duminică, 7 iunie 2009

Roşiorii de Vede se mută la Berlin



Situaţie înedită la Berlin: De cîteva săptămîni, capitala germană se confruntă cu odiseea unui grup de romi din Roşiorii de Vede.

Căminul de refugiaţi Motardstrasse din cartierul industrial Siemensstadt, la marginea Berlinului. Au mai venit cîteva familii, o angajată a instituţiei le arată în ce camere vor sta.

În total este vorba de aproximativ 100 de persoane, bărbaţi, femei, copii şi bebeluşi, care au venit ca simpli turişti din România iar acum cer locuinţe şi locuri de muncă de la statul german. Cînd au venit, la începutul lunii mai, au dormit într-un parc, apoi au fost ajutaţi de către aşa zişii „autonomi“, oameni de stînga radicală, împreună cu care au ocupat un fost spital, actualmente atelier pentru artişti, după aceea o biserică. Vinerea trecută, autorităţile berlineze le-au oferit romilor posibilitatea de a se caza, pentru un timp limitat, la căminul de refugiaţi din Motardstrasse.

Vorbînd cu ei, este aproape imposibil să afli ceva concludent: Cum şi cînd au venit, de ce au plecat si de ce au ajuns tocmai la Berlin, care este situaţia lor de acasă, ce fac aici? Cei mai mulţi nu vor să spună nimic, unii s-au supărat pe mass media deoarece s-ar fi scris şi spus că ei, romii, ar fi venit să fure.

„Să nu vorbeşti rău la ziar pentru noi!“ – îmi spune un bărbat.
Casa 3, etajul 2, camera 22, pereţi îngalbeniţi, o masă, trei scaune, trei paturi de fier, pe unul stă culcat Stan Gheorghe, 26 de ani, din Roşiorii de Vede. El acceptă să ne spună de ce a venit la Berlin.

Stan Gheorghe: „În ţară nu e de trăit. Nu e bani, nu e muncă, nu e nimic. A zis că nu e nevoie că voi nu lucraţi, că sînteţi romi, şi nu e bine şi am plecat, ce să facem?! Şi am venit aici că am auzit că e de muncă, de casă, de astea, şi de aia am venit aici. Ne facem şi noi un viitor. Să fie muncă, să muncim, orice o fi, în cîmp, şofer, ce nevoi avea. Să ne dea o casă undeva în oraş, o muncă undeva mai aproape, ce o fi, vopsitorie, spălătorie, nu contează. Ne dă şi la copii ajutor, ne ducem copiii aicea la şcoală să înveţe germană, şi pe lîngă ei invăţăm şi noi.“

Cei mai mulţi romi din căminul Motardstrasse provin, într-adevăr, din condiţii foarte precare şi sărace. Majoritatea sunt analfabeţi sau semi-analfabeţi, şi nimeni dintre ei n-a învăţat vreo profesie. În România, au primit ajutor social, unii au lucrat, ocazional, în agricultură sau în construcţii.

Pe lîngă Stan Gheorghe şi alţii afirmă că există diferite forme de discriminare, de la înjurături pînă la ceea ce ei numesc marginalizare. Într-adevăr, în februarie anului trecut, reporteri de la Antena3 au filmat cu cameră ascunsă cum un grup de romi paşnici n-a fost servit într-un bar din Roşiorii de Vede pe motiv că sunt ţigani. Poliţia i-a dat afară pe romii din bar şi a falsificat documentele anchetei, spunînd că romii au fost cei care s-au comportat violent. Ulterior, poliţiştii au fost sancţionaţi. Contactat telefonic, poliţia din Roşiorii de Vede spune că – citat – „e mereu varianta ţiganilor că sunt discriminaţi“.

La Berlin, autorităţile spun că, pînă acum, romii din Roşiorii de Vede n-au prezentat probleme. Singura problemă este, în opinia autorităţilor, că ei nu înţeleg că au venit ca turişti şi statul german n-are posibilităţi să-i ajute, nici material, nici politic.
În camera 16 din casa a treia a căminului Motardstrasse stă, printre alţii, Iulian Creţu din satul Odobeasca, la ciţiva kilometri de Roşiorii de Vede. Are 23 de ani, cinci clase şi zece fraţi, a venit cu autocarul mai întîi la Frankfurt, după aceea la Berlin. Cu ce se ocupă?
Iulian Creţu: „Mai, noi cerşim. Cu asta ne ocupăm. Nu furăm, nu omorîm, nu spargem, nu facem nimic. Noi cerşim.“
Ca şi ceilalţi nu prea înţelege de ce statul german nu-i poate oferi nici loc de muncă, nici locuinţă. E hotărât să nu se întoarcă în România.

Iulian Creţu: „N-avem ce să facem la români. Că n-avem şcoală, n-avem nimic. Voi n-aveţi şcoală, n-aveţi ce să cautaţi la muncă. Ne gonesc şi de la muncă şi de la orice. Aicea de bine, de rău dacă ne găseşte germanii ăştia de muncă, noi muncim.“


Reportaj realizat de DW: Keno Verseck & Robert Schwartz

Publicat de Destainuiri ale prezentului la 12:52

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Coloana Infinitului

Persoane interesate

Romania intre mit si adevar. Ajuta-ne sa te identificam Romania!

Ca multe alte lucruri în aceasta tara, dezbaterile în jurul conceptului de imagine de tara, cat si implementarea solutiilor gasite au fost în principal tratate superficial pe un plan secund.
Migrand de la zona plina de patriotism, inainte de 1989, in care mitul romanului apreciat ca fiind extraordinar in tot si toate a fost distrus odata cu deschiderea frontierelor si circulatia romanilor in afara granitelor. Pentru cel putin o perioda de timp in fata prietenilor din afara granitelor, imaginea cetateanului roman, ramane a unui cetatean dintr-o tara necunoscuta, despre care mitul american afirma ca este patria lui Dracula.
Altfel spus, imaginea actuala a Romaniei nu este atractiva pentru turisti sentimentul creat fiind negativ, exprima nesiguranta si poate chiar pericol.
Si descoperim acum, in plina epoca a globalizarii, ca avem nevoie de propria noastra identitate in cadrul acestui spatiu imens creat de deschiderea granitelor deoarece nu mai putem trai sau gandi doar in zona delimitata initial a teritoriului romanesc.
Pe de alta parte, intalnirea cu ceilalti semeni din alte state, oricare ar fi acestea, va începe de la imaginea stereotip asociind personajul interlocutor cu imaginea descrisa de catre ceilalti din zona acestuia de influenta.
În aceast comportament se vor decupa atat stereotipurile din care este formata imaginea prezenta a culturii romane în viziunea unor straini, dar si premisele necesare azi pentru a depasi aceste imagini si de a proclama o identitate demna de incredere.
Situatia este cu atat mai interesanta cu cat aceste stereotipuri sunt rezultatul imaginii pe care noi, ca indivizi sau exponenti ai unei natiuni, o prezentam în fata celor pe care ii intalnim.
Este imperios necesar sa identificam si sa reusim sa promovam o noua imagine - un nou “simbol indicador” pentru Romania.
In ultimile incercari nu s-a gasit un element pur romanesc definitoriu. Imaginea tarii noastre nu a fost asociata cu nici un simbol anume. Nici sarmalele si nici mamaliga nu sunt un simbol pentru Romania, asa cum vedem maslinele ca simbol al Greciei sau gulashul un indiciu clar pentru Ungaria. Nu s-a gasit nici vreun monument care sa aiba o rezonanta la fel de puternica pentru cetatenii altor tari precum Turnul din Pisa - Italia, Turnul Eiffel - Franta sau Big Ben-ul din Londra.
Putem descrie Romania ca un pamant aflat in mijlocul confluentelor civilizatiilor, ca o insula aflata intr-un imens ocean in care dimensiunile spatiului si timpului cuprind toate valurile de cultura ale imperiilor. Iar acest pamant a ramas neclintit zi dupa zi, an dupa an, secol dupa secol.
Tinut vegheat de cetatea Corvinilor, cu triumfatoarea-i intrare prin “Poarta Sarutului “ si poate cea mai simbolica imagine pentru Romania, precum o stea calauzitoare, un semn al recunostintei infinite pentru ospitalitatea acestui popor –Coloana Infinitului.
Apoi sa ne indreptam atentia catre puritatea obiceiurilor acestui popor. O mostrã de autenticitate, o creatie populara unica, Cimitirul vesel de la Sapanta aduce in amintire obiceiurile dacilor, ritualul de înmormântare ce are ca scop unic redarea sperantei in viata de apoi. Caci ce este sacru nu este si trist, la fel cum mormintele nu tin de moarte, ci de renastere.
La fel de important in viata de zi cu zi a oamenilor este cantecul specific, dandu-le acestora posibilitatea de a-si manifesta trairile prin intermediul muzicii, cantecul devenind astfel parte din ritualuri. Venirea sau nasterea unui nou membru al comunitatii, plecarea temporara sau definitiva a unui membru din popor, intampinarea unui anotimp, cu precadere, primavara, simbol al renasterii si revigorarii naturii, strangerea recoltei sau orice alte evenimente au fost prilej de bucurie sau de alinare a sufletului si mereu exprimate muzical. Si apoi cantecele specifice care incearca sa creeze idealuri pentru oamenii simpli si saraci, scotand in evidenta trasaturile demne de lauda ale unor eroi……
Despre marile imperii s-a scris si s-au dezbatut astfel de teme in toatã lumea. Atlase geografice, filme documentare sau artistice, toate vorbesc despre aceste civilizatii megalitice, misterioase, autoare ale unor realizãri tehnice si stiintifice care ne mirã si astãzi.
Insa de partea cealalta nu gasim decat o vaga umbra istorica a ceea ce a insemnat “cel mai numeros popor dupa indieni” dupa scrierea lui Herodot .
Dacã ai ajunge în Egipt nu ai putea intelege cum au fost construite piramidele la fel cum nu ai reusi sã descifrezi în laborator compozitia artistica a picturilor de la Voronet, mostenire artistica de pret a poporului nostru.
La fel cum nu s-a inteles din istorie de ce imparatul Traian a considerat necesar sa precizeze multitudinea bogatiilor ce "nu pot fi transportate in Roma".
Am putea spune ca cel ce crede ca are solutia teoretica a acestor enigme trebuie sã parcurga mii de kilometri pentru a descoperi ca fiecare popor este minunat in felul sau si fiecare civilizatie are valoarea sa pe scena mondiala ce trebuie promovata de cei ce traiesc, graiesc si simt pentru acel loc.

Pentru aceasta suntem onorati sa va alaturati noua si sa dezbatem acesta tema in viziunea dumneavoasta. Fiecare dintre noi poate contribui la identificarea si crearea unui simbol reprezentativ pentru Romania si pentru romani oriunde s-ar afla acestia!

Scris de Darius Stan

Nicolae Titulescu -Gandire diplomatică, europeană şi mondială.