La Gdansk s-a scris si se mai scrie istorie

Dimineata de 1 septembrie 1939 la Gdansk insemna o pagina in istoria secolului XX . La comemorarea din dimineata de 1 septembrie 2009 de la Gdansk s-a scris o noua pagina in viitorul lumii.

Potrivit manualelor de istorie, totul a început de la câteva bombardamente lansate de pe nava-scoala Schleswig-Holstein catre portul Gdansk.
La putin timp dupa acea rafala, un milion si jumatate de militari germani traversau granita poloneza. Iata cum s-a descris, multa vreme, primele scene din dimineata fatidica în care avea sa înceapa cel de-al doilea Razboi Mondial.
 
De fapt n-a început chiar asa: "... Si, pur si simplu, erau aici - bombe, masinarii de razboi, morti... Si gata. S-a sfârsit". Wladyslaw Bartoszewski a trait acele vremuri. A vazut, pe la orele 4:30 ale diminetii de 1 septembrie, raidul avioanelor germane deasupra oraselului polonez Wielun. Fara vreun avertisment. Fara vreo declaratie de razboi. Pe nepusa masa, surprinzând pe absolut toata lumea. Mai ales la Wielun, unde nu doar ca nu exista nici urma de militar dar nici nu se putea vorbi despre vreo însemnatate strategica. Şi totusi, îsi aminteste cel ce urma sa ajunga, peste decenii, ministru de Externe al Poloniei: în dimineata aceea, totul s-a transformat în moloz si cenusa.
Un sfert de ceas mai târziu, depozitul de munitii din preajma Gdanskului era bombardat de pe nava-scoala germana Schleswig-Holstein. Era dimineata zilei care a declansat invazia în Polonia - sau, cum o numesc polonezii, "Campania din Septembrie".
Evident, Führerul vinde totul ca pe o operatiune de legitima aparare. Masinaria national-socialista de propaganda functiona fara rateuri. Timpul avea sa dovedeasca, însa, contrariul: prezumtivul "atac" al polonezilor asupra Germaniei, invocat de Hitler drept scuza pentru operatiunea din noaptea de 1 septembrie, a fost, de fapt, o provocare a unor agenti SS îmbracati în uniforme poloneze. Pâna la demascarea minciunii, însa, iata, peste Polonia navalisera, deja, un milion si jumatate de soldati germani. "Eliberatori", conform propagandei hitleriste.
Extinderea Reichului era primul dintre visurile lui Hitler. Iar semnarea, cu o saptamâna mai devreme, a tratatului cu Stalin (pactul Ribbentrop-Molotov) îi netezea calea, permitându-i sa înghita buna parte din vecinul de la Rasarit. Cealalta parte urma sa fie invadata de sovietici. Era, încerca Hitler sa explice, "spre binele si linistea Europei". Iar Europa, spunea Führerul, trebuia sa multumeasca Germaniei si Rusiei.

Europa avea sa înteleaga, cândva, ca nu era vorba numai despre extinderea teritoriilor Reichului ci - mai grav - despre pregatirea unor campanii de nimicire în masa a unor popoare. Bombardamentelor fara discernamânt le-au urmat executii sumare de poeti, medici, juristi si profesori. Şi crimele în masa împotriva populatiei evreiesti.
Soarta Poloniei a fost repede pecetluita - nu doar din cauza diferentei de anvergura militara ci si a promisiunilor nerespectate de catre Franta si Marea Britanie. Declaratia de razboi, pronuntata la 3 septembrie 1939, avea sa gaseasca Germania bine instalata în Polonia. Dupa 36 de zile, într-o Polonie împartita, germanii si rusii planuiau o eventuala soarta similara pentru Anglia si Franta. Pentru Hitler, marele razboi de abia începea: "Nu am nici o îndoiala: Germania va învinge".




In secolul XXI in Afganistan

"Ceea ce s-a întâmplat în timpul raidului aerian comandat de germani este o tragedie. Suntem socati si tristi. Pâna acum am crezut ca germanii din regiunea Kundus au grija de civili", a declarat un barbat din aceasta zona.
Este vorba de primul bombardament de asemenea anvergura efectuat de germani în Afganistan. Desi au mai existat incidente, precum cel din iulie, când soldatii Bundeswehr au ucis un tânar deschizând focul asupra unei masini care s-a apropiat prea mult de ei, în nordul Afganistanului predomina imaginea militarului pasnic.
Un locuitor al satului afectat de atac a povestit ca talibanii erau înconjurati de civili când s-a ajuns la bombardament:
"Talibanii au adus doua cisterne pe malul râului si ne-au dat benzina gratuita. Multi au auzit vestea si s-au înghesuit în jurul lor - copii, tarani, saraci, oameni înfometati si însetati... "
Imaginea militarului pasnic apartine trecutului
Pe de alta parte, locuitorii provinciei Kundus le reprosasera germanilor înainte de ultimul bombardament ca Bundeswehrul nu ar face suficiente eforturi în lupta împotriva talibanilor, solicitând ca demersurile soldatilor sa devina mai agresive. Guvernatorul provinciei a declarat initial ca aproba atacul împotriva talibanilor. Exista însa si tot mai multe avertizari, ca cea a unui afgan care a declarat:
"Pâna acum, afganii au crezut ca trupele straine, în special cele germane, au venit în provincia Kundus pentru a-i proteja pe civili. Dar incidentele dramatice de felul ultimului bombardament trezesc tot mai multe suspiciuni fata de soldati."
Cu cât este mai ridicata prezenta talibanilor într-o regiune, cu atât mai greu reusesc soldatii sa câstige sau sa pastreze încrederea populatiei civile. Militarii NATO din alte provincii ale Afganistanului se confrunta deja de multa vreme cu aceasta problema, pe care germanii au constientizat-o cu adevarat abia dupa bombardamentul din 4 septembrie.


Într-o declaratie facuta astazi 09.09.2009 în Parlament, Merkel a luat partea soldatilor care au participat la actiunea de vineri, declarând ca tara trebuie sa le multumeasca acestora pentru efortul depus în Afganistan.
Sub privirile în parte dezaprobatoare ale parlamentarilor prezenti în Bundestag, Angela Merkel a respins categoric criticile aduse Germaniei de unii din partenerii sai occidentali în Afganistan. Câta vreme nu sunt clarificate circumstantele în care a avut loc atacul aerian al NATO de vineri, criticile sunt inacceptabile. Interventia a fost absolut necesara si în interesul securitatii internationale, a spus Merkel în Parlament.
"Dupa tot ce-am trait în ultimele zile, nu accept astfel de critici din partea nimanui, indiferent daca ele vin din tara sau din strainatate".
La nivel de discurs public în tara lucrurile par a se aseza, chiar daca, deocamdata, situatia este neclara. Liberalul Guido Westerwelle a criticat Guvernul din cauza politicii acestuia de gestionare si transmitere a informatiilor, dar nu a ezitat sa o laude pe Merkel pentru faptul ca a recunoscut o parte din greselile facute de guvern.
Greseli pe care, putin dupa cele întâmplate în Afganistan, le-a punctat de altfel si cotidianul american Washington Post. "Raidul NATO soldat cu victime civile în Afganistan a fost ordonat de un ofiter german în baza unor informatii care au provenit de la o singura sursa, ceea ce ar putea constitui o încalcare a regulilor stabilite de noul comandant al trupelor americane si NATO din Afganistan, Stanley McChrystal", scrie cotidianul american.
Nici contracandidatul Angelei Merkel la functia de cancelar, social-democratul Frank-Walter Steinmeier nu a pregetat sa întareasca spusele acesteia.
"Ceea ce s-a întâmplat în Afganistan este regretabil, însa nu putem accepta condamnarea prematura în strainatate a Germaniei", a spus Steinmeier. Cât priveste o eventuala retragere a trupelor germane din regiune, acest lucru nu trebuie sa aiba loc la întâmplare, fara discernamânt, a subliniat liderul social-democrat.
"Nimeni nu a fost atât de naiv încât sa creada ca putem actiona în Afganistan doar cu mijloace militare. Ne-am concentrat pe reconstructie cu mult înaintea altora. Scopul nostru este acela de a pune pe picioare poporul afgan. Asa cum nu am mers la întâmplare în aceasta tara, nici retragerea noastra nu trebuie sa se întâmple oricum".
Conform anumitor analisti, Germania este momentan amendata de partenerii occidentali pentru politica "timida" în Afganistan, care ar submina utilitatea prezentei sale militare în regiune.
Pe de alta parte, în cadrul Aliantei Nord-Atlantice lipseste în continuare consensul atunci când vine vorba de modul în care ar trebui abordat frontul din Afganistan.
Nu în ultimul rând, razboiul din regiune a început sa creeze nervozitate în rândul populatiei, nu doar în Germania, ci si în Marea Britanie, Franta sau chiar Statele Unite.
Administratia Obama stie însa ca Berlinul nu va lua nici o decizie majora în privinta Afganistanului înainte de 27 septembrie, data alegerilor parlamentare din Germania.


Manifestari contemporane in conditiile impunerii unor "Modele de dezvoltare"


Noua impunere mondiala a facut dovada de pulverizator al culturilor locale si nationale si nivelator al gusturilor si preferintelor umane impunand prin forta un model conceptual denumit “democratia celor ce au reusit”. Aceasta trebuie inteleasa in sensul ei pozitiv, progresist ca o poarta ce se deschide in egala masura saracilor si bogatilor prin care pot comunica si participa la piata mondiala, ca o sansa ca fiecare tara si popor sa se inscrie in cursa dezvoltarii si pietei mondiale cu ce are el mai productiv si competitiv, pentru a-si asigura progresul si un loc in ierarhia de merit a lumii.
Tehnologia informatiei si comunicarii sa fie menita sa faciliteze drumul inclusiv al tarilor sarace si in curs de dezvoltare spre o dezvoltare mai rapida. Actualele mijloace de transport, de transmitere a informatiei si de comunicare le ajuta „sa arda etapele”, sa scurteze drumul spre a atinge o dezvoltare armonioasa si durabila. Visul se destrama prin dependenta de modul cum vor gestiona guvernele lor inscrierea cu succes pe scena mondiala, cum se vor angaja popoarele in cursa profitabila ,si de modul cum vor dirija beneficiile ei actualii decidenti la nivel global atata timp cat acestia sunt vasali conducatorilor de carteluri economice.
Dintr-o multitudine de cauze ale manifestarilor populatiei pe care le-am analizat, cauza primordiala poate fi definita ca “totalitatea actelor deliberate de impunere a noii structuri executate de catre un grup, o organizatie, un stat sau un grup de state, in scopul atingerii unor obiective politice, economice sau de alta natura”. O astfel de presiune nu poate fi exclusa din tipologia manifestarilor contemporane.
O astfel de presiune da nastere formelor de manifestare prin miscari partizanale ce se nasc acolo unde exista regimuri politice oprimante, regimuri politice antisociale aservite unor interese straine, unde exista saracie, coruptie, iresponsabilitate, ineficienta, injustitie si inechitate sociala. Aceasta poate constitui preludiul unei revolte, a unei revolutii sau a unui razboi civil. Formele extreme ale acestui tip de manifestare, de masa, au loc in conditiile ocupatiei militare straine. (Irak, Afganistan sau Palestina).
Luand amploare, aceasta este arma care loveste acele state a caror politica este oprimanta, hegemonista, rapace, neo-colonialista, iar mai nou “globalista” in raporturile cu alte state.
Puterile promotoare ale a noului dictat, precum si statele multinationale devin tinte ale unor lovituri devastatoare. Acesta este motivul pentru care marile puteri actuale sunt primorial vizate de acest flagel. Din acest punct de vedere, S.U.A. si Federatia Rusa se situeaza pe primele locuri. Manifestatiile anti-coloniale (de globalizare) ar putea imbraca in viitor forme violente, inclusiv cu caracter terorist.
Manifestarea partizana poate constitui nu numai preludiul sau pretextul unui razboi civil intern (inter-etnic de exemplu), ci si al unor interventii militare staine cum au fost cele din 1999 Impotriva Iugoslaviei (Serbia si Muntenegru), din 2001-2002 din Afganistan, precum si interventia militara impotriva Irakului, pregatita de S.U.A. si Marea Britanie, si derulata in martie-aprilie 2003.
In formularea cea mai larga, se poate spune ca raspunsul populatiilor dominate poate fi definit, ca un drept in folosirea oricaror mijloace de indepartarea presiunilor facute de dominator.


Programul atomic iranian sub lupa rezolutiei ONU (resolutions 1737 (2006) si 1747 (2007)

Presedintele american, Barack Obama, atentionase Iranul ca discutiile legate de programul atomic trebuie reluate pâna la sfarsitul lunii septembrie, altfel, SUA urmând sa impuna Iranului noi sanctiuni. 
"Tinând cont de situatia interna instabila, nu cred ca Iranul este în masura sa reia negocierile privind programul atomic", a estimat Trita Parsi, membru al Comitetului iraniano-american de la Washington, într-un interviu acordat postului de radio american NPR. Totusi, Parsi a cerut Executivului de la Washington sa nu ia deja de pe acum masuri pripite de sanctionare a Iranului. "Cu cât Guvernul Obama invoca mai des planul B, cu atât pune în pericol planul A", a spus Parsi.
Planul B este însa discutat deja de Congresul de la Washington. Administratia Obama intentioneaza sa impuna sanctiuni Iranului într-un domeniu care pare a fi terenul de joaca al Teheranului si anume petrolul. Chiar daca Iranul este unul din statele cu cel mai mult petrol din lume, tara trebuie sa importe peste 40% din necesarul de benzina, din lipsa de rafinarii. Potrivit Guvernului american, Teheranul încearca în prezent sa construiasca rafinarii cu ajutorul Chinei. O restrictionare a livrarilor de combustibil în urmatorii trei ani ar afecta grav economia iraniana. Ce se va întâmpla însa în cazul în care Iranul va continua programul atomic în pofida noilor sanctiuni?
"Optiunea unei operatiunii militare împotriva Iranului nu a fost înca abandonata", sustine generalul de stat major Mike Mullen. Şeful Pentagonului, Robert Gates a declarat, de asemenea, în repetate rânduri ca: "Statele Unite nu vor tolera un Iran care are acces la arme nucleare, din cauza ca un Teheran cu bomba atomica ar destabiliza situatia din regiune si ar ameninta nu numai siguranta Israelului ci si pe cea a Statelor Unite".
Expertii considera însa ca presedintele Obama va face totul pentru a evita o ofensiva militara împotriva Iranului. Statele Unite nu îsi pot permite sa sustina înca un conflict militar pe lânga cele din Irak si Afganistan. În plus, ofensiva militara americana în Iran nu ar opri programul atomic, ci doar le-ar încetini. "Stiinta nu poate fi distrusa cu bombe", a punctat fostul ambasador american la NATO, Nicholas Burns.
Ramane insa de vazut cât timp Guvernul de la Ierusalim va mai accepta interminabilele tirade din Parlamentul iranian care cheama la "exterminarea Israelului". Vicepresedintele american, Joe Biden, a atras de curând atentia ca Statele Unite nu se vor opune în cazul în care Israelul va decide o ofensiva militara impotriva Iranului.

Autor:Dr.Darius Stan