marți, 22 decembrie 2009

Emil Boc si autonomia maghiara

PD–L a fost nevoit in cursul negocierilor pentru formarea guvernului sa accepte asumarea proiectului autonomiei culturale, a carui adoptare o blocase in legislatura trecuta.
 PD s-a opus acestui proiect referitor la minoritatea maghiara inca din 2005, desi nu a facut-o in modul categoric al PRM sau PSD.
Proiectul elaborat de UDMR a fost aprobat de guvernul Tariceanu in luna mai 2005 si trimis Senatului ca prima camera sesizata. in linii mari, Legea statutului minoritatilor nationale, cum era numele ei initial, propunea constituirea unor organisme ale minoritatilor care sa decida in toate aspectele legate de cultura si educatia proprie.
Un asemenea for intitulat Consiliul National al Autonomiei Culturale dobindea putere de decizie cit priveste infiintarea sau desfiintarea unor scoli, numirea sau destituirea directorilor sau cu privire la programa scolara referitoare la limba materna si istoria proprie.
Ungurii s-au simtit mereu inconfortabil intr-o ambianta publica care ignora versantul maghiar al istoriei Transilvaniei sau care il prezinta in termenii unei adversitati ireductibile si au sperat ca prin aceste mecanisme sa dobindeasca libertatea de a vorbi despre sine altfel decit din perspectiva strict româneasca. in termeni juridico-plitici, este vorba de a obtine o „autonomie culturala“, una lipsita insa de o dimensiune teritoriala.
Grupurile politice ale PSD, PRM si PD au ridicat insa succesiv obiectii si prin urmare legea era respinsa de Senat in octombrie 2005.
Dupa intrarea proiectului in dezbaterea Camerei Deputatilor, grupul PD a votat iarasi impotriva in Comisia de administratie publica. De atunci dateaza adversitatea tot mai pronuntata dintre UDMR si PD, peste care nu s-a trecut, se pare, decit in ultimile saptamini.
In esenta, democratii priveau cu mare reticenta constituirea unor organisme decizionale ale minoritatilor, diferite de organismele guvernamentale obisnuite, dar si-au impachetat obiectiile in formule „europene“.
Intr-un interviu acordat Revistei 22 in 8 decembrie 2005, Emil Boc spunea ca partidul sau ar sustine, totusi, legea statutului minoritatilor „cu conditia ca România sa nu fie un poligon de incercare in privinta unor suprastandarde in materia drepturilor minoritatilor nationale. Trebuie sa avem aceleasi standarde pe care le gasim peste tot in Europa, si nu standarde care sa ne creeze probleme suplimentare cu tensiunile aferente“, incheia Emil Boc.
De fapt, PD nu facea exceptie, singura grupare care parea, pe atunci, dispusa sa sustina legea autonomiei fiind PNL, dar pozitia democratilor atrasese atentia deoarece faceau parte din majoritatea guvernamentala.
Dezbaterea depasea insa granitele politicii românesti, deoarece UDMR reusise sa puna subiectul pe agenda Parlamentului European. Raportul Moscovici, cu privire la tarile in curs de aderare, adoptat la finele anului 2005, recomanda României sa adopte o lege a autonomiei culturale.
PD s-a distins atunci din nou cautind sa combata impresia ca legea statutului minoritatilor ar fi devenit o conditie a aderarii la UE.
Monica Iacob Ridzi, care ocupa pozitia de observator in Parlamentul European, sustinea ca Romania are cit priveste minoritatile nationale o politica superioara altor tari europene deoarece „este singura tara care are in Parlamentul national reprezentanti a 18 minoritati nationale, pe linga cea maghiara". in consecinta, sustinea reprezentanta PD in Parlamentul European, legea statutului „nu reprezinta o conditie pentru integrarea României in Uniunea Europeana“.
Acestea fiind antecedentele legii minoritatilor, se intelege ca PD-L a facut mari eforturi ca sa treaca peste mai vechile sale opinii. PD-L a sperat pina in ultima clipa ca va reusi sa-i atraga la guvernare pe liberali, dar confruntati cu perspectiva unui esec dramatic au fost nevoiti sa accepte conditiile puse de UDMR.

Interesele comunitatii maghiare pot fi mai bine promovate de la guvernare, afirma Marko Bela

Presedintele UDMR, Marko Bela, a explicat, intr-un interviu aparut marti 19 12 2009in cotidianul Nepszava de la Budapesta, preluat de MTI, motivele deciziei formatiunii sale de a intra la guvernare alaturi de PD-L. In opinia presedintelui UDMR, partidul etnicilor maghiari din Romania are sanse mai mari de a afirma interesele comunitatii pe care o reprezinta din interiorul coalitiei de guvernamant decat din opozitie.
Potrivit lui Marko Bela, PD-L a acceptat, in principiu, toate prioritatile UDMR: aprobarea legii minoritatilor, adoptarea unor amendamente in favoarea minoritatilor la legea educatiei, descentralizarea, revizuirea demarcarii regiunilor economice, participarea expertilor maghiari in institutiile locale, finantarea bisericilor si invatamant superior in limba materna. Marko Bela a tinut insa sa precizeze ca aceste intentii pot fi judecate numai dupa rezultate.
Acordul de coalitie semnat intre UDMR si PD-L la sfarsitul saptamanii trecute include referiri la proiectele legislative promovate de ambele parti, inclusiv proiectul legii minoritatilor, care reglementeaza autonomia culturala, careia anterior PD-L si alte partide i s-au opus vehement, noteaza cotidianul Nepszava

Publicat de Destainuiri ale prezentului la 07:10

Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Coloana Infinitului

Persoane interesate

Romania intre mit si adevar. Ajuta-ne sa te identificam Romania!

Ca multe alte lucruri în aceasta tara, dezbaterile în jurul conceptului de imagine de tara, cat si implementarea solutiilor gasite au fost în principal tratate superficial pe un plan secund.
Migrand de la zona plina de patriotism, inainte de 1989, in care mitul romanului apreciat ca fiind extraordinar in tot si toate a fost distrus odata cu deschiderea frontierelor si circulatia romanilor in afara granitelor. Pentru cel putin o perioda de timp in fata prietenilor din afara granitelor, imaginea cetateanului roman, ramane a unui cetatean dintr-o tara necunoscuta, despre care mitul american afirma ca este patria lui Dracula.
Altfel spus, imaginea actuala a Romaniei nu este atractiva pentru turisti sentimentul creat fiind negativ, exprima nesiguranta si poate chiar pericol.
Si descoperim acum, in plina epoca a globalizarii, ca avem nevoie de propria noastra identitate in cadrul acestui spatiu imens creat de deschiderea granitelor deoarece nu mai putem trai sau gandi doar in zona delimitata initial a teritoriului romanesc.
Pe de alta parte, intalnirea cu ceilalti semeni din alte state, oricare ar fi acestea, va începe de la imaginea stereotip asociind personajul interlocutor cu imaginea descrisa de catre ceilalti din zona acestuia de influenta.
În aceast comportament se vor decupa atat stereotipurile din care este formata imaginea prezenta a culturii romane în viziunea unor straini, dar si premisele necesare azi pentru a depasi aceste imagini si de a proclama o identitate demna de incredere.
Situatia este cu atat mai interesanta cu cat aceste stereotipuri sunt rezultatul imaginii pe care noi, ca indivizi sau exponenti ai unei natiuni, o prezentam în fata celor pe care ii intalnim.
Este imperios necesar sa identificam si sa reusim sa promovam o noua imagine - un nou “simbol indicador” pentru Romania.
In ultimile incercari nu s-a gasit un element pur romanesc definitoriu. Imaginea tarii noastre nu a fost asociata cu nici un simbol anume. Nici sarmalele si nici mamaliga nu sunt un simbol pentru Romania, asa cum vedem maslinele ca simbol al Greciei sau gulashul un indiciu clar pentru Ungaria. Nu s-a gasit nici vreun monument care sa aiba o rezonanta la fel de puternica pentru cetatenii altor tari precum Turnul din Pisa - Italia, Turnul Eiffel - Franta sau Big Ben-ul din Londra.
Putem descrie Romania ca un pamant aflat in mijlocul confluentelor civilizatiilor, ca o insula aflata intr-un imens ocean in care dimensiunile spatiului si timpului cuprind toate valurile de cultura ale imperiilor. Iar acest pamant a ramas neclintit zi dupa zi, an dupa an, secol dupa secol.
Tinut vegheat de cetatea Corvinilor, cu triumfatoarea-i intrare prin “Poarta Sarutului “ si poate cea mai simbolica imagine pentru Romania, precum o stea calauzitoare, un semn al recunostintei infinite pentru ospitalitatea acestui popor –Coloana Infinitului.
Apoi sa ne indreptam atentia catre puritatea obiceiurilor acestui popor. O mostrã de autenticitate, o creatie populara unica, Cimitirul vesel de la Sapanta aduce in amintire obiceiurile dacilor, ritualul de înmormântare ce are ca scop unic redarea sperantei in viata de apoi. Caci ce este sacru nu este si trist, la fel cum mormintele nu tin de moarte, ci de renastere.
La fel de important in viata de zi cu zi a oamenilor este cantecul specific, dandu-le acestora posibilitatea de a-si manifesta trairile prin intermediul muzicii, cantecul devenind astfel parte din ritualuri. Venirea sau nasterea unui nou membru al comunitatii, plecarea temporara sau definitiva a unui membru din popor, intampinarea unui anotimp, cu precadere, primavara, simbol al renasterii si revigorarii naturii, strangerea recoltei sau orice alte evenimente au fost prilej de bucurie sau de alinare a sufletului si mereu exprimate muzical. Si apoi cantecele specifice care incearca sa creeze idealuri pentru oamenii simpli si saraci, scotand in evidenta trasaturile demne de lauda ale unor eroi……
Despre marile imperii s-a scris si s-au dezbatut astfel de teme in toatã lumea. Atlase geografice, filme documentare sau artistice, toate vorbesc despre aceste civilizatii megalitice, misterioase, autoare ale unor realizãri tehnice si stiintifice care ne mirã si astãzi.
Insa de partea cealalta nu gasim decat o vaga umbra istorica a ceea ce a insemnat “cel mai numeros popor dupa indieni” dupa scrierea lui Herodot .
Dacã ai ajunge în Egipt nu ai putea intelege cum au fost construite piramidele la fel cum nu ai reusi sã descifrezi în laborator compozitia artistica a picturilor de la Voronet, mostenire artistica de pret a poporului nostru.
La fel cum nu s-a inteles din istorie de ce imparatul Traian a considerat necesar sa precizeze multitudinea bogatiilor ce "nu pot fi transportate in Roma".
Am putea spune ca cel ce crede ca are solutia teoretica a acestor enigme trebuie sã parcurga mii de kilometri pentru a descoperi ca fiecare popor este minunat in felul sau si fiecare civilizatie are valoarea sa pe scena mondiala ce trebuie promovata de cei ce traiesc, graiesc si simt pentru acel loc.

Pentru aceasta suntem onorati sa va alaturati noua si sa dezbatem acesta tema in viziunea dumneavoasta. Fiecare dintre noi poate contribui la identificarea si crearea unui simbol reprezentativ pentru Romania si pentru romani oriunde s-ar afla acestia!

Scris de Darius Stan

Nicolae Titulescu -Gandire diplomatică, europeană şi mondială.