interior, oamenii nu isi asuma cu usurinta sarcina de a se opune unei politicii guvernamentale dezastruase.
Mai mult decat atat, in cazul in care probleme cu o aparenta uimitoare, ce fac de multe ori cazul unui conflict inspaimantator, intre cei multi si saraciti si cei avuti suntem mereu pe punctul de incertitudine, dar trebuie sa mergem mai departe.

Iar unii dintre noi care au avut curajul sa rupa tacerea noptii au constatat ca aceasta chemarea de a vorbi este adesea o vocatie de agonie, dar trebuie sa vorbim. Trebuie sa vorbim cu toate ca umilinta in care suntem adusi sa se spuna ca viziunea noastra este limitata, dar trebuie sa vorbim. Si trebuie sa ne bucuram, precum si, aceasta data in istoria natiunii noastre va exista ca un organism viu ce a ales sa se mute dincolo de discutiile de patriotism netede spre motivele ridicate pe baza mandatelor de constiinta.
Poate ca acum, un spirit nou este in crestere printre noi. Daca este, sa-l urmarim in miscarile sale si lasati-va ca propria voastra fiinta interioara sa poata fi sensibila la aspiratile sale, pentru ca avem o profunda nevoie de un nou mod de dincolo de intuneric.

In ultimii ani, m-am straduit sa rup tradarea taceri mele proprii si sa raspund suferintelor din inima mea, pentru plecarile radicale ale acestor guvernanti de a distruge sistemul de valori si implicit natiunea Romana.
Si multe persoane mi-au spus, mai mult sau mai putin direct despre situatia grava in care ne aflam.
Astazi, mai mult ca oricand, cand ne confruntam adoptare prin violenta, unilaterala a unui zis Nou Cod al Muncii ce doreste sa elimine toate drepturile de protectie a tuturor celor ce muncesc distrugand orice relatie fireasca a cea ce inseamna Munca si principiile sociale, astazi, dorim sa ne amintim cum:

Civilizatia nascuta din teoria idealista precum si violenta nascuta din teoria mecantilista sunt concepte ce astazi conduc omenirea impartind-o intr-un echilibru al fortelor antagonice.

Oamenii de oriunde din lume au aratat, ca non-violenta nu inseamna o pasivitate sterila, o non -actiune dezinteresata, ci o forta morala importanta, care poate aduce schimbarea societatilor si a comprtamentelor oamenilor.

Este demonstrat faptul ca mai devreme sau mai tarziu, toti oamenii lumii vor trebui sa se confrunte cu realitatea existentei lor si sa gaseasca o cale de a convietui in comun, transformand astfel acest desiderat intr-un definitoriu creativ al existentei pacifiste si al fraternitaþii.

Cand acest lucru va fi posibil, omenirea va trebui sa dezvolte o metoda prin care sa puna capat tuturor conflictelor create de pe pozitii de suprematie existente intre noi oamenii, a tuturor razbunarilor si agresiunilor dictate de acapararea resurselor economice.
Fundamentul acestei metode este bazat pe intelegerea si intr-ajutorarea dintre noi semenii oameni.

Drumul dificil care pe care am pornit de peste veacuri ne va duce la acest adevar, caci pornirea noastra isi are radacina din trecutul patat de veacuri de sangele fratilor nostri oameni.

Drumul dificil care pe care am pornit va fi dovada elocventa a trezirii gandirii speciei umane pentru existenta.
Drumul dificil care pe care am pornit este o incercare ce tinde sa gaseasca un nou inteles al valorilor si a demnitãþii speciei umane, ce va semna acum pentru o existenta a generatiilor viitoare.

Pe acelasi drum, vom primi cu totii credinta in oportunitatea schimbarii, redefinirii conceptului de valori ce va conduce omenirea in viitor spre progres.

Constienti fiind de aceste lucruri vom fi siguri de reusita noastra, si vom putea privi spre viitor cum ne transformam intr-o singura civilizatie unitara cu credinta ca, impreuna devenim o forta uriasa a dreptatii.

Puterea noastra ne trimite spre aceasta viziune. doar daca om langa om indiferent de culoare, etnie, religie sau sex se va lega sa isi depaseasca problemele comune.

Acceptati astazi, voi toti, aceasta bucurie a unei promisiuni de transformare intr-o lume mai buna avand o incredere de nestramutat forta oamenilor ce isi doresc sa existe viitorul omenirii.

Refuz sa cred ca natura oamenilor de astazi ii face incapabili sa faca fata lucrurilor care trebuie sa fie facute.

Refuz sã cred ca omul se lasa purtat cu indiferenta pe raul vieþii, incapabil de a influenta evenimentele din jurul sau.

Refuz sa cred ca omenirea s-a pierdut atat de tragic in intunericul banilor si groaza razboiului, incat zorii stralucitori ai intelegerii si ai fraternitatii nu mai pot deveni nicicand realitate.

Refuz sa accept constatarea cinica, ca toate natiunile trebuie sã coboare pe scara materiala pana in iadul anihlarii propriilor semeni.

Cred inca in realitate si in adevarul neconditionat al dorintei existentei tuturor celor ce doresc ca omenirea sa poata avea ultimul cuvant.
Acesta este motivul pentru care cred ca suntem in putere de a ne cere drepturile de a respinge tot cea ce poate distruge pe semenii nostri.

Acesta este motivul pentru care cred ca drepturile noastre la existenta se vor dovedi mai puternice decat raul triumfator in prezent.

Deci mergeti catre localitatile voastre, catre casele voastre si impartasiti catre toti cei pe care ii veti intalni, cum astazi, aici am vazut. Am vazut pe acei batrani ai natiunii pusi sa cerseasca painea pentru a traii Am vazut cu totii printre noi cum femelile si copii acestei natiuni au fost aruncati in sclavie fara nici un drept de a se apara. Am vazut o armata Romana aruncata in mizeria limitrofa a demnitatii umane. Am vazut aici cum cercetatorii si oamenii de stiinta, au fost aruncati in universul necunoasterii, facand ca intreaga societate sa-si fi pierdut tot cea ce ii crease rostul.

Acum mergeti catre localitatile voastre, catre casele voastre si impartasiti catre toti cei pe care ii veti intalni, cum aici s-au cerut drepturile de existenta intr-o lume mai buna. Cum s-a cerut aici si acum dreptul la libertate. O libertate care sa aduca fiecaruia dintre semeni nostri painea si rostul ce ne-au fost furate, noua celor multi.

Doresc sa inchei, cu bucuria de a fi alaturi de voi toti oameni de astazi, toti cei ce aveti speranta intr-o zi de maine mai senina mai pretioasa decat diamantele sau argintul sau aurul.

De ce suntem in opozitie ?

Explicatiile principiilor necesitatii existentei fortei de munca in politicile natiunilor.

Numim munca intrebuintarea ca mijloc a functiilor si manifestarilor fiziologice ale vietii umane. Exercitarea potentialitatilor energiei umane si a proceselor vitale pe care omul a carui viata se manifesta prin ele nu le intrebuinteaza pentru atingerea unor scopuri externe, diferite de simpla desfasurare a acestor procese si de rolul fiziologic pe care il joaca ele in evolutia biologica a propriei sale economii vitale, nu este munca; este doar viata.

Omul munceste utilizându-si forta si priceperea ca mijloace pentru indepartarea neplacerilor si substituind exploatarea deliberata a energiei sale vitale simplei curgeri spontane si lipsite de griji a facultatilor si tensiunilor sale nervoase. Munca este un mijloc, nu un scop in sine.

Fiecare individ dispune numai de o cantitate limitata de energie pe care o poate cheltui, iar fiecare unitate de munca nu poate produce decât un efect limitat. Altminteri munca umana ar fi disponibila din abundenta; ea n-ar fi limitata si nu ar fi considerata un mijloc pentru indepartarea neplacerilor, care sa fie economisit ca atare.

Intr-o lume in care munca ar fi economisita doar datorita dosponibilitatii sale intr-o cantitate insuficienta pentru atingerea tuturor telurilor pentru care poate fi utilizata ca mijloc, oferta de munca disponibila ar fi egala cu intreaga cantitate de munca pe care o pot depune toti oamenii, laolalta. intr-o astfel de lume toti ar fi dornici sa munceasca, pana la epuizarea completa a capacitatii momentane de lucru fiecaruia. Timpul care n-ar fi necesar pentru recreerea si restaurarea capacitatii de munca epuizate in prealabil ar fi, in intregime, dedicat muncii. Orice non-utilizare a deplinei capacitati de munca ar fi socotita o pierdere.

De regula, munca isi gratifica autorul numai indirect, anume prin indepartarea neplacerii pe care o produce atingerea scopului. Lucratorul renunta la agrement si suporta dezutilitatea muncii pentru a se bucura fie de produs, fie de ceea ce sunt ceilalti oameni dispusi sa ofere in schimbul produsului. Pentru el, cheltuirea de munca este un mijloc pentru atingerea anumitor scopuri, un pret platit si un cost suportat.

Dar exista cazuri in care prestarea muncii produce imediat gratificarea muncitorului. El obtine satisfactii imediate din munca cheltuita. Profitul e dublu. El consta, pe de o parte, in obtinerea produsului si, pe de alta, in satisfactia pe care i-o furnizeaza muncitorului prestatia insasi.

Oamenii au rastalmacit in mod grotesc acest lucru, si pe aceasta rastalmacire au cladit planuri fantastice de reforme sociale. Una din principalele dogme ale socialismului este ca munca induce dezutilitate numai in cadrul sistemului capitalist de productie, in vreme ce in socialism este pura delectare. Nu este nevoie sa insistam asupra efuziunilor sarmanului lunatic care a fost Charles Fourier. Dar socialismul “stiintific” marxist nu difera de utopisti in acest punct. Unii dintre adeptii sai cei mai proeminenti, Friedrich Engels si Karl Kautsky, declara explicit ca efectul de capetenie al regimului socialist va fi transformarea muncii dintr-o durere intr-o placere.

Faptul ca activitatile care produc gratificare imediata si sunt, de aceea, surse directe de placere si satisfactie, difera in mod esential de munca si lucru, este adesea ignorat. Diferentele acestea nu pot fi trecute cu vederea, decât de o analiza foarte superficiala a faptelor relevante. Vaslitul intr-o luntre Duminica, pe lacurile din parcurile publice, cum se obisnuieste pentru recreere, nu poate fi comparat cu vâslitul echipajului unui vas, sau al sclavilor de pe o galera, decât din punctul de vedere al hidromecanicii. Daca este interpretat ca un mijloc pentru atingerea unor scopuri, el este la fel de diferit ca si fredonarea unei arii de catre un hoinar, de interpretarea aceleiasi arii de un cântaret la opera.

Vaslasul de Duminica cel lipsit de griji si hoinarul cantaret obtin gratificari directe din activitatile lor, dar nu si indirecte. Asadar, ce fac ei nu este munca, nu este utilizarea functiilor lor fiziologice pentru atingerea unor scopuri diferite de simpla exersare a acestor functii. Este doar placere. Este un scop in sine; o fac numai de dragul de a o face, si aceasta nu le aduce nici un fel de servicii suplimentare. Nefiind munca, aceste activitati nu pot fi numite munca direct gratificatoare.

Observatorul superficial isi poate imagina uneori ca munca depusa de altii genereaza gratificare imediata, deoarece lui insusi i-ar place sa se delecteze cu un fel de joaca, care ar imita aparent tipul de munca respectiv. Dupa cum copiii se joaca de-a scoala, de-a soldatii sau de-a trenul, tot astfel si adultilor le poate surâde câte un joc sau altul. Ei isi imagineaza ca mecanicului de locomotiva trebuie sa-i placa manevrarea si condusul locomotivei sale tot atât cât le-ar place si lor, daca ar avea ocazia sa se joace cu ea.

Pe drumul sau grabit catre serviciu, bibliotecarul il invidiaza pe politistul care, dupa cum crede el, este platit sa faca plimbari de agrement prin cartier. Insa politistul il invidiaza pe bibliotecarul care, asezat confortabil in fotoliu, intr-o camera bine incalzita, castiga bani din niste mazgaleli, care nici nu pot fi numite munca serioasa. Insa nu este necesar sa luam in serios opiniile celor care interpreteaza gresit munca altora si o considera doar un mod de a face timpul sa treaca.



Dr.jur.- ec. Darius Stan
Membru al Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania -AOSR

Religia, scoala si mijloacele mondenitatii de manipulare

Religia a revenit in forta, in sfera politica. Islamul si islamismul au devenit in vest, la 9 ani de la atentatele din septembrie 2001, nu doar o tema constanta, ci principalul subiect politic peren. Razboiul din Irak si Afganistan, extremismul si terorismul islamist, au iscat si in randul societatilor apusene reactii care au luat prin surprindere elitele.
In ultima vreme, din mici grupuri izolate si-a facut loc, pe nesimtite, pe scena politica a tarilor occidentale, o veritabila miscare anti-islamica. Aceasta miscare nu inceteaza sa ia amploare si sa castige teren.
In SUA si dincolo de granitele lumii noi face valuri anuntul unei mici comunitati crestine de a arde in public Coranul. Si mai puternica e comotia generata de proiectul constructiei unui centru islamic la Ground Zero, in Manhattan, unde teroristi islamisti au ucis in 2001 aproximativ 3.000 de oameni. In Olanda, partidul lui Geert Wilders, in opinia caruia islamul nu este o religie, ci o ideologie totalitara, a inregistrat spectaculoase succese. Caricaturile daneze infatisandu-l pe profet ca terorist au zguduit relatiile dintre lumea crestina si cea musulmana. La fel si declaratiile anti-islamice rostite la Regensburg de Papa Benedict al XVi-lea.
In Elvetia, un referendum a documentat vointa majoritatii cetatenilor de a nu permite constructia de minarete. in Franta si Belgia s-a trecut la interzicerea valului islamic integral, asa-numita burca.
Iar in Germania o controversa de o virulenta fara precedent agita spiritele din pricina cartii „Germania se auto-desfiinteaza", a lui Thilo Sarrazin, membru al conducerii Bundesbank. Fostul demnitar social-democrat, care afirma ca-si vede patria prostindu-se si pierind din pricina unei imigratii musulmane prea numeroase si prea putin dornica sa invete si sa se integreze, s-a vazut pus la punct de conducerea tarii, dar ridicat in slavi de o buna parte din populatie.
Angela Merkel a inteles semnele timpului. De catva zile incoace, oficialii germani au inceput sa se pronunte in favoarea sanctionarii imigrantilor care refuza sa se integreze. Totusi,cancelarul a hotarat sa rosteascta principalul discurs de elogiere a unuia din caricaturistii danezi amenintati cu moartea de catre islamisti caruia i s-a decernat un premiu german pentru apararea libertatii presei.
Or, dincolo de crescanda popularitate a miscarilor anti-islamice, dilemele pe care le au de transat societatile deschise nu s-au schimbat defel. amenintate mai intai de nazism si comunism, ele se confrunta, de cateva decenii cu pericolul islamist. Revendicandu-se de la religia musulmana, islamismul nu este insa o confesiune, ci o miscare politica totalitara.
Necesitatea unei gandiri diferentiate, in stare sa distinga clar intre islamism si milioanele de credinciosi musulmani moderati n-a disparut de fel, ci dimpotriva, continua sa fie stringenta. Nu ajuta nimanui si cu atat mai putin cauzei democratiei sa se confunde Coranul cu Mein Kampf, ori sa se creada ca orice musulman este un potential terorist.
Pe de alta parte, elitele politice occidentale platesc acum pretul greselilor comise prin omisiune. Prea multa vreme s-a crezut in vest ca se poate ignora pericolul ivit. Ca ar disparea de la sine. Ca ar fi o mare imprudenta sa se puna in cauza, intr-un mod suficient de clar, violentele comise de extremisti in numele propriei religii interpretate intr-un mod fundamentalist. Ca ar fi o dovada de lipsa de istetime si corectitudine politica sa se condamne absenta unei vointe clare a multor imigranti de asumare a regulilor democratice guvernand societatile occidentale.
Neintegrarea, combinata cu islamismul militant nu sunt mai putin o primejdie mortala pentru societatile deschise decat au fost nazismul si comunismul. Iar edulcorarea sistematica a primejdiei, convenabila politicienilor occidentali cu multi alegatori musulmani in circumscriptii s-a dovedit extrem de pernicioasa. Ea a sfarsit prin a slabi masiv pozitiile acelor credinciosi islamici moderati din care exista peste tot destui, dar care in ultimii ani s-au vazut marginalizati si impinsi in defensiva de catre fundamentalisti.
Doar, lupta impotriva fundamentalismului nu se da cu arma fundamentalista a incendierilor de carti. Lectia inchizitiei si a nazismului care practicau frecvent si cu placere arderile publice de carti e clara. Rugurile aprinese pentru carti nu se vor satura pana ce nu vor mistui si oameni.

In viziunea de la Moscova se vede o stradanie menita sa preintampine un posibil conflict armat intre lumea araba si lumea occidentala, de unde poate obtine, in situatie de pace, profituri substantiale prin constructia legaturi stranse cu ambele parti lansand proiecte. Kremlinul a dat asigurari privind prezumtivele scopuri pasnice ale proiectelor sale in regiune. Mai mult, Rusia militeaza alaturi de Siria in favoarea unui „Orient Mijlociu fara arme nucleare”, in speta pentru dezarmarea nucleara a israelului, singurul stat din zona care dispune in prezent de arme atomice.
Problema cea mai intensa legata de cuzalitate pentru a se prevenii eventuale manipulari ale maselor, pe criterii xenofobe este cultura indivizilor.
Investitia unui stat in invatamint este cu siguranta cea mai profitabila, daca statul respectiv urmareste o strategie coerenta pentru formarea fortei de munca viitoare. Insa despre sistemul de invatamant al unor state cum ar fi Romania de am auzit rareori cuvinte de lauda, dar si acestea veneau de la propagandisti care faceau o comparatie la nivelul de cunostinte unui elev roman din clasa a patra cu acela al unui elev american din aceeasi clasa. Elevul roman se dorea sa fie reflectat cu mult mai "destept" decit elevul american. Altfel spus, era cu mult mai indopat cu cunostinte.
Insa in examinarea din anul acesta, la care promovabilitatea a fost cea mai mica din ultimii zece ani, ne pune in fata unei intrebari legitime: au fost oare absolventii de liceu mai slab pregatiti decit in anii precedenti?
Dupa parerea mea, nimic concret nu poate sa conduca la un raspuns afirmativ.
Mai degraba raspunsul se afla la Ministerul Educatiei, in sensul ca acesta a impus mai multa rigoare in evaluarea elevilor. Aceasta cu atit mai mult cu cit la unele facultati accesul in invatamintul superior se face in baza examenului de bacalaureat. Chiar si asa stind lucrurile, masurile ministerului nu au fost intru totul sprijinite si de profesori, care in multe cazuri i-au supraevaluat pe elevi.
Intr-un alt aspect am putea spune ca in majoritatea cazurilor media generala a celor patru ani de liceu este semnificativ mai mica decit media de la bacalaureat. Asta spune multe despre cit conteaza acest examen, atit pentru elevi, dar si pentru profesori.
Sistemul romanesc de invatamint continua sa puna pe primul plan memorarea de cunostinte, nu formarea deprinderilor de a gindi, de a cerceta, de a descoperi singuri sensuri insolite ale realitatii in care ne miscam. Intr-un cuvint, invatamintul nostru este neatractiv, iar multi dintre profesori isi tin orele intr-o rutina pe care elevul o stie.
Multi din elevii nostri, chiar si la sfirsitul liceului, nu stiu sa povesteasca – ceea ce este dupa parerea mea una dintre cele mai mari lipsuri ale scolii romanesti. Aceasta lipsa se datoreaza faptului ca elevii nu mai citesc, ceea ce conduce la un vocabular extrem de sarac, dar si dezinteresului profesorilor de a le cultiva aceasta frumoasa deprindere.
Lipsa de motivare, atit a profesorilor si elevilor, dar si a parintilor a facut sa avem un sistem de invatamint inchistat, mecanic, fara creativitate si fara viata. Profesorii acuza pe buna dreptate salariile mici si in general subfinantarea invatamintului, insa asta nu poate fi o scuza pentru a se descalifica in profesia lor.
Cind ideea de concurs si performanta nu mai motiveaza un elev, atunci avem o problema cu intregul sistem.
Eu, imi aduc aminte cind, cu multi ani in urma, un elev din satul meu intra la facultate, atunci tot satul era in sarbatoare. Acum elevii nu mai "intra" la facultate, ci "se inscriu". Am pierdut, asadar, frumusetea si limbajul interior al competitiei.

Internetul ca arma de conducere cat si de revolta
Dupa ce am descris toate lipsurile sistemului de invatamant, sa ne reamintim necesarul instrumentului de manipulare in masa.
Vom spune atunci, ca unul din instrumentele cu cea mai mare putere asupra maselor este si ramane Propaganda.
Pe vremea aceea se numea Presa de Stat iar acum se numeste Presa Libera.Si atunci ca si acum, articolele, reportajele, documentarele s.a.m.d au prezentat si o fac si astazi cu mare succes o imagine deformata a realitatii.
Desigur, din principiu, nici o forma de propaganda nu poate fi gandita ca una echidistanta cu atat mai putin facuta in interesul maselor. in esenta, folosirea propagandei prin media este un „viol psihic”, iar in acest caz, presa actioneaza ca un declansator infailibil de comportament social programat si poate determina orientarea in directia dorita, a atitudinii si comportamentului publicului. In societatea comunista, mai ales in perioada lui Ceausescu, propaganda si manipularea erau la ordinea zilei. in fata fortei imense a mass-media, indivizii erau dezarmati, intoxicati si hraniti cu articole ideologice, ceea ce ducea in final la o vulnerabilitate extrema. amestecul de adevaruri partiale cu minciuni credibile, creaza intr-un final acel produs hibrid numit de comunisti „informatie oficiala”. Ziaristii erau obligati sa publice astfel de materiale ce prezentau, de fapt, o imagine falsa a realitatii reusitelor si progresului.
Realitatea era filtrata cu grija, evenimente dispar si sunt inlocuite cu expresii si cuvinte doctrinare placate cu un limbaj ambiguu (de lemn).
Tot ceea ce e negativ este pus doar in pe seama arvesarilor( occidentului), atitudine pe care o vom prezenta in materialele din campania anti-capitalista, pentru ca textele despre Romania sa prevada si sa prezinte doar imaginea unei societati perfecte.
Condusi de ideologia conceptual propagandistica a lui Goebbels – “Marele tribun al viului grai si un propagandist care folosea minciuna intr-un mod atat de constant si de cinic” – „propaganda buna este aceea care duce la succes, iar propaganda rea este aceea care-si rateaza scopul, oricat ar fi de inteligenta, caci propaganda nu are misiunea de a fi inteligenta, ci de a asigura succesul”. Pentru ca, se spune ca , Goebbels, dispunea de trei sute de ofiteri si cinci sute de angajati care munceau non-stop la manipularea informatiei, caci tot „micului doctor” i se atribuie si urmatoarea expresie, cum ca: „o minciuna repetata de o mie de ori ramane minciuna, o minciuna repetata de un milion de ori devine adevar” caci „propaganda nu are nimic in comun cu adevarul”.
Pe de alta parte, intr-un alt studiu, il gasim pe acelasi Goebbels citat ca spunand: „Noi nu vorbim pentru a spune ceva, ci pentru a obtine un anumit efect”.

Pentru foarte foarte multi sectorul propagandistic este o arma de desuitudine, ce a apartinut trecutului. Pentru ca prea putini stiu cand si cum a aparut denumirea de propaganda . Propaganda isi are originea in Congregatia pentru Raspandirea Credintei Congregatio de Propaganda Fide), infiintata in 1622 de Biserica Catolica, cu scopul de a coordona activitaţile misionarilor.
Astazi nu mai este necesara o unitate de congregatie pentru a controla misionarii si masele. Astazi in epoca Facebook-ului atacul poate fi mai facil, atacand fara prea mai mare efort masele.

Mai aproape de prezent atacurile sectorului propagandistic

In timpul apogeului protestelor din Egipt, aproape 20 de milioane de egipteni erau online cand guvernul lui Mubarak a taiat conexiunea la cateva minute dupa miezul noptii pe 29 ianuarie, oprind internetul, iar mai tarziu si retelele de telefonie mobila. In iunie 2009, regimul Iranian a facut acelasi lucru si a mers mai departe urmarind membrii Miscarii Verzi.
In ambele cazuri, guvernele au actionat din cauza capacitatii crescande a opozitiei de a comunica si a se organiza. Avand in vedere trendul curent al protestelor din Orientul Mijlociu si Africa de Nord, libertatea internetului a devenit un subiect fierbinte de discutii.
Secretarul de stat SUA, Hillary Clinton, a tinut recent doua discursuri majore enuntand o noua politica americana in privinta internetului, prin care ea a declarat cu tarie ca este un "drept" universal a fi capabil sa comunici liber pe internet, numind-o "libertatea de conectare" in discursul sau de pe 15 februarie.
Insa problema este complexa in ceea ce priveste unde se va trage linia dintre securitate si deschidere, transparenta si confidentialitate si expresie responsabila si iresponsabila.
Politica americana in formare in privinta internetului va fi temperata de experientele prezente din Orientul Mijlociu. Pentru a mai clarifica problema, s-a tinut un forum la Heritage Foundation pe 17 februarie, "Revolutia Facebook, Rolul noii medii in Egipt si Orientul Mijlociu".
Cat de usor a fost pentru guverne sa inchida retelele online si cele mobile? S-ar putea intampla si in Statele Unite? Ar fi fost posibile succesele din Tunisia si Egipt fara media retelelor sociale? Ce contramasuri sunt disponibile protestatarilor cand au de-a face cu suprimarea internetului? Acestea sunt cateva intrebari adresate la acest forum si luate in prezent in considerare de guvernul american si institutele de analiza.

Rolul mediei sociale
Nu exista indoiala ca guvernul Mubarak s-a temut de media sociala. Prima lor tinta a fost internetul. Apelurile pentru proteste s-au raspandit rapid pe internet. Pe 24 ianuarie, la o zi dupa ce mii de oameni au protestat in Piata Tahrir din Cairo, Facebook a fost blocat.
Guvernul egiptean nu dorea ca stirile despre proteste sa "scape" in afara. In doar 24 de ore, 10 reporteri au fost arestati. In timpul rascoalei de 18 zile, aproape 150 de reporteri au fost arestati sau atacati sau raniti - ceva ce Reporteri Fara Frontiere nu a experimentat niciodata intr-un asemenea grad a afirmat Clothilde le Coz, directorul din Washington al organizatiei.
"La intrebarea "Este o revolutie Twitter sau Facebook?" Nu, este o revolutie a oamenilor", a declarat ea.
Le Coz a subliniat faptul ca protestatarii egipteni cunosteau "cum sa foloseasca media sociala si cum sa se organizeze", implicand ca in alte tari, utilizatorii online posibil sa nu fie atat de sofisticati.
"Bloggerii egipteni au participat la conferinte internationale timp de cativa ani", a afirmat Le Coz.
Ea a observat videourile foarte eficiente pe care bloggerii egipteni le-au publicat despre politisti care lovesc prizonieri. In Tunisia, situatia a fost similara. 20% din tunisieni sunt conectati pe Facebook, unde au vazut cum guvernul trage cu gloante reale in capul oamenilor reali, conform emisiunii "60 de minute" de pe 20 februarie.
Regimurile autoritare nu sunt pasive in privinta acestor dezvoltari si pot si ele sa foloseasca internetul - pentru supraveghere si propaganda.
"Internetul poate fi un multiplicator urias de forta pentru curgerea informatiei, comunicatii si adunarea oamenilor pentru protest. Pe de alta parte, internetul poate furniza informatii pe termen lung si supraveghere", a afirmat Sascha Meinrath, director al Intiativei pentru Tehnologie Deschisa, Fundatia America Noua, la forum.
Regimul poate privi in videourile de pe YouTube si identifica oamenii din multime, de exemplu. Asadar, internetul nu este de partea demonstrantilor pro-democratie sau a autocratilor.

Inchiderea internetului

James Carafano de la Heritage Foundation avertizeaza ca trebuie avut grija cand se asuma rolul mediei sociale in prabusirea guvernului egiptean. Comparand protestele iraniene si egiptene, Iran era pe locul doi ca penetrare a internetului in Orientul Mijlociu, iar Egipt era pe ultimele locuri. Asadar de ce nu a cazut guvernul iranian si a cazut cel egiptean?
Un raspuns este incapacitatea guvernului egiptean de a controla media sociala, afirma Carafano.
Egiptul nu avea instrumente de control pentru monitorizare si filtrare. A luat "abordarea ciocanului, inchizand in mare parte tot internetul", a afirmat Carafano pe forum.
Michael Nelson, profesor de la Universitatea Georgetown, a afirmat pe PBS "NewsHour" pe 16 februarie, ca inchiderea internetului facuta de guvernul egiptean pentru a opri coordonarea protestatarilor a avut recul:
"In mod paradoxal, pare ca a avut efectul opus. Multi oameni care erau online, impartasindu-si ideile si dezbatand ce e de facut, s-au suparat suficient de tare pe guvern si au iesit in strazi, astfel ca au fost si mai multi oameni mobilizati, din cauza ca nu mai exista internetul ca supapa de siguranta."
Carafaon a afirmat ca inchiderea a afectat si ATM-urile si serviciile bancare, iar prin inchiderea generala a tuturor, "a exasperat politic problema."
Conform lui Carafano, guvernul egiptean nu a putut controla internetul in felul in care l-a facut guvernul iranian. Nu avea instrumente de control pentru a monitoriza sau filtra continutul, pe cand regimul iranian este mult mai sofisticat in privinta controlului internetului, avand filtrare si putand sa il incetineasca, fara sa il inchida.
Nelson, care a lucrat la politica pe tehnologie la Casa Alba a lui Clinton si la Comisia Federala de Comunicatii, a afirmat ca inchiderea a fost fara precedent avand in vedere numarul de utilizatori afectati.
"Nepal si-a inchis internetul pentru cateva zile la un moment dat. Birmania a inchis cu siguranta internetul. Dar exista 20 de milioane de oameni online in Egupt, 4 milioane de utilizatori de Facebook, iar economia era incredibil de dependenta de internet. O mare parte din industria de turism foloseste internetul pentru rezervarea excursiilor si hotelurilor."
O tara ca China nu isi permite sa inchida internetul deoarece ar fi catastrofic pentru economia nationala. Asadar China abordeaza problema mai nuantat. China a creat, cu tehnologie americana, Marele Firewall, angajand "zeci de mii de oameni, investind zeci sau sute de milioane de dolari, pentru a se asigura ca poate sa monitorizeze traficul intr-un mod mai detaliat, incat sa poata sa blocheze numai anumite website-uri", a afirmat Nelson.
Usurinta cu care guvernul Mubarak a inchis internetul ridica in mod natural intrebarea daca s-ar putea intampla si in Statele Unite. Nu este probabil. In Egipt, internetul a fost construit pe vechea arhitectura de telefonie, dupa spusele lui Nelson. Exista numai 10 provideri de internet. Statele Unite, pe de alta parte, este mult mai putin centralizat, avand mii de conexiuni internationale. Ar fi putut fi posibil in 1990, afirma Nelxon, dar in prezent probabil sa nu este posibil.
Mai mult, un proiect de lege este acum discutat pentru a se asigura ca nimeni, inclusiv presedintele, nu ar putea sa deconecteze internetul in Statele Unite. Cybersecurity and Internet Freedom Act a fost propus de senatorul Joseph Lieberman (I-Conn.) si altii pentru a adresa amenintarile la securitatea americana din partea atacurilor cibernetice si in acelasi timp sa protejeze libertatea cetatenilor - un act dificil de echilibrat pe care secretarul Clinton l-a propus in ultimul ei discurs despre internet.

Evitarea inchiderilor internetului

Este clar din experientele recente ca batalia dintre libertate si democratie contra autocratiei va fi dusa pe internet, fiecare parte incercand sa o depaseasca pe cealalta in dezvoltarea tehnologiei pentru obtinerea scopurilor proprii. Cand un guvern ca cel din Egipt inchide internetul, cel putin pe termen scurt, el obtine o victorie.

Exista vreo modalitate de a evita inchiderea internetului?

Meinrath de la Fundatia America Noua afirma ca exista o modalitate simpla de a dezvolta retelele de comunitate prin care internetul sa nu poate fi inchis. El observa ca in cazul Egiptului, internetul nu a fost inchis 100%. "Chiar si intr-o arhitectura si retea de comunicatii super-centralizata, exista si parti care mai sunt deschise", a afirmat el.
Folosind capacitatea disponibila, Meinrath afrma ca este destul de usor de construit o retea Wi-Fi cu utilizatorii intregii retele. Numeste asta "pringle scan", o tehnologie open source la care a lucrat cu altii in ultimul deceniu. Implica construirea unei antene Wi-Fi la un nod care poate fi folosit pentru conetarea cu ceilalti sau chiar la o statie radio, pentru a partaja media in interiorul unui grup fara sa trebuiasca sa foloseasca deloc internetul. Folosind materiale care pot fi cumparate ieftin la un magazin de piese, el afirma ca poate forma o banda si creaza un puternic "Wi-Fi directional", diametral opus emisiei normale Wi-Fi in toate directiile.
Aceasta retea este foarte rapida si sigura deoarece oponentul nu are cum sa o supravegheze decat daca se intampla sa stea intre noduri. "Construind infrastructura cu piese de la magazin nu este mai complicat decat asamblarea unei antene TV", a afirmat Meinrath.


Dr. Darius Stan