Noi solide aliante bazate pe accesul la resursele energetice

Cine cheama spiritul "razboiului gazelor"?

Parafrazand o cunoscuta metafora politica putem sa spunem ca, în prezent, în Europa bântuie o noua stafie: stafia „razboiului gazului”. Nu bântuie la întâmplare. Daca putem sa ne exprimam în acest mod, ea este chemata de unii lideri politici si functionari din Uniunea Europeana.
Luând cuvântul la conferinta de presa dupa încheierea sedintei ministrilor Energiei din tarile membre ale UE, desfasurata la Bruxelles, comisarul european pentru energie, reprezentant al Letoniei, a declarat ca la sfârsit de an situatia referitoare la aprovizionarea cu gaz a Europei „este mai mult sau mai putin clara”. Însa el a mentionat ca în ce priveste anul 2010 „exista riscuri”. Este vorba despre o posibila aparitie a unui nou conflict al gazului între Rusia si Ucraina.
Este curios faptul ca în ajun acelasi comisar a declarat în interviul acordat ziarului letonian „Diena” ca el considera Rusia un partener „în care se poate avea încredere”.
Apropo, zilele acestea, Serghei Kuprianov, purtatorul de cuvânt al companiei „Gazprom”, a fost nevoit sa dezminta supozitiile mass-media occidentale referitoare la faptul ca între concern si Europa, chipurile, se coace un conflict. Motivul a fost refuzul companiei „Gazprom” de a revizui contractele pe termen lung cu compania germana „E.ON Ruhrgas”. Însa, potrivit lui Kuprianov, tratativele continua si el n-ar numi acest fapt drept conflict.
Cine sperie Europa cu „Gazprom-ul”?
Dupa cum scrie ziarul britanic „The Financial Times”, „comertul cu gaz separa UE în aceeasi masura în care o uneste”. Potrivit ziarului, 85% din consum este orientat spre Europa de Vest si doar 15% spre noii membri ai UE. Iar dependenta lor de livrari este cu mult mai mare. Cumparatorii mari, precum Germania, Italia si Franta, vor încheia cu Moscova acorduri bilaterale, iar „novicii” împing UE spre reducerea contactelor energetice cu Rusia. Totodata, ei cheama în ajutor asa numita stafie a „razboaielor gazelor”.
La aceste sedinte de spiritism sunt atrasi si veteranii clubului european. Dupa cum au informat mass-media, presedintele comitetului pentru industrie, cercetare si energiei al Parlamentului European, Herbert Reul, a declarat, zilele trecute, ca în orice moment poate apare o situatie de criza. Specialistii l-au asigurat ca de data aceasta s-au pregatit mai multe rezerve decât înainte.
Însa situatia depinde, de asemenea, si de faptul "daca vor fi sau nu geruri", a insistat Reul. Directorul Centrului de studii europene de la Institutul de Economie Mondiala si Relatii Internationale, Aleksei Kuznetov, vede înca o problema.
„Unii europeni au început sa promoveze ideea ca se pot lipsi de gazul rusesc, deoarece la ei va scadea brusc consumul resurselor de gaze. Totodata, ei nu-si dau seama pâna la capat de faptul ca acesta este un semnal clar pentru Gazprom de a-si restrânge proiectele investitionale. Însa, daca în anii 2020-2030 aceste prognoze nu se vor adeveri, atunci Gazpromul nu va avea suficient gaz pentru a acoperi pierderile UE”, este de parere Aleksei Kuznetov.
Potrivit lui Viktor Baranov, presedintele Uniunii producarilor independenti de gaz, Europa a aruncat singura „pucul” conflictelor legate de gaz, protejând Ucraina.
Iar acum „pucul” zboara independent si, din când în când, nimereste în propria poarta a europenilor.


Rusia si Franta garanteaza Europei gaz
Franta demonstreaza prin fapte dorinta de a contribui la securitatea energetica a Europei. Vineri, în timpul vizitei de lucru la Paris a delegatiei guvernamentale rusesti, în frunte cu premierul Vladimir Putin, compania „Gazprom” a semnat un memorandum de întelegere reciproca cu „Electricite de France” (EDF).
Acum, partenerii francezi vor detine 10% din actiunile proiectului South Stream prin care gazul rusesc va fi transportat pe sub Marea Neagra în Europa. Astfel, în pofida prognozelor oponentilor, gazoductul capata tot mai multe contururi reale, iar consumatorii europeni – posibilitatea de a alege tari tranzitare sigure pentru livrarile garantate de combustibil.
Totodata, în conditiile în care Carta Energetica Europeana nu si-a demonstrat utilitatea, iar doctrina securitatii energetice a Europei, propusa de Rusia, n-a dobândit rezonanta dorita, francezii au decis sa se ocupe singuri de consolidarea aprovizionarii lor cu energie.
Ghennadi Smal, presedintele Asociatiei Petrolistilor si Industriasilor rusi, considera ca avantajele cooperarii cu Rusia sunt evidente.
„Franta procedeaza absolut corect, ea se straduieste sa diversifice livrarile de gaz pentru ca nivelul de aprovizionare cu gaz a tuturor întreprinderilor franceze sa fie si mai stabil. La rândul sau, Rusia este interesata de faptul ca la acest proiect sa existe cât mai multi participanti. Cu cât sunt mai multi investitori, cu atât sunt mai mici riscurile si mai sigur proiectul. În plus, Rusia este interesata ca întreg volumul de gaz, care va fi transportat prin South Stream, sa fie solicitat”, spune Ghennadi Smal.
Dupa parerea lui Mihail Deliaghin, directorul Institutului pe Probleme de Globalizare, pe lânga multumirile din partea vecinilor adresate EDF pentru ca aceasta contribuie la întarirea securitatii energetice, compania va obtine si gaz suplimentar pentru transport si, prin urmare, îsi va spori veniturile.
„Interesul business-ului francez si, în ansamblu, al statului francez pentru South Stream este de înteles. In primul rând, este vorba de un proiect strategic, care are o importanta geopolitica.
Pe de alta parte, acesta este un proiect care va functiona pentru o perioada foarte lunga de timp. În prezent, în lume exista un anumit deficit de astfel de proiecte cu rentabilitate garantata. Si de aceea Franta este foarte interesata sa participe la proiecte energetice de diferite tipuri, sporindu-si astfel influenta în Uniunea Europeana si în lume. Iar pentru business acest proiect reprezinta o investitie garantata de bani”, considera Mihail Deliaghin.
Francezii intentioneaza sa participe si la alt proiect de gazoduct rusesc. Este vorba de consortiul germano-rus Nord Stream, la care, în viitorul apropiat, se va alatura compania franceza „Gas de France — Suez”.
Este evident ca, dupa darea în exploatare a gazoductelor South Stream si Nord Stream, tarile tranzitare de rea-credinta, de genul Ucrainei, pierd posibilitatea de a santaja Europa cu o blocada a gazului.

Istoricii din Rusia si Romania au discutat despre revolutia din decembrie '89

Luni, 16 Noiembrie 2009 la Moscova a avut loc cea de-a 14-a sesiune a Comisiei mixte romano-ruse de istorie. Cele mai aprinse dezbateri au fost pe marginea subiectului despre revolutia din 1989 din Romania, scrie Vocea Rusiei.

Intrebarea zilei pusa in dezbateri de martorii oculari ai evenimentelor de pomina a fost daca „s-a implicat in mod direct URSS sau nu in evenimentele din decembrie 1989”?
Membrii delegatiei romane au avut pozitii diferite. Dr.Cosmin Popa considera ca URSS s-a implicat in aceste evenimente, ceea ce a fost legitim in acele imprejurari. Colegul sau Vasile Buga, insa, este convins ca nu exista dovezi clare ale implicarii directe a URSS in evenimentele din Romania.
Istoricii rusi considera ca in urma cu 20 de ani conducerea sovietica era preocupata de alte probleme si URSS nu s-a implicat in evenimentele din Romania, cu toate ca in peroada 1987-1989 Gorbaciov i-a spus de nenumarate ori lui Ceausescu despre necesitatea implementarii reformelor.
La aceasta intrebare adresata comisiei ruse, s-a primit raspuns intr-un mod selectiv din amintirile facute publice in cadrul sedintei Comisiei mixte de catre Valeri Musatov, doctor in stiinte istorice, care in perioada 1989-1991 a fost adjunctul directorului sectiei de afaceri externe a CC PCUS.

„Sunt de parerea ca in acea perioada s-au amestecat toate: atat complotul elitelor conducatoare cu participarea armatei, cat si revolutia populara. Aceste evenimente au fost foarte bine manipulate. Cand evenimentele din decembrie s-au declansat la Bucuresti, in URSS avea loc congresul deputatilor. Gorbaciov a tras de timp pentru a avea un tablou general, declarand ca deputatii din Moldova trebuie sa vada ce se-ntampla, pentru ca ei sunt mai aproape de locul desfasurarii evenimentelor. In sfarsit, direct pe scena a fost infiintat un grup de lucru, din care au facut parte reprezentantii Comandamentului General, Serviciului special, MAE. Ei au inceput sa culeaga informatii.

Ambasadorul URSS in acele zile a ramas la Chisinau, granita a fost inchisa si el nu a putut sa se intoarca in Romania. Ne gandeam la evacuarea familiilor diplomatilor si unii au fost evacuati prin Bulgaria".
„Gorbaciov a propus convocarea unei sesiuni a tarilor socialiste, insa ungurii au protestat vehement. Ei au spus: „Nu avem timp, trebuie sa actionam pe canalele bilaterale”, iar ministrul apararii din Ungaria (Horn) a ajuns la Bucuresti la sfarsitul lunii decembrie.
Cel mai important aspect este ca URSS a fost printre primile tari care a recunoscut Frontul Salvarii Nationale, iar la inceputul lunii ianuarie Sevarnadze a sosit la Bucuresti. Si eu am fost in acele zile la Bucuresti. Cand am intrat pentru prima oara in cladirea unde se afla FSN si m-a intampinat fostul sef de protocol al lui Ceausescu, am inteles totul.
Prin cladire patrulau fete in uniforma militara, cu picioare lungi, pe strazi stateau soldati inghetati, in mantale subtiri, noaptea aveau loc demonstratii, publicul beat striga „Jos comunismul”. Dimineata, iesind din cladirea ambasadei (URSS), am observat multe sticle goale de la tuica. Acesta a fost tabloul care mi-a ramas in minte in zilele de sfarsit de decembrie 89.
In aceasta situatie, reprezentantii nostri au incercat sa stabileasca niste contacte constructive. Romania si presa occidentala afirma ca situatia a fost manipulata de KGB. Pot sa spun ca reprezentantii nostri au fost destul de bine informati, insa eu cred ca cel mai bine au fost informati ungurii, francezii, italienii si poate israelienii.
Fireste, situatia era confuza, Frontul Salvarii Nationale era format din diferite forte si din parti diferite. S-a ajuns pana la situatia ca in timp ce la Bucuresti se duceau lupte de strada, americanii ne-au propus sa introducem trupe, insa ambasadorul nostru la Washington si adjunctul ministrului rus de Externe le-a spus ca Uniunea Sovietica nu va face acest lucru”, isi aminteste Valeri Musatov.

Intr-un interviul acordat „Vocii Rusiei”, profesorul Vladislav Grosul de la Institutul de Istorie Rusa din cadrul Academiei Ruse de Stiinte a apreciat activitatea comisiei in felul urmator: "Aceasta conferinta a fost una din cele mai interesante din ultimele decenii. Comisia activeaza de aproape 40 de ani. Acea comisie care a fost creata la inceputul anilor 90 este continuarea vechii comisii, din punct de vedere al componentei si problematicii.

Tema consacrata evenimentelor de la sfarsitul anilor 80 – inceputul anilor 90 este de mare actualitate. Noi suntem contemporani si martori ai acelor evenimente. In calitate de cercetatori, noi avem acum noi surse, stim mai multe, intelegem mai bine substratul evenimentelor si putem estima cu mintea lucida procesele dificile de tranzitie, care s-au desfasurat sub ochii nostri.

Comisia noastra are destul potential, deoarece noi continuam sa studiem intens documentele care anterior nu erau accesibile si cunoscute.

Cred ca activitatea comisiei, care are o reputatie atat de buna, trebuie continuata cu aceleasi forte si completata de noi cercetari. Nu este un secret ca aceasta comisie ruso-romana isi desfasoara activitatea mult mai bine decat toate comisiile similare.

Ne intalnim in fiecare an, avem stabilite relatii prietenesti, contacte interpersonale, ceea ce are o importanta majora. De aceea, noi solutionam problemele puse in discutie in spiritul bunavointei, care intotdeauna trebuie sa domine in stiinta", a declarat Vladislav Grosul, citat de postul de radio Vocea Rusiei.