POLITICA ECONOMICA PRINCIPALA GENERATOARE A CONFLICTELOR OMENIRII

Oil reserves have a non-equable repartition. Middle East holds two thirds of the world reserves, South America 12.8%, and the countries with the biggest oil reserves are: the Saudi Arabia 25.7%, Iraq 9.8%, Kuwait 9.5%, Iran 9.3% and Venezuela 6.6%. Oil exploitations include two very rich regions named "oil poles". One “pole” is situated in the South and South-Eastern part of Eurasia platform in the region between Caucasus, Persic Bay and North Africa. The second “pole” is in the South of North American platform, Mexico Bay, Caribbean Sea, and the North of South America. Saudi Arabia extracts 13% of the world oil quantity (in the vicinity and on the shore of the Persic Bay).
US hold the second place in the world (with 12%). The extraction is made in the region of Mexico Bay, Middlecontinent area, Colorado, Utah, New Mexico, on the South-Western Pacific shore and Alaska.
In the European part of Russia, the biggest deposits can be found on the superior course of Kama, but the main extraction region is in the Western Siberia (Ust Balik, Saim) and the latest prospecting showed oil structures in Lena river area, Sakhalin Island, Kamchatka Peninsula. Big oil quantities are extracted in Kazakhstan (on the shore of Caspik Sea, in Emba and Ural Valleys), Azerbaijan (Baku, Artem), Iran (near Qom city, in the South of Isfahan), China (Manchuria, continental platform of Bohai Bay, area of Huang He Delta, in the West of the country at Karamai, Yumen, Kuchasi in the East of Chengdu city), Norway (North Sea), Great Britain (North Sea), Mexico (on the shore of the Campeche Bay, Chiapas and Tabasco states, Yucatán Peninsula), Venezuela (Maracaibo Lagoon, continental platform at the West of Orinoco Delta).




Traim vremuri in care subdezvoltarea, criza alimentarã, degradarea mediului natural, cresterea rapida a populatiei, restrictiile privind energia si materiile prime, bataliile pentru mentinerea controlului in spatiului cosmic si planetar in scopuri strategice, declansarea mecanismelor generatoare de crizele economice, inflatia si dezvoltarea necontrolata a urbanizarii, descriu in mod hotarator, viata in drumul lung si ireversibil al mondializarii pietelor lumii si al globalizarii.
 “BOOMUL DE PIATA” SAU SCANTEIA ECONOMICO –ENERGETICA
Daca in trecut pamanul ce se dovedea a fi bogat in petrol constituia un blestem pentru detinatorul acestuia , pentru secolul XX acelasi pamnat capata o noua valoare dat fiind importanta acestei resurse.
Petrolul a reprezentat, in secolul trecut, sursa de baza a cresterii economice si a dezvoltarii tehnologice. Odata cu aceasta dezvoltare, cererea de petrol a devenit din ce in ce mai mare, iar aceasta cerere a fost acoperita printr-o crestere continua a extractiei de petrol.
La  inceputul secolului XXI odata cu hiperdezvoltarea industriala a lumii, omenirea se afla pe marginea prapastiei epuizarii totale a resursei petrolifere.
Pe alta parte ne aflam la inceputul unor noi situatii de confruntare intre cei ce detin monopolul materiei ce a asigurat dezvoltarea pe ultimii 100 ani si cei ce isi doresc independenta la nivel energetic utilizand resurse proprii.
Batalia pentru “ultima suflare“ sau  pentru monopolul cartelului energetic se apropie de sfarsit. La aproximativ 4 ani de la intalnirea de la Serpa ( Portugalia ) se ridica imperativ problema gasirii unei alternative. Pe langa acutizarea conflictelor politice si economice generate inevitabil de epuizarea mondiala a resurselor de combustibili fosili, omenirea se zbate intre a fi dependent sau idependent de cel ce controleaza resursa. La aproximativ 4 ani de confruntari omenirea se trezeste in fata unei noi provocarii. Independenta sau libertatea energetica.
Descoperirea alternativelor energetice, ce vor asigura inevitabil necesarul de consum energetic si vor inlocui resursa petrol, sunt menite sa atenueze criza, sa arate inca o data ca stiinta si inteligenta umana este capabila sa dezvolte noi orizonturi ale linistii economice.
Dar noi conflicte apar intre cei ce isi doresc libertatea la nivelul consumului energetic si accesul la propriile resurse, iar ceilalti, ce au o cota masiva din monopolul acestei resurse si tind sa piarda controlul asupra castigului ultimului secol, trag cu disperare de talerul balantei in favoarea lor. Prapastia intre cei bogati si cei saraci se adanceste tot mai mult, retezand orice umbra de speranta in accederea celor multi si exploatati la proprile lor resurse. Si totul sub conceptul democratizarii.
 PUTERE SI ETALON
Istoria economica a lumii a fost marcata de cicluri succesive de dezvoltare, bazate pe diferite produse ce au tensionat intelegerile dintre oameni.
A fost o era in care se concepea ca detinera contolului unei frontiere cat mai vaste ar fi insemnat bogatia si linistea unora. De asemenea a fost o era in care pretul unor metale din clasa pretioasa au definit ce inseamna legea si puterea pe arena mondiala. De fiecare data la sfarsitul unei astfel de etape omenirea s-a confruntat pentru desemnarea alternativei la ce va insemna in noua era putere si etalon. Acestui etalon Cu totii se vor raporta dupa desemnare si se vor supune lui conditionati numindu-l valoare .
Fostul presedinte al Rezervelor Federale al Statelor Unite, Alan Greenspan, odata cu retragerea sa din functie, face o dezvaluire stanjenitoare pentru Casa Alba declarand, in memoriile sale, ca principalul motiv pentru razboiul din Irak a fost securitatea globala, iar petrolul este parte a modului de asigurare al acesteia.
Ultima reduta a marelui colos, dolarul american, ce detinea o pondere tranzactionala de 80 % din economia mondiala a secolului trecut, ramane blocat pentru moment la nivelul etalonului tranzactional al petrolului.
In acest context si datorita presiunilor create de piata, cei puternici in momentul de fata, nu vor lasa sa fie dezvoltata o independenta a sectoarelor de interes decizional cum ar fi sectorul resurselor si implicit al energiei. Doar ca, in contrapartida statele neincluse in grupurile decizionale ale monopolurilor resurselor ce influenteaza piata si nivelul de trai, se unesc pentru a apara interesele nationale, pentru a se apara de cei ce vor sa-i domine.
Urmand in harta sectoarelor de maxim interes a resurselor, pe care Statele Unite ale Americii o contura pana in 24 ianuarie 2007 si dorea sa o controleze, Iranul reuseste sa indeparteze orice urma de realizare a acestui vis gasind intr-un timp foarte scurt solutia. Orientarea si cooperare cu instituliile mondiale menite sa blocheze extinderea. Dar de ce dupa episodul tragic al “democratizarii Irakului” sa urmeze Iranul ?
Iranul este al patrulea producator de petrol la nivel mondial. In urma presiunilor create de interesele altor natiuni de a pierde accesul la propria resursa ,Iranul, rupe bariera controlului economic al dolarului. Si astfel aproximativ 85% din petrolul iranian se exporta in euro sau in yen. Cotatiile bursiere ale barilului de petrol ajungand la 90,2 dolari si avand un curs in crestere.
 In prezent, 65% din petrolul iranian se vinde in euro iar 20% din intreaga productie petroliera in yeni confirma vicepresedintele Sociatatii Nationale Iraniene a petrolului domnul Seyed Mohammad Khatibi.
Tot oficial, Iranul, s-a adaptat punand in scadere exportul de petrol la doar 15% din intreaga productie a tarii pentru moment in moneda Americana. Acest procent se va reduce treptat, in favoarea unor alte devize mai credibile. In aceste conditii blocajul financiar provocat revine agresorului ce nu poate acapara prada . Astfel moneda americana a fost impinsa inca din 2004 spre o scadere cu 30-35%.
"In consecinta, a ne mentine capitalurile in dolari ar insemna o diminuare semnificativa a averii noastre. Am decis, deci, sa inlocuim dolarul cu alte devize'', sustinea oficialul iranian.

Pe alta parte Ministrii de Externe din China, India si Rusia s-au intalnit la Vladivostok, in Extremul Orient rus, pentru a pune la punct o colaborare cu scopul de a asigura stabilitatea in regiune si pentru a se impune astfel pe scena internationala. Statele reunite s-au angajat sa contribuie la evitarea unei destabilizari in Asia centrala sau a unor evenimente de genul celor care au avut loc in ultimii ani generand pierderi importante la nivelul resurselor.
Aliante noi se vor dezvolta pe scena mondiala ce vor uni pe cei deposedati de drepturile lor. "Noi acordam o mare importanta acestei reuniuni pentru ca reprezentam impreuna 40% din populatia globului si aproximativ 20% din PIB-ul mondial", sublinia ministrul indian de Externe, Natwar Singh. Dorinta de a fi impreuna a celor trei mari state este generata de idea de a contrabalansa pozitia SUA care se prezinta la momentul actual ca singura superputere mondiala.
Rusia si China, care sunt membre permanente in Consiliul de securitate al ONU, vor sa obtina si pentru India un loc de membru permanent in forul mondial.
China s-a dovedit ca o putere economica pe plan regional şi international. Considerata a patra putere economica in lume şi in urmatorii ani s-ar putea situa pe locul trei in clasamentul de competitivitate economica. Conform estimarilor preliminare ale Brioului National de Statistica al Chinei, in 2006 produsul intern brut a constituit 2.7 trilioane USD, inregistrând o creştere economica cu 10,7% anual, rerpezentând cea mai rapida ascensiune din ultimul deceniu. De loc de neglijat.
"Nevoile noastre in domeniul energiei sunt considerabile si contam pe asistenta Rusiei", adauga seful diplomatiei de la New Delhi,
China si India sunt tari aflate in plina crestere economica si demografica ce fac eforturi sa obtina acces la vastele resurse de gaz si petrol din Rusia, in special din partea sa asiatica. In subiectul acestei aliante se intrevede interesul fiecarei natiuni. India a investit deja in sectorul petrolier rus angajandu-se intr-un proiect gigantic, Sahalin1, din Extremul Orient rus.
La sfarsitul anului 2004, dupa indelungi tratative , Japonia obtinea din partea Rusiei semnarea unui accord privind traseul unui nou oleoduc ce va ajunge pana la Nakhodka, traversand China.



O NOUA DESCRIERE A HARTILOR ENERGETICE
Harta atomo–nucleara.
Lupta pentru detinerea controlului si a monopolului economic a fost si va ramane o crancena inclestare intre natiunile lumii ce isi doresc cu orice pret ca mentinerea influentelor si a dependentelor controlului resurselor sa fie sub directul lor dictat al intereselor politico-economice.
Ar fi prematur sa gandim din punct de vedere economic o lume lipsita de interese economice, fara impartirea zonelor de influenta precum si respectarea stricta a accesului la resursele statelelor.
Chiar daca razboiul rece s-a sfarsit, institutiile lumii bipolare nu au disparut si s-au retras pentru o scurta perioada pentru ca acum in 2007 acestea sa fie relansate, remodelate si adaptate cerintelor pietei.
In vremea lui Stalin si Hrusciov reprezentau legatura economica de dependenta de Marele Cartel Energetic al lumii sovietice.
Spre exemplu Bulgaria a avut puterea de a juca un rol important in sectorul atomo-energetic din Balcani.
Cum putea Bulgaria sa se dezvolte o industrie energetica atat de puternica intr-o zona ce nu detinea nici tehnologie si nici bogatia materiei din punct de vedere al resurselor ?
Si totusi Bulgaria detine si acum o pondere deosebita in sectorul energo-nuclear in baza conventiilor trecute.
Lupta in castigarea popularitatii,ocuparea unei zone cat mai vaste de influenta, crearea cat mai multor canale de interdpendenta sunt efecte ale trecutului apropiat . Revigorarea angajamentelor lasate intr-un latent stand-by, scot la lumina in noi forme ale invaziei si colonizarii economice.
Potrivit  descrierilor din  International Herald Tribune din 8 iunie 2007 in care  se aduceau critici vehemente companiei rusesti de energie nucleara, Atomstroyexport,  pentru ca ar fi ajutat Iranul sa isi construiasca propriul programul nuclear aduce in constinta mondiala semnalul de start in marea bataliie a controlului energetico- nuclear.  Fosta ramura a ministerului sovietic de energie atomica, Atomstroyexport a fost principalul instrument al Kremlinului pentru satisfacerea cererii tot mai mari de energie nucleara, care vine astazi in mare parte de la statele in curs de dezvoltare.
Astfel se descrie lumea intr-o noua era, iar noi ca martori ai unei renasteri energo-atomo- nucleare suntem  conditionati sa ne asiguram o pondere cat mai mare in piata spunea ministrul afacerilor externe rus Serghei Lavrov.
   “Suntem siguri ca avem o piata ce a asteptat prea mult “ declara directorul executiv al Companiei Atomstroyexport, la Moscova.

Adevarat acest colos renascut parca cu mult mai puternic revine asupra vechilor proiecte si construieste sapte reactoare nucleare. In Iran, China, Bulgaria si India.
Angajamentele pretinse de compania rusa se dovedesc a fi mai mari decat oricare alt competitor, in special Westinghouse si General Electric din Statele Unite, Siemens din Germania si Areva din Franta.
Westinghouse are contracte pentru patru reactoare noi in China, dar nu au inceput constructia inca. Compania Westinghouse mai este asociata in alte locatii pentru programe de dezvoltare energetica, precum sase din Coreea de Sud si doua in Taiwan.
Reactoarele proiectate de Westinghouse raman cele mai des intalnite in functiune din lume - 45% din reactoarele in functiune.
Pentru moment. Totusi Rusia revine , mereu importanta si in actualitate surprinde lumea de altadata a occidentului prin relansarea proiectelor sale nucleare . Este o realitate refuzul de altadata al Moscovei de a primi lectiile de democratie si de deschidere in relatiile interstatale. Precum este o realitate ca in batalia pentru monopolul energo-nuclear nu se conta pe revigorarea Rusiei si intrarea sa in competitie.
Efectele dezastrului de la Cernobal 1986 au zdruncinat increderea in tehnologia rusa. Poate si ajutata opinia mondiala a reactionat refractar la idea relansarii proiectelor rusesti in aceasta zona.
Indiferent de hotararile din Statele Unite, Japonia si Europa, ce sub semnul precautiei in privinta construirii de noi centrale nucleare incearca sa-si indeparteze concurenta,Rusia, se reinscrie in cursa energetica a lumii ca un competitor de prima linie.
Lumea trece printr-un nou ciclu de expansiune a constructiei centralelor nucleare, care aminteste de anii 1960 si 1970, in conditiile in care fiecare natiune cauta o cale alternativa la indepartarea vechilor interdependente si refacerea statutului pe scena mondiala.
VIITORUL OMENIRII IN DEZVOLTAREA ENERGIEI NUCLEARE
Lumea nu are de ales decat sa dezvolte energia nucleara. In acest timp aproximativ 26 de centrale nucleare se afla in proces de constructie in state din toate zonele lumii.potrivit Agentiei Internationale de Energie. Insa dintre toate aceste programe in desfasurare, doar doua sunt construite in state cu economii dezvoltate. Una una in Finlanda iar cealalta in Japonia.
Astfel se preconizeaza ca in viitor cerinta dezvoltatii acestui sector sa vina de la economiile dezvoltate, inclusiv mari puterii , in tendinta lor de expansiune.
Statele Unite cu cele 104 reactoare nucleare functionale, mai multe decat oricare alt stat, promit sa dezvolte in acest sector si ca in urmatorii 10 de ani sa se construiasca alte 30 de reactoare noi.

De cealata parte Rusia, negociaza cu Vietnam, Malaezia, Egipt, Namibia, Maroc, Africa de Sud, Algeria, Brazilia, Chile si Argentina pentru dezvoltarea si raspandirea unei alternative a constructiilor centralelor nucleare ce implica costuri imense .
Solutia problemelor de cost a dezvoltat un nou model pentru pietele emergente. O linie de mini-reactoare specifice centralelor pentru submarinele nucleare. Acestea sunt ajustate pentru a corespunde capacitatii limitate a retelelor electrice din statele in curs de dezvoltare. Intr-un astfel de cadru protrivit agentiei ruse de energie atomica se urmareste dezvoltarea unor reactoare construite pe pontoane, ce ar putea fi transportate in statele in curs de dezvoltare si conectate la reteaua locala de electricitate, in schimbul unei taxe.

Reactoarele industriale produc in media 1 000 de megawati  de electricitate, suficient pentru alimentarea a un milion de locuinte. Rusia va comercializa reactoarele in cadrul categoriei de 300-600 megawati.
Se promoveaza astfel un model de afaceri care imbina furnizarea energiei nucleare cu contractele de constructie a centralelor si care sa asigure restul lumii ca acel combustibil consumat - un posibil ingredient pentru fabricarea bombelor - este adus inapoi in statul comerciant pentru depozitare.
Ne vom rentoarce la descrierea facuta de Profesorul Paul Hirst in care prevedea disocierile şi asocierile comunitaţilor statele in functie de tredul polior de interes din care acestea faceau parte, dar si ca o permanenta sursa de adaptare a popoarelor supuse la expunerea influenţelor impuse de dominatori.
In acest inceput de secol s-au produs schimbari strategice pe harta energetica a lumii. La orizontul cerintei energetice au aparut noi piete China, India, Iranul dar şi Uniunea Europeana largita, care intampina dificultati mari in politica lor energetica, fiind dependente de resursele energetice şi de politica externa a tarilor vecine.
China depinde de politica energetica a Rusiei. India la randul ei depinde de politica Iranului cu privire la gazcoductul Iran-Pakistan-India. Iranul depinde de pozitia Rusiei in contextul mai larg al situatiei din Orientul Mijlociu. Uniunea Europeana depinde de gazul şi infrastructurile rusesti la moment.
In aceasta conjunctura ar trebui sa se atribuie o mai mare insemnatate acestor aliante economice dar si o importanta deosebita diplomatiei. Caci din trecut si pana astazi in secolul XXI economia omenirii nu a fost condusa nici o secunda de o superputere in mod unilateral si doar de interesele statelor participante la viata internationala.




Darius Stan
drd. International Law