Suntem trimisi sa traim in pribegie

Un lider, s-a hotarat sa-si invete poporul ca poate trai si fara sa manance, fara sa consume si mai ales fara sa lucreze..........


Presedintele Traian Basescu a reluat joi in cadrul intalnirii cu sefii misiunilor diplomatice subiectul ridicarii restrictiilor de pe piata muncii. "Consider ca fiind pe deplin nejustificata menţinerea restricţiilor pe piaţa muncii pentru lucratorii romani in noua state membre ale Uniunii Europene", a declarat presedintele Basescu, care a adresat in context mulţumiri Guvernului Republicii Italiene pentru ridicarea restricţiilor pentru lucratorii romani, incepand cu 1 ianuarie 2012.
Noua state ale UE au hotarat sa prelungeasca cu inca doi ani perioada de tranzitie in care pot limita circulatia fortei de munca, dar in 2014 Tratatul de aderare le va obliga, oricum, sa ridice toate restrictiile. Indiferent de motivele fiecarui stat in parte este firesc ca diplomatia romana sa-si continuie demersurile, dar insistenta si tonul agresiv cu care o face ridica anumite semne de intrebare. De ce doreste atat de mult administratia romaneasca ca exodul fortei de munca sa ia o si mai mare amploare?
Din date oficiale si neoficiale au plecat din tara dupa anul 2000 aproximativ 3 milioane de cetateni romani, barbati si femei majoritatea cu virste cuprinse intre 20 si 40 de ani. Efectele imediate au provocat entuziasm in randurile celor care administrau echilibrele macroeconomice. In perioada 2007-2008 s-au inregistrat remiteri ale lucratorilor romani din strainatate de aproape 6 miliarde euro/an. Dupa izbucnirea crizei sumele au scazut considerabil, dar chiar si asa in ultimul an au intrat in tara 2,5 miliarde euro. Efectul acestor bani nu a fost insa de durata caci au mers pereponderent in consum si nu au reusit sa antreneze o reala crestere economica. Toate analizele economice competente au pus in evidenta faptul ca integrarea europeana, pe langa efectele pozitive remarcabile, a avut si un revers mai putin placut. De exemplu, exportul masiv al fortei de munca a creat mari dezechilibre interne care au redus potentialul ei de crestere ca sa nu mai amintim de golul creat in sistemul asigurarilor de stat. Modelul economic bazat pe investitii straine in domenii care nu produc exporturi si in remiteri ale lucratorilor expatriati nu mai poate fi continuat in primul rand din cauza crizei, dar el nu ar fi fost capabil nici in perioade mai fericite sa creeze o crestere economica sanatoasa (vezi analize recente semnate de Daniel Daianu si Valentin Lazea pe publicaţia online ”cursdeguvernare”) Desigur se pot adauga aici rapoartele pe teme demografice (inclusiv raportul privind riscurile sociale redactat de o comisie investita de presedintele Traian Basescu) care au formulat avertismente cat se poate de grave asupra riscurilor care decurg din exodul masiv al tinerilor. Statistica arata ca nici un nou stat al UE nu a exportat forta sa de munca intr-o proportie atat de mare si intr-un timp atat de scurt.
In aceste imprejurari insistenta pe care o pune diplomatia romaneasca pe ridicarea restrictiilor este putin exagerata. Romania pare sa fi facut din exportul fortei de munca o prioritate a politicii sale de stat, care concentreaza eforturi dintre cele mai diverse. Insasi propunerea legata de votul prin corespondenta pare menita, prin efectele sale psihologice, sa incurajeze migratia. Prezenta protectoare a statului roman este o datorie constitutionala si un act necesar de solidaritate, dar atunci cand isi propune sa faciliteze exodul tinerilor apti de munca devine o politica discutabila. Asa cum s-a vazut in ultimile zile, tinerii care protesteaza astazi pe strazile Romaniei au ajuns sa creada ca sunt, pur si simplu, invitati sa-si paraseasca tara.

Dr. Darius Stan

Fara credinta nimic nu se va naste

Despre credinta

Din cate imi mai amintesc eu, cu mult timp in urma invatam elementele ce compun viata si de care nu ne putem dezice. Acestea sunt toleranta, credinta, compasiune - iubire si adevar. Insa, prin exercitiul vietii aflam ca aceste valori capata noi valente pentru fiecare individ in parte odata cu trecerea timpului. De la an la an gresim pentru a invata, pentru a ne perfectiona in cea ce va insemna intelegerea acestor patru elemente ale vietii. Astfel, daca ieri cuvantul credinta avea o insemnatate mai putin relevanta, astazi realizez cum acelasi cuvant ma leaga de tot ce inseamna existenta mea din viata mea din trecut prezent si viitor. Astazi credinta individului imi spune despre cine si cu cine sunt aliat. Unii spun ca trebuie sa fii altruist si sa te lasi pe tine pentru a pleda in favoarea acestei cauze. Eu va spun insa ca nu trebuie sa faci nimic special . Nu trebuie sa te lasi pe tine si nu trebuie sa renunti la a fii tu , trebuie doar sa ai puterea sa crezi, sa speri si sa iubesti viata asa cum iti este data. Sa ai puterea sa gandesti permanent la aceste valori ale vietii si sa cauti sa le aprofundezi pentru a le intelege. Intelegandu-le, vei vedea ca tu cel de ieri nu vei mai fi cel de maine. Fii tu tolerant si multumeste-te cu ingaduinta ta. Bucurate de prilejul de a fi printre cei care si pentru o fractiune de secunda ai contat in viata altora. Fii tu pentru tine placut, fii tu pentru tine iubit indiferent de rautatile primitive a celor ce nu inteleg multitudinea culorilor florii fericiri daruita de Odip.
Gandeste-te la fiecare zi cat ai daruit si cat ai primit si vei intelege ca un cuvant sau zambet al unui om valoreaza mai mult decat tot aurul sau banii vremelnici. Gasindu-te pe tine vei fi mai implinit, iar viata iti va arata sensul implinirilor. Totul este sa ai puterea de a vedea mai departe de secunda materiala a actualitati. Vei realiza cat de bogat esti si cat de implinit esti prin cea ce esti tu.
Gandeste-te cum credinta apare in noi, oamenii, in momentele in care credem ca am ajuns la capatul existentei si atunci aripile pentru a zbura in absolut vor apare pentru ca omul sa existe pe mai departe. Fiecare dintre noi trebuie sa ne cautam fericirea in cea ce stim. Nu cer sa fiu ascultat sau sa ma urmeze cineva in calea reusitei in viata, findca stiu ca toti vom invata la timpul cuvenit cea ce inseamna viata pentru noi.



Povestea Omeniei. Despre oamenii cu virtuti alese

Candva in antichitatea Chinei, era un plugar simplu, cinstit si bun la inima. Intr-o zi, cand ara pamantul, a descoperit intre brazde, o bucata mare de jad neprelucrat. Desi stia ca piatra trebuie sa fie una de mare pret, dar dat fiindca nu era a lui, plugarul a decis s-o predea la magistratura. Asa ca taranul nostru s-a dus la magistratul tinutului. Primit in audienta, taranul ii povesti dregatorului cum a gasit jadul, si apoi ii spuse cu mare politete:
- Dumneavoastra sunteti stapan al locuitorilor din tinut. Va rog sa primiti aceasta bucata de jad.
- Nu, nu, refuza intr-una dregatorul. Cum pot eu s-o primesc? De buna seama ca nestematul e fara stapan, atunci, pastreaza mata asupra ta.
- Chiar daca nu are stapan, si ca eu am gasit-o, doresc sa vi-o ofer cu draga inima domnule magistrat.
Vazand ca atitudinea plugarului e asa de ferma, magistratul ii spuse cu toata sinceritatea:
-Pentru tine, acest jad este fara de pret; dar nu ti dai seama ca pentru mine, lucrul de si mai mare pret e sa nu primesc jadul.
Plugarul nu prea intelese talcul vorbei magistratului. Dar ulterior, atitudinea domnului magistrat fata de acest dar s-a raspandit in randul locuitorilor. Iar batranii din principat, luand-o deseori drept exemplu, dadeau tinerilor povete: Magistratul nu era nicidecum un pedant incapabil sa pretuiasca o comoara. El isi pretuia mai mult virtutile. Un lucru, oricat de pretios ar fi, are valoarea numai in ochii celor care il pretuiesc.
De pilda, daca il pui pe un copil mic sa aleaga intre bani si prajituri, el va opta pentru prajituri, renuntand la bani. Daca un taran este pus sa aleaga intre jad si bani, va opta foarte usor pentru bani. Pentru un om cu virtuti alese, chiar daca pusi in fata lui si comori si bani, el tot va prefera virtutile.

Anul Dragonului ne va aduce 10.000 de ganduri

Anul 2012, sau Anul Dragonului va fi anul regenerarii omenirii. Nu ma voi arunca in analize aprofundate, sa spun daca aceasta regenerare va fi facuta prin schimbari bruste sau line, prin schimbari dramatice sau de-a dreptul apocaliptice cum le prevad unii. Trebuie sa stim doar atat: In Anul Dragonului , ne va fi dat sa ne fortificam abilitatile sociale, dat fiind faptul ca va trebui sa ne confruntam cu oportunismul multora din jur. Astfel de situatii vor fi numeroase pentru noi toti. Insa, doar cei puternici vor trebui sa iasa invingatori din aceste confruntari. Anul 2012, va fi anul in care omenirea va regenera, avand nevoie de o redenumire a valorilor ce vor compune speranta de viata a generatiilor urmatoare. Asa cum ciclul regenerarii pamantului este stiut :focul prin arderea lemnului creaza cenusa, adica pamant, pamantul la randul sau prin intermediul focului topeste si creaza metal, metalul cu ajutorul pamanului se lichefiaza si alchimic se transforma in apa si apa hraneste mai departe lemnul. Sau mult mai simplu: focul distruge metalul, metalul distruge lemnul, lemnul distruge pamantul, pamantul acopera apa si apa stinge focul si va regenera viata.
Anul 2012, sau Anul Dragonului sa va aduca tuturor, un an plin de implinire a vointei Domnului.

Dr. Darius Stan

Romania generatiei "LIKE "

Aseara am nimerit in mijlocul luptelor de strada din Bucuresti. M-am ferit de bolovani, am inghitit o canistra de gaz lacrimogen, am fugit de jandarmi, sa nu fiu linsat. Am descoperit cu stupoare raspunsul: Sunt chiar “generatia adormita”, tinerii aceia apatici, lipsiti de speranta ce stau prin cluburi, salveaza oameni sau pornesc razboaie mondiale, cu un like. Generatia asomata de Guvernul Boc de data asta s-au aratat altfel. Tinerii acestia s-au arata capabili sa iasa de sub acoperamantul ecranului si agitand pumnii spre jandarmi, ridicand baricade si aruncand bucati de borduri, au dorit sa iasa din anonimatul like-urilor.
Protestele din ultimile zile nu sunt foarte ample, dar au in schimb o energie si un aplomb care dezvaluie ca manifestantii se bazeaza pe sustinerea unui public larg. Cu multi ani in urma in 1990 (pentru ca a fost invocata in multe feluri manifestatia legendara din Piata Universitatii), lucrurile stateau exact invers. ”Piata” adunase foarte multi oameni pentru o manifestatie cu scopuri politice largi, ideale, de viitor. In fiecare seara se adunau zeci de mii de manifestanti, iar in momentele de varf la ”kilometrul zero al democratiei” se gaseau in jur de 100 de mii de persoane. ”Piata” era, cu toate acestea, izolata aproape ermetic de un cordon psihologic, nevazut, dar extrem de eficient. Odata depasit perimetrul manifestatiei, populatia Bucurestiului, conservatoare si atasata de noul regim FSN, se vadea profund ostila ”golanilor”.

Acum insa − si aceasta este caracteristica cea mai importanta a manifestatiilor − actorii protestelor sunt inconjurati de o certa simpatie publica. Ei par sa primit un soi de ”delegatie” din partea unei majoritati largi. Nici nu exista revendicari precise. Ca in multe alte cazuri similare, nemultumirile sunt extrem de diferite si uneori fara legatura unele cu altele. Pe alocuri se protesteaza nu doar ca solidaritate fata de Raed Arafat, nu doar pentru pensii sau salarii, ci si impotriva proiectului de la Rosia Montana sau impotriva stilului de a conduce al lui Traian Basescu sau impotriva altor lucruri nenumite.

Exista poate si o doza de mimetism in aceste izbucniri de strada. Dupa manifestatiile din Grecia, dupa ”Primavara Araba” sau manifestatiile londoneze, ele insele lipsite de un resort unic foarte precis, era cumva de asteptat ca scene asemenatoare de violenta sa se reproduca si la Bucuresti. Violenta ”democratica” glorificata pe toate canalele se reproduce inevitabil.

Totusi dincolo de aceste forme este riscant sa continuam cu analogiile. Protestul politic nu este ceva obisnuit in Romania asa cum este la Paris. Societatea romaneasca continua sa fie timorata de ideea de autoritate si individul nu indrazneste de regula sa-si afirme opiniile sau protestul in forme deschise. Romanii pot accepta suferinte mari fara sa se impotriveasca, caci de regula nu au curajul sa infrunte autoritatea unei puteri instituite, iar discursul public este de fapt destul de prudent. E o realitate sociala ambivalenta, caci uneori pare cumintenie, alteori supunere lasa.
Dar atunci cand autoritatea puterii dispare, nemultumirile se dezlantuie la fel ca in alte societati mai expansive si dezinhibate.
Momentul Arafat a fost cu siguranta decisiv, caci el a adaugat unor revendicari strict materiale, un mic ingredient ideal, atat cat sa ofere tuturor nemultumirilor pavaza si cel putin o aparenta legitimitate. Psihologia contestatiilor pare foarte complicata si contine o surprinzatoare pudoare. Orice protest public − si s-a vazut acest lucru si la actiunile sindicale din anii 90, − avea cap de lista un obiectiv ideal. Abia apoi urmau revendicarile reale si fierbinti. Dar nu era vorba doar de o viclenie a persuasiunii si negocerii, ci si de reticenta de a afirma deschis un obiectiv ”trivial”. Sunt pesemne trasaturile remanente ale unei societati in care a prevalat pana recent discursul idealist. (In felul sau si comunismul a cultivat idealismul scopurilor generale in detrimentul egoismului individual).
Asadar odata ce lista larga a nemultumirilor sociale si-a gasit punctul ideal, protestul s-a declansat cu atat mai mult cu cat a fost incurajat de toata lumea.
Dar faptul ca protestul se bucura de o incurajare atat de larga este deja altceva. Indiferent de calitatea reformelor propuse, Presedintele a guvernat din 2010 fara o majoritate democratica. In toamna lui 2009 seful statului a refuzat formarea unui guvern al Opozitiei, recurgand la o diversiune procedurala. Iar ulterior, dupa ce a castigat un nou mandat, a constituit o noua majoritate prin scindarea Opozitiei. Guvernul Boc, care a aplicat cele mai dureroase masuri de austeritate dupa perioada guvernarii CDR, nu a avut niciodata de partea sa o majoritate rezultata din alegeri. Legile majore, care nu aveau sustinere parlamentara, au fost adoptate prin frauda la vot sau prin angajarea raspunderii. Mijloacele au compromis scopurile, iar stilul guvernarii a coplesit problemele de fond. In consecinta, protestele de acum sunt alimentate direct si indirect de aceste mari frustrari politice adunate in ultimii ani.
Situatia de acum, in ciuda unei retorici emotive, (sau a violentelor de strada) nu are insa nimic din dramatismul anilor 90. Cu toate acesta situatia este grava, caci, in termeni cantitativi, niciodata un presedinte si un guvern nu au avut parte de o dezaprobare atat de larga.

Peste tot si toate Generatia like ar fi trebuit sa stie ca are nevoie de intelepciunea istorica a trecutului.

Daca ieri sau alaltaieri, am fi fost la fel de atenti sa putem gandi la visul de demnitate al poporului Roman, am fi realizat ca avem nevoie de un Decebal sa ne conduca.
Daca ieri am fi avut curajul sa izbavim cu toate cele necazuri ce s-au abatut asupra romanilor, am fi avut in piepturi o singura inima insufletita de puterea lui Mihai Viteazu.
Daca poetul nostru national Mihai Eminescu ar mai fi trait si astazi, ar fi dat glas urmatoarei strofe din opera "Ce-ti doresc eu tie dulce Romanie":
"....Vis de razbunare negru ca mormantul
Spada ta de sange dusman fumegand,
Si deasupra idrei fluture cu vantul
Visul tau de glorii falnic triumfand,
Spuna lumii large steaguri tricolore,
Spuna ce-i poporul mare,romanesc,
Cand s-aprinde sacru candita-i valvoare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Mandat de vis catre Tara Minunilor. China

De multe ori m-am intrebat daca exista cu adevarat o tara a minunilor, un loc in care se reuneste fantasticul imaginativ cu realitatea impletind o frumosa ratacire intre vis si realitate. Locul de unde izvorasc toate aceste povesti ce ne imbogatesc cultura si ne pregateste pentru viitor.
Un raspuns a venit atunci din interiorul meu la aceasta intrebare realizand cum exista o intreaga planeta a Minunilor. Minunea este insasi Planeta Pamant in care fiecare episod al istoriei omenirii, cu toleranta fata de imaginatia rationala si de pasiune, creaza o poveste in care ne regasim toti cuprinsi. Astazi voi scrie despre o Tara a Minunilor din mijlocul lumilor, de care ne vom reaminti cu mult drag de fiecare data. Asadar, cautam o tara in care sa te pierzi in imensitatea ei si sa te simti regasit si dinnou implinit. Am plecat cu gandul sa regasim locuri si oameni cu totul si cu totul deosebiti. In tara minunilor.
In tara in care salutul fapturilor din povestile nescrise, iti lumineaza viata si iti daruie implinire fara sfarsit. In tara in care bucuria si cantarea linistitoare te insotesc pretutindeni. Vom vizita imaginativ tinutul in care dis de dimineata ne vom ridica aripile in nori, iar in noaptea adanca ne vom opri din zbor sa ne prosternam in fata imaginilor de Rai si sa regasim linistea sufletului nostru.
Plecam in tara unde putem vedea memorabila istorie a omenirii din Palatul din Mijlocul lumilor, iar in noi, putem simti cum viata noua curge de-a lungul fluviului Galben .
Vom fi primiti in pasunea mare ce se deschide in bratele unui nou univers dintr-o alta dimensiune .
Vom calatori imaginar, in tara unde vom fi inconjurati de flori de lotus si de zapada argintie asezate in inima noastra si toate aceste minuni se intampla doar pentru a ne dori bun venit.
Vom ajunge in tara unde putem admira minunea creatiei naturii, unde maretele varfuri de munte sunt imbracate in mantia de clestar veghind vesnic la frumoasa scena unde se imbratiseaza lumina calda si iarba verde. Vom fi in tara in care verdele sperantei vietii din inima noastra va fi peste tot! Vom pleca in China !
Dar ce stim noi despre China ?
Ce cunostem noi despre civilizatia actuala sau milenara a Chinei?

Daca mai tin eu bine minte, Napoleon Bonnaparte spunea despre China comparand-o cu in imens dragon ce doarme. Precizand generalilor sai, ca in cazul in care imensul dragon se va trezi, intregul pamant se va zdruncina din temelii.
Adevarul a fost pe undeva la mijloc. Imensul dragon din povestirea lui Napoleon nu dormea si doar se uita cu intelepciune la cum se iroseste energia in inchipuita lume civilizata. A fost treaz tot timpul, pentru ca la momentul oportun sa intervina. Momentul a venit ,astazi China este prezenta din ce in ce mai frecvent pe prima pagina a ziarelor, dar si a tuturor formelor de manifestare media.
Aflam povestea unei tari ce acum 50 de ani se afla, alaturi de noi, pe drumul anevoios al tarilor in curs de dezvoltate si care de la an la an reuseste sa uimeasca intreaga lume prin importante cresteri economice.
Asadar, va invit sa aflati si sa fiti preocupati de gandul de a face cunoscute impresiile voastre tuturor celor interesati sa cunoasca cat mai multe despre China, Tara a Minunilor din mijlocul lumilor.

Trecand peste multele din prejudecatile semnificative vehiculate de la om la om, vom realiza faptul ca inregistram la noi in tara nu doar o saraca cunoastere a realitatilor despre China cat mai ales o reprezentare denaturata a ceea ce este de fapt ascensiunea Republicii Populare Chineze.
De pilda, aprecierea unor oameni neavizati, nedocumentati ce va spun ca progresele uimitore ale Chinei ar fi imorale de vreme ce ea nu ar respecta drepturile omului.
Aceasta inamicitie, ce se identifica cu lipsa de obiectivitate, inoculand o revolta fata de oameni „....care invadeaza Romania cu marfuri de proasta calitate” - afirmatie ce depaseste cu grosolonie realitatea.
Mai adaug in aceasta ordine de idei si faptul ca nu o data am auzit mentionandu-se un inchipuit avertisment a lui Nostradamus de a proroci un „pericol galben” ce s-ar abate asupra Romaniei.
Realitatea, pe care astazi va invit sa o cunoasteti este cu totul si cu totul alta.
In primul rand, trebuie sa amintim cum China este prietenul nostru ce ne-a intovarasit pe lungul drum spre dezvoltare. Relatiile noastre cu China sunt memorate de istorie de cu mult inainte de secolul XVI- XVII inca din vremea Spatarului Nicolae Milescu. China a demonstrat peste timp cu o constanta, respectul si apropierea sufleteasca pentru toate popoarele lumii indiferent ca acestea s-au aflat in impas, in curs de dezvoltare, sau in varful erarhiei pe scena diplomatica.
Personal eu traiesc o mare dezamagire pentru ca, noi romanii, nu avem in prezent relatii de presa atat de armonioase pe cat ar trebui sa fie. Cand spun aste cuvinte as dori sa fiu inteles ca nu ma refer la o anumita forma de manifestare media , ci in general, intre lumea presei romanesti si cea chineza. Spun acestea pentru ca, schimbul de relatii media ar putea fi un instrument ce ar servi cunoasterii reciproce a populatiilor celor doua state. Mai mult, daca globalizarea a creat sansa sau ideea unei cooperari intre toate statele lumii, in realitate, au fost momente in care s-a simtit chiar pericolul unei decuplari regionale. S-a resimtit decuplarea Asiei de restul lumii. Dar astazi, nu trebuie uitat , ca dimensiunea dezvoltarii Chinei este o sansa de continuare a globalizarii intr-un registru pozitiv.
Apoi sa ne aplecam cu intelepciune spre trecutul prieteniei noastre cu China ca fiind utila in reformarea relatiilor viitoare si pe care ar trebui sa o folosim aceasta ca sansa unei oportunitati economice suplimentare. Poate ca ar trebui stiut si faptul ca integrarea Europeana nu a fost doar pentru noi o oportunitate, si a fost o noua sansa data intregului Europei in sine, in noul sau proiect economic si politic.
Acum, globalizarea si relationarea transcontinentala cu Asia, in general, si cu China in particular, reprezinta noua sansa pe fondul problemelor create mai ales de criza financiara mondiala. Pentru noi este important sa intelegem ca, ducandu-ne catre Vest, constatam ca Vestul vine el insusi spre Est si in principal chiar spre China.
Noi romanii suntem motivati sa revenim in relatia trecutului sino-romana in cea ce inseamna plan investitional, iar actuala China ne poate raspunde din doua motive. Un prim motiv este dat de pozitia actuala a economiei Chinei aflate la un potential ce le permite sa faca investiti in lume. Chinezii de acum au un excedent, vorbim numai de surplusul valutar, de peste doua mii de miliarde de dolari.
Pe de alta parte, criza generala a dolarului invita la rularea rezervelor valutare care sunt predominant, in China, in dolari. Sa observam cum atunci, chinezii investesc anual, in strainatate din ce in ce mai mult. Iar astazi investitiile oficiale ale Chinei sunt deja de zeci de miliarde anual.
Privind numai la intrarile de capital in China ce sunt peste un miliard pe saptamana putem constata cum in egala masura, China, este un reputabil receptor de investitii straine in ultimii douazeci si ceva de ani, dupa deschiderea din anii 1970 - 1980 . Asadar, China de astazi a devenit, la randul sau, emitator de fluxuri investitionale.
Sa ne gandim sa prezentam o ratiune din care am putea aduce in avantajul nostru prezentandu-ne un destinar traditional. Romania, in zona noastra de apartenenta geografica, este printre putinii recipenti masivi de investitii chineze. Vom ajunge la 400 de milioane de dolari. Avem 300 si ceva de milioane de dolari. Sunt o duzina de intreprinderi chineze create in Romania, cu capital propriu, si rulate, bineinteles, de businessul chinez, cu mana de lucru romaneasca, deci creeaza locuri de munca in Romania.
Pe urma sa ne indreptam atentia catre date ale statisticii chineze, pe primele cinci luni ale anului 2011 in care s-au realizat aproximativ, 280 de milioane de dolari. Ceea ce reprezinta aproape dublul anului 2010 .
Apoi, urmarind exporturile Chinei in Romania care au fost de 1,4 miliarde de dolari putem intelege cum proportia ultimilor ani a fost de 1 la 10. Astazi este de aproape 1 la 6. Deci suntem intr-un progres. Adevarat este ca in anul 2011exporturile romanesti au crescut cu 150% acordand un trend favorabil nu pentru ca Romania ar fi inbunatatit relatia si pentru ca cererea chineza a crescut.
Economia chineza a crescut cu 10,7% in ultimul trimestru al anului trecut. Shanghai-ul a anuntat acum ca pentru prima data, trimestrial vorbind, de la criza de la mijlocul anului trecut, cand cazusera sub doua cifre, ca ritm de crestere sub 10%, dar acum au reluat cresterea si au 10% crestere economica in Shanghai.
Apoi sa ne gandim la China contemporana care la data de 16 august 2010, potrivit datelor publicate de Guvernul Japoniei, China Populara accepta public recunoasterea pozitiei a doua in ierarhia economiilor lumii: in trimestrul al doilea al anului 2010 produsul intern brut al Japoniei s-a cifrat la 1.288,30 de miliarde de dolari americani iar cel al Chinei la – 1.336,90 dolari americani.
Asa se face ca Japonia pierdea in favoarea Chinei pozitia a doua in ierarhia economica, pozitie pe care o detinea de 40 de ani.
Preeminenta Chinei este confirmata si de datele privind valorile din trimestrul al treilea, care dau intaietate Chinei prin cifrele 1.415 fata de 1.372 miliarde dolari americani. Mass mediile opereaza deja cu aprecieri de genul ca Republica Populara Chineza, de-a lungul a 30 de ani de reforme si deschidere spre exterior, a devenit cea mai mare tara exportatoare (1.207,2 miliarde dolari american) a doua mare tara importatoare (1.005,6 miliarde dolari amricani ), cea mai larga piata de automobile, cea mai mare producatoare de otel, producatoarea a 80% din jucariile lumii, a 70% din tesaturile textile ale lumii si a 60% din produsele electro-electronice, tara care asigura 50% din cresterea economica a lumii.
Tot odata mentionam : China este detinatoarea celor mai mari rezerve valutare (cca.2.400 miliarde de dolari).
China este posesoarea a 980 iar mai apoi a 760 miliarde de dolari in bonuri americane de tezaur, ce acopera deficitul bugetar al SUA, etc..
Semnificatiile acestei ascensiuni sunt numeroase, insa observatorii chinezi tin sa sublinieze cu precadere faptul ca acum trei decenii produsul intern al Chinei era sub 30% din produsul intern brut al Japoniei, ceea ce demonstreaza ritmul accelerat de dezvoltare a Chinei si justetea optiunii pentru modelul de dezvoltare practicat de-a lungul acestor ani.
De altfel, analisti americani apreciaza ca in 2050 produsul intern al Chinei va fi de doua ori mai mare ca cel al SUA (cca.70.000 miliarde de dolari).
Asadar suntem in plin mandat de documentare despre China, iar impresiile culese au fost coplesitoare.
In sectorul dezvoltarii infrastructurii si a constructiilor, fie si numai sub aspectul constatarilor de suprafata. Este tara cu cele mai multe autostrazi din lume, tara cu cele mai populate metropole, iar sub acest aspect, Beijing-ul, de pilda, nu este mai prejos marilor metropole ale lumii, fara sa mai vorbim de faptul ca relicvele istorice ii confera o virtute greu de egalat.
Dar, ceea ce se cuvine a fi evidentiat inainte de toate era prezenta pretutindeni, in mintile oamenilor de stat si a oamenilor de rand, in spatiile publice si in gospodariile particulare a viziunii ambitioase despre viitorul Chinei si natiunii chineze, viziune ce alimenteaza o frenezie a muncii, dublata de vigoarea si rigoarea efortului.
Ne povestea, de pilda domnul ambasador Ioan Romulus Budura cum intamplator a ajuns si in asezarea Quzhou, la cca 400 de km de Shanghai si cum cu 6-7 ani in urma era o asezare rurala de cateva mii de locuitori. Acum la revenire in China, dupa doi ani, avea sa constate aceeasi asezare, Quzhou, avea peste doua milioane de locuitori, concentrati in jurul catorva intreprinderi moderne.
Media de varsta a celor ce le operau era de 26 de ani. Livrau produse extrem de solicitate pe piata interna si internationala. Am aflat cum cei din conducerea acestor inteprinderi, negociau amenajarea unei noi intreprinderi-filiale in provincia Liaoning, avand in buzunar 200.000.000 yuani (cu aproximatie mai mult de 30.000.000 dolari americani).
Apoi sa fim impresionati de rapiditatea cu care se savarseste opera constructiva. Sa spunem aici cum China este tara cu cele mai multe autostrazi din lume, tara cu cel mai mare nod de autostrazi din intrega lume. China este tara cu un potential imens de utilizatori din zona informaticii.
Semnificativ este si faptul ca putem parcurge cu trenul distante mari, la viteze mari fiind un mijloc de transport modern si extrem de eficient (1.110 km - in doar 4 ore )
De fiecare data cand vorbim despre China ne este greu sa redam in cuvinte maretia realista. Pentru ca Republica Populara Chineza in a dovedit ca imposibilul este posibil. China mai apoi, ne impresioneaza prin contemporaneitatea a ceea ce se construieste. Fara indoiala, campus-urile universitare ne amintesc de modelele lor anglo-saxone, dar ceea ce reprezinta astazi universitatile Beijing, Qinghua, Shifan, Yuyan sau Renmin tine de o imaginatie foarte indrazneata si cu toate acestea sunt asezaminte absolut firesti pentru zecile de mii de studenti (intre care cateva mii de studenti straini) care le frecventeaza.
Ar fi nedrept sa nu mentionam in mod special ingeniozitatea arhitectilor si dotarea asezamintelor cu toate utilitatile si facilitatile reclamate de o dezvoltare complexa a tinerilor.
Strada iti oferea o multitudine de prilejuri de a te emotiona. Nu ma refer la multitudinea de autoturisme ce aglomereaza soselele, la blocurile de locuinte de zeci de etaje ce strajuiesc strazile mai deunazi inexistente sau marcate de cladiri modeste, ci la starea de spirit a pietonilor, cu fete vesele si senine, increzatoare si demne, gata oricand sa faca un gest de curtoazie, sa-ti zambeasca sau sa te salute. Imbracati mai mult decat decenti, chiar eleganti adesea, pietonii invederau totusi, prin imbracaminte si comportament, o anume mentalitate careia ii erau straine frivolitatea si badarania.
Nu mai putin emotionante erau familiile, care cu mic cu mare, frecventau restaurantele, de regula pline pana la refuz la orele meselor, invederand o anume traditie sanatoasa, aceea a solidaritatii familiale.
Cat priveste ospitalitatea chinezeasca de care oricine a auzit macar aceasta se evidentiaza printr-o anume expresie a curtoaziei prieteniei traditionale dintre oameni.
Ar trebui sa mai stim ca aceeasi oameni chinezii au aratat preocupare de cu mai mult de 100 de ani de predare organizata a limbii chineze tinerilor din strainatate, ca si convorbiri cu oameni politici, cercetatori, profesori, jurnalisti, etc. Aceste imprejurari care ne-au intregit cunoasterea felului in care chinezii se vad pe ei insisi apropiati tuturor oamenilor si modul in care percep evolutia lumii.
Despre anvergura dezvoltarii Chinei putem doar face referire la un tablou care sa va dovedeasca sugestiv cateva capitole exprimate cifric:
Produsul intern brut 33.535,3 miliarde de yuani
(:6,82= 4.917,2 miliarde dolari SUA)

Carbune 3.050 milioane tone
Titei 189 milioane tone
Gaze naturale 88.170 milioane m3
Energie electrica 3.714.650 milioane kwh
Fonta 568.033 mii tone
Oteluri 696.263 mii tone
Ciment 1.650 milioane tone
Automobile 13.795 mii bucati

Cereale 530.820 mii tone
Bumbac 6.400 mii tone
Produse de carne 76.420 mii tone

Invatamant post-universitari 1.405.000 persoane
studenti 21.447.000 „
elevi liceu 24.343.000 „
elevi gimnaziu 54.409.000 „
elevi sc.prim. 100.715.000 „
prescolari 26.578.000 „


In ceea ce priveste modelul de dezvoltare se impun a fi facute cateva precizari, dincolo de faptul ca Guvernul a plasat intreaga dezvoltare a tarii sub imperativele stiintei. Intre altele, se manifesta preocuparea pentru o dezvoltare armonioasa durabila, pentru raportarea ei la bunastarea intregii populatii, pentru corelarea ei cu resursele materiale si umane ale tarii, pentru controlarea ei in functie de exigentele protejarii mediuului, pentru racordarea ei fireasca in procesul general al dezvoltarii multilaterale a lumii.
Precizarile ce doresc a le mentiona sunt urmatoarele:
-- urmand exemplul Japoniei, ramurile manufacturiere ale Chinei s-au angajat la scara nationala sa imite, sa reproduca si sa perfectioneze produse de marca din alte tari, ajungand in cativa ani sa-si extinda considerabil productia si sa realizeze produse de inalta calitate, solicitate pe pietele externe;
-- urmand exemplul Japoniei, China si-a orientat productia spre exporturile in pietele foarte rentabile;
-- constransa de partenerii preocupati sa echilibreze schimburile, dar si inspirata de ideea valorificarii depline a pietei interne si de obiectivul programatic de a promova prosperitatea populatiei, China opereaza chiar acum o reorientare a productiei, pe care intentioneaza sa o accelereze;
-- constienta de faptul ca dezvoltarea pana la nivelul de 10.000 dolari pe cap de locuitor este relativ usor de realizat, dar ca trecerea de la 10.000 la 20.000 este pandita de riscuri, China urmareste in mod deliberat a nu cadea in capcanele in care a cazut Brazilia (aristocratizarea intreprinzatorilor economici si blazarea acestora) si Japonia ( antrenarea in speculatii bancare si deraparea bubles in detrimentul economiei reale );
-- preocupata sa deschida un larg orizont dezvoltarii, China isi propune sa modifice modelul actual de dezvoltare luand in considerare adaptarea acestuia la avantajele oferite de noile tehnologii, de creativitate si inovare.
In acelasi timp, motivata de realitati incontestabile dar si de ratiuni strategice, China evidentiaza faptul ca, in pofida ocuparii locului doi in ierarhia economiilor lumii, ea ramane totusi cea mai mare tara in curs de dezvoltare.
Astfel, China – tara cu cea mai numeroasa populatie de pe glob respectiv cu 1.437.410.000 de suflete, nu se poate socoti o tara dezvoltata deoarece valoarea productiei ei globale a depasit-o pe cea a Japoniei care are doar 9,5% din locuitorii Chinei.
Asadar chinezi isi mentin pozitia fiind constienti de dorinta de a depaseasi dificultatile alaturi de celelalte natiuni in mod traditional. Aspiratiile chinezilor se regasesc in i imbunatatirea instructiei si educatiei, dar si prin imbunatatirea conditiilor de trai – a maselor de sute de milioane de locuitori ai satelor la nivelul exigentelor si performantelor societatii contemporane.
Evidentiind aceste realitati, liderii chinezi insista ca Republica Populara Chineza este totusi o tara in curs de dezvoltare, statut care ii va fi propriu inca multa vreme de acum incolo. Desigur, aceste realitati certe greveaza asupra puterii economice a Chinei, dar, totodata, in mod paradoxal ele se constituie intr-un formidabil spatiu de dezvoltare, pe care multe alte puteri economice nu-l mai au. Pe intinderea celor aproximativ 9.600.000 km patrati, cu toate avantajele ce le presupune aceasta, si cu o populatie peste 1.400.000.000 locuitori, care pana mai deunazi erau guri de hranit, apoi brate de munca, iar acum pe cale de a deveni noi inteligente instruite, valorificarea acestui spatiu de dezvoltare va face din China o putere formidabila.
Astazi la finalul acestui mic indrumar asupra potentialului tarii minunilor din mijlocul lumilor, putem spune tuturor dorinta noastra de a cunoaste mai indeaproape China. Putem spune ca am aflat despre tara unde iarba este de argint printre miile de drumuri serpuitoare ce ne conduc pe intregul tinut al Chinei. Putem spune ca am aflat despre tara unde suntem intampinati cu mireasma babusului proaspat, tara in care muntii sunt imbracati in flori tot timpul anului. Acum cunoastem ca exista un paradis rupt din cer si coborat pe pamant pentru noi oamenii.

Dr. Darius Stan