Cruciadele secolului XXI

Cruciadele sau razboaiele religioase ale secolului XXI


Religia a revenit in forta, in sfera politica. islamul si islamismul au devenit in vest, la 9 ani de la atentatele din septembrie 2001, nu doar o tema constanta, ci principalul subiect politic peren. Razboiul din irak si afganistan, extremismul si terorismul islamist, au iscat si in randul societatilor apusene reactii care au luat prin surprindere elitele.

In ultima vreme, din mici grupuri izolate si-a facut loc, pe nesimtite, pe scena politica a tarilor occidentale, o veritabila miscare anti-islamica. aceasta miscare nu inceteaza sa ia amploare si sa castige teren.
In SUA si dincolo de granitele lumii noi face valuri anuntul unei mici comunitati crestine de a arde in public Coranul. Si mai puternica e comotia generata de proiectul constructiei unui centru islamic la Ground Zero, in Manhattan, unde teroristi islamisti au ucis in 2001 aproximativ 3.000 de oameni. in Olanda, partidul lui Geert Wilders, in opinia caruia islamul nu este o religie, ci o ideologie totalitara, a inregistrat spectaculoase succese. Caricaturile daneze infatisandu-l pe profet ca terorist au zguduit relatiile dintre lumea crestina si cea musulmana. La fel si declaratiile anti-islamice rostite la Regensburg de Papa Benedict al XVi-lea.
In Elvetia, un referendum a documentat vointa majoritatii cetatenilor de a nu permite constructia de minarete. In Franta si Belgia s-a trecut la interzicerea valului islamic integral, asa-numita burca.
Iar in Germania o controversa de o virulenta fara precedent agita spiritele din pricina cartii „Germania se auto-desfiinteaza", a lui Thilo Sarrazin, membru al conducerii Bundesbank. Fostul demnitar social-democrat, care afirma ca-si vede patria prostindu-se si pierind din pricina unei imigratii musulmane prea numeroase si prea putin dornica sa invete si sa se integreze, s-a vazut pus la punct de conducerea tarii, dar ridicat in slavi de o buna parte din populatie.
Angela Merkel a inteles semnele timpului. De catva zile incoace, oficialii germani au inceput sa se pronunte in favoarea sanctionarii imigrantilor care refuza sa se integreze. iar cancelarul a hotarat sa rosteascta principalul discurs de elogiere a unuia din caricaturistii danezi amenintati cu moartea de catre islamisti caruia i s-a decernat un premiu german pentru apararea libertatii presei.
Ori, dincolo de crescanda popularitate a miscarilor anti-islamice, dilemele pe care le au de transat societatile deschise nu s-au schimbat defel. amenintate mai intai de nazism si comunism, ele se confrunta, de cateva decenii cu pericolul islamist. Revendicandu-se de la religia musulmana, islamismul nu este insa o confesiune, ci o miscare politica totalitara. Necesitatea unei gandiri diferentiate, in stare sa distinga clar intre islamism si milioanele de credinciosi musulmani moderati n-a disparut de fel, ci dimpotriva, continua sa fie stringenta. Nu ajuta nimanui si cu atat mai putin cauzei democratiei sa se confunde Coranul cu Mein Kampf, ori sa se creada ca orice musulman este un potential terorist.
Pe de alta parte, elitele politice occidentale platesc acum pretul greselilor comise prin omisiune. Prea multa vreme s-a crezut in vest ca se poate ignora pericolul ivit. Ca ar disparea de la sine. Ca ar fi o mare imprudenta sa se puna in cauza, intr-un mod suficient de clar, violentele comise de extremisti in numele propriei religii interpretate intr-un mod fundamentalist. Ca ar fi o dovada de lipsa de istetime si corectitudine politica sa se condamne absenta unei vointe clare a multor imigranti de asumare a regulilor democratice guvernand societatile occidentale.
Ori, neintegrarea, combinata cu islamismul militant nu sunt mai putin o primejdie mortala pentru societatile deschise decat au fost nazismul si comunismul. iar edulcorarea sistematica a primejdiei, convenabila politicienilor occidentali cu multi alegatori musulmani in circumscriptii s-a dovedit extrem de pernicioasa. Ea a sfarsit prin a slabi masiv pozitiile acelor credinciosi islamici moderati din care exista peste tot destui, dar care in ultimii ani s-au vazut marginalizati si impinsi in defensiva de catre fundamentalisti.
Dar lupta impotriva fundamentalismului nu se da cu arma fundamentalista a incendierilor de carti. Lectia inchizitiei si a nazismului care practicau frecvent si cu placere arderile publice de carti e clara. Rugurile aprinese pentru carti nu se vor satura pana ce nu vor mistui si oameni.

Rusia redevine regele pietei. Tabla de sah din orient

Moscova urmareste de cativa ani interese proprii in Orientul Milociu. In acest context, vizita ministrului israelian al apararii, Ehud Barak, in Rusia (06.09.2010) a fost consacrata in principal cooperarii militare.
Ministrul israelian al apararii, Ehud Barak, s-a deplasat luni (06.09.2010) in Rusia, insiruindu-se in randul altor oficialitati din Orientul Mijlociu care au fost recent oaspetii Kremlinului. inaintea lui au fost primiti la Moscova rand pe rand lideri sirieni, iranieni, palestinieni, printre care si reprezentanti ai organizatiei extremiste Hamas, avand cu totii prioritati axate mai putin pe procesul de pace din regiune cat pe tranzactii de armament.
Barak Obama se straduieste in prezent sa intensifice eforturile statului evreu de a impiedica doua tranzactii de armament rusesc, prima catre iran, anume de rachete sol-aer S-300, si cea de-a doua catre Siria, care vrea rachete de croaziera supersonice de tip P-800 Yakhont.
In ambele cazuri, Moscova a dat asigurari ca ar fi vorba de arme defensive care nu ar reprezenta un pericol la adresa israelului si nici nu ar contraveni vreunei sanctiuni internationale ca de pilda celor aplicate impotriva iranului. Kremlinul a precizat ca aceste tranzactii de armament au fost incheiate mai demult.
Moscova se straduieste sa-si cultive o imagine favorabila in Orientul Mijlociu, eforturile sale concentrandu-se astfel si asupra relatiilor cu statul evreu. Şi aceasta, nu doar din cauza celor aproximativ un milion de evrei de etnie rusa, care traiesc in israel, ci, mai degraba, pentru a influenta si ingradi activitatile statului evreu in anumite regiuni sensibile din propria sfera de influenta, precum Georgia. Pana nu demult, israelul si Georgia au avut o cooperare militara stransa, statul caucazian cumparand intre altele drone de fabricatie israeliana. ierusalimul a incetat livrarea de armament in Georgia in urma recentului conflict armat dintre Moscova si Tbilisi. in prezent, Kremlinul intentioneaza sa cumpere el insusi avioanele fara pilot de fabricatie israeliana..
Probabil ca incheierea unor contracte corespunzatoare nu va putea insa influenta prea mult atitudinea statului evreu fata de exporturile Rusiei de armament catre Siria si iran, deoarece, dupa cum a declarat Ehud Barak, rachetele supersonice de croaziera si-ar putea croi drum spre Liban si incapea pe mana organizatiei extremiste Hezbollah. Concomitent, perfectionarea scutului anti-racheta al iranului ar ingreuna sensibil un eventual atac israelian impotriva centralelor nucleare ale Teheranului.
Moscova se straduieste sa preintampine un posibil conflict armat in iran, unde poate obtine, in situatie de pace, profituri substantiale prin constructia de reactoare nucleare. Kremlinul a dat asigurari privind prezumtivele scopuri pasnice ale proiectelor sale in regiune. Mai mult, Rusia militeaza alaturi de Siria in favoarea unui „Orient Mijlociu fara arme nucleare”, in speta pentru dezarmarea nucleara a israelului, singurul stat din zona care dispune in prezent de arme atomice.
invatamant
investitia unui stat in invatamint este cu siguranta cea mai profitabila, daca statul respectiv urmareste o strategie coerenta pentru formarea fortei de munca viitoare.

Sistemul de invatamint o problema a actualitatii romanesti

Despre sistemul nostru de invatamint am auzit rareori cuvinte de lauda, dar si acestea veneau de la patriotarzi care comparau nivelul de cunostinte al unui elev roman din clasa a patra cu acela al unui elev american din aceeasi clasa. Elevul roman era cu mult mai "destept" decit elevul american. altfel spus, era cu mult mai indopat cu cunostinte.

Examenul de bacalaureat din anul acesta, la care promovabilitatea a fost cea mai mica din ultimii zece ani, ne pune in fata unei intrebari legitime: au fost oare absolventii de liceu mai slab pregatiti decit in anii precedenti? Dupa parerea mea, nimic concret nu poate sa conduca la un raspuns afirmativ.

Mai degraba raspunsul se afla la Ministerul Educatiei, in sensul ca acesta a impus mai multa rigoare in evaluarea elevilor. aceasta cu atit mai mult cu cit la unele facultati accesul in invatamintul superior se face in baza examenului de bacalaureat. Chiar si asa stind lucrurile, masurile ministerului nu au fost intru totul sprijinite si de profesori, care in multe cazuri i-au supraevaluat pe elevi.

Un alt aspect este ca in majoritatea cazurilor media generala a celor patru ani de liceu este semnificativ mai mica decit media de la bacalaureat. asta spune multe despre cit conteaza acest examen, atit pentru elevi, dar si pentru profesori.

Sistemul nostru de invatamint continua sa puna pe primul plan memorarea de cunostinte, nu formarea deprinderilor de a gindi, de a cerceta, de a descoperi singuri sensuri insolite ale realitatii in care ne miscam. intr-un cuvint, invatamintul nostru este neatractiv, iar multi dintre profesori isi tin orele intr-o rutina pe care elevul o stie.

Multi din elevii nostri, chiar si la sfirsitul liceului, nu stiu sa povesteasca – ceea ce este dupa parerea mea una dintre cele mai mari lipsuri ale scolii romanesti. aceasta lipsa se datoreaza faptului ca elevii nu mai citesc, ceea ce conduce la un vocabular extrem de sarac, dar si dezinteresului profesorilor de a le cultiva aceasta frumoasa deprindere.

Lipsa de motivare, atit a profesorilor si elevilor, dar si a parintilor a facut sa avem un sistem de invatamint inchistat, mecanic, fara creativitate si fara viata. Profesorii acuza pe buna dreptate salariile mici si in general subfinantarea invatamintului, insa asta nu poate fi o scuza pentru a se descalifica in profesia lor.

Cind ideea de concurs si performanta nu mai motiveaza un elev, atunci avem o problema cu intregul sistem.

Imi aduc aminte cind, cu multi ani in urma, un elev din satul meu intra la facultate, atunci tot satul era in sarbatoare. acum elevii nu mai "intra" la facultate, ci "se inscriu". am pierdut, asadar, frumusetea si limbajul interior al competitiei.

Politica EU. Un conflict de interese, deghizat într-o luptă între principii.

Costurile tot mai mari la grau in lunile iulie si august au dus la cresterea preturilor alimentare internationale la cele mai ridicate niveluri din septembrie 2008 si pana in prezent, aceasta crestere rapida a preturilor stand la baza temerilor in unele dintre regiunile sarace ale lumii, conform Organizatiei ONU pentru Alimente si Agricultura (FAO).
Cineva explica printr-o epigrama :
Cică-aşa-e de bonton:
S-aiba creier de carton;
Dar te-ntrebi de nu cumva
Si inima-i de mucava?

Cresterea globala a preturilor la alimente ridica temeri in regiunile sarace ale lumii
Preturile mai ridicate la zahar si petrol au contribuit de asemenea la cresterea costurilor alimentare.
Distrugerea recoltelor de grau este un factor major in reducerea productiei de grane din acest an, recolta de grau fiind de doar 5% comparativ cu cea din 2009.
Conditiile meteo adverse au distrus recoltele de grau din acest an in multe tari.
In Pakistan inundatiile au distrus o mare parte din rezervele si recoltele de grau ale tarii, iar fermierii au acum nevoie disperata de seminte de grau pentru sezonul de plantare din septembrie-noiembrie.
Rusia si-a suspendat exportul de grau si alte produse agricole pana la sfarsitul anului. Dupa cateva luni de seceta, FAO estimeaza ca productia de grau a Rusiei va scadea cu 10% in acest an.
Recolta din acest an din Nepal s-ar putea ridica la doar jumatate din cea de anul trecut, ceea ce avea un efect advers pentru cei aproximativ 600.000 de oameni tarii, a declarat Programul Mondial Alimentar al ONU in luna august. Cateva regiuni ale tarii au fost lovite de dezastre naturale, incluzand seceta, ninsori puternice si furtuni devastatoare. Aceste calamitati climatice au loc pe langa conflictele politice si problemele economice deja intense.
In Malawi, problema nesigurantei alimentare a cauzat o furtuna politica, guvernul tarii sustinand ca natiunea are surplusuri alimentare ample, in timp ce Reteaua ONU de Avertizare Timpurie a Foametei prevede ca pana la un milion de oameni din regiunile sudice ale tarii vor avea nevoie de ajutor alimentar. Reteaua sustine ca “planurile de raspuns neclare ale guvernului” si “lipsa fondurilor” pentru a transporta alimente in sudul tarii cauzeaza nesiguranta.
Organizatia ONU pentru Alimentatie si Agricultura (FAO) a cerut ca o intalnire speciala asupra preturilor alimentare sa aiba loc mai tarziu in aceasta luna in Roma. Comitetul interguvernamental asupra granelor se va intalni pentru a discuta despre situatia curenta si daca este necesara luarea unor masuri.
Comitetul interguvernametal al FAO asupra granelor se intalneste in mod normal tot la doi ani, dar a fost convocata o intalnire speciala pentru a discuta despre preturile alimentare ridicate de pe mapamond.
Agentia alimentara a ONU a anuntat ca intalnirea va avea loc in 24 septembrie la sediul FAO din capitala italiana.
Abdolreza Abbassian, senior economist al FAO si secretar al comitetului interguvernamental asupra granelor, a subliniat faptul ca intalnirea nu a fost ceruta pentru ca exista o criza alimentara. El sustine ca intalnirea are loc pentru ca natiunile membre sa poata discuta impreuna despre problemele care afecteaza piata, despre cum evolueaza situatia preturilor alimentare si despre impactul pe care l-ar putea avea cresterea preturilor alimentare.
“Preturile sunt ridicate. Ne-am asteptat ca ele sa se fi redus pana acum dar nu au facut-o. Sansele ca ele sa revina la nivelul din 2007 sunt foarte improbabile, dar exista posibilitatea ca ele sa ramana la aceste niveluri ridicate, si nu numai”, a declarat el.
Premierul rus Vladimir Putin a anuntat joi ca interdictia Rusiei asupra exporturilor de grau va fi extinsa pana la recolta anului urmator pentru a fi siguri ca aceasta si-a revenit din seceta si incendiile care au distrus 20% din recolta acestui an.
Interdictia Rusiei a fost considerata partial responsabila pentru cresterea cu 5% din ultimele 2 luni si ceva a preturilor alimentare din intreaga lume.
Unele tari membre ale FAO si-au exprimat temerile cu privire la o posibila repetare a crizei alimentare din 2008. Dar oficialii agentiei au declarat ca conditiile de acum sunt diferite de cele de acum 2 ani, cand preturile petroliere ridicate si cererea crescatoare pentru biocombustibili au facut ca rezervele alimentare mondiale sa scada la cele mai joase niveluri inregistrate din 1982 si pana in acel moment.
O crestere a preturilor alimentare a declansat revolte violente in Mozambic in aceasta saptamana. De asemenea, au existat nemultumiri asupra cresterii preturilor in Egipt si Serbia, in timp ce in Pakistan – unde inundatiile au distrus o cincime din recoltele tarii – preturilor multor produse alimentare au crescut cu 15%.


Tiganii un subiect al momentului

Keith Taylor: Este un subiect pan-european, despre cetăţeni europeni, despre cetăţenia europeană. Şi trebuie să recunoaştem că este vorba despre cea mai amplă minoritate a Europei. Cred - la fel ca toţi verzii din Parlamentul European - că este pur şi simplu inacceptabil ca, în secolul 21, un membru al Uniunii Europene să practice această metodă xenofobă de repatriere a unor cetăţeni ai Uniunii, pe criterii de etnicitate şi nu în baza unor delicte probate.
Nu putem să păstrăm tăcerea. Trebuie să spunem Guvernului francez şi celui italian că au de respectat obligaţiile convenţiilor internaţionale privind eliminarea oricăror forme de discriminare rasială şi să înceteze deportările colective. Să nu uităm, însă, că Franţa nu a ratificat Convenţia Cadru a Consiliului Europei referitoare la protecţia minorităţilor naţionale. Şi cred că acuzaţiile referitoare la acumularea de capital politic de pe urma tratamentului aplicat populaţiei rome nu sunt total nefondate. Trebuie să răspundem într-o manieră civilizată şi responsabilă faţă de ceea ce aceşti oameni chiar sunt: cetăţeni europeni.
DW: Care ar fi liniile de bază pentru un cadru de rezolvare a acestei probleme, de fapt?
Keith Taylor: Cu cât mai repede încetăm să vorbim despre o "problemă" a populaţiei roma, cu atât mai repede nu vor mai fi percepuţi ca o problemă. Sunt 370 de milioane de europeni pe care Parlamentul European îi reprezintă. Dintre aceştia, 12 milioane sunt de etnie romă. Nu putem ignora acest fapt şi nu le putem ignora interesele. Şi, în acest sens, avem nevoie de o strategie europeană pentru populaţiile roma şi nomade. Cerem şi aşteptăm aşa ceva Comisiei Europene. Trebuie să punem un plus de presiune constantă. Săptămâna viitoare, marţi, vom primi opinia Comisiei cu privire la situaţia romilor din Europa. Şi, în cadrul dezbaterii, vom propune şi o rezoluţie în acest sens.
DW: Preşedintele României, Traian Băsescu, a vorbit, la Bucureşti, de riscul de a aluneca din integrare în asimilare.
Keith Taylor: Istoria este plină de exemple de comunităţi care s-au lipit de altele, din culturi diferite, şi le-au îmbogăţit. E mult prea simplu să spui că "sunt iritat de o anumită parte a comunităţii". Iritarea asta se naşte din nefamiliaritate, din respingerea unui mod de viaţă, a unui ambient pe care nu îl prea înţelegi. Cum ar fi tocmai modul nomad de viaţă.
DW: Nu cumva soluţia este mai greu de găsit deoarece, spre deosebire de alte minorităţi europene, etnia romă nu are o ancoră într-un stat?
Keith Taylor: Aţi putea avea, într-o oarecare măsură, dreptate. Dar trebuie să spunem clar: aceşti oameni sunt europeni. Sunt parte a noastră, nu separaţi de noi. Suntem, cu toţii, împreună, în Europa.


Darius Stan