Se schimba preferintele profesionale ale tinerei generatii din România?
Se schimba preferintele profesionale ale tinerei generatii din România? Statisticile spun ca da. Dar aceasta schimbare, aduce cu sine si vestea transformarii mai profunde a aspiratiilor generatiei 2000.
Articol scris de Vlad Mixich DDW
Poarta costume negre si serviete elegante de piele. Când trec pe strada lasa în urma un parfum fin si doua-trei babe, care casca mirate ochii dupa handsfree-ul din ureche. Sunt ei, tinerii care lucreaza în râvnitele birouri ale companiilor multinationale. Au trezit invidii si vise în întreaga generatie 2000 a României. Dar se pare ca astazi…moda lor a trecut!
Surprize statistice
Un recent studiu efectuat de Bank Austria dezvaluie faptul ca doar 19% dintre tinerii români îsi mai doresc sa lucreze într-o companie multinationala, în timp ce 34% ar prefera o firma autohtona. Rezultatul este oarecum surprinzator pentru România, tara în care modelul tânarului angajat în cadrul unui concern international a facut furori. Se pare însa ca mentalitatile tinerei generatii evolueaza mai repede decât perceptia în rândul populatiei generale.
Afara e vopsit gardul…
Care sunt facilitatile oferite de o slujba la multinationala, sau un „job” ca sa folosim limbajul de… „specialitate”, ne spune Andreea, o tânara isteata de 26 de ani: „Pentru mine din start exista avantajul posibilitatii de a calatori. Adica experientele culturale care apar cu ocazia oricarui training sau conferinte. Pentru mine asta ar conta foarte foarte mult”. Andreea este o „wannabe”, ca sa folosim acelasi idiom. Nu a lucrat înca pentru o multinationala, si prin urmare poate visa frumos: „În conditiile în care ti-ai ales un domeniu pe care vrei sa lucrezi, care îti place foarte mult si în care vrei sa aplici cât mai bine tot ce ai învatat, într-o multinationala ai ocazia sa faci asa ceva pentru ca sunt deja dezvoltate anumite proceduri”.
...înauntru leopardul!
Dar pentru cei care sunt deja acolo, în birourile cu „target-uri” de îndeplinit, fericirea se coloreaza în alte nuante. Laura, 24 de ani, are deja vechime si un salariu multumitor. Şi totusi: „Mie ideea de multinationala nu îmi mai surâde. Sunt foarte multi tineri care cauta experienta unei multinationale. Acum nu stiu daca pentru o cariera de lunga durata sau doar asa cum am gândit-o eu, sa extrag ceea ce aveam nevoie pentru experienta mea. O alternativa ar fi pentru mine un alt job, care sa ma implice altfel, care sa conteze pentru mine. Sa simt ca în momentul în care am plecat de la serviciu nu am facut o munca de rutina, ci ca a însemnat ceva pentru mine”.
Fericirea nu are nevoie de brand
Desi termenele limita sunt presante iar programul de multe ori nemilos, pentru multi dintre tinerii în costume negre cel mai mare dezavantaj pare a fi dizolvarea sensului personal în cadrul marii masinarii corporatiste. Iosif are 26 de ani si, dupa trei ani petrecuti în biroul unei multinationale, si-a dat demisia deschizându-si o afacere personala. Vorbeste fara ocolisuri: „Toate avantajele unei multinationale desfiinteaza practic personalitatea individuala. Acolo nu mai esti tu si nu mai poti sa te remarci prin tine. Esti echivalentul unui sclav care ridica o piramida; nimeni nu stie ca Ion cel negru a ridicat piramida.”
Pentru tinerii anilor 2000, maturizarea a venit mult mai repede decât pentru parintii lor. Fiind mai cosmopolita, generatia care îsi aduce înca aminte de gumele Turbo a resimtit din plin socul stralucirii consumeriste a universului capitalist. E acel univers în care pâna si iubirea se cumpara cu bancnote. Iar o slujba într-o companie multinationala ofera un portofel plin, dar si încrederea în sine nutrita de prestanta marelui brand. Amândoua sunt vehiculele care te duc spre acel tip de „fericire în rate” atât de caracteristic vremurilor noastre.
Astazi însa, la aproape un deceniu de la explozia maniei consumului în România, o parte dintre tinerii acestei generatii redescopera paradisul pierdut al libertatii, în care tineretea îsi este siesi suficienta, iar fericirea nu are nevoie de nici un brand. Poate nu va vine sa credeti…dar o spun statisticile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu