Ganduri de dinaintea celui de-Al Treilea Razboi Mondial

Predictiile lui Nostradamus, adeverite intr-un procent destul de ridicat, interpretate de unii cercetatori, specifica data exacta de 11 noiembrie 2010 ca prima zi a celui de-Al Treilea Razboi Mondial.
Totodata, baba Vanga, faimoasa clarvazatoare din Bulgaria, a declarat acelasi lucru, facand referire tot la luna noiembrie a acestui an.
Spun jurnalistii ca razboiul va incepe in noiembrie 2010 si se va incheia in luna octombrie 2014.
Razboiul va fi mai intai "mic" apoi se vor folosi arme nucleare si apoi arme chimice.
2011 - Animalele si plantele din Emisfera Nordica vor disparea din cauza armelor chimice si biologice. Musulmanii vor ataca europenii ramasi
2014 - Majoritatea oamenilor vor suferi de cancere.
2016 - Europa este aproape nepopulata.
2018 - China devine cea mai mare putere mondiala
2023 - Orbita Pamantului se va inclina
2033 - Calota polara se va topi
2043 - Musulmanii vor conduce Europa, iar economia va fi infloritoare.
2066 - Americanii ataca Roma Islamica folosind arme meteorologice.
2076 - Va domni din nou comunismul pe Pamant.
Jurnalistii s-au grabit sa scrie despre predictiile vrajitoarei Vanga care ajung pana in 5079, cand a prezis sfarsitul lumii.

Lasand departe prezicerile facute unii sau altii si preluate de jurnalistii contemporani care prezinta inceputul celei de-a treia conflagratii mondiale, ma intreb cat adevar poate ascunde o astfel de prezicere. Ce indicatori ne pot arata daca aceste predictii sunt sau nu reale?
M-am dus cu gandul la profesori mei care m-au invatat ca pe un frate mai mic al lor sa-mi spuna unde anume sa caut si ce indicatori sa cercetez. Si am cautat sa aflu cum s-au desfasurat si in ce context au inceput cele doua conflagratii mondiale.
Sa incepem cu prima conflagratie mondiala.
Intreaga Europa „pornea la razboi“ — un razboi care avea toate sansele de a depasi limitele vechiului continent.
Interesele marilor puteri determinasera angajamente si modelasera structuri internaflionale care, la momentul critic, nu numai ca nu strunisera pornirile razboinice, ci le incurajasera si facilitasera.
„Criza provocata de asasinarea arhiducelui" a scapat de sub control findca nici unul dintre conducatori nu a fost dispus sa faca un pas inapoi iar tarile s-au aratat preocupate in primul rand de respectarea obligatiilor oficiale ce reieseau din tratate si nu de conceptul global al interesului comun pe termen lung.
Ceea ce ii lipsea Europei atunci, era un sistem de valori atotcuprinzator, care sa adune puterile laolalta, asa cum existase in sistemul lui Metternich sau in flexibilitatea diplomatica practicata cu sange rece in cadrul conceptului Realpolitik al lui Bismarck.
Primul Razboi Mondial a izbucnit nu fiindca tarile si-au incalcat tratatele, ci tocmai pentru ca le-au respectat.
Ca atatea multe actiuni omenesti, Primul Razboi Mondial punea in relief marea discrepanta dintre scopurile urmarite si rezultate. In locul unei actiuni limitate de „pedepsire“ a Serbiei, razboiul dobandea dimensiuni mondiale. Zeci de milioane de morti si raniti, uriase suferinte umane si distrugeri materiale — iata ce provoca razboiul. Bismarck atrasese candva atentia:
„Vai de conducatorul ale carui argumente de la sfarsitul razboiului nu vor fi la fel de plauzibile cum erau la inceput“; cu mentiunea ca acel conducator avea sa raspunda nu numai pentru soarta lui, ci si a statului in fruntea caruia se aflase.
Concluzionand putem spune ca rigiditatea si lipsa de viziune au adus statele lumii intr-o confruntare fara de sens. Si nici unul dintre conducatori nu a fost dispus sa faca un pas inapoi, iar tarile conduse astfel s-au aratat mai preocupate in primul rand de respectarea obligatiilor oficiale si nu de conceptul interesului comun pe termen lung.
Apoi pentru cea de a doua conflagratie mondiala vom vedea cum statele lumii intra intr-o eroare mai mare.
Pe plan general, sistemul creat la Versailles avea sa primeasca o grea lovitura inainte chiar de a incepe sa funcflioneze: retragerea Statelor Unite ale Americii din toate hotararile adoptate la Paris. Intr-adevar, pe 16 ianuarie 1920, Senatul american vota impotriva intrarii SUA in Societatea Natiunilor. Reprezentantii americani vor participa la unele activitati ale Societatii, dar Statele Unite, initiatoarele crearii Societatii Natiunilor, vor ramane in afara acesteia, privand-o astfel de puterea si influenfla lor. Peste doua luni, la 19 martie 1920, Senatul respingea Tratul de la Versailes.
Statele Unite semnau tratate de pace separate cu Austria (24 august 1921), cu Germania (25 august 1921) si cu Ungaria (29 august 1921). In martie 1923, Senatul vota impotriva alaturarii Statelor Unite la Curtea Internaflionala de Justitie.
Odata cu respingerea Tratatului de la Versailles, SUA nu recunosteau nici pactul de garantii acordate Frantei.
In aceste conditi Marea Britanie isi anula si ea angajamentul fata de Franta. Literatura de specialitate este in genere de acord ca retragerea Statelor Unite a constituit un factor de seama in esuarea tratatelor de pace de la Paris. Guvernul francez, prin Clemenceau, a reprosat Congresului american ca n-a ratificat nici Tratatul de la Versailles, nici pactul de garantii.
Republica Americana, spunea Clemenceau, „a uitat prea repede ca ne-a spus ca Franta este garantia libertatii. Lasand nu numai Franta, dar toata Europa expusa la o noua reluare a armelor, istoria va spune ca America a intors prea curand spatele chemarii destinului. Ea a pierdut 50 000 de oameni, iar noi am avut un milion si jumatate de morti si mai mult de 700 000 de mutilati. Ea s-a imbogatit in mod miraculos si noi ii vom numara dolar cu dolar marcile pe care ni le datoreaza Germania cu titlu de reparatii.
Desolidarizarea provocata de americani ar putea sa ne aduca inca odata pe toti in Europa sau in Extremul Orient in situatii grele“.
Primii ani postbelici nu erau deloc linistiti. Aveau loc razboaie intre Polonia si Rusia Sovietica — in care Varsovia se bucura de sprijinul Frantei si Marii Britanii —, intre Turcia si Grecia, conflicte intre Anglia si Egipt, Spania si Maroc, dispute intre Iugoslavia si Italia,
ciocniri militare intre Japonia si Rusia in Siberia, ca si in America Latina etc.
Dar principalele probleme de securitate internationala se ridicau in Europa, unde aplicarea prevederilor tratatelor de pace se dovedea anevoiasa si deosebit de complexa.
In conceptul diplomatic al vremurilor secolului XX, componentele de securitate ale noii ordini mondiale se vor impleti in modul cel mai strans cu problema reparatilor, preocuparile privind controlul inarmarilor si dezarmarea, promovarea unor metode de solutionare pasnica a diferendelor internationale, tentativele de interzicere a razboiului agresiv si de definire a agresorului.
Deci, in incercarea de reparare a intereselor unor state remarcabile pe scena mondiala se repeta gresala.

Demn de mentinut, din acest studiu este ca in ambele situatii, nici vrajitoriile si nici stiintele oculte nu au putut detine motivatia reala a conflictelor sa poata face dovada utilitatii lor. Nu au reusit sa previna sau macar sa incerce sa faca cunoscuta problema de disputa a statelor. Nici acum au nu identificat o motivatie clara care sa corespunda motivatiei principiilor pentru care statele pornesc razboiaele. In ambele cazuri vieti omenesti au fost pierdute inutil. Suferinta oamenilor nu a insemnat nimic. Unii spun ca toate aceste distrugeri imense sunt fara de justificare si pentru mai mult sau mai putin pentru nimic. Eu spun ca ciclitatea naturala face ca omul sa fie cel consecvent in gresala pentru ca in locul tuturor acestor pierderi de fiecare data a aparut o noua generatie, cu aceeasi putere de lupta. Forta de a renaste.
Dar, sa lasam prezicatorile si lumea cu ale ei greseli si va propun sa urmarim adevaratele cutremure contemporane.

Tratatul constroversat de reconfirmarea frontierei cu R. Moldova

Autoritatile romanesti au semnat acest document fara tragere de inima intrucat reconfirmarea frontierei cu Basarabia trece in ochii lor drept o infrangere simbolica. Cu doar cateva luni in urma presedintele Traian Basescu sugera, foarte sigur pe sine, ca semnarea unui tratat de frontiera ar insemna renuntarea la Basarabia. El se adresa unor primari si consilieri locali din Republica Moldova reuniti cu omologii lor din Romania intr-o conferinta la Piatra Neamt:
.„Cine isi poate imagina, spunea atunci Traian Basescu, ca un sef al statului roman va semna un tratat prin care sa consfinteasca pactul Ribbentrop-Molotov? Numai o minte care nu intelege ce inseamna responsabilitatea sefului statului roman".
Romania nu va semna niciodata un tratat care sa redefineasca frontiera dintre Romania si Republica Moldova /.../ Romania este de acord sa semneze un acord care sa vizeze regimul frontierei /.../, pentru a aduce modul de trecere a frontierei in Romania si UE a cetatenilor moldoveni la standarde mult mai avantajoase pentru acestia", mai declara Basescu.
Apoi, in 2009 au fost promise peste 20.000 de cereri privind acordarea cetateniei romane cetatenilor din R. Moldova , in conditiile in care aceasta mai fusese deja acordata unui numar de 14.000 de moldoveni.
Pe urma acest act de baza a mai fost o data recunoscut in data 27 august 1991 odata cu declararea independentei statului Republica Moldova.
REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT SI DEMOCRATIC, LIBER SA-SI HOTARASCA PREZENTUL SI VIITORUL, FARA NICI UN AMESTEC DIN AFARA, IN CONFORMITATE CU IDEALURILE SI NAZUINTELE SFINTE ALE POPORULUI IN SPATIUL ISTORIC SI ETNIC AL DEVENIRII SALE NATIONALE.
In calitatea sa de STAT SUVERAN si INDEPENDENT, REPUBLICA MOLDOVA:
SOLICITA tuturor statelor si guvernelor lumii recunoasterea independentei sale, astfel cum a fost proclamata de Parlamentul liber ales al Republicii, si isi exprima dorinta de a stabili relatii politice, economice, culturale si in alte domenii de interes comun cu tarile europene, cu toate statele lumii, fiind gata sa procedeze la stabilirea de relatii diplomatice cu acestea, potrivit normelor de drept international si practicii existente in lume in aceasta materie...
Ce-i drept presedintele Traian Basescu nu a semnat acest document, delegandu-l pe ministrul de externe, Teodor Baconschi, care declara insa la randul sau cu putin timp in urma ca acest tratat nu este o prioritate a diplomatiei romanesti.
Refuzul public al lui Basescu de a semna Acordul privind granitele a fost criticat si considerat "antimoldovenesc" Republica Moldova.
Unii politologi exprimau ingrijorari cum , refuzul Bucurestiului de a semna mult discutatul document lasa loc temerilor privind dorinta ascunsa a Romaniei de a "acapara" Republica Moldova. Administratia de la bucuresti a cedat insa in scurt timp si a cunoscut intre timp o schimbare semnificativa de conduita, mai ales in urma demersurilor europene, a admis ca un necesar unui document care sa elimine incertitudinile de la frontiera sa rasariteana.
Ministrul Teodor Baconschi a facut o declaratie cat se poate de semnificativa privind rolul implicarii europene: „Sunt convins - a spus ministrul - ca declaratiile de ferma incurajare formulate de catre presedintele Comisiei Europene, domnul Barroso, nu pot decat sa ne inspire in continuare pentru ca relatia bilaterala (dintre Romania si Republica Moldova) sa intre in mod ireversibil in aceasta logica europeana”. De altfel primul ministru al Republicii Moldova, Vlad Filat, care facuse tot timpul o opozitie discreta la politica regionala a presedintelui Traian Basescu, a tinut sa sublinieze contributia UE in rezolvarea acestei probleme: „acest document este semnat, evident, intr-un context european si urmeaza sa aduca reglementari europene". Vocea premierului de la Chisinau a sunat poate nefamiliar, deoarece in dezbaterea publica din Romania a lipsit mereu punctul de vedere al politicienilor necomunisti si proeuropeni, care s-au exprimat de fiecare data pentru reglementarea stricta a frontierelor si, in cele din urma, pentru garantia completa a unui parcurs politic distinct.
E poate lucrul cel mai greu de asimilat aici la Bucuresti, unde s-a acreditat in mod gresit ideea ca identitatea politica moldoveneasca ar fi ideologia exclusiva a comunistilor promoscoviti.

Bilantul intermediar al reformei pietelor financiare

Doi ani dupa primul summit monetar mondial G20, desfasurat la Washington, liderii celor 20 de state cele mai influente din lume se reunesc pentru a cincea oara in aceasta formatie, la Seoul, in 11 si 12 noiembrie 2010.
Grupul G20 este un forum puternic, reprezentand doua treimi din populatia mondiala, 90% din puterea economica globala si patru cincimi din volumul comercial mondial. in acelasi timp, grupul G20 este o celula de criza, creata inca in 1999 la nivelul ministrilor de finante, in reactie la crizele financiare care tocmai zdruncinasera Asia, Brazilia si Rusia.
In toamna anului 2008 s-a produs apoi colapsul bancii Lehman care a declansat o criza financiara globala. In urma cu aproape doi ani au fost adoptate la Washington o serie de masuri pentru a preintampina in viitor repetarea unui asemenea dezastru.
Daca la acel moment au fost lasate deoparte egoismele nationale, in prezent nu pare sa mai tina nimeni cont de principiile solidaritatii, se teme seful Fondului Monetar international, Dominique Strauss-Kahn:
"Din punctul meu de vedere, una din principalele consecinte ale acestei crize este revelatia faptului ca trebuie sa colaboram. Este vorba de o calitate noua a cooperarii economice globale, care nu a existat pana acum. Vointa de a accede la acest nivel s-a resimtit puternic la Londra, Pittsburgh si Toronto. Dar, trebuie sa spun, de asemenea, ca acest sentiment, chiar daca nu a disparut complet, totusi s-a atenuat sensibil. Or, aceasta este adevarata amenintare, pentru ca fiecare trebuie sa ia aminte ca pentru o criza globala nu pot exista solutii nationale. Intr-o lume globalizata nu se poate descurca nimeni pe cont propriu".
Desi toti participantii la summit sunt pe deplin constienti de acest lucru, in final fiecare intampina dificultati cand e vorba de a obtine aprobarea reformei financiare in propriul parlament.
Nici cancelarul federal Angela Merkel nu este multumita cu adevarat de rezultatele obtinute:
"In privinta participarii sectorului financiar la acoperirea costurilor crizei, guvernul de la Berlin si-ar fi putut imagina mai mult decat atat".
Germania a implementat intr-adevar o cotizatie a institutelor bancare. acest instrument al unei taxe globale a pietelor financiare nu a putut fi insa impus la nivelul G20. Nu doar Germania, ci intreaga UE a realizat cateva progrese notabile in ultimii doi ani: supravegherea pietelor financiare a fost ameliorata sensibil, produsele financiare riscante pot fi chiar interzise in anumite cazuri, iar agentiile de rating si asa-numitele fonduri Hedge sunt supravegheate cu severitate.
Cu toate acestea, seful Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, priveste cu scepticism spre Seoul:
"Summitul are loc intr-un moment critic. Va fi un test daca grupul G20 va reusi sa coordoneze masurile necesare economiei mondiale. Trebuie sa actionam in continuare in comun, in mod cooperant. Asta inseamna sa acceptam faptul ca dezechilibrele globale sunt un motiv de ingrijorare pentru fiecare dintre noi si ca toate marile economii din lume trebuie sa-si aduca aportul la gasirea unei solutii".
Presedintele Comisiei Europene atrage astfel atentia asupra faptului ca, in ciuda tuturor promisiunilor de a nu mai permite protectionismul, cele mai influente 20 de state ale lumii sunt departe de un consens real in aceasta privinta. Prioritatea primordiala a fiecarui stat in parte este consolidarea propriei economii. Dezechilebrele rezultate de aici pot genera oricand o noua criza. in bilanturile comerciale ale tarilor, adica in raportul dintre import si export, se ascunde un rezervor imens de conflicte. Dat fiind faptul ca aceste bilanturi exprima competitivitatea economiilor nationale, ele intra sub incidenta interventiilor statului, in vederea deprecierii monedelor nationale si a sporirii, in consecinta, a propriilor avantaje comerciale. China si SUA sunt primele tari care s-au avantat in acest razboi monetar, strans urmate de Coreea de Sud, Japonia si Brazilia.
O competitie periculoasa care, cu siguranta, nu se va incheia la Seoul.
Franta, care va prezida summitul G20 in Coreea de Sud, a plasat problema schimburilor monetare in fruntea agendei. Cel mai important aspect al reuniunii la varf va fi insa altul, anume, de a demonstra si in momentul de fata o autentica solidaritate.

Presedintele Siriei, in vizita in Romania

Presedintele Siriei, Bashar Al-Assad, se va afla, incepand de miercuri, intr-o vizita oficiala de doua zile in Romania, la invitatia omologului sau, Traian Basescu, anunta Agerpres. Potrivit Administratiei Prezidentiale, vizita la Bucuresti vine in contextul aniversarii a 55 de ani de la stabilirea relatiilor diplomatice intre cele doua tari si in continuarea vizitei oficiale pe care seful statului roman a efectuat-o la Damasc, in octombrie 2008.
Cu ocazia vizitei, presedintele Bashar Al-Assad va avea convorbiri oficiale cu seful statului roman, cu primul-ministru si cu presedintii Senatului si Camerei Deputatilor de la Bucuresti. in cadrul convorbirilor la nivel inalt, vor fi abordate atat teme ale agendei bilaterale, cat si dosarele specifice Orientului Mijlociu, a precizat Administratia Prezidentiala. Conform agentiei oficiale siriene, SANA, liderul de la Damasc va mai fi insotit in Romania de o delegatie compusa din ministrul de externe, Walid al-Moallem, consilierul prezidential pe politica si media Bouthaina Shaaban, ministrul economiei si comertului, Lamia Assi.
Directorul Serviciului Roman de informatii, George Cristian Maior, afirma, sambata trecuta, intr-o emisiune la TVR 1, ca vizita presedintelui Siriei, Bashar al-Assad, are o importanta strategica si politica, el sustinand ca vor fi semnate, cu acest prilej, acorduri bilaterale juridice, inclusiv la nivel de extradare.

Presedintele Rusiei, Dmitri Medvedev,cere reluarea dialogului dintre cele doua Corei

Rusia si Coreea de Sud au apreciat pozitiv actiunile intreprinse pâna acum de G20 in vederea iesirii din criza economica globala, dar au precizat ca mai sunt multe de facut in special in ceea ce priveste reglementarea functionarii sectorului financiar si combaterea protectionismului. Presedintele rus Dmitri Medvedev s-a intâlnit la Seul cu omologul sau sud-coreean, Lee Myung-bak, pe marginea summitului G20 care va avea loc in capitala sud-coreeana. Liderul rus a cerut cu aceasta ocazie reluarea dialogului dintre cele doua Corei, subliniind ca tensiunile sporite din Peninsula Coreeana afecteaza negativ stabilitatea regiunii.


Dr.Darius Stan