miercuri, 21 ianuarie 2009

Cât costă datele tale personale?

Großansicht des Bildes mit der Bildunterschrift:
În urmă cu două luni, Parlamentul României a aprobat legea care îi obligă pe operatorii de telefonie şi internet să stocheze timp de şase luni, date privind apelurile telefonice, mesajele şi activitatea pe internet.
Nu este deloc surprinzător că adoptarea legii 298/2008 nu a stârnit în România nimic mai mult decât o bombăneală generalizată. În urmă cu două luni, Parlamentul României a aprobat legea care îi obligă pe operatorii de telefonie şi internet să stocheze timp de şase luni, date privind apelurile telefonice, mesajele şi activitatea pe internet a utilizatorilor. Autorităţile primesc astfel acces la o mulţime de date personale: numerele de telefon pe care le apelăm, adresele de e-mail către care trimitem mesaje sau site-urile de Internet pe care le vizităm. Ascultarea telefoanelor este o obsesie naţională pentru un popor obişnuit încă din perioada comunistă cu un regim de atentă supraveghere. Tocmai de aceea, legea 298/2008 este percepută într-un registru fatalist, ca o expresie a atotputerniciei statului.

O lege cu arome ilegale...
Interdicţia de a înregistra sau intercepta conţinutul convorbirilor şi cel al mesajelor transmise este însă limpede precizat în lege. Mai mult, accesul la datele stocate poate fi obţinut doar ca urmare a unei autorizaţii judecătoreşti. Cu toate acestea, conţinutul legii poate fi considerat o violare a articolului 8 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, care protejează dreptul la viaţă privată al oricărei persoane.

Comisia pentru Drepturile Omului din Camera Deputaţilor a avizat negativ legea, însă această Comisie are doar un rol consultativ, legea fiind aprobată în Parlament fără dezbateri consistente, ca fiind o directivă europeană. De altfe, legea privind reţinerea datelor este prezentă sub diferite forme în toate ţările Uniunii Europene. În Marea Britanie, operatorii sunt obligaţi să stocheze datele convorbirilor telefonice pe o perioadă de un an. Situaţia din Germania este similară cu cea din România doar în privinţa duratei de păstrare a datelor (şase luni), protestele din partea societăţii civile fiind însă numeroase. La începutul anului trecut, 30.000 de cetăţeni germani au acţionat în judecată statul, invocând încălcarea dreptului la viaţă privată. Atunci, Curtea Constituţională Federală a înăsprit condiţiile de acces la datele private, legea rămânând însă în vigoare.

Defecte din fabricaţie
În România, legea 298 permite stocarea acestor date private fără consimţământul persoanei vizate, iar cererea neînregistrării acestor date este inutilă. Totuşi există o alternativă: aceea de a solicita o verificare a respectării legii către Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal. Cum poate bănui un cetăţean că ar fi subiectul unui abuz? Este greu de răspuns. Pe de altă parte, articolul 20 al legii este călcâiul lui Ahile. Se precizează că autorităţile cu atribuţii în prevenirea ameninţărilor la adresa securităţii naţionale pot avea acces la bazele de date în condiţiile legislaţiei în domeniu. Însă această legislaţie este neactualizată din 1992, pachetul legilor siguranţei naţionale fiind deocamdată uitat în Parlament.

Cât costă datele personale?

Ideea stocării datelor comunicărilor private a fost generată cu intenţia de a preveni actele de terorism de pe teritoriul Uniunii Europene. Se pare însă că legiuitorului nu i-a trecut prin minte că orice adolescent poate arunca în ridicol această lege prin simpla folosire a unei cartele telefonice pre-pay sau a unui computer dintr-un Internet Cafe. Principalul scop al legii, cel de prevenire, este astfel ratat, însă expunerea cetăţeanului obişnuit la un potenţial abuz creşte enorm. Istoria comunicărilor private ale oricărei persoane sunt de astăzi la doar un click distanţă. În cazul unor abuzuri, legea obligă la plata unei sume cuprinse între 600 şi 125.000 de euro. Practic, acesta este preţul datelor noastre personale.

DW- Vlad Mixich

Publicat de Destainuiri ale prezentului la 03:23

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Coloana Infinitului

Persoane interesate

Romania intre mit si adevar. Ajuta-ne sa te identificam Romania!

Ca multe alte lucruri în aceasta tara, dezbaterile în jurul conceptului de imagine de tara, cat si implementarea solutiilor gasite au fost în principal tratate superficial pe un plan secund.
Migrand de la zona plina de patriotism, inainte de 1989, in care mitul romanului apreciat ca fiind extraordinar in tot si toate a fost distrus odata cu deschiderea frontierelor si circulatia romanilor in afara granitelor. Pentru cel putin o perioda de timp in fata prietenilor din afara granitelor, imaginea cetateanului roman, ramane a unui cetatean dintr-o tara necunoscuta, despre care mitul american afirma ca este patria lui Dracula.
Altfel spus, imaginea actuala a Romaniei nu este atractiva pentru turisti sentimentul creat fiind negativ, exprima nesiguranta si poate chiar pericol.
Si descoperim acum, in plina epoca a globalizarii, ca avem nevoie de propria noastra identitate in cadrul acestui spatiu imens creat de deschiderea granitelor deoarece nu mai putem trai sau gandi doar in zona delimitata initial a teritoriului romanesc.
Pe de alta parte, intalnirea cu ceilalti semeni din alte state, oricare ar fi acestea, va începe de la imaginea stereotip asociind personajul interlocutor cu imaginea descrisa de catre ceilalti din zona acestuia de influenta.
În aceast comportament se vor decupa atat stereotipurile din care este formata imaginea prezenta a culturii romane în viziunea unor straini, dar si premisele necesare azi pentru a depasi aceste imagini si de a proclama o identitate demna de incredere.
Situatia este cu atat mai interesanta cu cat aceste stereotipuri sunt rezultatul imaginii pe care noi, ca indivizi sau exponenti ai unei natiuni, o prezentam în fata celor pe care ii intalnim.
Este imperios necesar sa identificam si sa reusim sa promovam o noua imagine - un nou “simbol indicador” pentru Romania.
In ultimile incercari nu s-a gasit un element pur romanesc definitoriu. Imaginea tarii noastre nu a fost asociata cu nici un simbol anume. Nici sarmalele si nici mamaliga nu sunt un simbol pentru Romania, asa cum vedem maslinele ca simbol al Greciei sau gulashul un indiciu clar pentru Ungaria. Nu s-a gasit nici vreun monument care sa aiba o rezonanta la fel de puternica pentru cetatenii altor tari precum Turnul din Pisa - Italia, Turnul Eiffel - Franta sau Big Ben-ul din Londra.
Putem descrie Romania ca un pamant aflat in mijlocul confluentelor civilizatiilor, ca o insula aflata intr-un imens ocean in care dimensiunile spatiului si timpului cuprind toate valurile de cultura ale imperiilor. Iar acest pamant a ramas neclintit zi dupa zi, an dupa an, secol dupa secol.
Tinut vegheat de cetatea Corvinilor, cu triumfatoarea-i intrare prin “Poarta Sarutului “ si poate cea mai simbolica imagine pentru Romania, precum o stea calauzitoare, un semn al recunostintei infinite pentru ospitalitatea acestui popor –Coloana Infinitului.
Apoi sa ne indreptam atentia catre puritatea obiceiurilor acestui popor. O mostrã de autenticitate, o creatie populara unica, Cimitirul vesel de la Sapanta aduce in amintire obiceiurile dacilor, ritualul de înmormântare ce are ca scop unic redarea sperantei in viata de apoi. Caci ce este sacru nu este si trist, la fel cum mormintele nu tin de moarte, ci de renastere.
La fel de important in viata de zi cu zi a oamenilor este cantecul specific, dandu-le acestora posibilitatea de a-si manifesta trairile prin intermediul muzicii, cantecul devenind astfel parte din ritualuri. Venirea sau nasterea unui nou membru al comunitatii, plecarea temporara sau definitiva a unui membru din popor, intampinarea unui anotimp, cu precadere, primavara, simbol al renasterii si revigorarii naturii, strangerea recoltei sau orice alte evenimente au fost prilej de bucurie sau de alinare a sufletului si mereu exprimate muzical. Si apoi cantecele specifice care incearca sa creeze idealuri pentru oamenii simpli si saraci, scotand in evidenta trasaturile demne de lauda ale unor eroi……
Despre marile imperii s-a scris si s-au dezbatut astfel de teme in toatã lumea. Atlase geografice, filme documentare sau artistice, toate vorbesc despre aceste civilizatii megalitice, misterioase, autoare ale unor realizãri tehnice si stiintifice care ne mirã si astãzi.
Insa de partea cealalta nu gasim decat o vaga umbra istorica a ceea ce a insemnat “cel mai numeros popor dupa indieni” dupa scrierea lui Herodot .
Dacã ai ajunge în Egipt nu ai putea intelege cum au fost construite piramidele la fel cum nu ai reusi sã descifrezi în laborator compozitia artistica a picturilor de la Voronet, mostenire artistica de pret a poporului nostru.
La fel cum nu s-a inteles din istorie de ce imparatul Traian a considerat necesar sa precizeze multitudinea bogatiilor ce "nu pot fi transportate in Roma".
Am putea spune ca cel ce crede ca are solutia teoretica a acestor enigme trebuie sã parcurga mii de kilometri pentru a descoperi ca fiecare popor este minunat in felul sau si fiecare civilizatie are valoarea sa pe scena mondiala ce trebuie promovata de cei ce traiesc, graiesc si simt pentru acel loc.

Pentru aceasta suntem onorati sa va alaturati noua si sa dezbatem acesta tema in viziunea dumneavoasta. Fiecare dintre noi poate contribui la identificarea si crearea unui simbol reprezentativ pentru Romania si pentru romani oriunde s-ar afla acestia!

Scris de Darius Stan

Nicolae Titulescu -Gandire diplomatică, europeană şi mondială.