marți, 29 ianuarie 2013

Scrisoare de pe frontul vietilor. Armoniile transformarilor


Spuneam ca anul in care tocmai am pornit, ne va darui intelepciune si ca in anul acesta ne vom implini prin eforturi de autodezvoltare ca adaptare fireasca la conditile in care traim. Sau alfel spus, in anul ce tocmai l-am inceput cu sperante, ne vom folosi intreaga forta pe care o avem la dispozitie prin intelepciunea si inteligenta pentru a exista.

Dar, unde vom gasi aceste energi pentru a le canaliza catre aceste forte?

Eu unul consider ca fiecare dintre noi, va gasi resursele necesare pentru a se adapta conditiilor impuse de nou.

Sa ne amintim, pilda marelui filozof german, Imanuel Kant (1724-1804)  care explica ce inseamna reusita in educatie pentru un individ . „O dezvoltare crescatoare a intregii perfectiuni pe care natura individului o comporta" cladind astfel o socializare in trepte a tinerei generatii constituind un mijloc pentru mentinerea continuitatii sociale a vietii.

Astfel, vom avea de scris o singura formula a existentei noastre.

Adaptare.

Goliti de energia anului trecut in care omenirea a regenerat, cu ajutorul unor redenumiri a valorilor ce compun speranta de viata a generatiilor urmatoare, confruntati cu oportunismul multora din jur, a venit momentul in care sa speram la o adaptare in care ne implinim prin vointa Domnului.

Apoi ca supravietuitori, mai trebuie spus ca avem obligatia sa avem credinta in cea ce suntem.

Va indemn sa credeti intr-o existenta a omenirii ce s-a ridicat printr-o lupta perpetua pentru existenta si pentru care pacea eterna va ramane doar o promisiune a vesniciei.  

Va indemn sa credeti intr-o existenta a sacralitati fiintei umane, ce va renaste mai puternica, ori de cate ori va fi necesar.

Va indemn sa credeti, pe voi toti semenii mei intr-o randuiala a implinirilor.

In anul trecut, fiind un om cu credinta, nu mi-am putut abtine exprimarea, in cea ce priveste dezacordul unor actiuni pe care, sincer, le consider distrugatoare de existenta creatoare.

Apoi am realizat cum zi dupa zi incep sa-mi dobandesc cunoasterea in cea ce inseamna bogatia mea.

Bucuria mi-a fost cu atat mai mare cand ma realizam, oarecum privilegiat in randuiala Domnului si neanteleasa noua oamenilor.

   Caci am cerut caldura intovarasirii si am primit caldura oamenilor, am cerut sa ma realizez printre ei si am primit sa implinim visuri comune ce vor aduce liniste si pace multora.

Am cerut sa ma renasc si am realizat ca ma pot renaste, doar lasand trecutul in urma si ca doar cei curati se vor putea implinii sau adapta intrand in fluxul naturii inconjuratoare.

Zi dupa zi constientizam cum ne golim si ne umplem cu cea ce viata ne daruieste.

Realizam pe rand, cum nu mai avem trecut si nimic din maretia trecutului, dar avem bogatia trairilor si experienta prezentului.     

In locul trecutului raman amintiri.

Amintiri ce pot compune complexul experimental al existentei noastre.

In fiecare zi mergand pe drumurile redobandirii mele ma zugravesc intr-un mod nou. In fiecare zi voi fi cu credinta in reusita existentei.

Voi fi cu credinta ca din lacrimile intunecate ale trecutului, vor aparea zorii zambetelor ce ne va aduna impreuna, intovarasiti in aceeasi credinta.

Imi spun ca trebuie doar sa avem curajul sa credem ca momentele de dificultate de astazi sunt trecatoare si nu ne zugravesc imaginea in negativ si doar o contureaza.

Imi spun in fiecare zi ca trebuie doar sa avem curajul sa recunoastem ca nu apartinem visarilor trecutului si ca exista o chemare profunda de a ne ancora cu dorinta in prezent.

 

Asadar ne trebuie credinta si curajul pentru a ne regasi in viitor.

 

Dr. Darius Stan

Publicat de Destainuiri ale prezentului la 07:20 0 comentarii

Abonați-vă la: Postări (Atom)

Coloana Infinitului

Persoane interesate

Romania intre mit si adevar. Ajuta-ne sa te identificam Romania!

Ca multe alte lucruri în aceasta tara, dezbaterile în jurul conceptului de imagine de tara, cat si implementarea solutiilor gasite au fost în principal tratate superficial pe un plan secund.
Migrand de la zona plina de patriotism, inainte de 1989, in care mitul romanului apreciat ca fiind extraordinar in tot si toate a fost distrus odata cu deschiderea frontierelor si circulatia romanilor in afara granitelor. Pentru cel putin o perioda de timp in fata prietenilor din afara granitelor, imaginea cetateanului roman, ramane a unui cetatean dintr-o tara necunoscuta, despre care mitul american afirma ca este patria lui Dracula.
Altfel spus, imaginea actuala a Romaniei nu este atractiva pentru turisti sentimentul creat fiind negativ, exprima nesiguranta si poate chiar pericol.
Si descoperim acum, in plina epoca a globalizarii, ca avem nevoie de propria noastra identitate in cadrul acestui spatiu imens creat de deschiderea granitelor deoarece nu mai putem trai sau gandi doar in zona delimitata initial a teritoriului romanesc.
Pe de alta parte, intalnirea cu ceilalti semeni din alte state, oricare ar fi acestea, va începe de la imaginea stereotip asociind personajul interlocutor cu imaginea descrisa de catre ceilalti din zona acestuia de influenta.
În aceast comportament se vor decupa atat stereotipurile din care este formata imaginea prezenta a culturii romane în viziunea unor straini, dar si premisele necesare azi pentru a depasi aceste imagini si de a proclama o identitate demna de incredere.
Situatia este cu atat mai interesanta cu cat aceste stereotipuri sunt rezultatul imaginii pe care noi, ca indivizi sau exponenti ai unei natiuni, o prezentam în fata celor pe care ii intalnim.
Este imperios necesar sa identificam si sa reusim sa promovam o noua imagine - un nou “simbol indicador” pentru Romania.
In ultimile incercari nu s-a gasit un element pur romanesc definitoriu. Imaginea tarii noastre nu a fost asociata cu nici un simbol anume. Nici sarmalele si nici mamaliga nu sunt un simbol pentru Romania, asa cum vedem maslinele ca simbol al Greciei sau gulashul un indiciu clar pentru Ungaria. Nu s-a gasit nici vreun monument care sa aiba o rezonanta la fel de puternica pentru cetatenii altor tari precum Turnul din Pisa - Italia, Turnul Eiffel - Franta sau Big Ben-ul din Londra.
Putem descrie Romania ca un pamant aflat in mijlocul confluentelor civilizatiilor, ca o insula aflata intr-un imens ocean in care dimensiunile spatiului si timpului cuprind toate valurile de cultura ale imperiilor. Iar acest pamant a ramas neclintit zi dupa zi, an dupa an, secol dupa secol.
Tinut vegheat de cetatea Corvinilor, cu triumfatoarea-i intrare prin “Poarta Sarutului “ si poate cea mai simbolica imagine pentru Romania, precum o stea calauzitoare, un semn al recunostintei infinite pentru ospitalitatea acestui popor –Coloana Infinitului.
Apoi sa ne indreptam atentia catre puritatea obiceiurilor acestui popor. O mostrã de autenticitate, o creatie populara unica, Cimitirul vesel de la Sapanta aduce in amintire obiceiurile dacilor, ritualul de înmormântare ce are ca scop unic redarea sperantei in viata de apoi. Caci ce este sacru nu este si trist, la fel cum mormintele nu tin de moarte, ci de renastere.
La fel de important in viata de zi cu zi a oamenilor este cantecul specific, dandu-le acestora posibilitatea de a-si manifesta trairile prin intermediul muzicii, cantecul devenind astfel parte din ritualuri. Venirea sau nasterea unui nou membru al comunitatii, plecarea temporara sau definitiva a unui membru din popor, intampinarea unui anotimp, cu precadere, primavara, simbol al renasterii si revigorarii naturii, strangerea recoltei sau orice alte evenimente au fost prilej de bucurie sau de alinare a sufletului si mereu exprimate muzical. Si apoi cantecele specifice care incearca sa creeze idealuri pentru oamenii simpli si saraci, scotand in evidenta trasaturile demne de lauda ale unor eroi……
Despre marile imperii s-a scris si s-au dezbatut astfel de teme in toatã lumea. Atlase geografice, filme documentare sau artistice, toate vorbesc despre aceste civilizatii megalitice, misterioase, autoare ale unor realizãri tehnice si stiintifice care ne mirã si astãzi.
Insa de partea cealalta nu gasim decat o vaga umbra istorica a ceea ce a insemnat “cel mai numeros popor dupa indieni” dupa scrierea lui Herodot .
Dacã ai ajunge în Egipt nu ai putea intelege cum au fost construite piramidele la fel cum nu ai reusi sã descifrezi în laborator compozitia artistica a picturilor de la Voronet, mostenire artistica de pret a poporului nostru.
La fel cum nu s-a inteles din istorie de ce imparatul Traian a considerat necesar sa precizeze multitudinea bogatiilor ce "nu pot fi transportate in Roma".
Am putea spune ca cel ce crede ca are solutia teoretica a acestor enigme trebuie sã parcurga mii de kilometri pentru a descoperi ca fiecare popor este minunat in felul sau si fiecare civilizatie are valoarea sa pe scena mondiala ce trebuie promovata de cei ce traiesc, graiesc si simt pentru acel loc.

Pentru aceasta suntem onorati sa va alaturati noua si sa dezbatem acesta tema in viziunea dumneavoasta. Fiecare dintre noi poate contribui la identificarea si crearea unui simbol reprezentativ pentru Romania si pentru romani oriunde s-ar afla acestia!

Scris de Darius Stan

Nicolae Titulescu -Gandire diplomatică, europeană şi mondială.