sâmbătă, 9 mai 2009

Congres impotriva islamizării


Islamismul este una din provocarile majore ale prezentului. Dovada o ofera atit asa numitul "congres impotriva islamizarii," convocat la Köln de grupari radicale de dreapta pe 9 mai, cit si o foarte controversata carte.
 
Cel care mizeaza clar pe deja verificatul potential exploziv al unor teorii si idei, vizind cu buna stiinta scandalul pentru a se impune din nou atentiei publice, ar trebui tratat cu indiferenta. Dar, lucrurile stau totusi altfel in cazul controversatului istoric Ernst Nolte, expert in istoria fascismului, care cu tezele sale a declansat in 1986 antologica disputa a istoricilor germani.
Ideea de baza a viziunii lui Nolte asupra celor doua totalitarisme ale secolului XX, simplificata la maximum, ar suna astfel: ura de rasa a lui Hitler ar fi fost o riposta data urii de clasa a lui Stalin, nazismul nu ar fi fost decit o replica data bolsevismului. in spatele acestui asa zis rationament se ascunde - observa specialisti - intentia unei „reabilitari a lui Hitler”.
Desi trece drept unul din expertii notorii in materie de istorie a fascismului (scrierea sa intitulata „Fascismul in vremea lui” a fost elogios intimpinata in 1963), disputa pe care tezele sale ulterioare de filozofie a istoriei au declansat-o, l-a transformat pe Nolte, social si politic, intr-un „paria”, precizeaza FRANKFURTER ALLGEMEiNE ZEiTUNG in recenzia consacrata ultimei carti a autorului in virsta de 86 de ani: „Cea de-a treia miscare radicala de rezistenta. islamismul.”
O carte noua despre „Umbra lunga a islamismului” pornind de la teze vechi - este ideea excelentei analize semnata in paginile cotidanului DiE WELT de Walter Laqueur, considerat un Nestor al istoriei totalitarismelor. Cartea lui Nolte se deosebeste de restul scrierilor, multe dintre ele docte, publicate inflationar aproape in ultima vreme despre islam si islamism.
intr-un interviu datat 2006, Nolte declara ca daca ar fi cu zece ani mai tinar, s-ar consacra intens studierii islamismului, pe care-l considera ca fiind, dupa comunism si fascism, al treilea mare fenomen de negare a liberalismului de tip american. Sau, altfel spus, a modernitatii.
Laqueur se opreste intre altele asupra unei subtile dar necesare disocieri intre islamism, anti-occidentalism, populism, antiliberalism si antisemitism, pentru a ajunge la concluzia ca totusi islamismul nu indeplineste conditiile stabilirii minimului numitor comun cu fascismul: islamismul nu are un Führer si nu are nici un partid.
intre cele trei "miscari radicale de rezistenta" ar exista totusi si unele puncte comune: toate au o esenta totalitarista, toate tind sa domine cit mai multe domenii ale existentei, ceea ce nici comunismului nici fascismului nu le-a reusit si nu-i va reusi nici islamismului, conchide Walter Laqueur.
La aceeasi concluzie ajunsese pe alte cai si filozoful german Peter Sloterdeijk in 2007, in scrierea consacrata analizei conexiunilor celor trei mari religii monoteiste cu politica.
Cit despre scrierea lui Ernst Nolte, ea stirneste deocamdata dezbateri, nu insa si scandalul scontat de autor, remarca SÜDDEUTSCHE ZEiTUNG, refuzindu-i autorului satsifactia pe care si-ar fi dorit-o.
DW Autor: Rodica Binder
DW Redactor: Robert Schwartz

Publicat de Destainuiri ale prezentului la 01:09

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Coloana Infinitului

Persoane interesate

Romania intre mit si adevar. Ajuta-ne sa te identificam Romania!

Ca multe alte lucruri în aceasta tara, dezbaterile în jurul conceptului de imagine de tara, cat si implementarea solutiilor gasite au fost în principal tratate superficial pe un plan secund.
Migrand de la zona plina de patriotism, inainte de 1989, in care mitul romanului apreciat ca fiind extraordinar in tot si toate a fost distrus odata cu deschiderea frontierelor si circulatia romanilor in afara granitelor. Pentru cel putin o perioda de timp in fata prietenilor din afara granitelor, imaginea cetateanului roman, ramane a unui cetatean dintr-o tara necunoscuta, despre care mitul american afirma ca este patria lui Dracula.
Altfel spus, imaginea actuala a Romaniei nu este atractiva pentru turisti sentimentul creat fiind negativ, exprima nesiguranta si poate chiar pericol.
Si descoperim acum, in plina epoca a globalizarii, ca avem nevoie de propria noastra identitate in cadrul acestui spatiu imens creat de deschiderea granitelor deoarece nu mai putem trai sau gandi doar in zona delimitata initial a teritoriului romanesc.
Pe de alta parte, intalnirea cu ceilalti semeni din alte state, oricare ar fi acestea, va începe de la imaginea stereotip asociind personajul interlocutor cu imaginea descrisa de catre ceilalti din zona acestuia de influenta.
În aceast comportament se vor decupa atat stereotipurile din care este formata imaginea prezenta a culturii romane în viziunea unor straini, dar si premisele necesare azi pentru a depasi aceste imagini si de a proclama o identitate demna de incredere.
Situatia este cu atat mai interesanta cu cat aceste stereotipuri sunt rezultatul imaginii pe care noi, ca indivizi sau exponenti ai unei natiuni, o prezentam în fata celor pe care ii intalnim.
Este imperios necesar sa identificam si sa reusim sa promovam o noua imagine - un nou “simbol indicador” pentru Romania.
In ultimile incercari nu s-a gasit un element pur romanesc definitoriu. Imaginea tarii noastre nu a fost asociata cu nici un simbol anume. Nici sarmalele si nici mamaliga nu sunt un simbol pentru Romania, asa cum vedem maslinele ca simbol al Greciei sau gulashul un indiciu clar pentru Ungaria. Nu s-a gasit nici vreun monument care sa aiba o rezonanta la fel de puternica pentru cetatenii altor tari precum Turnul din Pisa - Italia, Turnul Eiffel - Franta sau Big Ben-ul din Londra.
Putem descrie Romania ca un pamant aflat in mijlocul confluentelor civilizatiilor, ca o insula aflata intr-un imens ocean in care dimensiunile spatiului si timpului cuprind toate valurile de cultura ale imperiilor. Iar acest pamant a ramas neclintit zi dupa zi, an dupa an, secol dupa secol.
Tinut vegheat de cetatea Corvinilor, cu triumfatoarea-i intrare prin “Poarta Sarutului “ si poate cea mai simbolica imagine pentru Romania, precum o stea calauzitoare, un semn al recunostintei infinite pentru ospitalitatea acestui popor –Coloana Infinitului.
Apoi sa ne indreptam atentia catre puritatea obiceiurilor acestui popor. O mostrã de autenticitate, o creatie populara unica, Cimitirul vesel de la Sapanta aduce in amintire obiceiurile dacilor, ritualul de înmormântare ce are ca scop unic redarea sperantei in viata de apoi. Caci ce este sacru nu este si trist, la fel cum mormintele nu tin de moarte, ci de renastere.
La fel de important in viata de zi cu zi a oamenilor este cantecul specific, dandu-le acestora posibilitatea de a-si manifesta trairile prin intermediul muzicii, cantecul devenind astfel parte din ritualuri. Venirea sau nasterea unui nou membru al comunitatii, plecarea temporara sau definitiva a unui membru din popor, intampinarea unui anotimp, cu precadere, primavara, simbol al renasterii si revigorarii naturii, strangerea recoltei sau orice alte evenimente au fost prilej de bucurie sau de alinare a sufletului si mereu exprimate muzical. Si apoi cantecele specifice care incearca sa creeze idealuri pentru oamenii simpli si saraci, scotand in evidenta trasaturile demne de lauda ale unor eroi……
Despre marile imperii s-a scris si s-au dezbatut astfel de teme in toatã lumea. Atlase geografice, filme documentare sau artistice, toate vorbesc despre aceste civilizatii megalitice, misterioase, autoare ale unor realizãri tehnice si stiintifice care ne mirã si astãzi.
Insa de partea cealalta nu gasim decat o vaga umbra istorica a ceea ce a insemnat “cel mai numeros popor dupa indieni” dupa scrierea lui Herodot .
Dacã ai ajunge în Egipt nu ai putea intelege cum au fost construite piramidele la fel cum nu ai reusi sã descifrezi în laborator compozitia artistica a picturilor de la Voronet, mostenire artistica de pret a poporului nostru.
La fel cum nu s-a inteles din istorie de ce imparatul Traian a considerat necesar sa precizeze multitudinea bogatiilor ce "nu pot fi transportate in Roma".
Am putea spune ca cel ce crede ca are solutia teoretica a acestor enigme trebuie sã parcurga mii de kilometri pentru a descoperi ca fiecare popor este minunat in felul sau si fiecare civilizatie are valoarea sa pe scena mondiala ce trebuie promovata de cei ce traiesc, graiesc si simt pentru acel loc.

Pentru aceasta suntem onorati sa va alaturati noua si sa dezbatem acesta tema in viziunea dumneavoasta. Fiecare dintre noi poate contribui la identificarea si crearea unui simbol reprezentativ pentru Romania si pentru romani oriunde s-ar afla acestia!

Scris de Darius Stan

Nicolae Titulescu -Gandire diplomatică, europeană şi mondială.