Drumul dificil catre o zi mai buna,

Sunt onorat in ziua aceasta, si cu atat mai incantat sunt sa va vad alaturi de mine pe voi, profesorii mei, colegi mei, semeni mei ce v-ati exprimat ingrijorarea despre problemele care vor fi discutate in acesta zi.
De asemenea, vreau sa spun ca voi considera o mare onoare de a impartasi acelasi sentimente fata de distinse dumneavoastra personalitati ale natiunii noastre. Si, desigur, este intotdeauna o buna revenire in casa sedintelor noastre.

In ultimul timp, am avut privilegiul de a asculta de aici de aproape in fiecare luna, in aceeas perioada, si intotdeauna am plecat cu o experienta tot mai bogata si plin de satisfactii. Caci eu vin alaturandu-ma voua in aceaste intalnire, deoarece eu cred intr-un acord cu obiectivele si activitatile organizatiei noastre care ne-a adus impreuna: Academia Oamenilor de Stiinta din Romania -AOSR
Recentele declaratii ale colegilor nostri, facute aici sunt intru-totul in deplin acord, caci atunci cand am ascultat sau am citit liniile voastre pe problematicile de recenta actualitate, mi-am amintit de cea ce spunea Martin Luther King Jr.- "Vine momentul cand tacerea este tradare."
Si credeti-ma ca a venit timpul sa ne pronuntam in ceea ce priveste situatia de dificultate cu care ne confruntam in Romania .

Adevarul acestor cuvinte este dincolo de orice indoiala, iar misiunea pentru care suntem aici numiti este una dintre cele mai dificile, pentru ca, chiar si atunci cand presati de cerintele adevarului interior, oamenii nu isi asuma cu usurinta sarcina de a se opune unei politicii guvernamentale dezastruase.
Mai mult decat atat, in cazul in care probleme cu o aparenta uimitoare, ce fac de multe ori cazul unui conflict inspaimantator, intre cei multi si saraciti si cei avuti suntem mereu pe punctul de incertitudine, dar trebuie sa mergem mai departe.

Iar unii dintre noi care au avut curajul sa rupa tacerea noptii au constatat ca aceasta chemarea de a vorbi este adesea o vocatie de agonie, dar trebuie sa vorbim. Trebuie sa vorbim cu toate ca umilinta in care suntem adusi sa se spuna ca viziunea noastra este limitata, dar trebuie sa vorbim. Si trebuie sa ne bucuram, precum si, aceasta data in istoria natiunii noastre va exista ca un organism viu ce a ales sa se mute dincolo de discutiile de patriotism netede spre motivele ridicate pe baza mandatelor de constiinta.
Poate ca acum, un spirit nou este in crestere printre noi. Daca este, sa-l urmarim in miscarile sale si lasati-va ca propria voastra fiinta interioara sa poata fi sensibila la aspiratile sale, pentru ca avem o profunda nevoie de un nou mod de dincolo de intuneric.

In ultimii ani, m-am straduit sa rup tradarea taceri mele proprii si sa raspund suferintelor din inima mea, pentru plecarile radicale ale acestor guvernanti de a distruge sistemul de valori si implicit natiunea Romana.
Si multe persoane mi-au spus, mai mult sau mai putin direct despre situatia grava in care ne aflam.
Astazi, mai mult ca oricand, cand ne confruntam adoptare prin violenta, unilaterala a unui zis Nou Cod al Muncii ce doreste sa elimine toate drepturile de protectie a tuturor celor ce muncesc distrugand orice relatie fireasca a cea ce inseamna Munca si principiile sociale, astazi, dorim sa ne amintim cum:

Civilizatia nascuta din teoria idealista precum si violenta nascuta din teoria mecantilista sunt concepte ce astazi conduc omenirea impartind-o intr-un echilibru al fortelor antagonice.

Oamenii de oriunde din lume au aratat, ca non-violenta nu inseamna o pasivitate sterila, o non -actiune dezinteresata, ci o forta morala importanta, care poate aduce schimbarea societatilor si a comprtamentelor oamenilor.

Este demonstrat faptul ca mai devreme sau mai tarziu, toti oamenii lumii vor trebui sa se confrunte cu realitatea existentei lor si sa gaseasca o cale de a convietui in comun, transformand astfel acest desiderat intr-un definitoriu creativ al existentei pacifiste si al fraternitaþii.

Cand acest lucru va fi posibil, omenirea va trebui sa dezvolte o metoda prin care sa puna capat tuturor conflictelor create de pe pozitii de suprematie existente intre noi oamenii, a tuturor razbunarilor si agresiunilor dictate de acapararea resurselor economice.
Fundamentul acestei metode este bazat pe intelegerea si intr-ajutorarea dintre noi semenii oameni.

Drumul dificil care pe care am pornit de peste veacuri ne va duce la acest adevar, caci pornirea noastra isi are radacina din trecutul patat de veacuri de sangele fratilor nostri oameni.

Drumul dificil care pe care am pornit va fi dovada elocventa a trezirii gandirii speciei umane pentru existenta.
Drumul dificil care pe care am pornit este o incercare ce tinde sa gaseasca un nou inteles al valorilor si a demnitãþii speciei umane, ce va semna acum pentru o existenta a generatiilor viitoare.

Pe acelasi drum, vom primi cu totii credinta in oportunitatea schimbarii, redefinirii conceptului de valori ce va conduce omenirea in viitor spre progres.

Constienti fiind de aceste lucruri vom fi siguri de reusita noastra, si vom putea privi spre viitor cum ne transformam intr-o singura civilizatie unitara cu credinta ca, impreuna devenim o forta uriasa a dreptatii.

Puterea noastra ne trimite spre aceasta viziune. doar daca om langa om indiferent de culoare, etnie, religie sau sex se va lega sa isi depaseasca problemele comune.

Acceptati astazi, voi toti, aceasta bucurie a unei promisiuni de transformare intr-o lume mai buna avand o incredere de nestramutat forta oamenilor ce isi doresc sa existe viitorul omenirii.

Refuz sa cred ca natura oamenilor de astazi ii face incapabili sa faca fata lucrurilor care trebuie sa fie facute.

Refuz sã cred ca omul se lasa purtat cu indiferenta pe raul vieþii, incapabil de a influenta evenimentele din jurul sau.

Refuz sa cred ca omenirea s-a pierdut atat de tragic in intunericul banilor si groaza razboiului, incat zorii stralucitori ai intelegerii si ai fraternitatii nu mai pot deveni nicicand realitate.

Refuz sa accept constatarea cinica, ca toate natiunile trebuie sã coboare pe scara materiala pana in iadul anihlarii propriilor semeni.

Cred inca in realitate si in adevarul neconditionat al dorintei existentei tuturor celor ce doresc ca omenirea sa poata avea ultimul cuvant.
Acesta este motivul pentru care cred ca suntem in putere de a ne cere drepturile de a respinge tot cea ce poate distruge pe semenii nostri.

Acesta este motivul pentru care cred ca drepturile noastre la existenta se vor dovedi mai puternice decat raul triumfator in prezent.

Deci mergeti catre localitatile voastre, catre casele voastre si impartasiti catre toti cei pe care ii veti intalni, cum astazi, aici am vazut. Am vazut pe acei batrani ai natiunii pusi sa cerseasca painea pentru a traii Am vazut cu totii printre noi cum femelile si copii acestei natiuni au fost aruncati in sclavie fara nici un drept de a se apara. Am vazut o armata Romana aruncata in mizeria limitrofa a demnitatii umane. Am vazut aici cum cercetatorii si oamenii de stiinta, au fost aruncati in universul necunoasterii, facand ca intreaga societate sa-si fi pierdut tot cea ce ii crease rostul.

Acum mergeti catre localitatile voastre, catre casele voastre si impartasiti catre toti cei pe care ii veti intalni, cum aici s-au cerut drepturile de existenta intr-o lume mai buna. Cum s-a cerut aici si acum dreptul la libertate. O libertate care sa aduca fiecaruia dintre semeni nostri painea si rostul ce ne-au fost furate, noua celor multi.

Doresc sa inchei, cu bucuria de a fi alaturi de voi toti oameni de astazi, toti cei ce aveti speranta intr-o zi de maine mai senina mai pretioasa decat diamantele sau argintul sau aurul.

De ce suntem in opozitie ?

Explicatiile principiilor necesitatii existentei fortei de munca in politicile natiunilor.

Numim munca intrebuintarea ca mijloc a functiilor si manifestarilor fiziologice ale vietii umane. Exercitarea potentialitatilor energiei umane si a proceselor vitale pe care omul a carui viata se manifesta prin ele nu le intrebuinteaza pentru atingerea unor scopuri externe, diferite de simpla desfasurare a acestor procese si de rolul fiziologic pe care il joaca ele in evolutia biologica a propriei sale economii vitale, nu este munca; este doar viata.

Omul munceste utilizându-si forta si priceperea ca mijloace pentru indepartarea neplacerilor si substituind exploatarea deliberata a energiei sale vitale simplei curgeri spontane si lipsite de griji a facultatilor si tensiunilor sale nervoase. Munca este un mijloc, nu un scop in sine.

Fiecare individ dispune numai de o cantitate limitata de energie pe care o poate cheltui, iar fiecare unitate de munca nu poate produce decât un efect limitat. Altminteri munca umana ar fi disponibila din abundenta; ea n-ar fi limitata si nu ar fi considerata un mijloc pentru indepartarea neplacerilor, care sa fie economisit ca atare.

Intr-o lume in care munca ar fi economisita doar datorita dosponibilitatii sale intr-o cantitate insuficienta pentru atingerea tuturor telurilor pentru care poate fi utilizata ca mijloc, oferta de munca disponibila ar fi egala cu intreaga cantitate de munca pe care o pot depune toti oamenii, laolalta. intr-o astfel de lume toti ar fi dornici sa munceasca, pana la epuizarea completa a capacitatii momentane de lucru fiecaruia. Timpul care n-ar fi necesar pentru recreerea si restaurarea capacitatii de munca epuizate in prealabil ar fi, in intregime, dedicat muncii. Orice non-utilizare a deplinei capacitati de munca ar fi socotita o pierdere.

De regula, munca isi gratifica autorul numai indirect, anume prin indepartarea neplacerii pe care o produce atingerea scopului. Lucratorul renunta la agrement si suporta dezutilitatea muncii pentru a se bucura fie de produs, fie de ceea ce sunt ceilalti oameni dispusi sa ofere in schimbul produsului. Pentru el, cheltuirea de munca este un mijloc pentru atingerea anumitor scopuri, un pret platit si un cost suportat.

Dar exista cazuri in care prestarea muncii produce imediat gratificarea muncitorului. El obtine satisfactii imediate din munca cheltuita. Profitul e dublu. El consta, pe de o parte, in obtinerea produsului si, pe de alta, in satisfactia pe care i-o furnizeaza muncitorului prestatia insasi.

Oamenii au rastalmacit in mod grotesc acest lucru, si pe aceasta rastalmacire au cladit planuri fantastice de reforme sociale. Una din principalele dogme ale socialismului este ca munca induce dezutilitate numai in cadrul sistemului capitalist de productie, in vreme ce in socialism este pura delectare. Nu este nevoie sa insistam asupra efuziunilor sarmanului lunatic care a fost Charles Fourier. Dar socialismul “stiintific” marxist nu difera de utopisti in acest punct. Unii dintre adeptii sai cei mai proeminenti, Friedrich Engels si Karl Kautsky, declara explicit ca efectul de capetenie al regimului socialist va fi transformarea muncii dintr-o durere intr-o placere.

Faptul ca activitatile care produc gratificare imediata si sunt, de aceea, surse directe de placere si satisfactie, difera in mod esential de munca si lucru, este adesea ignorat. Diferentele acestea nu pot fi trecute cu vederea, decât de o analiza foarte superficiala a faptelor relevante. Vaslitul intr-o luntre Duminica, pe lacurile din parcurile publice, cum se obisnuieste pentru recreere, nu poate fi comparat cu vâslitul echipajului unui vas, sau al sclavilor de pe o galera, decât din punctul de vedere al hidromecanicii. Daca este interpretat ca un mijloc pentru atingerea unor scopuri, el este la fel de diferit ca si fredonarea unei arii de catre un hoinar, de interpretarea aceleiasi arii de un cântaret la opera.

Vaslasul de Duminica cel lipsit de griji si hoinarul cantaret obtin gratificari directe din activitatile lor, dar nu si indirecte. Asadar, ce fac ei nu este munca, nu este utilizarea functiilor lor fiziologice pentru atingerea unor scopuri diferite de simpla exersare a acestor functii. Este doar placere. Este un scop in sine; o fac numai de dragul de a o face, si aceasta nu le aduce nici un fel de servicii suplimentare. Nefiind munca, aceste activitati nu pot fi numite munca direct gratificatoare.

Observatorul superficial isi poate imagina uneori ca munca depusa de altii genereaza gratificare imediata, deoarece lui insusi i-ar place sa se delecteze cu un fel de joaca, care ar imita aparent tipul de munca respectiv. Dupa cum copiii se joaca de-a scoala, de-a soldatii sau de-a trenul, tot astfel si adultilor le poate surâde câte un joc sau altul. Ei isi imagineaza ca mecanicului de locomotiva trebuie sa-i placa manevrarea si condusul locomotivei sale tot atât cât le-ar place si lor, daca ar avea ocazia sa se joace cu ea.

Pe drumul sau grabit catre serviciu, bibliotecarul il invidiaza pe politistul care, dupa cum crede el, este platit sa faca plimbari de agrement prin cartier. Insa politistul il invidiaza pe bibliotecarul care, asezat confortabil in fotoliu, intr-o camera bine incalzita, castiga bani din niste mazgaleli, care nici nu pot fi numite munca serioasa. Insa nu este necesar sa luam in serios opiniile celor care interpreteaza gresit munca altora si o considera doar un mod de a face timpul sa treaca.



Dr.jur.- ec. Darius Stan
Membru al Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania -AOSR