sâmbătă, 21 februarie 2009

Intre dragostea tradititionala si dragostea de import a modernitatii



Cu fiecare ocazie, ar trebui sa realizam cat de apropiati suntem sentimental fata de taramul provenientei, de locurile si obiceiurile existentei noastre. Este un punct de legatura sfanta in spiritul oricaruia dintre cei ce au apucat sa vada lumina zilei pe pamant romanesc. Aici, fiecare dintre noi isi regaseste alinarea si pacea pentru sufletul sau, caldura si speranta zilei de maine. Aici regaseste fiecare dulcele “acasa”.
Si daca acest “acasa” inseamna amintirile ce ne leaga de loc, inseamna ca suntem capabili sa avem sentimente fata de traditia si cultura locala existenta.
Vorbind de traditia comunitatii de provenienta, ne dam seama acum, ca de cativa ani, in luna februarie, dragostea devine un motiv de cearta. O cearta iscata pe faptul ca nu se stie cui sa acordam intaietate.
Si avem de ales intre sarbatoarea dragostei traditional mostenita prin celebrarea zilei de Dragobete sau o sarbatoare a dragostei adusa din import numita Valentine’s Day.
Unii sustin ca sarbatoarea americana e mult mai aproape de modernismul contemporan, iar altii, mai cu placerea petrecerilor, afirma ca orice ocazie de celebrare e binevenita, indiferent de originea sarbatorii. In schimb traditionalistii sustin ca ar trebui sa ne respectam si sa ne valorificam propriile traditii ce reflecta identitatea noastra ca popor.
Dar, ca sa poti importa o valoare a unei alte culturi, ar trebui sa simti si sa intelegi pe deplin insemnatatea mitului local.
Apoi observam ca aici pe taramul romanilor, in mare masura nu se cunoaste insemnatatea sarbatorilor traditionale si deci nu se poate pune in balanta notiunea valorilor in acest schimb.
Trebuie inteles aici, ca Dragobetele traditional nu poate intra la schimb cu Valentine’s Day. Si de ce anume!?
Ar trebui mai intai sa acceptam ideea unei stratificari istorice a culturii si a traditilor romanesti. O acceptare a unicitatii ca parte integranta a identitatii noastre in imensul areal zonal existent. De asemenea, trebuie sa consideram existenta culturii si a traditiei ca un complex de practici a caror nivel teoretic are un caracter de reprezentare accentuat simbolic.
Si daca acceptam aceste izvoare, ale traditiilor culturale, ar trebui sa stim ca Dragobetele nostru traditional are o insemnatate deosebita pentru viata romanilor. Sarbatoarea Dragobetelui este izvorata dintr-un mit dacic, prin care se spune, ca s-ar chema frumoasa primavara si ar incepe trezirea la viata a tuturor vietuitoarelor din lungul anotimp al iernii. Deasemenea, Dragobetele este un petitor si, totodata, „nas” al tuturor vietatilor.
Pentru ca, in credinta dacica, Dragobetele era zeul ce oficia, inceputul primaverii si bucuria tuturor celor ce au trecut peste iarna, traditia s-a modificat in timp, primind o semnificatie esentiala pentru ca Dragobetele nostru sau „Cap de Primavara” ori “Logodnicul Pasarilor” este un mesager al divinitatii, un mesager ce aduce mesajul bucuriei unui nou inceput.
Cum vesnicia s-a nascut la tara, oamenii si-au croit propria randuiala de Dragobete. In unele locuri, se crede ca orice gospodar, care ia parte la Dragobete, are belsug si sanatate tot anul. Si apoi ca sa fie realizata legatura omului cu divinitatile totul incepe in fata bisericii din sat, de unde fetele si flacaii pleaca pe campuri, sa caute flori de primavara, care sa fie folosite, apoi, in descantece de dragoste.
In unele zone, cand fata se intorcea in sat alergand, urmarita de un flacau si se lasa sarutata in vazul tuturor, era prilejul bucuriei destainuirii dragostei intre cei doi. O prevestire a inchegarii unei noi familii in comunitate. Astfel, Dragobetele devenea un prilej de a sti cate nunti se pregatesc peste an.
In alte zone ale tarii, de Dragobete, femeile atingeau cate un barbat, pentru a fi dragastoase tot anul. Sau cu zapada stransa in diminetata zilei de Dragobete fetele si femeile tinere, se spalau, crezand ca se vor face placute admiratorilor.
Ziua de 24 februarie, ziua dragobetelui, o zi asteptata candva cu nerabdare de toti tinerii, a fost in buna parte uitata, pastrandu-se doar in amintirea batranilor. Din frumusetea traditiei Dragobetelui n-a ramas decat o zi aproape obisnuita, in care oamenii trebaluiesc pe acasa. Iar in ultimii ani, Dragobetele autohton risca sa fie dat cu desavarsire uitarii.
Dar, in final, se spune ca o singura fapta a dragostei adevarate poate salva viata, iar valoarea acesteia este mai mare decat osteneala cuiva in a aduce jertfe religioase zeilor… oricare ar fi acestia.
Si daca in Italia in aceste zile, dragostea a fost inlocuita cu ura si antisemitismul, in Romania romanilor suntem daruiti sa impartasim intelegerea si iubirea traditionala tuturor semenilor nostri.

Scris de Darius Stan.
21.09.2009

Publicat de Destainuiri ale prezentului la 10:35

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Coloana Infinitului

Persoane interesate

Romania intre mit si adevar. Ajuta-ne sa te identificam Romania!

Ca multe alte lucruri în aceasta tara, dezbaterile în jurul conceptului de imagine de tara, cat si implementarea solutiilor gasite au fost în principal tratate superficial pe un plan secund.
Migrand de la zona plina de patriotism, inainte de 1989, in care mitul romanului apreciat ca fiind extraordinar in tot si toate a fost distrus odata cu deschiderea frontierelor si circulatia romanilor in afara granitelor. Pentru cel putin o perioda de timp in fata prietenilor din afara granitelor, imaginea cetateanului roman, ramane a unui cetatean dintr-o tara necunoscuta, despre care mitul american afirma ca este patria lui Dracula.
Altfel spus, imaginea actuala a Romaniei nu este atractiva pentru turisti sentimentul creat fiind negativ, exprima nesiguranta si poate chiar pericol.
Si descoperim acum, in plina epoca a globalizarii, ca avem nevoie de propria noastra identitate in cadrul acestui spatiu imens creat de deschiderea granitelor deoarece nu mai putem trai sau gandi doar in zona delimitata initial a teritoriului romanesc.
Pe de alta parte, intalnirea cu ceilalti semeni din alte state, oricare ar fi acestea, va începe de la imaginea stereotip asociind personajul interlocutor cu imaginea descrisa de catre ceilalti din zona acestuia de influenta.
În aceast comportament se vor decupa atat stereotipurile din care este formata imaginea prezenta a culturii romane în viziunea unor straini, dar si premisele necesare azi pentru a depasi aceste imagini si de a proclama o identitate demna de incredere.
Situatia este cu atat mai interesanta cu cat aceste stereotipuri sunt rezultatul imaginii pe care noi, ca indivizi sau exponenti ai unei natiuni, o prezentam în fata celor pe care ii intalnim.
Este imperios necesar sa identificam si sa reusim sa promovam o noua imagine - un nou “simbol indicador” pentru Romania.
In ultimile incercari nu s-a gasit un element pur romanesc definitoriu. Imaginea tarii noastre nu a fost asociata cu nici un simbol anume. Nici sarmalele si nici mamaliga nu sunt un simbol pentru Romania, asa cum vedem maslinele ca simbol al Greciei sau gulashul un indiciu clar pentru Ungaria. Nu s-a gasit nici vreun monument care sa aiba o rezonanta la fel de puternica pentru cetatenii altor tari precum Turnul din Pisa - Italia, Turnul Eiffel - Franta sau Big Ben-ul din Londra.
Putem descrie Romania ca un pamant aflat in mijlocul confluentelor civilizatiilor, ca o insula aflata intr-un imens ocean in care dimensiunile spatiului si timpului cuprind toate valurile de cultura ale imperiilor. Iar acest pamant a ramas neclintit zi dupa zi, an dupa an, secol dupa secol.
Tinut vegheat de cetatea Corvinilor, cu triumfatoarea-i intrare prin “Poarta Sarutului “ si poate cea mai simbolica imagine pentru Romania, precum o stea calauzitoare, un semn al recunostintei infinite pentru ospitalitatea acestui popor –Coloana Infinitului.
Apoi sa ne indreptam atentia catre puritatea obiceiurilor acestui popor. O mostrã de autenticitate, o creatie populara unica, Cimitirul vesel de la Sapanta aduce in amintire obiceiurile dacilor, ritualul de înmormântare ce are ca scop unic redarea sperantei in viata de apoi. Caci ce este sacru nu este si trist, la fel cum mormintele nu tin de moarte, ci de renastere.
La fel de important in viata de zi cu zi a oamenilor este cantecul specific, dandu-le acestora posibilitatea de a-si manifesta trairile prin intermediul muzicii, cantecul devenind astfel parte din ritualuri. Venirea sau nasterea unui nou membru al comunitatii, plecarea temporara sau definitiva a unui membru din popor, intampinarea unui anotimp, cu precadere, primavara, simbol al renasterii si revigorarii naturii, strangerea recoltei sau orice alte evenimente au fost prilej de bucurie sau de alinare a sufletului si mereu exprimate muzical. Si apoi cantecele specifice care incearca sa creeze idealuri pentru oamenii simpli si saraci, scotand in evidenta trasaturile demne de lauda ale unor eroi……
Despre marile imperii s-a scris si s-au dezbatut astfel de teme in toatã lumea. Atlase geografice, filme documentare sau artistice, toate vorbesc despre aceste civilizatii megalitice, misterioase, autoare ale unor realizãri tehnice si stiintifice care ne mirã si astãzi.
Insa de partea cealalta nu gasim decat o vaga umbra istorica a ceea ce a insemnat “cel mai numeros popor dupa indieni” dupa scrierea lui Herodot .
Dacã ai ajunge în Egipt nu ai putea intelege cum au fost construite piramidele la fel cum nu ai reusi sã descifrezi în laborator compozitia artistica a picturilor de la Voronet, mostenire artistica de pret a poporului nostru.
La fel cum nu s-a inteles din istorie de ce imparatul Traian a considerat necesar sa precizeze multitudinea bogatiilor ce "nu pot fi transportate in Roma".
Am putea spune ca cel ce crede ca are solutia teoretica a acestor enigme trebuie sã parcurga mii de kilometri pentru a descoperi ca fiecare popor este minunat in felul sau si fiecare civilizatie are valoarea sa pe scena mondiala ce trebuie promovata de cei ce traiesc, graiesc si simt pentru acel loc.

Pentru aceasta suntem onorati sa va alaturati noua si sa dezbatem acesta tema in viziunea dumneavoasta. Fiecare dintre noi poate contribui la identificarea si crearea unui simbol reprezentativ pentru Romania si pentru romani oriunde s-ar afla acestia!

Scris de Darius Stan

Nicolae Titulescu -Gandire diplomatică, europeană şi mondială.