joi, 6 ianuarie 2011

Afacerile si/sau drepturile omului

Incepand de la sfarsitul anilor 1980 si inceputul decadei 1990, odata cu prabusirea Zidului de la Berlin si destramarea URSS, ordinea economica si politica mondiala a fost, pentru ceva mai mult de un un deceniu, “formulata” dupa criterii eminamente occidentale: economie de piata, adica bazata in proportie covarsitoare pe proprietatea privata, (sau chiar, in inchipuirile unor fanatici ai neoliberalismului anglo-american chiar total-doctrina “statului minimal”), mondializare, adica liberalizarea cat mai avansata a comertului si democratie de tip occidental, axata pe drepturile individuale, impusa, la nevoie nu doar prin constrangeri economice, ci chiar si prin interventii armate.

Ultimii patru cinci ani au marcat, insa, mai ales dupa izbucnirea crizei economice mondiale, rasturnarea spectaculoasa a acestei viziuni. Semne ale inconsistentei acestei abordari, de “export” cu orice chip al modelului occidental in celelalte civilizatii ale lumii, se manifestau de mult, insa ele erau sistematic minimalizate de masinaria fara cusur a presei occidentale (sau pro-occidentale din statelenon-occidentale). Argumentul lor forte, candva greu de contracarat era urmatorul: Occidentul are monopolul tehnologiei avansate si in plus detine si cele mari disponibilitati financiare din lume, astfel ca pentru a se dezvolta, o tara oarecare in curs de dezvoltare sau subdezvoltata trebuie nu doar sa se modernizeze, ci si sa se occidentalizeze in plan politic, institutional, al obiceiurilor si mentalitatilor. Aceasta teza a estompat pentru aproape zece ani si voci dintre cele mai competente din lumea occidentala care atrageau atentia asupra inadevrtentelor si chiar a riscurilor pentru securitatea mondiala pe care le incumba un astfel de “imperialism cultural” occidental. Expresia ii apartine lui Samuel Phillips Huntington, de la a carui moarte se implinesc (la 24 decembrie) doi ani, care in celebra lucrare “Ciocnirea civilizatiilor si refacerea ordinii mondiale” (1996) aducea cel putin cinci contra-argumente dintre cele mai solide: 1.a prevazut resurectia puterii ruse sub un presedinte atasat de traditionalismul rus (Vladimir Putin s-a botezat ortodox la maturitate, din convingere), cu care liderilor occidentali le va fi incomparabil mai greu sa trateze decat cu un fost comunist, 2. a ridiculizat teza cum ca tari non-occidentale precum China, Rusia, Japonia ori Iranul si chiar Brazilia sau India ar putea pune vreodata libertatea individului deasupra “ratiunii de stat” sau a apartenetei religia si traditiile lor culturale, centrate, spre deosebire de Occident, pe respectul fata de superiori, parinti, seful statului, patrie, mentori religiosi etc. 3. a evocat riscul unui conflict (care deocamdata e doar economic) inclusiv armat intre Occident si o coalitie a celorlalte lumi (el vorbeste, explicit, despre o axa chino-nipono-musulmana), 4. a subliniat cresterea importantei factorului religios-cultural in ecuatia geopoliutica mondiala, care ar castiga teren, atat in fata paradigmei geopolitice clasice, axate pe interesul exclusiv al statelor natiune, atat in plan economic, cat si, mai ales, a factorilor ideologici (mergand de la binomul capitalism-comunism pana la raportul individ-stat), 5. a intuit corect ca statele pe care le numeste “sfasiate”, nu neaparat teritorial, ci mai ales divizate ideologic intre propria identitate si dorinta de occidentalizare a unor lideri politici (Turcia, Ucraina, Mexicul si alte statele latino-americane) nu vor avea succes in demersul lor de modernizare, succes pe care, dimpotriva, il obtin regimuri autocrate in plan politic precum cele din China, Iran, Vietnam si iata, in ultimii ani Rusia lui Putin sau India, parlamentara, dar in care religia, departe de a fi separata de stat ca in Occident, joaca un rol covarsitor in viata de zi cu zi a populatiei.

Ultimii cinci ani au confirmat cat se poate de spectaculos viziunea civilizationista a politologului american, ba mai mult, teoria sa a capatat si o solida dimesniune economica.

China, Japonia, Rusia, Taiwanul, Arabia Saudita, India, Coreea de Sud, Brazilia si regiunea speciala chineza Hong Kong detin, in aceasta ordine prime noua pozitii in clasamentul mondial al rezervelor valutare din bancile centrale, unde nu figureaza dupa cum se poate vedea nicio forta geopolitica a Occidentului, ci doar Elvetia ocupa locul al zecelea. Si in planul economiei reale, raporturile de forte s-au schimbat enorm in ultimii zece ani. China este acum a doua economie a lumii inaintea Japoniei, iar influenta ei este uriasa, practic, in toate regiunile geopolitice majore: in America de Nord detine peste jumatate din datoria publica a SUA, in Asia-Pacific are cea mai importanta zona de liber schimb, reunind cele zece natiuni din ASEAN si Taiwanul, in Africa elimina incet-incet, impreuna cu India, influenta occidentala prin credite neconditionate de democratizare, in America Latina profita de ascensiunea stangii nationaliste alimentata de ostilitatea regiunii fata de SUA, in CSI isi adjudeca petrolul si gazul turkmen si kazah cu sau, mai degraba, fara acordul Rusiei, iar in Europa salveaza Grecia si Portugalia de la faliment. In sfarsit, in lumea musulmana, China ramane principalul investitor in Iranul supus sanctiunilor ONU si devine un client tot mai consistent al regatelor petroliere arabe din Golful Persic. Nici Asia de Sud nu este neglijata: Pakistanul, Nepalul, prin intermediul maoistilor si Sri Lanka, unde insurgenta tamila a fost strivita de guvernul militar cu sprijinul politic si in armament al Beijingului, alcatuiesc o veritabila “centura” in jurul Indiei, rival in Himalaza al Beijingului.

La randul ei, Rusia a revenit puternic in arena mondiala, inclusiv prin mijloace economice: scoaterea, temporara sau chiar definitiva de pe piata rusa a produselor orginiare din state membre ale UE si CSI, ostile sau incomode politic pentru Kremlin, (Polonia, Ucraina, Belarus, Georgia, Republica Moldova), amenintari cu sistarea exporturilor ruse de busteni pentru Suedia si Finlanda daca nu vor accepta trecerea conductei Nortth Stream prin apele lor teritoriale si promovarea unor relatii bune la nivel bilateral cu statele doritoare de gaz rusesc (Germania, Franta, Italia, Ungaria, Bulgaria), sunt doar cele mai semnificative exemple in acest sens.

Atitudinea occidentalilor este, asadar, oarecum diferita in cazul Rusiei si, respectiv, in cazul Chinei: daca in ce o priveste pe prima criticile referioare la reprimarea cecenilor, razboiul din Georgia, agresarea sau chiar uciderea in miezul zilei a ziaristilor trec in plan secund, cand vine vorba de China, se acorda Premiul Nobel unui opozant incarcerat al Beijingului, i se decerneaza medalii lui Dalai Lama, se descopera cazuri de sclavie a unor personae cu handicap, nu se trece cu vederea descoperirea de lapte contaminat cu melamina etc. Diferenta ce pare a indica graitor pe care dintre cele doua o considera occidentalii ca fiind principalul rival pe esichierul mondial. Doar ca, intr-un eventual conflict deschis cu interesele financiare si economice vitale ale statelor (piata de desfacere uriasa si in dezvoltare, forta de munca ieftina si calificata, credite disponibile din belsug prezente sau viitoare), drepturile omului au doar sanse teoretice de victorie.





Friday, 24 December 2010 12:49
Autor: Constantin Tranca

Publicat de Destainuiri ale prezentului la 10:24

Etichete: ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Coloana Infinitului

Persoane interesate

Romania intre mit si adevar. Ajuta-ne sa te identificam Romania!

Ca multe alte lucruri în aceasta tara, dezbaterile în jurul conceptului de imagine de tara, cat si implementarea solutiilor gasite au fost în principal tratate superficial pe un plan secund.
Migrand de la zona plina de patriotism, inainte de 1989, in care mitul romanului apreciat ca fiind extraordinar in tot si toate a fost distrus odata cu deschiderea frontierelor si circulatia romanilor in afara granitelor. Pentru cel putin o perioda de timp in fata prietenilor din afara granitelor, imaginea cetateanului roman, ramane a unui cetatean dintr-o tara necunoscuta, despre care mitul american afirma ca este patria lui Dracula.
Altfel spus, imaginea actuala a Romaniei nu este atractiva pentru turisti sentimentul creat fiind negativ, exprima nesiguranta si poate chiar pericol.
Si descoperim acum, in plina epoca a globalizarii, ca avem nevoie de propria noastra identitate in cadrul acestui spatiu imens creat de deschiderea granitelor deoarece nu mai putem trai sau gandi doar in zona delimitata initial a teritoriului romanesc.
Pe de alta parte, intalnirea cu ceilalti semeni din alte state, oricare ar fi acestea, va începe de la imaginea stereotip asociind personajul interlocutor cu imaginea descrisa de catre ceilalti din zona acestuia de influenta.
În aceast comportament se vor decupa atat stereotipurile din care este formata imaginea prezenta a culturii romane în viziunea unor straini, dar si premisele necesare azi pentru a depasi aceste imagini si de a proclama o identitate demna de incredere.
Situatia este cu atat mai interesanta cu cat aceste stereotipuri sunt rezultatul imaginii pe care noi, ca indivizi sau exponenti ai unei natiuni, o prezentam în fata celor pe care ii intalnim.
Este imperios necesar sa identificam si sa reusim sa promovam o noua imagine - un nou “simbol indicador” pentru Romania.
In ultimile incercari nu s-a gasit un element pur romanesc definitoriu. Imaginea tarii noastre nu a fost asociata cu nici un simbol anume. Nici sarmalele si nici mamaliga nu sunt un simbol pentru Romania, asa cum vedem maslinele ca simbol al Greciei sau gulashul un indiciu clar pentru Ungaria. Nu s-a gasit nici vreun monument care sa aiba o rezonanta la fel de puternica pentru cetatenii altor tari precum Turnul din Pisa - Italia, Turnul Eiffel - Franta sau Big Ben-ul din Londra.
Putem descrie Romania ca un pamant aflat in mijlocul confluentelor civilizatiilor, ca o insula aflata intr-un imens ocean in care dimensiunile spatiului si timpului cuprind toate valurile de cultura ale imperiilor. Iar acest pamant a ramas neclintit zi dupa zi, an dupa an, secol dupa secol.
Tinut vegheat de cetatea Corvinilor, cu triumfatoarea-i intrare prin “Poarta Sarutului “ si poate cea mai simbolica imagine pentru Romania, precum o stea calauzitoare, un semn al recunostintei infinite pentru ospitalitatea acestui popor –Coloana Infinitului.
Apoi sa ne indreptam atentia catre puritatea obiceiurilor acestui popor. O mostrã de autenticitate, o creatie populara unica, Cimitirul vesel de la Sapanta aduce in amintire obiceiurile dacilor, ritualul de înmormântare ce are ca scop unic redarea sperantei in viata de apoi. Caci ce este sacru nu este si trist, la fel cum mormintele nu tin de moarte, ci de renastere.
La fel de important in viata de zi cu zi a oamenilor este cantecul specific, dandu-le acestora posibilitatea de a-si manifesta trairile prin intermediul muzicii, cantecul devenind astfel parte din ritualuri. Venirea sau nasterea unui nou membru al comunitatii, plecarea temporara sau definitiva a unui membru din popor, intampinarea unui anotimp, cu precadere, primavara, simbol al renasterii si revigorarii naturii, strangerea recoltei sau orice alte evenimente au fost prilej de bucurie sau de alinare a sufletului si mereu exprimate muzical. Si apoi cantecele specifice care incearca sa creeze idealuri pentru oamenii simpli si saraci, scotand in evidenta trasaturile demne de lauda ale unor eroi……
Despre marile imperii s-a scris si s-au dezbatut astfel de teme in toatã lumea. Atlase geografice, filme documentare sau artistice, toate vorbesc despre aceste civilizatii megalitice, misterioase, autoare ale unor realizãri tehnice si stiintifice care ne mirã si astãzi.
Insa de partea cealalta nu gasim decat o vaga umbra istorica a ceea ce a insemnat “cel mai numeros popor dupa indieni” dupa scrierea lui Herodot .
Dacã ai ajunge în Egipt nu ai putea intelege cum au fost construite piramidele la fel cum nu ai reusi sã descifrezi în laborator compozitia artistica a picturilor de la Voronet, mostenire artistica de pret a poporului nostru.
La fel cum nu s-a inteles din istorie de ce imparatul Traian a considerat necesar sa precizeze multitudinea bogatiilor ce "nu pot fi transportate in Roma".
Am putea spune ca cel ce crede ca are solutia teoretica a acestor enigme trebuie sã parcurga mii de kilometri pentru a descoperi ca fiecare popor este minunat in felul sau si fiecare civilizatie are valoarea sa pe scena mondiala ce trebuie promovata de cei ce traiesc, graiesc si simt pentru acel loc.

Pentru aceasta suntem onorati sa va alaturati noua si sa dezbatem acesta tema in viziunea dumneavoasta. Fiecare dintre noi poate contribui la identificarea si crearea unui simbol reprezentativ pentru Romania si pentru romani oriunde s-ar afla acestia!

Scris de Darius Stan

Nicolae Titulescu -Gandire diplomatică, europeană şi mondială.