Criza financiara globala se dovedeste ca fiind un transfer de autoritate

Deciziile luate la reuniunea G20 de la Londra în vederea reglementării pieţelor financiare sunt încă proaspete.
Situatia globala devine de la zi la zi mai tensionata pe fondul adancirii prapastiei dintre bogatii si saracii lumii. In lume asistam la modificari ale situatiei aliantelor geostrategice ce contureaza un transfer de autoritate. Daca lumea trecutului avea o "Meca" a financiarului exprimat prin moneda "Dolar" astazi tot mai des se vehiculeaza ideea unei mize gresite in cazul investirii intr-o astfel de moneda.

În timp ce în Iran prezumtiva sa realegere în funcţia de preşedinte continuă să provoace proteste în masă, iar în occident să sporească învinuirile de trucare şi fraudare a scrutinului, Mahmud Ahmadinedjad face, aparent imperturbabil, vizite externe.  Azi s-a dus la Ekaterinenburg,  în Rusia, pentru a participa la  reuniunea la vârf a "Organizaţiei de la Shanhai pentru Cooperare". Preşedintele Rusiei, Medvedev, şi-a primit omologul iranian foarte prietenos şi fără să manifeste nici un fel de indispoziţie ori să se distanţeze de Ahmadinejdad. Dimpotrivă, în faţa fotografilor, preşedinţii Rusiei şi Iranului şi-au zâmbit reciproc călduros şi s-au bătut pe umeri într-un mod foarte familiar şi amical. Pe de altă parte, cei doi n-au participat la vreo întâlnire bilaterală. Aceasta din cauza "timpului scurt", după cum s-a afirmat oficial, la Kremlin.
E clar însă că Ahmadinedjad e cât se poate de binevenit în Rusia. Şeful adjunct al diplomaţiei moscovite, Riabkov, a salutat de altfel vizita preşedintelui iranian, calificând-o drept "un semn al tradiţionalei prietenii ruso-iraniene". In schimb, vice-ministrul de externe n-a găsit cu cale să rostească nici măcar un singur cuvânt despre cele mai ample proteste împotriva regimului de la Teheran, care au zguduit Iranul în ultimii 30 de ani. Proteste care, după intervenţia poliţiei iraniene, s-au soldat cu morţi şi răniţi.
Altfel decât cancelariile occidentale, Kremlinul  s-a abţinut să comenteze controversatul scrutin prezidenţial din Iran. Cu atât mai puţin are a se teme Ahmadinedjad de eventuale acuzaţii ruseşti legate de trucarea alegerilor iraniene. Oficial, Moscova afirmă că toate acestea ar ţine exclusiv de afacerile interne ale Iranului. În ciuda tuturor problemelor, raporturile bilaterale  ruso-iraniene sunt strânse. Rusia s-a pronunţat în repetate rânduri împotriva adoptării de sancţiuni internaţionale în reacţie la programul nuclear al Teheranului, cerând permanent soluţionarea „pe cale diplomatică a litigiului”. Kremlinul a susţinut de altfel programul atomic al islamiştilor persani, prin construcţia în Iran a reactorului de la Busher.
Cu toate acestea, Rusia, care a insistat asupra dreptului Iranului la utilizarea în scopuri civile a energiei nucleare, pare să fi refuzat să vândă Iranului un sistem anti-balistic, în speţă sistemul anti-rachetă rusesc.
Pe de altă parte, Conferinţa Organizaţiei de la Shanhai, înfiinţată acum 9 ani de Rusia şi de China spre a ţine piept expansiunii occidentale în spaţiul asiatic, ar fi trecut probabil neobservată, dacă n-ar fi participat la ea Ahmadinedjad.
Din organizaţie mai fac parte câteva republici ex-sovietice din centrul Asiei. Iranul, India, Pakistanul precum şi Mongolia au statut de observatori.
La Ekaterinenburg s-au discutat chestiuni privind securitatea precum şi criza economică, preşedintele Rusiei revendicând, odată în plus, inlocuirea dolarului ca deviză universală. 

În acelasi context, de revizuire a vechiului sistem capitalist, dar si al inlocuirii dolarului ca deviză universală, preşedintele Franţei Nicolas Sarkozy, cheamă la luptă împotriva capitalismului sălbatic.
 
Preşedintele Franţei Nicolas Sarkozy şi omologul său brazilian Luiz Ignacio Lula da Silva au fost de acord într-o chestiune şi anume că un capitalism financiar scăpat de sub control are nevoie de organisme ferme de supraveghere. Principala problemă o constituie acum reglementarea globalizării, spun ei, fiindcă lumea nu poate fi guvernată numai prin legea cererii şi ofertei. De altfel, la reuniunea la vîrf a Organizaţiei Internaţionale a Muncii (ILO) ce se desfăşoară la Geneva, preşedintele Franţei a subliniat: "Este o himeră, este chiar iresponsabil să crezi că sistemul constituit din speculaţie, câştig şi preţuri de dumping, care a împins globalizarea într-o fundătură, poate continua neîngrădit, că se poate da  pe mai departe  întreaga putere capitalului financiar în vreme ce muncitorii sunt lăsaţi de izbelişte. Este inacceptabil ca pieţele financiare să dicteze în continuare întregii economii, întregii societăţi."
În faţa mai multor sute de delegaţi , Sarkozy a avertizat de asemenea că prezenta criză economică se poate uşor transforma într-una politică. Avem de ales între raţiune şi răzmeriţă, între dreptate şi violenţă, între reglementări înţelepte şi protecţionism, a spus liderul francez. Omenirea are nevoie de reguli care să devină norme universal valabile. Nu există libertate fără reguli, a insistat el, regulile pieţii nu pot sta mai presus de orice. Sănătatea, Educaţia, Cultura, Diversitatea Speciilor şi Clima nu sunt mărfuri comerciale. Iar în secolul 21 nu pot fi aplicate aceleaşi reţete ca în secolul 20. De aceea Sarkozy a opinat că: "Fondul Monetar Internaţional, Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Organizaţia Mondială a Muncii au nevoie de mai multă putere, pentru ca normele decise de aceste Organizaţii să nu rămână literă moartă."
Dacă la Copenhaga se va adopta spre sfârşitul anului un ambiţios program de protecţie a climei, atunci trebuie creată o organizaţie mondială pentru mediu, care să controleze aplicarea măsurilor decise. Este vorba de stabilirea unui mecanism de cooperare mondial. Mai mult decât atât, trebuie mers mai departe,  trebuie înfiinţat un sistem financiar care să fie mai folositor întreprinderilor decât speculanţilor.
Şeful statului francez a conchis: " Pentru a ieşi din criză trebuie să restabilim încrederea în aşa fel încât sute de milioane de oameni să privească din nou încrezători spre viitor. Trebuie să reformăm modelul creşterii economice. Nu vom reuşi însă nimic dacă nu vom impune nişte reguli globalizării".
Totodată, Sarkozy a cerut Statelor Unite ale Americii să preia un rol de frunte în eforturile de depăşire a crizei şi de edificare a unei noi ordini.
Deci iata acum, vom asista la noi manifestari directe in cea ce priveste interesul de aliere a unor state. Este drept, ca erau tot mai putin credibile pana acum, dar aceste noi aliante vor fi conduse de imbonlavirea sistem invechit, deriva unui gigant financiar. Traim vremuri de haos economic. Banci, case, slujbe si afaceri sunt confruntate cu riscuri enorme. Intr-un astfel de climat o serie de experti sustin ca actuala criza financiara va marca, pe termen lung, un punct de cotitura in ceea ce priveste suprematia bancnotei verzi in finantele mondiale.
"Cred ca actuala criza financiara va grabi momentul in care dolarul american isi va pierde suprematia de valuta mondiala", crede Avinash Persaud, presedintele Intelligence Capital Limited.
Apoi China verifica puterea de a submina dolarul. China are un interes enorm in ceea ce priveste evolutia dolarului, dupa ce a acumulat o avere de peste 1.000 de miliarde de dolari multumita boom-ului exporturilor din ultimii ani.
Fabrica lumii are, astfel, un interes major in mentinerea unui dolar puternic. Dar ii ofera si puterea de a submina moneda americana, daca decide sa-si schimbe valuta de referinta.
Acest potential a fost denumit de un fost secretar al Trezoreriei "balanta terorii financiare".
"Este un fel de control reciproc. Sper ca toata lumea va privi cu respect putea financiara a celeilate parti, dar sper, totodata, ca o astfel de putere distructiva nu va fi dezlantuita vreodata", spune expertul in stiinte politice Barry Eichengreen.
In acest fel, dolarul moneda autoritatii mondiale, nu mai este doar valuta SUA ci si o problema principala a celorlalti. Dolarul este, in prezent, valuta mondiala, dar devine, in principal, si o problema Americii.
Discrepantele nu au intarziat sa apara. Urgenţa cu care ţările bogate au abordat criza financiară este în puternic contrast cu şovăielile şi cu promisiunile lor nerespectate cu privire la ajutorul pentru reducerea sărăciei, cu privire la drepturile omului şi la schimbările climatice.
Este încă prea devreme pentru a prevedea cu exactitate cât de serios vor resimţi ţările sărace criza financiară şi scăderea activităţii economice care vor rezulta din aceasta. Este limpede însă că cererile reduse pentru exporturi către ţările dezvoltate şi investiţiile străine reduse vor conduce la o dezvoltare mai încetinită şi la un venit guvernamental mai redus pentru servicii şi pentru protecţia socială, care sunt şi aşa destul de fragile.
Pentru milioane dintre cei mai săraci cetăţeni ai lumii aceasta este pur şi simplu o problemă de viaţă şi de moarte. În multe ţări, reţelele de protecţie socială au fost demontate sub presiunea instituţiilor financiare internaţionale, lăsându-i fără ajutor pe cei vulnerabili.
Autor Darius Stan