joi, 11 aprilie 2013

Diplomatia in linia intii a frontului pentru calmarea amenintarilor directe la adresa securitatii sociale.


Aproape printr-o lege a firii in fiecare etapa, secol,  pare a se invi  la nivelul fiecarei entitati sociale  personalitati cu vointa si puterea intelectuala de a modela intregul sistem international portivit propriilor sale valori. Abordarea moderna a relatiilor internationale bazate pe statul –natiune si motivate de de interese nationale .a elaborat conceptual de echilibru al puteri care a dominat diplomatia influentand relatiile internationale hotarator.

   Privita cu admiratie din exterior , ca pe o activitate plina de granduare ,dat fiind ceremonialul in care se desfasuara , este de fapt o complexa activitate zilnica plina de neprevazut, ce recomanda un  studiu aprofundat asupra diverselor problematici existente . Omul in cursul evolutiei sale , a parcurs stadii diferite de de adaptare in relatiile sociale , economice, in raporturile sale cu alte grupuri sociale,  ce au adus forme variate  de exploatare si in consecinta interese si structuri diferite de evolutie bazate pe interesul grupului social  .   Diplomatia este acea arta  ce aduce o expunere, o promovare , a politicilor unui stat intr-un alt stat, numit stat acreditar . Altfel spus o prezentare consensuala a intereselor unui stat, prin reprezentanti sai ,pe teritoriul altui stat.

Stradania diplomatilor de a reprezenta cat mai bine interesele reciproce ale statului ce il reprezinta, si ale  statului unde sunt trimisi ,necesita o informare atenta si permanenta pentru a actiona in conformitate cu acestea.

Diplomatia este o negociere permanenta  cu statul acreditar avand o desfasurare diversificata . Ea nu se desfasoara doar la masa tratativelor.

Un diplomat trebuie sa stie ca a negocia nu inseamna doar insistenta . El stie ca daca interesele nu converg , orice stradanie este in zadar . Caci statele nu au legaturi dezinteresate  , au decat politici guvernate de interese.

Din cele mai vechi timpuri s-a recurs la diplomatie pentru a aplana starile de tensiune , starile conflictuale ,pentru a normalize relatiile dintre state .

 Potrivit lui Hernry Kissinger care defineste diplomatia ca fiind “o ajustare a diferendelor prin negociere “acest process este posibil numai in cadru sistemului international care prevaleaza legitimitatea . Cand mijloacele diplomatice  inceteaza a fi utilizate in rezolvarea diferendelor , expunerea fortei nu va intarzia sa apara,distrugand bunul cel mai de pret al oricarei natiuni .

“Pacea este un fenomen viu de miscare ,infaptuit treptat, un scop o directie si nici vorba de odihna si delasare”  definea Nicolae Titulescu pacea prin  prisma  diplomatica.

Diplomatul este chemat sa reprezinte statul sau ,fara de care misiunea si nici el ca functionar de stat nu ar avea ratiuni de existenta ,si caruia ii este raspunzator pentru tot ce inteprinde in numele acestuia. Rolul diplomatului este de a face cunoscute drepturile legatime ,stabilirea unei colaborari de durata si de promovare a intereselor statului pe care il reprezinta .

Regulile juritice ce guverneaza diplomatia cuprind in adancul lor practici urmate de catre state indealungul mileniilor

El trebuie sa aibe in vedere totalitatea formelor de desfasurare a misiuni sale.

Intr-o alta prezentare Diplomatia poate fi reprezentata “Ca o institutie dinamica menita sa faciliteze scopurile nationale si internationale ale natiunilor, fie ele teluri fundamentale ,interese vitale sau obiective politice concrete “.Ea actioneaza ca un mijloc de aliniere a unor interese corelative si acomodare a deosebirilor internationale .

Nicolae Titulescu prezenta interesul national privit din punct de vedere  diplomatic” Opolitica profunda nationala ale carei reguli , metode si teluri isi trag originea din interesele patriei “

 

Evenimentele din saptamana a II-a luna a patra 2013

·        Cea de-a 67-a reuniune a Organizatiei Natiunilor Unite a adoptat, tratatul privind comertul international cu arme, care reglementeaza armele conventionale.

In momentul de fata, volumul comertului armelor conventionale ajunge la peste o suta miliarde de dolari americani, la nivel mondial. Documentul a fost adoptat cu 154 voturi pentru, 3 impotriva si 23 abtineri. Dintre acestea, Coreea de Nord, Iranul si Siria au votat impotriva, iar Rusia, India si China s-au abtinut.

China, justificativ a precizat ca nu sustine ajungerea fortata la un tratat multilateral de control al armelor in cadrul adunarii ONU. S-a mai spus ca documentul ar putea deveni un precedent negativ pentru viitoarele negocieri multilaterale privind controlul armamentului.

 

·        Solicitarea Coreei de Nord de evacuare a cetatenilor straini intensifica tensiunile in peninsula coreeana, a declarat, marti, purtatorul de cuvânt al Casei Albe, Jay Carney.

Oficialul american a aratat intr-o conferinta de presa, ca avertizarea Coreei de Nord sunt "vorbe care nu ajuta", si care izoleaza aceasta tara si mai mult. Declaratiile provocatoare ale Phenianului, au fost facute in tiparul obisnuit de actiune a acestuia, a mai spus oficialul american, indemnind din nou conducerea Coreei de Nord sa aleaga calea pasnica de actiune si sa-si asumare responsabilitatile ce-i revin pe plan international. Carney a mai spus ca SUA a optat pentru luarea de masuri graduale.

Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a precizat, marti, intr-un interviu acordat presei, ca incalcarea de catre Coreea de Nord a deciziilor Consiliului de Securitate al ONU este inacceptabila. In contextul situatiei din regiune foarte incordate, efectuarea de teste nucleare si lansari de rachete sunt actiunile provocatoare, iar acuzatiile reciproce vor influenta negativ. Partea rusa se va implica pentru ameliorarea situatiei din peninsula, incurajând partile implicate sa relanseze negocierile in sase.

Sapte tari membre ale Uniunii Europene au decis sa nu isi retraga personalul din Coreea de Nord. UE va lua in calcul inasprirea sanctiunilor daca Phenianul va incerca o noua lansare de racheta sau un test nuclear.

 

·        Ministrii de externe din G8 s-au reunit pe 10 aprilie la Londra, pentru a discuta o serie de probleme majore printre care modalitatile de prevenire a unor posibile conflicte militare si coordonarea in astfel de situatii, a actiunilor comune ale celor opt puteri , a declarat marti ministrul britanic al afacerilor externe, William Hague.

Sefii diplomatiilor analizeaza situatiile din Siria, Iran, Orientul Mijlociu si Peninsula Coreeana. G8 intentioneaza sa gestioneze situatiile tot mai tensionate din aceste regiuni, folosindu-si propria influenta in acest scop, a mai spus Hague.

Vorbind despre criza din Siria, seful diplomatiei britanice a subliniat ca Londra si Parisul vor continua sa sprijine opozitia siriana. Cu privire la situatia din Peninsula Coreeana, Hague a urgentat guvernul de la Phenian sa coopereze constructiv cu comunitatea internationala pentru a se evita inrautatirea situatiei regionale. De asemenea, puterile occidentale nu exclud posibilitatea de a impune noi sanctiuni Iranului, daca acesta va persista in activitatile de imbogatire a uraniului, a adaugat Hague.

 

·        12 persoane din misiunea ONU trimisa in Sudanul de Sud au fost ucisi, marti, in statul Jonglei. Victimele sunt cinci militari indieni dintr-un contingent de mentinere a pacii si sapte civili. Cel putin alte 9 persoane au fost ranite, conform declaratiei misiunii.

Purtatorul de cuvânt al fortelor Sudanului de Sud, Philip Aguer, a informat ca incidentul a avut loc intre Pibor si Bor iar atacatorii sunt militanti localnici antiguvernamentali.

Secretarul General al ONU, Ban Ki-moon a condamnat vehement atacul, reafirmânt ca actiunea in cauza e o crima de razboi. Ministerul de Externe din India a anuntat ca corpurile celor cinci militari vor fi repatriate.



Ne vom astepta la escaladarea violentelor dupa imediata intalnire a celor mai puternice industrializate state, de la sumit-ul G20 Londra, ce va face evidentiabile efecte vizibile imediate in zona economica. Concluzionand ca efect iminent ca pacea durabila poate fi dezvoltata numai intr-o lume controlabila, s-au pronuntat impotriva existentei paradisurilor fiscale, sociale ... etc. De fapt fiecare cauta sa vaneaze sau sa slabeasca pietele libere ale competitorilor . Toate marile puteri au inteles ca ar fi timpul ca efectele elegantei si tolerantei din trecut sa fie lasate la "garderoba" diplomatiei, si sa atace frontal pentru cucerirea unor noi piete de desfacere. Lumea are nevoie de banii, locuri de munca, zone libere de baremurile riguroase ale unei economii controlate. Piete noi, unde investitorii sa se poata cupla imediat la necesitatile si informatiile venite si sa sporeasca influenta in zona asigurand un teritoriu de absorbtie pentru a depasi problemele financiare din statul de origine. Daca economiile locale au fost lovite din plin de confruntarile din ultima perioada, pietele internationale au reactionat indirect, dar la fel de prompt fata de ultimele evenimenteo masiva reactie de respingere a oricarei forme de schimbare.

Principalul lucru pe care paradisurile fiscale il ofera companiilor straine este discretia. Dependenta lor de capitalul strain i-a facut pe critici sa le considere vinovate de tolerarea crimei si fraudei.
Dictatori precum filipinezul Ferdinand Marcos si indonezianul Mohammed Suharto, s-au dovedit a fii finantatorii a numeroase masacre precum si sustinatori ai comertului negru cu armament si au numele legate de paradisurile fiscale.

Occidentalii protectorii paradisurilor fiscale.

Majoritatea celor 33 de paradisuri fiscale sint mici teritorii, foste sau actuale protectorate ale lumii Occidentale.
Rezultate ale marilor decolonizari din 1970, aceste state au avantajul mostenirii sistemului legal si institutiilor britanice, al cunoasterii limbii engleze si al pastrarii legaturilor cu Londra, nu de mult principalul centru financiar mondial.
In perioada decolonizarii, evolutia lor catre actualele paradisuri a fost sprijinita de Marea Britanie, deoarece aceasta scutea Londra de ajutoarele financiare pe care trebuia sa le trimita in colonii si protectorate.
Astfel, Barbados si Mauritius au ajuns sa nu mai depinda de plantatiile de trestie de zahar, devenind, de jure, paradisuri fiscale in 1970, respectiv 1992, la scurt timp dupa obtinerea independentei.
Principiul gravitatiei si Triunghiul Bermudelor
In conformitate cu principiul gravitatiei " tot ce se ridica de la sol, cade se intoarce pe sol " si este logic sa fie asa, doar ca sunt aspecte care aveam impresia ca ies din aceste tipare. Si aceasta pentru ca nu aveam cunostinta intregului. Despre povestile iscate cu avioane si vapoare disparute pentru totdeuna in Triunghiul Bermudelor toata lumea a citit pe saturate, dar despre faptul ca aceste disparitii se intorceau inzecite prin beneficii financiare in trezoreria unor firme nu aveam de unde sa cunosc. Deci iata ca se adevereste ca cea ce se pierdea intr-o poveste se recastiga in alta parte. Conform unui studiu al Organizatiei Economice pentru Cooperare si Dezvoltare, doar cele 33 de paradisuri fiscale pro-ocidentale detin intre 5 si 7.000 de miliarde de dolari si gestioneaza 8% din capitalul mondial, de 5 ori mai mult decit acum 20 de ani. Paradoxal cu toate cunoasterile noastre, dar in aceste conditii, Insulele Bermude au devenit cea mai bogata tara din lume, cu un PIB pe cap de locuitor de 70.000 de dolari, fata de 43.000 de dolari cat ar fi in cazul SUA.
S-au evidentiat tot felul de campanii pentru eradicarea "precisa a paradisurilor" pentru dezvoltarea unei lumii durabile si mai ales controlabile. Dar dupa cum stim sunt doar campanii. "Paradisurile fiscale au declarat razboi contribuabililor americani", considera senatorul american Carl Levin, aratind ca SUA pierd anual 70 de miliarde de dolari din taxele pe care companiile americane inregistrate in aceste paradisuri ar trebui sa le cedeze fiscului SUA. Autoritatile canadiene sint ingrijorate de cele 88 de miliarde de dolari investiti de firmele nationale in paradisurile fiscale, ceea ce reprezinta a cincea parte din investitiile straine directe ale Canadei. In acesta situatie si cu o atitudine similara dovedesc si statele europene, care se tem ca lipsa contributiilor fiscale ale marilor companii le va impiedica sa intretina o populatie aflata in curs de imbatrinire. La aceasta se adauga efectele secundare ale globalizarii finantelor, precum evaziunea fiscala, spalarea banilor si finantarea terorismului. "Chiar daca paradisurile fiscale ar disparea, ceva similar ar aparea imediat in locul lor", arata, pentru "The Economist", Mihir Desai, de la Harvard Business School, explicind ca ele reprezinta un produs inevitabil al globalizarii. Totodata, economistii considera ca existenta paradisurilor fiscale fereste guvernele marilor state de pericolul unui imens surplus financiar. Investitorii sustin ca, in competitia economica globala, incluzind state cu regimuri fiscale diverse, reducerea taxelor a devenit o cheie a sucesului marilor firme, iar paradisurile fiscale sint cea mai simpla solutie legala. In apararea lor, micile "paradisuri" arata ca aplica reguli stricte impotriva spalarii banilor si verifica firmele ce doresc sa apeleze la serviciile lor, astfel incit sa nu foloseasca, spre exemplu, munca minorilor si sa respecte legislatia internationala.

Paradisurile sociale o realitate absoluta

Despre paradisurile fiscale nu mai e mai nimic de scris. Se stie aproape totul despre ele.
Mai putin s-a scris despre paradisurile sociale, adica acele zone in care costurile cu forta de munca sfideaza orice concurenta - insulele asiatice, cateva mici state din America Latina, pana si unele tari membre UE.
In aceste zone, multinationalele vin sa isi planteze afacerile din simple ratiuni de costuri, chiar daca acolo de unde pleaca lasa someri si agraveaza problemele sociale la un nivel care dezechilibreaza bugetele locale.
Un studiu concentrator
CIA arata cu degetul spre zona de interes in directia statelor Asiei de Sud-Est. Astfel, in vreme ce salariul orar mediu al unui muncitor american este de 24,59$, omologul lui filipinez ia 1,1$, iar omologul srilankez ia 0,61$.
Prezumnia ca „Albirea” muncii va mai intarzia, a inaintat si mai ales ca acum, in perioade mai sensibile din punct de vedere economic, fiecare cauta metode cat mai ieftine de a produce cat mai mult, impingand pana la limita legalitatii costul cu ora de munca.
Sigur ca nu trebuie sa mergi pana-n Asia ca sa te poti convinge. Putem urmarii acest aspect si pe piata din partea de Sud -Est a Euroasiei.
Lista neagra a paradisurilor sociale (sub 2$/ora): Bulgaria, China, Costa Rica, India, Indonezia, Malaezia, Myanmar, Filipine, Salvador, Sri Lanka, Vietnam, Thailanda.
Lista gri a paradisurilor sociale (intre 2-10 dolari /ora): Brazilia, Estonia, Lituania, Portugalia, Polonia, Romania, Slovacia.

Autor :

Dr. Darius Stan

 

marți, 2 aprilie 2013

PUTEREA DIPLOMAŢIEI ŞI DIPLOMAŢIA PUTERII


De dragul colegilor ce mau insotit cu onoare peste timpuri si din partea carora am primit rugamintea sa-mi prezint dinnou teza doctorala intitulată PUTEREA DIPLOMAŢIEI ŞI DIPLOMAŢIA PUTERII.  Pentru unii dintre  cititori, poate fi un subiect de reflexie al contemporanului.


Debutul noului mileniu caracterizat prin dezvoltarea exponenţială a proceselor de integrare şi globalizare, trecerea de la o lume unipolară la una multipolară, noile provocări internaţionale precum terorismul şi crizele securităţii internaţionale a adus schimbări majore atât în domeniul vieţii politice şi economice dar şi în cadrul relaţiilor diplomatice şi consulare. Aceste schimbări majore ale relaţiilor diplomatice privesc atât obiectivele urmărite precum şi metodele pe care le aplică şi scara evenimentelor ce apelează la intervenţia ei.

Lucrarea intitulată Puterea diplomaţiei şi diplomaţia puterii, doreşte să evidenţieze importanţa reprezentării diplomatice în relaţiile cu alte state sau alte entităţi ale relaţiilor internaţionale, dar şi rolul din ce în ce mai pregnant al diplomaţiei în crearea şi dezvoltarea continuă a unui cadru de desfăşurare a relaţiilor internaţionale în conformitate cu valorile progresist-umaniste acceptate de majoritatea actorilor comunităţii internaţionale

Tot mai multe teorii concurează, mai ales după sfârşitul războiului rece, să demonstreze că rolul statului în relaţiile internaţionale, într-un sistem caracterizat de interdependente complexe, s-a încheiat şi că atribuţiile acestuia pot fi cu succes înlocuite de organizaţiile regionale. Pe de altă parte, unii teoreticieni cum este Andrew Moravcsik cred că organizaţiile interguvernamentale pot să maximizeze interesele statelor pe care le compun. Într-o lume globală lucrurile ar trebui să funcţioneze în acest sens iar diplomaţia este instrumentul necesar al realizării acestor obiective.

Teza examinează această problematică pe parcursul a cinci capitole din care ultimul este destinat concluziilor, propunerilor şi consideraţiilor personale.

 

Capitolul I este intitulat Diplomaţia – între teorie şi realităţile relaţiilor internaţionale, structurat la rândul său pe trei secţiuni.

O primă secţiune cuprinde repere şi coordonate ale evoluţiei diplomaţiei şi doreşte de asemenea să vină cu precizări privind delimitările conceptuale ale noţiunii de diplomaţie aşa cum a fost surprinsă aceasta în literatura de specialitate.

Complexitatea diplomaţiei a plasat acest concept la graniţa dintre ştiinţă şi artă, relevant pentru demersul nostru este şi faptul că, Nicolae Titulescu aprecia că “diplomaţia sintetizează mai multe ştiinţe”, pe care “arta diplomaţilor le pune în operă în complexele tratative în care sunt angajaţi”.

La intrebarea în ce masură diplomaţia este mai apropiată de domeniul ştiinţelor sau artelor, s-au oferit raspunsuri variate. În multe din definiţiile diplomaţiei, referirea la artă are loc însă în accepţia de „capacitate, pricepere, ştiinţa de a purta negocieri” sau de a conduce “relaţiile internaţionale”.

Transformările politice, economice şi sociale din secolul XX se răsfrâng asupra desfăşurării relaţiilor internaţionale cu consecinţe directe asupra caracterului diplomaţiei, asupra conţinutului, metodelor şi formelor ei.

Cu precădere, în a doua parte a mileniului II, diplomaţia s-a afirmat ca o componentă necesară a structurii relaţiilor internaţionale, ca o activitate care se realizează prin folosirea unor mijloace specifice (reprezentanţe diplomatice permanente, tratative, bune oficii, convorbiri şi contacte diplomatice). Amplificarea fenomenului globalizării precum şi dezvoltarea proceselor de integrare economică şi politice regionale au dus la o dezvoltare fără precedent în istoria umanităţii a relaţiilor internaţionale şi pe cale de consecinţă la dezvoltarea diplomaţiei sub toate formele sale.

Nu în ultimul rând sunt abordate aspecte ce privesc diplomaţia ca o instituţie dinamică pentru promovarea obiectivelor naţionale şi internaţionale a naţiunilor precum şi una din exigenţele majore ale performanţei diplomatice şi anume educaţia pentru pace.

Consider că este absolut necesar prezentarea unor elemente ce fixează principalele repere ale raportului dintre dreptul internaţional şi dreptul intern cu consecinţe asupra metodelor şi mijloacelor dipomatice moderne.

Secţiunea 2 Relaţiile internaţionale ale societăţilor şi promovarea intereselor în epoca globalizării este menită a face trecerea de la conceptele teoretice la realităţile societăţii internaţionale. Chiar dacă conceptul societăţii internaţionale este contestat ne raliem opiniilor care susţin conturarea acestei realităţi în cadrul relaţiilor internaţionale contemporane. Prin urmare, considerăm de mare relevanţă pentru subiectul cercetării noastre analizarea impactului cristalizării intereselor globale asupra ordinii publice internaţionale

Creionarea unor intereselor globale necesită lămurirea conlucrării dreptului internaţional şi a diplomaţiei în direcţia promovării acestora.

 

Capitolul II Diplomaţia şi sfidările lumii contemporane prezintă pe parcursul a trei secţiuni modul în care evoluţia şi dezvoltarea diplomaţiei a fost influenţată de marile sfidări la adresa lumii contemporane şi rolul acesteia în cadrul preocupărilor societăţii internaţionale de a depăşi aceste sfidări sau de a identifica posibile soluţii la problematica ridicată de acestea.

Previziunea asupra unei colaborări armonioase  între statele secolului XXI dar şi ale viitorului nu este posibilă fără cunoaşterea stadiului actual al mondializării statelor, al sfidărilor, eşecurilor, speranţelor şi oportunităţilor lor.

Am identificat trei dintre probleme cu cel mai mare impact asupra dezvoltării viitoare a societăţii internaţionale şi anume inegalitatea dezvoltării şi a resurselor aflate la dispoziţia statelor, problemele contemporane asupra securităţii mediului precum şi probleme actuale privind producţia şi comerţul cu armament ca fiind una din principalele cauze potenţiale a încurajării escaladării conflictelor armate. În cadrul acestui capitol am evidenţiat rolul diplomaţiei şi potenţialul său în direcţia eliminării disproporţiilor economice existente, a reducerii efectelor schimbărilor climatice precum şi în ceea ce priveşte realizarea obiectivelor dezarmării.

 

Capitolul III Tentaţia hegemonică a statelor în cadrul relaţiilor internaţionale prezintă pe parcursul a două secţiuni principalele trăsături ale comunităţii internaţionale de la unilateralism la multilateralism şi impactul globalizării asupra diplomaţiei secolului XXI şi modul de adaptare la această evoluţie a relaţiilor internaţionale.

Am încercat să identific principalele coordonate ale sistemului internaţional unilateral post Război Rece, al cărui principal exponent este SUA precum şi mijloace folosite pentru promovarea intereselor sale geostrategice şi economice şi aici am analizat şi modul de impunere a sancţiunilor economice unilaterale ca mijloc de impunere a politicii externe a SUA în defavoarea posibilităţilor oferite de diplomaţia internaţională.

În timp ce politica regională a europenilor se îndreaptă spre o lume ordonată de legi, reglementări, negocieri şi cooperare internaţională, în care mecanismele clasice de putere cad pe un plan secundar, Statele Unite ale Americii continuă să-şi exercite puterea într-un sistem internaţional anarhic, în care regulile sunt neviabile şi în care securitatea şi ordinea liberală continuă să fie rezultatul posedării şi utilizării puterii militare. Din această cauză, Robert Kagan este sceptic şi apreciază că „viitorul pare a aparţine unei lumi cu tensiuni în creştere”.

Considerăm că un rol activ în soluţionarea a principalelor crize internaţionale (criza mondială a lumii post-petrol, criza mondială economică actuală etc) a secolului XXI, poate fi reprezentat de diplomaţia internaţională  prin dezvoltarea diplomaţiei multilaterale şi crearea cadrului necesar pentru desfăşurarea de conferinţe diplomatice internaţionale. Actuala criză financiară care a declanşat cea mai gravă criză economică de la marea recesiune din 1930 este pe cale să redefinească relaţiile economice internaţionale.

Aşa cum spunea Boutros Boutros-Ghali: “ Prin aceste Conferinţe, dezvoltarea şi cooperarea vor fi revitalizate şi reinventate. ONU, institutiile mondiale,  statele membre şi diplomatii acestora (…) delegaţii la aceste conferinţe decid asupra modelelor de cooperare pentru generaţiile viitoare.”

Într-o împrejurare similară[1], ambasadorul ONU Dumitru Mazilu constata meritul forurilor globale în a acţiona fără de odihna sau indiferenţa a ţărilor donatoare, a opiniei publice mondiale, precum şi statelor membre faţă de probleme care tind să rămână vitale, chiar şi atunci când scade atenţia politică de care se bucură.

Conferinţele globale internaţionale nu sunt locuri de luare a unor decizii obligatorii. Rolul definitoriu al acestor întruniri diplomatice este de a acţiona în numele comunităţii internaţionale, de a aduce în atenţie idei aflate în competiţie, politici sau acţiuni ale participanţilor la procesele politice internaţionale, dar şi ca o sursă de legitimare.

În aceste condiţii, o activitate diplomatică susţinută prin cooptarea tuturor statelor aflate în criză în cadrul unor forme de procese de integrare economică poate reprezenta o soluţie la această problemă, soluţie în acord cu normele şi principiile ONU.

Astfel, universală şi reprezentativă, diplomaţia în noul mileniu îşi menţine relevanţa prin afirmarea unei potenţiale construcţii a unei conştiinţe colective prin promovarea unor noi principii şi valori comune pentru reafirmarea multilateralismului în dimensiunea sa contemporană, în contextul globalizării.

 

Capitolul IV Rolul diplomaţilor si a instituţiilor internaţionale în dezvoltarea  conceptului de guvernare mondială

În acest capitol am dorit să prezint în cadrul a două secţiuni evoluţia Diplomaţiei în contextul redefinirii sistemului internaţional precum şi unul din obiectivele prioritare ale diplomaţiei secolului XXI şi anume promovarea democraţiei.

Privitor la prima secţiune am analizat sistemul internaţional care a cunoscut evoluţii şi a căpătat trăsături diferite de ceea ce cunoaştem din tiparele oferite de teoriile relaţiilor internaţionale. Criza internaţională cauzată de conflictul ruso-georgian din august 2008 a dus la transformarea sistemului internaţional care poate fi caracterizat drept un nonpolarism instabil, pentru că este nereglementat. Nu este vorba doar despre absenţa regulilor funcţionale codificate în dreptul internaţional, ci de acel ansamblu de mecanisme de operare în sistemul internaţional, determinate de realitatea dispersării şi codependenţei puterii.

La o primă vedere, lumea de astăzi pare să fie multipolară. Principalele puteri (China, Uniunea Europeană, India, Japonia, Rusia şi Statele Unite), combinate, reunesc cam jumătate din populaţia globului, 75% din PIB-ul global şi 80% din cheltuielile destinate apărării. Totuşi, aparenţele sunt înşelătoare. Lumea de astăzi diferă substanţial de ceea ce numim un sistem multipolar clasic, pentru că observam o dispersare fără precedent a puterii către numeroşi centri de putere, dintre care doar o mică parte sunt state.

Autoritatea şi puterea statelor este astăzi împărţită cu actorii principali ai globalizării: organizaţii globale şi regionale, ONG-uri, corporaţii internaţionale. Lumea nonpolară este şi o consecinţă a fenomenului de globalizare.

Raporturile dintre state vor fi, de aceea, din ce în ce mai selective şi mai conjuncturale. Va fi mai greu să operăm clasificări riguroase de tipul state adversare-state aliate; vom avea situaţii în care anumite state vor coopera dar şi momente în care se vor afla pe poziţii complet divergente. Creşte importanţa consultărilor, dar în primul rând a abilităţii de a construi coaliţii flexibile, coaliţii ale contextului.

Alianţele cu geometrie variabilă a acestor poli de putere relativ simetrici sau, în orice caz, cu capacitate competitivă globală, va crea mecanismul de contraponderi apt să garanteze echilibrul, securitatea şi stabilitatea universale.

Diplomaţia ne arată ca schimbările cu adevărat durabile se datorează adaptării organice şi inteligente, nu revoluţiilor bruşte şi intense.

Putem împărtăşi elementele de ameliorare a guvernării globale pe care le sugerează economistul diplomat Jean-François Rischard, respectiv recunoaşterea şi acceptarea legitimităţii guvernării în reţea, în care structurile ierarhice nu mai sunt absolute, teritorialitatea nu mai inhibă acţiunea comună, iar puterea publică,  lumea afacerilor şi societatea civilă nu mai sunt separate în mod artificial.

Analiza diplomaţiei privind promovarea bunei guvernări dintre state conduce în mod necesar  la interogaţii  asupra modalităţilor aplicate de guvernele statelor prin care se poate promova guvernarea democratică.

Chiar dacă nu se poate imagina o societate planetară care să funcţioneze prin instituţii democratice de tipul celor care funcţionează  în  ţările  civilizate, aspiraţia spre o astfel de instituţionalizare democratică trebuie să anime eforturile organizaţiei mondiale.

Intuind dificultăţile conceptuale şi implicit politice  ale diplomaţilor în tentativa sa de operare imparţială cu acest concept, profesorul  Caporaso observă  că democraţia nu este un concept care se înţelege de la sine şi că nu implică în mod necesar un set omogen  de indicatori  operaţionali.

Dezvoltarea conceptuală, în sensul redefinirii democraţiei în condiţiile proprii, specifice şi restrictive ale sistemului ONU, avea să fie facilitată de o iniţiativă românească. O apreciere clară a valorii conceptuale a rezoluţiei 2000/47, intitulată „Promovarea şi consolidarea democraţiei, iniţiată şi promovată de România în Comisia Drepturilor Omului, şi ulterior, în Adunarea Generală a ONU[2], este exprimată de Christian Tomuschat: „După ce Adunarea Generală  a  votat  rezoluţia 55/96, nu mai rămâne aproape  nimic de făcut pe planul principiilor”.

Natura democratică a multor ţări membre şi mai ales valorile comune ale umanităţii promovate de ONU, permit stabilirea unei conexiuni între popoare şi organizaţie.

Egalitatea de principiu a statelor nu înseamnă doar o democraţie a guvernelor între ele. Cu toate acestea, destinul ONU este să exprime, să apere şi să promoveze edificarea unei comunităţi la nivel global.

 

Capitolul V prezintă principalele Momente semnificative ale diplomaţiei româneşti a căror analiză a fost împărţită pe trei secţiuni şi anume diplomaţia unirii şi diplomaţia interbelică, o altă secţiune se referă la diplomaţia românească în perioada Războiului Rece şi ultima priveşte diplomaţia noastră după anul 1989 şi perspectivele sale de afirmare în spaţiul euro-atlantic.

Recunoaşterea oficială a Unirii din 1859 care a fost rezultatul unor eforturi diplomatice fără precedent pentru noi s-a făcut în cadrul Conferinţei de la Paris din aprilie 1859 când, în tandem, Austria şi Turcia nu recunoşteau actul săvârşit de români. În cea de-a treia şedinţă a Conferinţei, Unirea Principatelor primea recunoaşterea unanimă, la 11 mai 1859 Austria reluând relaţiile oficioase cu noul stat de la Dunăre.

După 1918, Nicolae Titulescu avea să fie între cei care se vor pune în întregime în slujba consolidării statului naţional roman. Va conduce politica externă românească cu răspunderea omului de stat, atent la evenimentele care semnalau creşterea pericolelor pentru ţara sa şi pentru celelalte state mici şi mijlocii, cu încredere nestrămutata în destinul României, bazat pe îndeplinirea cu bună credinţă a angajamentelor sale internaţionale şi pe primatul legii în relaţiile dintre state.

Dimensiunea europeană a reprezentat un adevărat stindard al viziunilor şi comportamentului lui Nicolae Titulescu. Acesta a fost nu numai un mare român ci, totodată, şi un mare european.

Nicolae Titulescu, delegat permanent al României la Societatea Naţiunilor, începând din 1924, Ministrul Afacerilor Externe (între 1927-1928 şi 1932-1936) şi preşedinte al Adunării Societăţii Naţiunilor în 1930 şi în 1931, strălucit diplomat şi orator, a făcut să se audă vocea României în relaţiile internaţionale. Nicolae Titulescu, prin gândirea sa activă, prin capacitatea sa vizionară, reprezintă un premergător strălucit al valorilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Vespasian Pella - unul dintre iniţiatorii proiectului unei curţi penale internaţionale permanente - a fost un strălucit reprezentant al României la Liga Naţiunilor. „Astfel, a fost delegat al României la mai multe sesiuni ale acestei organizaţii internaţionale, la Conferinţa pentru dezarmare, a fost raportor al mai multor comisii internaţionale care au funcţionat în cadrul Ligii Naţiunilor.

În perioada imediat următoare evenimentelor revoluţionare din decembrie 1989, diplomaţia românească a cunoscut importante schimbări, determinate de evoluţiile interne, pe de o parte, şi de noul context internaţional, pe de altă parte.

La Conferinţa internaţională de la Praga din aprilie 1991, diplomaţia română a propus înfiinţarea unei Uniuni a Europei Centrale şi de Est ca structură eficientă de asigurare a securităţii ţărilor din această zonă până la crearea unui sistem general-european de securitate.

Identificarea coordonatelor diplomaţiei româneşti postdecembriste pune în lumină voinţa politică de a dezvolta relaţiile politice cu statele Europei Occidentale şi cu NATO, integrarea euroatlantică fiind "obiectivul politic fundamental şi prioritar" asumat de toate guvernele care s-au succedat la conducerea ţării dupa 22 decembrie 1989.

În condiţiile schimbării strategiei marilor puteri occidentale, în special a SUA, după atentatele teroriste din 11 septembrie 2001, România a început să ocupe un loc mai important în ecuaţiile politice ale marilor puteri.

La început de secol al XXI-lea, odată cu integrarea în Uniunea Europeană, diplomaţia românească a ajuns într-un moment mai relaxat, în care succesul ei depinde nu atât de constrângerile externe, cât de înţelepciunea deciziilor luate la Bucureşti.

Acest surplus va creşte pe măsură ce capitolele de integrare în structurile politice şi de securitate euro-atlantice vor avansa. În pasul următor este posibilă o politică externă mai pragmatică spre Răsărit. După integrarea în NATO şi integrarea în UE, discursul public diplomatic românesc ar trebui îndreptat către dosare mai delicate puse în aşteptare pentru un timp precum situaţia din Republica Moldova (Transnistria) şi a etnicilor români din Ucraina.

Dacă racordarea României la oleoductul care va transporta petrolul din regiunea caspică spre Europa este, să spunem, un proiect constructiv, cu miză reală, Tezaurul de la Moscova, Canalul Bîstroe sau Transnistria sunt cazuri care implică o abordare mai inteligentă, negocieri îndelungate şi chiar fermitate şi consecvenţă.

Participarea diplomaţiei române la activitatea mecanismelor comunitare în materie ar putea prilejui o contribuţie la dezvoltarea de strategii, poziţii şi acţiuni comune, în vederea prevenirii diferendelor şi soluţionării crizelor din sfera drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi a valorificării unor instrumente precum European Initiative for Democratisation and Human Rights.

În zona Mării Negre, România şi-a propus susţinerea constituirii unui spaţiu de stabilitate, securitate, prosperitate şi democraţie, conectat în mod funcţional şi benefic la procesele europene şi globale.

De ce Marea Neagră este o miză a diplomaţiei româneşti ?

Pentru simplul fapt că Marea Neagră reprezintă în momentul acesta cea mai importantă provocare aflată la graniţa noastră de securitate cu estul. Suntem graniţa Uniunii Europene şi a NATO. Este un spaţiu cu probleme serioase de securitate, care nu are nici pe departe destinul Mediteranei, nu este o mare internaţională, liberă şi are nevoie de un surplus de prezenţă strategică.

Dosarul canalului Bâstroe este şi a devenit o problemă europeană şi nu doar a raporturilor bilaterale dintre Bucureşti şi Kiev, drept pentru care cerem soluţii europene.

Insula Şerpilor – este, după spusele unora, petrolul din zonă.  România a câştigat, la Curtea Internaţională de Justiţie, în procesul de delimitare a spaţiilor maritime şi a zonelor economice exclusive între cele două ţări. Decizia a fost luată la Haga în 2009 după ce, timp de peste şase ani, cele 34 de runde de negocieri purtate între cele două state au rămas fără rezultat.

Dimensiunea economică a politicii externe a României trebuie consolidată şi nuanţată într-un ritm accelerat. Acest obiectiv general incumbă două dimensiuni principale: integrarea informaţiilor şi analizei economice în adoptarea deciziilor politice, într-un circuit continuu între nivelul de lucru (în Centrală şi la misiuni) şi nivelul decizional specific fiecărui dosar; dezvoltarea activităţilor diplomatice relevante pentru promovarea intereselor economice ale României în sensul atragerii de investiţii străine şi al promovării investiţiilor româneşti.

În spaţiul european, diplomaţia românească dezvolta relaţii de parteneriat strategic cu Marea Britanie,  Italia, Spania şi Ungaria, un parteneriat strategic în domeniul economic cu Germania şi un parteneriat pentru Europa, în relaţia cu Franţa. De asemenea, funcţionează mecanisme de cooperare, axate pe problematica afacerilor europene, cu Irlanda, Spania, Portugalia, Finlanda, Grecia, Italia, Suedia şi Austria.

În relaţiile cu SUA, acţiunile diplomaţiei româneşti vizează în mod prioritar realizarea unui dialog politic amplu şi cuprinzător şi abordarea în dialogul politic a temelor principale ale agendei internaţionale şi diversificarea formelor de consultare bilaterală.

Totodată, diplomaţia românească urmăreste dinamizarea, extinderea şi diversificarea relaţiilor cu statele din regiunea Asia-Pacific şi cu principalele organizaţii regionale, în plan politic, economic şi al securităţii, printr-o consolidare şi promovare a poziţiei de contributor la politica UE faţă de această regiune.

Raporturile României cu statele din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord sunt accelerate şi diversificate, pe baze pragmatice, cu scopul asigurării unor surse de aprovizionare alternativă cu petrol şi gaze naturale.

Pentru reînscrierea relaţiilor României cu America Latină pe o traiectorie ascendentă, vor fi urmărite transmiterea unui mesaj politic ferm privind interesul României de a revitaliza relaţiile bilaterale cu ţările din America Latină şi asumarea de către România a mecanismelor de concertare politică şi cooperare economică existente între UE şi ţările din America Latină.

Având în vedere creşterea şi consolidarea comunităţilor româneşti din străinătate, ca urmare a emigraţiei în ţările occidentale, precum şi cerinţele şi aşteptările la adresa diplomaţiei României, politica faţă de cetăţenii români aflaţi în afara ţării şi etnicii români cetăţeni ai altor state va deveni tot mai importantă şi vizibilă.

Într-o lume în care globalizarea are un impact decisiv asupra vieţii colectivităţilor şi indivizilor, diplomaţia publică devine un element tot mai important de sprijinire a realizării obiectivelor de politică externă.

 

Concluzii si propuneri de lege ferenda

Dezvoltarea proceselor de integrare şi globalizare aduc schimbări majore nu doar în planul vieţii economice şi politice internaţionale ci şi asupra relaţiilor diplomatice desfăşurate de toţi actorii comunităţii internaţionale.

Înţelegând faptul că harta politică a lumii este o dimensiune dinamică în care s-au schimbat şi se vor produce schimbări în multe privinţe prin încheierea şi desfacerea alianţelor, prin întocmirea şi semnarea de noi acorduri şi tratate, prin noi înţelegeri şi noi forme de cooperare instituite, care nu de puţine ori au fost încălcate sau modificate necesitatea implicării diplomaţiei va continua să fie intr-o continuă creştere .

Diplomaţia ajuta la dezvoltarea şi promovarea intereselor economice

Instituţiile diplomaţiei universale şi statele sale membre furnizează actual mai mult de 56% din totalitatea asistenţei oficiale pentru dezvoltare livrată de ţările industrializate importante.


Obiectivul primordial al cooperării pentru dezvoltare al comunităţii internaţionale este eradicarea sărăciei în contextul dezvoltării durabile, inclusiv continuarea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (OMD).

Diplomaţia poate asigura echilibrul avantajelor

Diplomaţia şi diplomaţii au făcut dovada că sunt interesaţi în mod special de protejarea intereselor ţărilor în curs de dezvoltare şi a recunoscut de mult timp că schimburile comerciale pot promova creşterea economică şi capacitatea de producţie a acestora.

Diplomaţia unei politici externe şi de securitate proactivă

Considerăm că, în perioada necesară soluţionării tuturor problemelor (de la cele juridice la cele politice) care împiedică afirmarea UE ca un veritabil actor global din toate punctele de vedere, diplomaţia românească ar trebui să acţioneze pentru asigurarea securităţii României în cadrul mai larg al securităţii UE care la rândul ar trebui construită împreună cu ONU, NATO şi OSCE şi mai puţin în cadrul altor proiecte mai mult sau mai puţin oneste. În acest sens, preşedintele Medvedev a lansat la 5 iunie 2008 la Berlin, ideea unui nou tratat de securitate în Europa, care să înlocuiască Actul final de la Helsinki argumentând că actuala arhitectură de securitate a Europei nu a trecut testele de soliditate în timpul recentelor evenimente şi că trebuie să corespundă unui sistem multipolar al relaţiilor internaţionale.

Prin urmare, considerăm necesar ca UE să participe la consolidarea şi dezvoltarea sistemului de securitate supraetajat bazat pe colaborarea strânsă între ONU, NATO, UE şi OSCE bazat pe respectarea Cartei ONU. În vederea folosirii întregului potenţial de care dispune UE în vederea consolidării acestui sistem de securitate în Europa precum şi în vecinătatea acesteia, considerăm necesar ca UE să ocupe un loc în cadrul Consiliului de Securitate al ONU în vederea facilitării luării deciziilor atât de necesare pentru pacea internaţională.

Rolul diplomaţilor în acest sens se întrevede ca fiind în promovarea normelor dreptului internaţional – de reglementare a relaţiilor internaţionale, impunându-le guvernanţilor statelor să adopte o anumită conduită strâns legată de conceptul de securitate şi stabilitate a societăţii internaţionale, într-un sens larg. Respectarea Dreptului internaţional este „garantul” ordinii publice internaţionale, evitând astfel injusteţea în relaţiile internaţionale.

Credem în necesitatea existenţei diplomaţiei şi în capacitatea sa instrumentală de a sprijini şi promova interesele şi drepturile statelor. Poate ar fi de dorit ca diplomaţia română să fie mai activă pe plan internaţional şi să militeze pentru un Cod internaţional de conduită a statelor.

Statutul corpului diplomatic şi consular. Propuneri de lege ferenda

Pentru atingerea obiectivelor propuse de diplomaţia românească este necesar acordarea întregii atenţii recrutării, formării şi creării şi consolidării unui corp diplomatic de cel mai înalt nivel.

Considerăm necesar consolidarea Statutului Corpului diplomatic şi consular care în prezent ridică aspecte juridice controversate ce necesită noi şi solide soluţii juridice.

Reglementarea juridică actuală a Statutului Corpului diplomatic şi consular încadrează personalul ce îşi desfăşoară activitatea în serviciile diplomatice şi consulare în categoria funcţionarilor publici cu statut special. În literatura de specialitate s-au constatat confuzii şi interpretări contradictorii privind membrii corpului diplomatic şi consular care au fost prezentaţi fie ca personal contractual şi în acelaşi timp şi ca funcţionari publici.

Considerăm că o soluţie mai potrivită şi cu mai multă acurateţe pentru rezolvarea acestor aspecte juridice controversate ar fi stipularea în mod expres, în cadrul Statutului corpului diplomatic şi consular, a calităţii de funcţionar public cu statut special. Includerea membrilor corpului diplomatic şi consular în categoria funcţionarilor public cu statut special se poate face în rândul acestora chiar într-o categorie aparte care să corespundă tuturor cerinţelor acestei nobile profesiuni de diplomat.



[1] Dumitru MAZILU la simpozionul cu tema "Reforma O.N.U. şi provocarile lumii contemporane" desfăşurat la Bucuresti, în organizarea Uniunii Juristilor din România la data de 2 iunie 2005 - în contextul argumentarii unei restructurari a Consiliului de Securitate.
[2] Un text similar a fost adoptat de Adunarea Generală ca rezoluţia 55/96.

miercuri, 27 februarie 2013

1. Valuri de influenta pentru fiecare palma de pamant

1. Cand scriu aceste randuri ma gandesc cu tristete la vietile ce sunt curmate in cele 375 de conflicte din intreaga lume. Oamenii au fost supusi la grele incercari de-a lungul veacurilor si trebuie sa intelegem asta. In primul rand doresc sa imi exprim dezacordul pentru prezentarea unui conflict armat sub forma unui joc pe calculator sau a unui meci sportiv.
2. In saptamânile urmatoare, reprezentanti ai guvernului de la Damasc si ai opozitiei siriene ar putea sa analizeze, la Moscova, sansele Incetarii conflictului. Dar influenta Rusiei este limitata, iar spatiu de manevra pentru initierea unui dialog nu exista.
Avertismentul Moscovei la adresa Damasc-ului este limpede. "Dupa vorbe ar trebui sa urmeze fapte concrete", a afirmat Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe. Lavrov i-a cerut regimului Assad sa ia In considerare oportunitatile privind dialogul cu opozitia siriana. Seful diplomatiei ruse a calificat conflictul care dureaza deja de doi ani de zile si care s-a soldat cu moartea a peste 70.000 de persoane drept "o cale de nimicire a poporului sirian". Dupa ce a blocat toate rezolutiile ONU contra regimului Assad, Rusia face acum eforturi de mediere Intre guvernul de la Damasc si reprezentantii insurgentilor. In saptamânile urmatoare, la Moscova ar urma sa soseasca ministrul sirian de externe, Walid al-Muallim, si liderul opozitiei, Moas al-Chatib. In orice caz, cei doi oaspeti straini sunt asteptati In zile diferite.
Secretarul general al Ligii Arabe, Nabil al-Arabi, i-a cerut Rusiei sa-si exercite influenta asupra Damasc-ului In vederea solutionarii conflictului. Pe lânga iranieni, conducerea siriana nu se mai bazeaza decât pe sprijinul rusilor. "Rusii au o oarecare influenta la Damasc fiindca livreaza In continuare arme si tot felul de materiale, regimului sirian", sustine Dimitri Trenin, director al centrului moscovit al Fundatiei Carnegie pentru Pace. In plus, Moscova Ii ofera suport politic si moral regimului Assad - adauga Trenin. In cazul In care conducerea siriana ar refuza dialogul cu opozitia, Rusia si-ar putea reduce sprijinul, exercitând astfel presiuni.
Influenta Rusiei este limitata
Totusi, Moscova nu poate lansa cereri directe catre Damasc. In câteva rânduri, Kremlin-ul i-a solicitat lui Assad sa se aseze la masa negocierilor cu opozitia, Insa nimic nu s-a schimbat. "Nu cred ca Rusia este In masura sa determine conducerea siriana sa faca niste pasi pe care aceasta nu doreste sa-i faca Intrucât ar putea Insemna sfârsitul regimului", afirma Heiko Wimmen, expert al Fundatiei "Stiinta si Politica" din Berlin. In cazul In care Rusia ar Incerca sa se impuna, relatia dintre cele doua state ar avea de suferit.
Pe lânga puterea slaba de a se impune, Kremlinului s-ar putea sa-i lipsesca si vointa de a face presiuni masive asupra lui Assad. In regiune, In afara de Siria, Rusia nu mai are niciun prieten. Moscova nu vrea sa renunte la parteneriatul cu Damasc-ul cu toate ca, inclusiv politicienii din Federatie, admit faptul ca, pentru regimul sirian, situatia devine tot mai amenintatoare.
In ciuda legaturilor dintre cele doua tari, Trenin nu crede ca Rusia si Siria au o relatie strânsa: "Assad nu a fost niciodata un apropiat al Rusiei. Tatal sau a avut legaturi cu rusii, pe vremea Razboiului Rece." De la disparitia tensiunilor Intre Est si Vest, Rusia nu se mai implica In aceeasi maniera In intriga geopolitica din Orientul Mijlociu. Atitudinea Kremlin-ului fata de conflictul sirian, respectiv blocarea rezolutiilor ONU, a urmarit Impiedicarea unei interventii a SUA sau a NATO In Siria.
Opozitia siriana - unii da, altii ba
In opinia lui Wimmen, sansele ca ambele parti siriene aflate In conflict sa poarte convorbiri la Moscova sunt minime. In timp ce adversarii lui Assad ar vrea sa Inlature actualul regim cât mai repede cu putinta, conducerea de la Damasc tine cu dintii de putere. In aceste conditii este greu de initiat un dialog. Intr-o Sirie democratica, clasa aflata la putere n-ar mai avea niciun viitor - sustine expertul Fundatiei "Stiinta si Politica". Mai devreme sau mai târziu, Assad si apropiatii sai ar fi trasi la raspundere pentru faptele lor. Se Intelege, deci, ca regimul nu vrea nicicum sa renunte.
In tabara insurgentilor, diverse grupuri se cearta Intre ele pe marginea unui potential dialog, chiar si indirect, cu guvernul de la Damasc. "Domnul Assad si clica sa - cu ei nu se poate discuta! In orice caz, cu ei nu poti sa discuti decât In ce fel vor sa zboare mai repede din functii" - descrie Wimmen, atitudinea opozitiei siriene. In rândurile Coalitiei Nationale Siriene se spune ca invitati la dialog ar putea fi numai acei reprezentanti ai guvernului care nu au mâinile patate de sânge. Expertii sunt de parere ca gasirea unui asemenea partener este o iluzie caci razboiul dureaza de prea multa vreme. Deocamdata, specialistii cred ca un dialog ar esua. Chiar daca Inceputul ar putea parea promitator, partile ar sfârsi prin a se Invinui reciproc.
Ministrii John Kerry si Serghei Lavrov au avut ocazia sa demonstreze, la Berlin, un lucru la care putini ar fi Indraznit sa spere: cel putin In chestiunea siriana, SUA si Rusia ar fi de aceeasi parte a baricadei.
Conform ministrului de externe Serghei Lavrov, SUA si Rusia vor depune eforturi comune In vederea initierii unui dialog Intre conducerea de la Damasc si opozitia siriana.
"Cele doua state vor face tot ceea ce le sta In putere pentru a pune capat violentelor din Siria", a afirmat seful diplomatiei ruse dupa Intâlnirea lui cu omologul sau american, secretarul de stat, John Kerry.
Lavrov a lansat un apel Coalitiei Nationale Siriene (reprezentând opozitia fata de regimul Assad) cerându-i sa ia In considerare oferta de dialog Inaintata de catre executivul de la Damasc. El a adaugat ca numai sirienii ar fi In stare sa solutioneze problemele Siriei.
Rusia se numara printre ultimele tari care Il mai sprijina pe presedintele Baschar al-Assad. In Consiliul de Securitate al ONU, Moscova a blocat, In repetate rânduri, orice rezolutii contra regimului sirian. Conform ONU, In conflictul care dureaza de aproape doi ani si-au pierdut viata aproximativ 70.000 de persoane.
La Inceputul saptamânii, conducerea de la Damasc a aratat, pentru prima oara, o disponibilitate de negociere cu insurgentii. Dar opozitia siriana conditioneaza tratativele de retragerea din functie a presedintelui Assad si a trupelor militare din mijlocul civililor.
Saptamâna aceasta, reprezentantii Coalitiei Nationale Siriene sunt asteptati la o reuniune, organizata la Roma, la care va lua parte si grupul "Prietenii Siriei"- format din organizatii internationale, state occidentale si arabe care se opun regimului Assad. Discutiile se vor concentra In jurul ajutoarelor ce ar putea fi concret oferite opozitiei siriene.
Conditiile opozitiei siriene
Dar drumul catre rezolvarea sângerosului conflict e spinos din cauza ca insurgentii sunt dezamagiti de comunitatea internationala. Opozitia siriana cere lumii sa renunte la vorbe si sa treaca la fapte, ajutând In lupta contra tiranicului regim aflat la putere. Initial, Coalitia Nationala Siriana nici n-a vrut sa ia parte la Intâlnirea programata joi (28.02) pe teritoriul Italiei.
Totusi, reprezentantii ei vor fi prezenti la Roma gratie interventiei secretarului de stat american, John Kerry.
Conform publicatiei online "All4Syria", care se opune regimului de la Damasc, oferta de tratative a presedintelui Assad a avut rolul de a consolida pozitia lui Lavrov In discutiile privind posibile solutii pentru stingerea conflictului sirian, purtate de ministrul rus cu omologul sau american, John Kerry.
In ciuda pierderilor destul de mari, insurgentii preiau controlul asupra tot mai multor regiuni siriene. In eventualitatea unor negocieri de pace, n-ar fi exclus ca Assad sa fie dispus sa dea curs uneia din cele doua conditii impuse de catre presedintele Coalitiei Nationale, Moas al-Chatib.
Opozitia cere prelungirea cu doi ani a validitatii pasapoartelor sirienilor refugiati sau aflati In exil. In discutie mai intra si actele de identitate expirate. Din cauza documentelor In neregula, multi sirieni care traiesc In afara granitelor sunt amenintati cu expulzarea In tara de origine. Al-Chatib mai cere eliberarea din Inchisori a circa 160.000 de detinuti politici.

joi, 7 februarie 2013

Vaccinati prin mijloace mediatice


Nu mai departe de zilele trecute cei de la Institutului German pentru Economie din Berlin inserau un studiu care dorea sa demonstreze ca exista o relatie evidenta de cauzalitate intre veniturile oamenilor si longevitatea vietii. Concluzia cercetarii este data de un factor asigurator al veniturilor ce ne fac viata mai lunga, iar acest factor asigurator il reprezinta hrana.

Urmarind efectele civilizatiei de astazi, in Romania, constatam o degradare a vointei consolidarii principalei industrii ce odinioara ocupa 60% din activitatea populatiei. Industria agricola careia ii datoram existenta noastra de astazi, dar si careia ii datoram un puternic avant economic al trecutului. Indepartarea taranilor romani de la principala activitate ce le asigura hrana, dar si un potential factor de comert demn de invidiat, s-a perimat printr-o lovitura de concept.

Explicatiile primite conform carora generatia actuala depaseste traditionalul perimat si se informeaza zi de zi pentru a cunoaste si actiona in consecinta, imi face impresia doar a unui nour de fum menit sa atraga atentiain mod eronat.

Spunem ca tanara generatie ar trebui sa fie o generatie bine informata, dar informarea acesteia este derurata doar catre parghiile de manipulare. Spunem ca tanara generatie ar trebui sa fie o generatie ce consuma doar produse „ECO” ce nu mai sunt produse de mult de pamantul roditor al gliei ce ne-a plamadit.

Spunem ca generatia actuala este o generatie a cetatenilor pseudo-europeni cu drepturi limitate in ceea ce inseamna dezvoltarea unor industrii locale. Spunem ca avem la dispozitie unelte informationale, ce ne pot aduce la cunostinta si in control, informatii specializate din orice domeniu.

In realitate avem doar o impresie ca putem controla totul prin simplitatea utilizarii unor concepte. In fapt nu avem nimic din toate cele ce inchipuite de civilizatia actuala si doar posibilitatea de manevrare.

Suntem la comanda termenilor scenografici de ECO si BIO. Astazi, intrerupem productia de miere traditionala pentru a ne actualiza prin import cu familii de albine BIO. Pamantul nostru, ce a asigurat existenta peste milenii, nu mai poate produce cereale fara o dependenta de aprovizionare cu seminte ECO.

Nici produsele lactate nu mai corespund, cautandu-se o vina a nebuniei cornutelelor de pe pasunile noastre.

Toate aceste injectari nocive isi au izvorul printr-o bombardare continua la nivelul populatiei si intoxicare prin mijloace media de informare.

Spun aceste lucruri pentru ca in Romania nu sfaturile specialistilor, oricat de mediatizate ar fi ele, pot influenta comportamentul populatiei. Ganditi-va ca a fost nevoie de ceva mai mult.

Cu siguranta nu astazi am aflat cum se intampla in Romania atunci cand injectarea maselor trece prin filtrul mediatic.

Este de notorietate faptul ca prin ecranele mediatice ne transformam ne modulam cerintelor.
Ca un barometru perfect calibrat au functionat „cozile raitingurilor vaccinari mediatizate" pentru a masura caldurile si furtunile din capul unei societati lovite de pareza mediatizata.

Intr-o epoca a consumismului, anual sunt create fobii ce conduc masele prin prezentarea a mii de cazuri de gripa cu virusul AH1N1, intoxicari cu „oua stresate”, gaini cianurate si nici nu mai stii ce termeni mai poate nascoci mintea celor avizi de profit.

In prezent in Romania aceste cazuri de paralizare a constiintei sociale s-au dublat peste noapte pentru a justifica „o igienizare „ manifestata simultan pentru toti potenti urbani. Nu mai cunoastem gustul produselor de alta data, facute in gospodariile de la tara invelite rudimentar pe care mosi si stramosi nostri le aveau in desaga. Astazi ,reusim sa recunoastem cu usurinta ambalajul frumos colorat al produselor din supermarket si nu din pravalii.

In Romania gasim astazi o generatie bine informata, ce stie ca vacuta mov nu poate inebunii ca cea din batatura bunicilor, la fel cum ouale Kinder nu pot fi stresate ca ouale pasarilor din gospodariile satesti. 

In Romania gasim astazi o generatie bine informata, ce stie ca stresul poate provenii de la culoarea rosie a corecturi dascalilor, dar si poate atrage atentia cumparatorilor prin ambalajul armonizat cu rosul costumatiei lui Spider-man.

Astfel suntem transformati in milioane de brate, intinse avid catre injectarea de zi cu zi.

In fiecare an un concept-sindrom apare alaturi de un nou vaccin ce stimuleaza piata sub pretextul ca virusul sufera tot timpul mutatii. Cat despre testele facute in acest imens laborator al subjugarii niciodata nu exista suficient de mult timp, dar alternativa este sa asteptam. Iar daca asteptam, epidemia va creste si Dumnezeu stie cati oameni vor putea muri.
Caci noua generatie bine informata, trebuie sa astepte cu docilitate serul minune, ce prin informare ne va controla in curand si respiratia.  

 


Coloana Infinitului

Persoane interesate

Romania intre mit si adevar. Ajuta-ne sa te identificam Romania!

Ca multe alte lucruri în aceasta tara, dezbaterile în jurul conceptului de imagine de tara, cat si implementarea solutiilor gasite au fost în principal tratate superficial pe un plan secund.
Migrand de la zona plina de patriotism, inainte de 1989, in care mitul romanului apreciat ca fiind extraordinar in tot si toate a fost distrus odata cu deschiderea frontierelor si circulatia romanilor in afara granitelor. Pentru cel putin o perioda de timp in fata prietenilor din afara granitelor, imaginea cetateanului roman, ramane a unui cetatean dintr-o tara necunoscuta, despre care mitul american afirma ca este patria lui Dracula.
Altfel spus, imaginea actuala a Romaniei nu este atractiva pentru turisti sentimentul creat fiind negativ, exprima nesiguranta si poate chiar pericol.
Si descoperim acum, in plina epoca a globalizarii, ca avem nevoie de propria noastra identitate in cadrul acestui spatiu imens creat de deschiderea granitelor deoarece nu mai putem trai sau gandi doar in zona delimitata initial a teritoriului romanesc.
Pe de alta parte, intalnirea cu ceilalti semeni din alte state, oricare ar fi acestea, va începe de la imaginea stereotip asociind personajul interlocutor cu imaginea descrisa de catre ceilalti din zona acestuia de influenta.
În aceast comportament se vor decupa atat stereotipurile din care este formata imaginea prezenta a culturii romane în viziunea unor straini, dar si premisele necesare azi pentru a depasi aceste imagini si de a proclama o identitate demna de incredere.
Situatia este cu atat mai interesanta cu cat aceste stereotipuri sunt rezultatul imaginii pe care noi, ca indivizi sau exponenti ai unei natiuni, o prezentam în fata celor pe care ii intalnim.
Este imperios necesar sa identificam si sa reusim sa promovam o noua imagine - un nou “simbol indicador” pentru Romania.
In ultimile incercari nu s-a gasit un element pur romanesc definitoriu. Imaginea tarii noastre nu a fost asociata cu nici un simbol anume. Nici sarmalele si nici mamaliga nu sunt un simbol pentru Romania, asa cum vedem maslinele ca simbol al Greciei sau gulashul un indiciu clar pentru Ungaria. Nu s-a gasit nici vreun monument care sa aiba o rezonanta la fel de puternica pentru cetatenii altor tari precum Turnul din Pisa - Italia, Turnul Eiffel - Franta sau Big Ben-ul din Londra.
Putem descrie Romania ca un pamant aflat in mijlocul confluentelor civilizatiilor, ca o insula aflata intr-un imens ocean in care dimensiunile spatiului si timpului cuprind toate valurile de cultura ale imperiilor. Iar acest pamant a ramas neclintit zi dupa zi, an dupa an, secol dupa secol.
Tinut vegheat de cetatea Corvinilor, cu triumfatoarea-i intrare prin “Poarta Sarutului “ si poate cea mai simbolica imagine pentru Romania, precum o stea calauzitoare, un semn al recunostintei infinite pentru ospitalitatea acestui popor –Coloana Infinitului.
Apoi sa ne indreptam atentia catre puritatea obiceiurilor acestui popor. O mostrã de autenticitate, o creatie populara unica, Cimitirul vesel de la Sapanta aduce in amintire obiceiurile dacilor, ritualul de înmormântare ce are ca scop unic redarea sperantei in viata de apoi. Caci ce este sacru nu este si trist, la fel cum mormintele nu tin de moarte, ci de renastere.
La fel de important in viata de zi cu zi a oamenilor este cantecul specific, dandu-le acestora posibilitatea de a-si manifesta trairile prin intermediul muzicii, cantecul devenind astfel parte din ritualuri. Venirea sau nasterea unui nou membru al comunitatii, plecarea temporara sau definitiva a unui membru din popor, intampinarea unui anotimp, cu precadere, primavara, simbol al renasterii si revigorarii naturii, strangerea recoltei sau orice alte evenimente au fost prilej de bucurie sau de alinare a sufletului si mereu exprimate muzical. Si apoi cantecele specifice care incearca sa creeze idealuri pentru oamenii simpli si saraci, scotand in evidenta trasaturile demne de lauda ale unor eroi……
Despre marile imperii s-a scris si s-au dezbatut astfel de teme in toatã lumea. Atlase geografice, filme documentare sau artistice, toate vorbesc despre aceste civilizatii megalitice, misterioase, autoare ale unor realizãri tehnice si stiintifice care ne mirã si astãzi.
Insa de partea cealalta nu gasim decat o vaga umbra istorica a ceea ce a insemnat “cel mai numeros popor dupa indieni” dupa scrierea lui Herodot .
Dacã ai ajunge în Egipt nu ai putea intelege cum au fost construite piramidele la fel cum nu ai reusi sã descifrezi în laborator compozitia artistica a picturilor de la Voronet, mostenire artistica de pret a poporului nostru.
La fel cum nu s-a inteles din istorie de ce imparatul Traian a considerat necesar sa precizeze multitudinea bogatiilor ce "nu pot fi transportate in Roma".
Am putea spune ca cel ce crede ca are solutia teoretica a acestor enigme trebuie sã parcurga mii de kilometri pentru a descoperi ca fiecare popor este minunat in felul sau si fiecare civilizatie are valoarea sa pe scena mondiala ce trebuie promovata de cei ce traiesc, graiesc si simt pentru acel loc.

Pentru aceasta suntem onorati sa va alaturati noua si sa dezbatem acesta tema in viziunea dumneavoasta. Fiecare dintre noi poate contribui la identificarea si crearea unui simbol reprezentativ pentru Romania si pentru romani oriunde s-ar afla acestia!

Scris de Darius Stan

Nicolae Titulescu -Gandire diplomatică, europeană şi mondială.