Constientizand valorile României astazi

Epistola Ambasadorului Constantin Vlad datata august 2009 si adresata Autorului Paul Everac autor al Scrisorilor, Pamfletelor, Reacţionarului bun român, Fluturelui pe lampă, atâtor stihuri, etc.,etc.




Iubite Maestre Paul Everac,


Cu îngăduinţa Dumneavoastră, voi începe abrupt şi fără zorzoane verbale: cu 85 de ani în urmă, nişte urzitori puse pe şotii vă hărăzeau să fiţi un samurai pe meleaguri mioritice. E drept, un samurai cumsecade, împătimit de cultură, cu puseuri de cugetări existenţiale, înrobit scrisului şi, nu în ultimul rând, un polemist (de)temut – totuşi, un samurai, autentic şi neîmblânzit, cu sabia lungă, de clasă din cele vestite, travestită în condeiul veşnic ascuţit şi fără astâmpăr.

Aţi populat zeci de ani scenele ţării cu o dramaturgie în care tot românul care a dorit şi-a regăsit condiţia şi trăirile, cele proprii şi cele ale obştei.V-aţi plecat fruntea, în semn de adâncă preţuire, în faţa atâtor caractere frumoase, dar aţi fost necruţător cu găunoşenia morală, cu patriotarzii – de duzină, dar şi de „nivel înalt”, cu fripturiştii de orice fel, cu învârtiţii şi jecmănitorii trudei celor mulţi, stigmatizându-i într-un final fără drept de apel: „Ne-aţi vândut, porcilor!”.

Într-o vreme a Internetului, aţi continuat să scrieţi scrisori – aşa, ca să se ştie, aşa ca să rămână – către poeţi şi dramaturgi, către critici de artă, către oameni de ştiinţă, valoroşi sau impostori, către înalte feţe, către primari mai mici şi dintre cei mai mari, către oameni politici, către şefii de stat – foşti sau actuali. A rezultat, probabil fără intenţie, o galerie, o tipologie originală a românului, în cele mai inedite şi diferite condiţii şi ipostaze. De aceea mă hazardez să vă sugerez ca o viitoare nouă ediţie, atât de necesară a Scrisorilor, să poarte titlul – sau subtitlul „România de azi” sau, mai bine, „România noastră” sau, şi mai bine, „România lor”.

Ca poet, aţi găsit metafore pentru a dezvălui frumosul în atâtea clipe de viaţă, pe pat de spital, în dialoguri ale bolilor care nu ne dau pace, în trecerea noastră, de neoprit, către Marele Necunoscut. Şi aţi îndemnat-o pe Doamna Dumneavoastră să continue să valseze şi atunci când şoaptele pe care le schimbaţi vor fi rostite doar în gând....

Cândva, cronicarii noştri spuneau că oamenii sunt sub vremi. Au greşit însă în ceea ce vă priveşte. Dumneavoastră n-aţi fost şi nu sunteţi sub vremi. Aţi fost şi aţi rămas deasupra lor, ca o conştiinţă mereu trează, ca un spirit mereu lucid, scormonitor şi, când a fost cazul, necruţător: cu nimeni, cu nimic. Aţi avut o singură ocazie de a fi altul, atunci când seniorul Corneliu Coposu v-a propus să intraţi în partidul domniei sale – aţi refuzat, ratând astfel ocazia de a intra sub vremi...

Unii – destui, v-au nedreptăţit; alţii, v-au gelozit – pentru reuşite, pentru ţinută. Aceasta a fost şi este Karma Domniei voastre. Şi noi vă iubim, noi cei pe care-i cunoaşteţi. Şi mulţi, foarte mulţi pe care nu-i cunoaşteţi, dar care ar vrea să vă admire din nou şi din nou pe scenă, să vă citească versurile, eseurile, să vă conoască gândurile, întotdeauna pline de miez, de adevăr, de bun gust şi de bun simţ.


La mulţi, Maestre! Cu sănătate, buni şi rodnici. Şi nu uitaţi: ne este dor de serile de la Clubul „Brătianu” .


Ambasador Constantin Vlad..