joi, 14 ianuarie 2010

Indicele care masoara increderea in economia romaneasca


Indicele care masoara increderea in economia romaneasca a urcat in decembrie fata de luna anterioara, Romania mentinandu-se pe ultimul loc in UE la acest capitol, in contextul in care, pe ansamblul Uniunii Europene, indicatorul a crescut, in medie, cu 4,1 puncte, a anuntat joi Comisia Europeana.
Astfel, in decembrie, indicele a crescut in Romania la 64 puncte de la 62,1 puncte in noiembrie, fiind cu mult mai mic decat pe ansamblul UE, unde indicele increderii in economie a ajuns in ultima luna din 2009 la 92 puncte. Aceasta este a noua luna consecutiva de revenire a increderii in economie la nivel comunitar, desi ramane in continuare sub media pe termen lung.
Increderea in economie a scazut in decembrie in Danemarca, unde indicatorul a coborat usor la 97,3 puncte, Grecia (de la 66,4 puncte la 64,2), Lituania (de la 71,9 puncte la 69,4), Ungaria (de la 71 puncte la 70,3), Polonia (de la 91,6 puncte la 91), Portugalia (de la 83,7 puncte la 83) si Slovenia (de la 68,8 puncte la 68,3).
In Romania indicii increderii in constructii si servicii au crescut cu cate 2 puncte, cel in industrie, cu un punct, in timp ce indicele increderii in comertul cu amanuntul s-a redus cu 1 punct. Pentru consum nu au fost publicate date.
La nivelul UE, indicele de incredere in economie (Economic Sentiment Indicator - ESI) a crescut, in contextul in care indicele increderii in servicii a avansat cu 6 puncte, cel in industrie s-a marit cu 3 puncte, cel in consum, cu un punct, iar cel in comertul cu amanuntul a stagnat. In schimb, increderea in constructii a scazut cu un punct.
In zona euro, increderea a urcat cu 2,5 puncte, pana la 91,3 puncte, pentru a noua luna la rand, ceea ce arata ca economia este in curs de redresare.
Cele mai mari cresteri ale increderii in economie s-au inregistrat in Marea Britanie (+8,2 puncte), urmata de Franta (+4,1 puncte).
La nivelul UE, gradul de incredere in economie este cel mai ridicat in Suedia (104,5 puncte), Danemarca (97,3 puncte) si Franta (97,2 puncte), in timp ce gradul cel mai scazut de incredere in economie a fost inregistrat in Romania (64 puncte), Grecia (64,2 puncte) si Cipru (65,2 puncte), potrivit raportului de conjunctura prezentat de Directoratul general pentru afaceri economice si financiare din cadrul Comisiei Europene (CE).

Si cu toate acestea dezvoltarea Romaniei ramane capitol inchis

In urma unei scurte ofensive din anii 2000 a capitalului strain - care a venit dupa un deceniu de ignorare a Romaniei - economia a incetat rapid sa mai fie romaneasca. Toate sectoarele forte si de profit din economie au fost preluate de capitalul strain: exploatarea resurselor de petrol si a jumatate din cele de gaze, distributia de carburanti, distributia de gaze naturale, distributia de energie electrica, metalurgia feroasa, metalurgia neferoasa, industria materialelor de constructie, industria de constructii auto, productia de ciment, telefonia fixa, telefonia mobila, sistemul bancar, sistemul de asigurari.Capitalul strain detine decizia in aceste sectoare strategice si, deci, prin implicatie, in ansamblul economiei.
Sa nu trecem cu vederea ca preluarile au fost intreprinse indeosebi de capitalul vest-european si au fost facute tintit in perspectiva primirii Romaniei in Uniunea Europeana, dupa preceptul "vreti aderarea, dati economia"! In mod semnificativ, cele mai multe si mai importante preluari din respectiva perioada s-au facut nu de catre structuri private, ci de catre structuri de stat din tarile vest-europene.
S-ar zice ca pierderea caracterului romanesc al economiei n-are importanta, in masura in care Romania se afla in piata unica a Uniunii Europene, iar capitalul strain este, fara indoiala, mai competent si mai eficient decat cel romanesc.Ba, dincolo de acestea, faptul ar putea fi considerat chiar un avantaj in epoca globalizarii si oricum o expresie a racordarii la exigentele acesteia. Nu este tocmai asa. Si iata de ce!
In primul rand, pentru ca, din punct de vedere economic, implicarile capitalului strain, prin modul in care au avut loc, n-au dus catusi de putin la o modernizare a economiei si la inlaturarea metehnelor acesteia mostenite din timpul comunismului. Foarte putine implicari s-au facut prin investitii de la zero.
A fost vorba mai ales de preluari! Si indeosebi in industrii care exploatau materii prime si care erau poluante. In timp ce s-a evitat, cu cateva exceptii care atarna slab in balanta, implicarea in industrii cu valoare adaugata semnificativa, care, dimpotriva, daca au existat cat de cat din timpul comunismului, au fost demolate pentru a face loc importurilor.
Grosul investitiilor straine s-a indreptat insa catre sectoarele de profit rapid si lejer: financiar, imobiliar si comercial. Iar bancile straine din Romania si-au concentrat de fapt creditarea catre: retail, imobiliar si administratia publica. Se observa absenta economiei reale din destinatiile atat ale investitiilor straine, cat si ale creditarilor straine.
Nu poate insa exista dezvoltare a unei tari - parte sau neparte a unui sistem mai larg, precum cel european - in asemenea conditii! De altfel, nu poate fi dat in lume macar un singur exemplu de succes economic al unei tari semnificative care sa-si fi promovat dezvoltarea doar cu banci si companii straine.
Capitalul strain este un adjuvant necesar si binevenit in procesul dezvoltarii, dar, prin firescul lucrurilor, nu-i este in menire promovarea dezvoltarii unei tari. Acesta urmareste profitul si, de atatea ori, pentru a nu spune destul de rar, un asemenea obiectiv se suprapune pe implinirea obiectivelor reale de dezvoltare ale tarii gazda.
In al doilea rand, expansiunea rapida a capitalului strain, cu varful ei in perioada 2004-2008, a produs o dezarticulare economica dramatica, greu daca nu imposibil de recuperat.
Expansiunea capitalului strain desfasurata in coordonatele aratate a generat o crestere economica substantiala, dar axata exclusiv pe consum din import.
Caci, consum din import au creat si investitiile straine ghidate masiv spre supermarketuri si hipermarketuri, consum din import a creat si creditarea retailului de catre banci!
Venind pe articulatia unei economii subdezvoltate, precare si in proces intens de dezindustrializare, o asemenea crestere economica, bazata pe consum din import, a transformat, aproape fulgerator la scara istorica, Romania intr-un castel de nisip, a carui carte de vizita o constituie consumul fara productie, importurile fara exporturi, hipermarketurile fara fabrici si masinile fara sosele.
Un castel care s-a dovedit a fi de nisip la prima adiere de criza. Sectoare intregi, de la vanzarile de masini la vanzarile de electrocasnice si de la constructiile de case la importurile insele - au cazut, doar in cateva luni, cu 40-60 si chiar 80%.
Asemenea caderi - nu de 5-10%, ci abominabile! - nu pot fi puse in seama crizei, ci doar in seama aiurelilor si anomaliilor economice care au legatura directa cu dezarticularea economica. Nu se poate trece cu vederea ca prabusirile au avut loc tocmai in aceleasi segmente unde cresterea economica nesanatoasa din anii 2004-2008 crease o gogoasa neasimilabila organic in economie.
Un castel de nisip nu se poate dezvolta! Nici macar insertia financiara externa, formata din banci si companii financiare straine - oricat de minunata ar fi - nu are viitor! Caci nu are baza pe care sa se prinda.
Baza aceasta a fost distrusa. Industria - buna sau rea cum era pe vremea comunismului - a fost demolata si iar demolata, ceea ce poate n-ar fi fost rau avand in vedere lipsa ei de performanta, dar nimic altceva nu s-a pus in loc!
Place, nu place, experienta mondiala arata ca fara industrie este imposibila dezvoltarea si fara crestere in industria prelucratoare nu poti avea crestere economica durabila. Se pot inregistra cresteri de PIB, dar numai conjunctural si pasager.
Iar de la investitiile straine nu poti astepta mantuirea, caci acestea nu vor da buzna in industrie, intrucat investitiile industriale costa si nu dau profit decat dupa o perioada indelungata. Dupa 20 de ani de dezindustrializare, s-a platit scump, dar semnificativ in chiar anul al 20-lea al dezindustrializarii!
In al treilea rand, trebuie sa fim constienti ca statul roman, admitand ca s-ar trezi si ar porni la treaba, tot nu mai poate face mare lucru. Caci, si daca minunate strategii l-ar ghida, nu mai are parghiile de a implementa ceva, in masura in care si-a cedat toate pozitiile principale din economie.
Si nici de la capitalul autohton nu se poate astepta mare lucru, din cauza slabei sale forte financiare.
Acesta nu putea avea un cuvant de spus in competitia internationala decat daca beneficia de o sustinere serioasa a capitalului public. Dezarticularea de care sufera economia este atat de mare incat capitalul autohton nu avea forta nici macar de a o genera la dimensiunile ei actuale aiuritoare, daramite de a o corecta! Din pacate, la doua decenii de la angajarea pe un nou drum, dezvoltarea Romaniei este, pentru inca cel putin alte doua decenii, capitol inchis.

Analiza de Ilie Serbanescu

Publicat de Destainuiri ale prezentului la 10:30

Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Coloana Infinitului

Persoane interesate

Romania intre mit si adevar. Ajuta-ne sa te identificam Romania!

Ca multe alte lucruri în aceasta tara, dezbaterile în jurul conceptului de imagine de tara, cat si implementarea solutiilor gasite au fost în principal tratate superficial pe un plan secund.
Migrand de la zona plina de patriotism, inainte de 1989, in care mitul romanului apreciat ca fiind extraordinar in tot si toate a fost distrus odata cu deschiderea frontierelor si circulatia romanilor in afara granitelor. Pentru cel putin o perioda de timp in fata prietenilor din afara granitelor, imaginea cetateanului roman, ramane a unui cetatean dintr-o tara necunoscuta, despre care mitul american afirma ca este patria lui Dracula.
Altfel spus, imaginea actuala a Romaniei nu este atractiva pentru turisti sentimentul creat fiind negativ, exprima nesiguranta si poate chiar pericol.
Si descoperim acum, in plina epoca a globalizarii, ca avem nevoie de propria noastra identitate in cadrul acestui spatiu imens creat de deschiderea granitelor deoarece nu mai putem trai sau gandi doar in zona delimitata initial a teritoriului romanesc.
Pe de alta parte, intalnirea cu ceilalti semeni din alte state, oricare ar fi acestea, va începe de la imaginea stereotip asociind personajul interlocutor cu imaginea descrisa de catre ceilalti din zona acestuia de influenta.
În aceast comportament se vor decupa atat stereotipurile din care este formata imaginea prezenta a culturii romane în viziunea unor straini, dar si premisele necesare azi pentru a depasi aceste imagini si de a proclama o identitate demna de incredere.
Situatia este cu atat mai interesanta cu cat aceste stereotipuri sunt rezultatul imaginii pe care noi, ca indivizi sau exponenti ai unei natiuni, o prezentam în fata celor pe care ii intalnim.
Este imperios necesar sa identificam si sa reusim sa promovam o noua imagine - un nou “simbol indicador” pentru Romania.
In ultimile incercari nu s-a gasit un element pur romanesc definitoriu. Imaginea tarii noastre nu a fost asociata cu nici un simbol anume. Nici sarmalele si nici mamaliga nu sunt un simbol pentru Romania, asa cum vedem maslinele ca simbol al Greciei sau gulashul un indiciu clar pentru Ungaria. Nu s-a gasit nici vreun monument care sa aiba o rezonanta la fel de puternica pentru cetatenii altor tari precum Turnul din Pisa - Italia, Turnul Eiffel - Franta sau Big Ben-ul din Londra.
Putem descrie Romania ca un pamant aflat in mijlocul confluentelor civilizatiilor, ca o insula aflata intr-un imens ocean in care dimensiunile spatiului si timpului cuprind toate valurile de cultura ale imperiilor. Iar acest pamant a ramas neclintit zi dupa zi, an dupa an, secol dupa secol.
Tinut vegheat de cetatea Corvinilor, cu triumfatoarea-i intrare prin “Poarta Sarutului “ si poate cea mai simbolica imagine pentru Romania, precum o stea calauzitoare, un semn al recunostintei infinite pentru ospitalitatea acestui popor –Coloana Infinitului.
Apoi sa ne indreptam atentia catre puritatea obiceiurilor acestui popor. O mostrã de autenticitate, o creatie populara unica, Cimitirul vesel de la Sapanta aduce in amintire obiceiurile dacilor, ritualul de înmormântare ce are ca scop unic redarea sperantei in viata de apoi. Caci ce este sacru nu este si trist, la fel cum mormintele nu tin de moarte, ci de renastere.
La fel de important in viata de zi cu zi a oamenilor este cantecul specific, dandu-le acestora posibilitatea de a-si manifesta trairile prin intermediul muzicii, cantecul devenind astfel parte din ritualuri. Venirea sau nasterea unui nou membru al comunitatii, plecarea temporara sau definitiva a unui membru din popor, intampinarea unui anotimp, cu precadere, primavara, simbol al renasterii si revigorarii naturii, strangerea recoltei sau orice alte evenimente au fost prilej de bucurie sau de alinare a sufletului si mereu exprimate muzical. Si apoi cantecele specifice care incearca sa creeze idealuri pentru oamenii simpli si saraci, scotand in evidenta trasaturile demne de lauda ale unor eroi……
Despre marile imperii s-a scris si s-au dezbatut astfel de teme in toatã lumea. Atlase geografice, filme documentare sau artistice, toate vorbesc despre aceste civilizatii megalitice, misterioase, autoare ale unor realizãri tehnice si stiintifice care ne mirã si astãzi.
Insa de partea cealalta nu gasim decat o vaga umbra istorica a ceea ce a insemnat “cel mai numeros popor dupa indieni” dupa scrierea lui Herodot .
Dacã ai ajunge în Egipt nu ai putea intelege cum au fost construite piramidele la fel cum nu ai reusi sã descifrezi în laborator compozitia artistica a picturilor de la Voronet, mostenire artistica de pret a poporului nostru.
La fel cum nu s-a inteles din istorie de ce imparatul Traian a considerat necesar sa precizeze multitudinea bogatiilor ce "nu pot fi transportate in Roma".
Am putea spune ca cel ce crede ca are solutia teoretica a acestor enigme trebuie sã parcurga mii de kilometri pentru a descoperi ca fiecare popor este minunat in felul sau si fiecare civilizatie are valoarea sa pe scena mondiala ce trebuie promovata de cei ce traiesc, graiesc si simt pentru acel loc.

Pentru aceasta suntem onorati sa va alaturati noua si sa dezbatem acesta tema in viziunea dumneavoasta. Fiecare dintre noi poate contribui la identificarea si crearea unui simbol reprezentativ pentru Romania si pentru romani oriunde s-ar afla acestia!

Scris de Darius Stan

Nicolae Titulescu -Gandire diplomatică, europeană şi mondială.