Ispasirea greselilor adultilor se reflecrata asupra generatiilor urmatoare

1. Sa divortez sau sa nu divortez?
Fara indoiala asta este o intrebare pe care multi dintre noi deja ne-am pus-o, ne-o punem, sau ne-o vom pune in viitor. Astfel de intrebari sunt ispititoare si ca oricare ispita intrebari de genul acesta trebuie bine cumpatate iar in final respinse. Rare sunt motivele bine intemeiate pentru a divorta. Divortul este unul dintre fenomenele moderne care distrug nu doar familia individuala ci institutia sociala in sine a familiei si a casatoriei. Divortul este un pacat social des intilnit la romani. Nu este demn de o natiune care se numeste crestina. Atit in Romania cit si in Moldova incidenta divortului este foarte ridicata. Citeam recent pe un blog ortodox ca Moldova se afla pe locul patru in lume privind incidenta divortului.
Pare ireal, nu? Ce rusine! Ce mare rusine?
La inceput a fost ideea divortului. Toate plagile sociale cu care ne confruntam ca societate la ora actuala parca au inceput dintr-o data: avortul, divortul si revolutia sexuala. Ideea divortului a mers mina in mina cu emanciparea feminista inceputa la mijlocul veacului trecut. Fondatorii comunismului au promovat-o si ei ca o modalitate de “eliberare” a fameii de sub autoritatea “patriarhala” a barbatului si a societatii in general. Asa, ideea a devenit ispititoare si a incoltit in mintea societatii. In goana dupa voturi, legiuitorii au promis iar dupa aceea au legiferat divortul incepind din anii 50. Dar nu s-au oprit aici. Nici ei nici presiunea societatii pentru liberalizarea continua a divortului. Asa incit s-a ajuns ca din divort pe motive bine intemeiate sa fie acuma acordat mai pe ori si care motiv, oricit de trivial ar fi el, si fara a se pune prea multe intrebari.
In timp ce alte tari crestine, cum ar fi SUA, incep sa adopte legi pentru diminuare divortului, Romania crestina se indrepta tocmai in directia opusa – liberalizeaza divortul. Uita cuvintele biblice jurate “Eu urasc despartirea in casatorie.” (Maleahi 2:16. “Caci Eu urasc alungarea femeii". Ba sunt unii parlamentari care sugereaza ca in situatii in care nu sunt implicati copii sau bunuri materiale seriose, partilor ar trebui sa li se acorde divort la cerere printr-o simpla infatisare in fata unui ofiter de stare civila, cu aceasi usurinta cu care au incheiat casatoria tot in fata unui ofiter de stare civila. Ba mai mult, unii comentatori din presa romana afirma, fara intelepciune, ca ar fi bine ca Romania sa intre in “rind cu lumea” facind, la fel ca Austria sau Italia, “tirguri ale divorturilor.” Idei bizare se raspindesc tot mai mult si in Germania, la moda fiind notiunea ca un certificat de casatorie sa nu fie valabil mai mult de 10 ani, dupa care fie ca se dizolva casatoria in mod automat, fie ca e reinnoita pentru inca 10 ani prin aceptul partilor.
Astea sunt teorii ale unei societati contemporane obosite si careia ii lipseste sensul moralitatii. Dar noi? Ne gindim oare la conscintele acestei practici odioase asupra societatii? Asupra partilor care divorteaza? Asupra celor afectati de divort, in special copiii? Asupra rudeniilor si a bunastarii morale a societatii? Divortul este doar unul din multele fenomene contemporane care distrug institutia familiei si a casatoriei. Daca o trivializam prin divort, infidelitate ori lipsa de interes s-ar putea sa o pierdem.

Indemnam dar pe cei care se gindesc la divort sa se razgindeasca. Divortul nu este o optiune care sa le aduca implinirea.

Cine totuşi divorţeaza? Cum m-ar afecta divorţul? Cum mi-ar afecta copiii? Ar fii divorţul solutia ideală de scăpare dintr-o situatie sau relatie neplacuta? Este divorţul acceptat din punct de vedere biblic?... Ar mai fii vreo şansă pentru căsnicia mea? Binecunoscuta organizaţie mondială pro-familia “Focus on the Family” cauta sa raspunda la aceste intrebari, oferind răspunsuri practice, susţinute de studii si întărite de experinţele celor care s-au confruntat cu divorţul.
Natural, nici un cuplu nu intră în căsnicie gândindu-se că nu va avea o casnicie reuşta sau fericita. Întradevar la nuntă ai crezut că vă promiteţi dragoste pe viaţă, dar acum din motive pe care nu le înţelegi din plin, acest vis parca s-a spulberat. Divorţul ti se arată ca o scăpare uşoară din nereuşită, şi poate-ţi spui că ”doar viaţa e plină de a doua şansă şi poate in prima casatorie nu l-ai găsit pe Dl. sau Dna Potrivită”. Poate o vei gasi sau i-l vei gasi in a doua casatorie.
Înainte de a lua decizii pripite consideră cu atenţie la ce te vei expune. Majoritatea celor care divorţează nu sunt pregatiţi pentru încercările vieţii după un divorţ. Acest articol te va ajuta să faci o decizie informată bazată pe fapte sigure. Fii încurajat că oricât de fără speranţă ţi se pare căsnicia în acest moment există o mare posibilitate ca să fie salvată, dacă este decizia ta sinceră de a o trasforma într-o relaţie plină de iubire asa cum ai sperat-o atunci când la inceput ai spus “da”.

2. Cine divorţează? Decizii pripite
Studiile arată că majoritatea căsniciilor care sfârşesc prin divorţ au totuşi nivelul mediu de fericire şi conflict. Chiar dacă rata divorţurilor in America este în declin uşor, totuşi rata divorţurilor este de patru ori mai mare decât a fost înainte de 1960. Se estimează că din patru cupluri care se căsatoresc, 40 -50 la suta se vor separa, rata fiind mult mai scăzută la cei care se căsatoresc peste 21 de ani, au studii superioare sau sunt împlicaţi religios. Printre credincioşi, rata divorţurilor a crescut, fiind la fel sau chiar mai ridicata faţă de rata divortului in societatea seculară. Acceptarea divorţului devine tot mai uşoară şi mai tentantă. În alte cuvinte, căsniciile care eşuază nu se află in probeme adânci, cu relaţii abuzive fizice si verbale. Chiar şi acestea de pe urmă nu sunt rupte definitiv. Pe scurt, căsniciile sunt “sufficient de bune” si pot fii înbunătăţite pe parcurs dacă soţii nu ar face decizii pripite de a se separa si ar sta împreună.
Cum mă va afecta divorţul?
Dupa mai mult de 30 de ani de cercetare se ştie sigur acum că divorţul rareori duce la o viaţă mai bună. Familiile divorţate suferă atât financiar dar mai ales afectiv si emoţional. Studiile arată că femeile divorţate experimentează o scădere cu 30 de procente al nivelului de trai pe care îl aveau înainte, iar bărbaţii divorţaţi o scădere cu 10 procente. Divorţul în sine costă o avere oricât de simplu se pare, si implica sume enorme pentru a reglementa bunurile commune şi a plăti avocaţii.
Se ştie foarte bine ca divorţul rareori duce la mai bine. Iată câteva dintre constatările făcute până în prezent: (1) durata medie de viaţă este semnificativ mai redusă la cei divorţaţi, ea fiind cea mai lungă la persoanele ce aparţin unei căsatorii; (2) cei care au fost nefericiţi în căsnicie dar totusi au stat împreună au fost mult mai fericiţi in decurs de 5 ani comparat cu cei divorţaţi; (3) consecinţele sănătăţii unui divorţat sunt aşa de severe că un cercetator de la Universitatea Yale a exclamat ca ”fiind divorţat si nefumator este doar cu puţin mai periculos decat daca ai fuma un packet de ţigări pe zi şi ai sta căsătorit”; (4) după o diagnosticare de cancer, cei căsătoriţi au o rată mare de a se reface pe când cei divorţaţi poartă în plus trauma divorţului pe termen lung iar sănătatea e greu de recuperat; (5) atât femeile cât şi bărbaţii suferă un declin mental dupa divorţ, iar cercetătorii arată că femeile sunt cele mai afectate. Ca şi indicatori ai declinului mental se înregistrează depresii, ostilităţi, neacceptarea de sine, iar binele personal si relaţiile cu alţii sunt affectate profund.
Cei mai mulţi văd în divorţ sfârşitul unei lupte, dar de obicei problemele nu dispar ci se accutizează si nici nu se rezolvă prin o a doua căsnicie. In plus, a te căsătorii a doua oara înseamnă să te expui unei şanse mult mai mari de a divorţa din nou.

3. Cum poate afecta divortul copiii?
Începând cu mulţi ani în urmă a început sa circule mitul că dacă părinţii nu sunt fericiti împreuna, nici copiii nu vor fii fericiţi. Se presupune că ceea ce este bine pentru parinţi este bine si pentru copii. Realitatea covârşitoare a studiilor, insa, indică cu totul altceva: copiii suferă enorm atunci când mama si tata se despart. Consilierul si terapistul Steven Earll subliniază faptul că mama si tata sunt văzuti de copii ca cei care pot rezolva orice problemă. Părinţii sunt percepuţi ca oameni foarte competenţi, ca deţinând puteri supranaturale să împlinească orice nevoie avută. Pentru un copil divorţul spulberă securitatea si siguranţa că parintele poate sa ofere bunăstarea lui. Copiii au bine întipărit sentimentul că există doar o singura relaţie sigură şi aceasta este mama si tata împreună. Orice altă configuraţie relatională va fii percepută ca un atac direct, conflict si trădare a înţelegerii vietii.
Studiile făcute pe copiii proveniţi din familiile divorţate in comparaţie cu copiii din familiile integre arată în unanimitate că cei proveniţii din divorţuri suferă din punct de vedere academic, experimentează probleme de comportament, şi sunt mai predispuşi în a nu absolvi un liceu. Sunt mult mai predispuşi să aibă abateri juvenile şi sunt mult mai afectaţi de sărăcie. Adolescenţii sunt mai predispuşi la folosirea drogurilor, alcoolului si sunt implicaţi sexual. Din punct de vedere medical, sunt mai frecvent bolnavi si nu de puţine ori sunt implicaţi in abuzuri sexuale. Chiar dacă un mic procent din ei nu vor experimenta aceste lucruri, trauma divorţului va avea impact de lungă durată. Pentru toţii copiii divorţul va “colora”imaginea lor despre viaţă, semeni si relaţii pentru tot restul vietii.
Studiul Wallestein vine să confirme trauma prezentă zi de zi in sufletele copiilor. Psihologul Judy Wallerstein a urmărit un grup de copii proveniţi din familii divorţate intre anii 1970 pana in 1990. Interogându-i la 18 luni, la 5,10,15 apoi la 25 de ani de la divorţ, a fost uimită să constate că nu şi-au revenit, încă experimentau nereusita, teama de pierdere, teama de schimbare şi de conflict. Ei nu vor trece niciodată peste divorţ şi le va fi la fel de greu peste ani, în special in prag de sarbatori, aniversari, absolvirea unei institutii educationale, căsătorii, naşteri sau celebrarea vreunui eveniment.

4. Este vreo sansa pentru casatoria mea?
Pentru a avea o căsătorie fericita trebuie eliminate slăbiciunile pentru ca relaţia să se consolideze. De multe ori gândim că un cuplu nefericit are doar două opţiuni: să rămână împreună şi să fie mizerabili sau să divorţeze şi să-şi continuie viaţa. Exista însă o a treia opţiune dovedita prin studii care arată că cei care erau mizerabili in căsnicia lor, dar au stat împreună în decurs de 5 ani, au evaluat-o mai apoi ca fiiind foarte fericita.
Ce face o căsătorie să meargă înspre bine? Un prim lucru este aşteptarea. Presiunile externe precum munca costisitoare, cresterea copiilor sau alte circumstanţe se vor schimba. Apoi, refacerea comunicării efective între soţi, ascultarea activă a celuilalt, complimentarea si încurajarea celuilalt. Nu în ultimul rând, fericirea personală prin găsirea unui hobby nu doar bazat pe dispoziţia celuilalt şi schimbare radicală din apucaturile nesănătoase ale unuia dintre soţi prin fermitatea celuilalt.

5. Bărbaţii sunt de trei ori mai vinovaţi decât femeile
Conform celor mai recente date centralizate de Institutul Naţional de Statistică (INS), în anul 2009 s-au înregistrat în România 32.341 de divorţuri. Cea mai mare rată a divorţialităţii a fost în judeţul Braşov (2,79 la mie), în timp ce oltenii par a avea cele mai trainice căsnicii, judeţul Dolj înregistrând o rată de 0,83 la mie pe parcursul anului trecut. Printre cauzele de divorţ invocate se numără: infidelitatea conjugală (7,5%), alcoolismul (5,8%), violenţele fizice (4,6%), acordul părţilor (29,5%), cauze combinate (8,2%) şi alte situaţii (44,4%). Interesant este că, potrivit statisticilor oferite de INS, numărul divorţurilor apărute din vina soţului este de 3 ori mai mare decât al celor din vina soţiei. Dacă dragostea durează trei ani, în România o căsnicie care ajunge la divorţ durează, în medie, 13,3 ani. Vârsta medie a bărbaţilor implicaţi în procesele de divorţ este de 40 de ani, în timp ce în cazul femeilor ajunge la 46,4 ani.

6. In instanta
Uşile sălilor de judecată sunt deschise pentru toţi cei care sunt curioşi să vadă cum decurge un proces de divorţ. În rigiditatea şi în absurditatea lui, sistemul juridic transformă despărţirea unor oameni într-un soi de spectacol tragicomic, în fapt o imagine sumbră a societăţii bolnave în care trăim. În România nu se poate divorţa amiabil decât în anumite condiţii (atunci când ambii soţi îşi dau acordul, căsnicia este mai veche de un an, iar din ea n-au rezultat copii încă minori), aşa că de cele mai multe ori se ajunge la divorţul pentru motive temeinice. Întrucât solicitarea divorţului din culpă proprie nu este permisă de lege, persoana care înaintează acţiunea de divorţ trebuie să precizeze motivele pentru care celălalt se face vinovat şi să aducă dovezi în susţinerea acestora. Sistemul pare construit în aşa fel încât să ucidă şi ultimele sentimente care ar mai putea exista între un soţ şi o soţie a căror căsnicie a ajuns la răscruce: îi forţează să-şi vâneze defectele şi le lipeşte două etichete cumplite, a căror simplă pronunţare sugerează că nu mai există drum de întoarcere - unul devine reclamant, iar celălalt, pârât.
La Judecătoria Sectorului 1, într-o sală cât sufrageria unui bloc comunist, transpiră laolaltă bărbaţi şi femei de toate vârstele, plus o pleiadă de avocaţi plictisiţi care îşi aşteaptă rândul la bară. Un gardian mustăcios le scrutează dintr-un colţ pe viitoarele femei divorţate, în timp ce judecătoarea o îndeamnă pe o tânără îmbrăcată modest să pună mâna pe Biblie şi să repete după ea: „Jur să spun adevărul şi să nu ascund nimic din ceea ce ştiu. Aşa să îmi ajute Dumnezeu".
Într-adevăr, tânăra despre care grefierul notează că este verişoara reclamantei este hotărâtă să nu ascundă niciun detaliu: „Eu am stat la ei în casă timp de patru luni. A bătut-o la fundul gol până i-a dat sângele. I-a făcut o schemă de karate de a doborât-o la pământ. După aia a dat cu pumnul în tavan şi a spart frigiderul cu ciocanul". Pârâtul, un bărbat înalt şi foarte bine legat, pare consternat de cele afirmate la adresa sa. Judecătoarea face eforturi să îşi stăpânească zâmbetul şi, întorcându-se către grefier, dictează pe un ton impersonal: „Declar că am asistat personal la agresiuni fizice între cei doi. Am văzut cum pârâtul i-a aplicat reclamantei o schemă de karate, iar aceasta a căzut la pământ".
Dosarul următor pare mult mai complicat, chiar dacă nu a ajuns încă în faza martorilor. Judecătoarea pune întrebări, cei doi răspund şi îşi aruncă acuzaţii. Din această discuţie în trei se developează toată intimitatea unei căsnicii care durează, cum-necum, de peste 15 ani. Soţul, inginer, pleca des în călătorii de serviciu. Soţia, profesoară, se titularizase într-o localitate aflată la 200 de kilometri de Bucureşti. Se vedeau mult prea rar pentru ca sentimentele de la început să reziste, dar destul de des încât să facă trei copii. Cel mic şi cel mare locuiesc acum împreună cu tatăl. Acesta i-a dus pe trasee de munte interzise. Mijlociul stă cu mama şi a avut o tentativă de sinucidere. Următorul termen - peste trei săptămâni.

7. Televizorul şi frigiderul
Dosarele se succed într-un ritm alert. Înfăţişările durează puţin şi nu par să rezolve nimic. Unii aduc drept martor un vecin, alţii - un coleg de serviciu, alţii - o rudă. Se vorbeşte despre un bărbat alcoolic care nu aduce niciun ban în casă, despre o femeie care nu spală şi nu face mâncare şi despre un cuplu în care cei doi stau prea mult la serviciu şi fiecare şi-a găsit pe altcineva. După numai patru ani de căsătorie, un cetăţean de origine turcă şi o româncă arătoasă s-au hotărât să continue pe drumuri separate. L-au adus în faţa instanţei, ca martor, pe un prieten comun, şi el tot cu obârşii otomane. Judecătoarea întreabă cu hotărâre, ca şi cum omul acela chel şi negricios din faţa ei ar avea răspunsuri pentru toate întrebările din lume: „De ce nu se mai înţeleg cei doi?". Turcul îşi scoate mâinile din buzunare şi începe să gesticuleze: „Problem cu banii. E criza asta, certuri mari! Problem cu banii!".
Varianta cea mai simplă a unui divorţ pare aceea în care copiii sunt suficienţi de mari încât să nu mai fie afectaţi direct de despărţirea părinţilor, iar soţii îşi împart agoniseala fără conflicte. Scena are ceva din liniştea şi tristeţea unui sfârşit de octombrie: un cuplu aflat în pragul vârstei a treia se înfăţişează timid în faţa judecătoarei. Bărbatul poartă pantaloni de culoarea oului de raţă călcaţi impecabil, la dungă. Femeia are părul pieptănat într-o parte şi o rochie neagră, foarte elegantă cândva. Judecătoarea răsfoieşte hârtiile din dosar şi începe să citească: „Părţile au convenit la împărţirea bunurilor după cum urmează: parterul imobilului din strada Moldovei îi revine reclamantei, iar etajul şi mansarda îi revin pârâtului. Televizorul Sony îi revine reclamantei, iar frigiderul marca Beko îi revine pârâtului. Autoturismul Matiz va rămâne în proprietatea reclamantei, iar autoturismul Oltcit îi va reveni pârâtului".

Prosperitatea economică îşi spunea cuvântul. La un moment dat, cu cât mai gros e portfofelul, cu atât e mai puţină dorinţă de a fi într-o familie. Adică bărbaţii în vârstă şi cu bani şi-au dorit femei mai tinere şi mai frumoase. Subit, soţiile erau nişte babe urâte. Prosperitatea financiară nu duce, de regulă, la prosperitate familială.
Care sunt cele mai frecvente motive pentru care se înaintează divorţ?
Acum este moda nepotrivirii de caracter, o sintagmă care ascunde, de fapt, multe lucruri. Vine apoi infidelitatea, acuzată, de regulă, de femei. O cauză frecventă este evoluţia separată a soţilor în căsnicie. Unul progresează mai repede profesional sau se maturizează mai repede. Deşi au plecat din acelaşi loc, soţii nu mai sunt pe aceeaşi lungime de undă. Şi sărăcia este o cauză des întâlnită. De remarcat, totuşi, că infidelitatea este invocată în aproape toate cazurile. Din cauza crizei, anul trecut a fost un val mare de divorţuri. Care mai este şi acum şi care va continua. Copiii sunt de multe ori victime ale divorţului. Mulţi cred că părinţii se despart din cauza lor pentru că îi aud cum îşi reproşează că n-au avut grijă de ei. Majoritatea divorţurilor au problema copilului, ce se întâmplă cu el. Copiii îşi iubesc ambii părinţi, nu au percepţia faptului că un părinte este infidel sau că ei nu se mai potrivesc. Copiii dezvoltă, adeseori, un complex, crezând că ei sunt vinovaţi de despărţirea părinţilor.

8. Ispasirea greselilor adultilor se reflecrata asupra generatiilor urmatoare
Toata viata adultului e o ispasire a copilariei, spunea cineva inspirat. Cei care, copii fiind, au crescut cu cheia de git in timpul regimului comunist pot face un recurs la memorie pentru a regindi traseul vietii lor. Limbajul copilariei ma preocupa la modul cel mai serios,datorita credintei pe care o am ca noi, cei adulti, avem de invatat tottimpul cite ceva din puritatea si inocenta lor.
Numesc "limbajul copilariei" nu doar felul in care vorbesc copiii, ci si spiritul lor inventiv, curiozitatea de a cunoastetot ce ii inconjoara, capacitatea de a crede pina la capat in ceea ce lise cultiva in familie sau la scoala. Copiii au dimensiunea verticalului, a inaltului: pentruei zapada e inalta - toti ne amintim asta din copilarie -, cerul e inalt,copacii sint inalti. Noi in schimb sintem ocupati si preocupati de dimensiunea orizontala a lucrurilor: de drumul de acasa la servici, de aici la cumparaturi,la ghiseele pentru plata facturilor, etc. Nu ne mai ridicam privirea sprecer decit pentru a vedea daca vom avea nevoie de umbrela.
Multi dintre copiii nostri trec printr-o mare criza deafectivitate. Atunci cind nu sint la gradinita sau la scoala, sint lasatiin grija bonelor, care sint un fel de paznici de zi, uneori si de noapte. Statutul acestor bone nu este reglementat prin nici o lege, gradul lorde educatie e de la mediocru la rudimentar, cer salarii mari, pe care nule declara organelor fiscale, si fac minimul necesar pentru cresterea copiilor pe care ii au in grija.
O situatie complicata o reprezinta acei copii ai caror parinti sint plecati la munca in strainatate. Lasati in grija rudelor,unii dintre ei sufera de depresii, sint necomunicativi sau dimpotriva agresivi. Le lipseste un lucru esential: afectivitatea parintilor.
Scoala nu suplineste nici ea aceasta lipsa, invatamintul nostru fiind axat in general pe acumularea de cunostinte, fara sa acordeatentie dezvoltarii laturii afective, cel putin in clasele primare.
Romania este pe locul trei in Europa in privinta obezitatiila copii. In ultimii opt ani, numarul copiilor obezi s-a dublat, ajungind la 12.000 de cazuri aflate in evidentele medicilor.
Cum am ajuns aici?
Mai intii pentru ca de multe ori orelede sport sint doar formal incluse in orar. In timpul acestor ore se "recupereaza"de regula ore de matematica, fizica, biologie, care dintr-un motiv saualtul nu au fost tinute atunci cind au fost incluse in program.
Obezitatea in rindul copiilor e cauzata si de mincarea de tip fast-food, pe care copiii o prefera, iar multi dintre parinti o accepta din comoditate.
Dar raul cel mai mare vine din partea calculatorului, in fata caruia copilul se planteaza si ramine ore in sir nemiscat, fara sa deranjeze pe nimeni. Parintii sint multumiti ca au liniste in casa si,in plus, sint mindri de abilitatile copilului lor.
Zestrea de afectivitate este cel mai pretios lucru pe care il putem darui copiilor nostri. Cu voie sau fara voie, multi dintre noi am abdicat de la aceasta datorie. Iar nota de plata o vom plati si noi, dar mai ales copiii nostri.

Dr. Darius Stan

Astazi se favorizeaza fenomenul criminalitatii in domeniu terorismului

Preocuparea cercetatorilor in vederea descifrarii cauzelor si conditiilor care favorizeaza fenomenul criminalitatii in domeniu terorismului a primit o dimensiune academica de un timp relative scurt iar studierea acestei probleme la nivel universitar este de o data foarte recenta.

Actele de extrema violenta  indreptate impotriva societatii in care sunt implicate disidenti, oameni politici, membrii ai guvernului, organizatii criminale sau persoane rau voitoare, multimi revoltate sau protestatari, toate acestea sunt incluse in termenul de terrorism.
Prin anii 1970 in SUA au aparut primele studii si interventii cu privire la terrorism, iar in Europa tocmai dupa schimbarile de pozitii politice ale gruparilor de stanga fata de violenta au fost elaborate lucrari cu o oarecare rigoare stiintifica si in afara unor dispute ideologice.

Subliniem aici abordarea a doi cercetatori olandezi de la Universitatea din Leiden, Alex Schmid si Albert Jongman. Acestia au cules 109 definitii academice si oficiale ale terorismului, analizand principalele elemente. In urma studiului au ajuns la concluzia ca elemental de violenta este prezent in 83,5% dintre ele, telurile politice in 65%, in timp ce  51% se punea accent pe  inducerea sentimentelor de frica si teroare.
Pentru ca astfel de fenomene sunt controlate sa se intample sa se produca pentru beneficiul unora si in detrimentul celor multi, putem urmari cateva exemple mai recente.
Religia este, la nivel de discurs, expresia simbolică a unei încrederi în existenta unei realităti absolute (Sacrul, Supremul, Dumnezeul) de care omul ar depinde. Această încredere este credinta. Ea permite omului să se orienteze în chestiunea marilor întrebări ale vietii si dă omului un sens existentei sale care depaseste viata sa biologica.



Barbati inarmati ucid un diplomat saudit in Karachi, Pakistan
Barbati inarmati pe motociclete au impuscat si ucis un diplomat saudit in orasul pakistanez Karachi, luni, au declarat politia si ambasadorul saudit, acesta fiind al doilea atac asupra misiunii de cand uciderea lui Osama bin Laden a crescut tensiunea din regiune.
Talibanii din Pakistan au revendicat atacul si au avertizat Statele Unite impotriva atacarii aliatului sau apropiat Al-Qaeda.
Al Qaeda a dus o campanie sangeroasa de rasturnare a familiei regale si guvernului din Arabia Saudita, locul de nastere al liderului lor, bin Laden. Grupul a promis, de asemenea, sa razbune uciderea sa de catre fortele speciale americane intr-un oras al armatei pakistaneze pe 2 mai.Patru oameni pe motociclete au deschis focul asupra masinii diplomatului saudit, a declarat un oficial al politiei din Karachi. Diplomatul, un oficial de rang scazut, era in drum spre consulat atunci cand atacatorii au lovit.
Ministrul de Interne din Pakistan a condamnat atacul si a ordonat autoritatilor din Karachi sa asigure "securitate deplina" nationalilor sauditi stationati in oras, unde analistii spun ca militantii obtin fonduri prin santaj si jafuri.
"Noi condamnam acest atac. Niciunul din cei care savarsesc acest tip de atac nu poate fi musulman" a declarat pentru Reuters ambasadorul saudit, Abdul Aziz al-Ghadeer. Au fost trase patru gloante dintre care unul l-a lovit pe diplomat in cap, a declarat un oficial al politiei din Karachi, Iqbal Mehmood.


Tribunalul Penal International pentru Rwanda (TPIR) este locul in care sunt adusi bastinasi pentru Genocidul din 1994
Stat situat in Africa Central – Estica, cu iesire la lacul Kivu, avind vecini cu care este in conflict aproape permanent: Republica Democratica Congo la vest si Burundi la sud, plus Uganda la nord si Tanzania la est.
Statul african cu cea mai mare densitate de populatie este format din populatiile Tutsi, ce detin cca 15 % din total (vechi pastori nomazi de neam hamit, inalti si cu spirit razboinic) si Hutu cu aproximativ 85 % ( triburi bantu , sedentari si agricultori).
Genocidul din 1994, cel mai mare din Africa secolului 20 si probabil din lume, se datoreaza diferentelor etnice si situatiei ciudate in care populatia majoritara este condusa sute de ani de populatia minoritara.
O tara de marimea Belgiei, cu o populatie de 7 milioane de locuitori, traieste absurdul unui razboi civil, invocind ca si cauze: influenta coloniala (germana si belgiana cu urmari catastrofale legate de legea prin care pe buletinul fiecarui cetatean sa fie trecuta si etnia!!!!, vezi si Zair ), pretul cafelei (saracie si probleme economice ce au prabusit economia si asa precara), Banca Mondiala si Fondul Monetar International+ interesele marilor puteri (in special Franta- de altfel o serie de militari din trupele de mentinere a pacii din acea perioada au fost pusi sub acuzare pe motiv ca nu au intervenit in masacrele desfasurate sub ochii lor).
In aprilie 1994 (odata cu prabusirea avionului care in care se aflau presedintii Rwandei si ai Burundi) incepe masacrarea a peste 800 000 de oameni, din care mai bine de 75 % erau de etnie tutsi, mii de etnici hutu au fost torturati pentru ca s-au opus genocidului, in acelasi timp doua milioane de Hutu s-au refugiat in fostul Zair si alte citeva sute de mii de Tutsi in Burundi sau in Tanzania vecina, dind nastere la cel mai mare exod de refugiati din istoria Africii si la cea mai cumplita catastrofa umanitara, asemanata azi cu Darfurul (tabara de refugiati sudanezi din vestul acestei tari).
Genocid atribuit dupa cum scriam si mai sus si unor dispute tribale in care o minoritate privilegiata a asmutit o etnie impotriva celeilate.
Istoria Rwandei este scrisa in mod deosebit de o elita culturala Tutsi, scolita in Europa care nu impune un echilibru intre participarea celor doua etnii la formarea Rwandei moderne, astfel ca populatia majoritara Hutu se razbuna singeros (atunci cind ajunge la putere), inventind doua militii care vor macelarii sute de mii de oameni, de multe ori vecini sau rude prin alianta, acestea se numeau Interahamwe adica ,, Cei ce ataca impreuna “ si Impuzamugambi adica ,, Cei care au un singur scop” usor de banuit care era acel scop.
Azi in Rwanda lucrurile sunt departe de a se fi rezolvat(la putere sunt din nou etnicii minoritari tutsi) , dar a inceput un proces de condamnare a criminalilor cu un tribunal al ONU stabilt la Arusha in Tanzania, tribunal ce a trimis dupa gratii, pina acum peste 120000 de criminali. Pentru stabilirea adevarului si pentru aducerea in fata opiniei publice inernationale a acestui inimaginabil genocid au fost turnate trei filme cunoscute: Razboi civil, Aprilie, Hotel Rwanda- cel mai nou dintre ele.
Un fost sef de stat major al armatei rwandeze a fost condamnat la 30 de ani de inchisoare pentru actiunile sale din timpul genocidului din 1994, in care au fost ucise peste 800.000 de persoane. Tribunalul Natiunilor Unite pentru Rwanda, infiintat pentru a-i urmari in justitie pe cei responsabili de genocid, l-a gasit vinovat pe fostul general Augustin Bizimungu de numeroase crime impotriva umanitatii, inclusiv de sase capete de acuzare de genocid. Instanta a constatat ca Bizimungu avea control deplin asupra subordonatilor sai, in ciuda contestarilor depuse de aparare, care sustine ca acesta nu detinea controlul subalternilor care au efectuat asasinatele.Tribunalul a condamnat, de asemenea, alti trei inalti functionari din Rwanda si a acordat o pedeapsa de 20 de ani pentru comandantul unui batalion, Francois-Xavier Nzuwonemeye si subordonatului sau, Inochentie Sagahutu. Un al treilea oficial condamnat este seful jandarmeriei din Rwanda. Insa acesta va fi eliberat deoarece instanta considera ca a ispasit deja suficient timp de la arestarea sa, in 2000, potrivit agentiei de stiri, ISRIA.
Tribunalul Penal International pentru Rwanda (TPIR) se ocupa cu judecarea oficialilor care au avut cea mai mare responsabilitate in genocid. Alte mii de membri inferiori ai guvernului rwandez de la acea data, sunt judecati in tribunale normale din Rwanda cu autorul sistemului de justitie traditional, a raportat BBC.
Genocidul a inceput atunci cand avionul fostului presedinte rwandez Juvenal Habyarimana, un etnic hutu, a fost doborat pe 6 aprilie 1994. Grupul etnic hutu a acuzat un grup etnic tustsi de doborarea avionului si a inceput o campanie violenta de eradicare a minoritatii tutsi.

Muntele Leu sufocat pentru bogatia sa

Cind portughezii au vazut forma peninsulei ciudate din Golful Guineei s-au gindit la un leu, mai precis la ,, Muntele Leu", astfel aparind pe hartile vremii denumirea de Sierra Leone.
Ţară zguduita de razboaie si probleme sociale imposibil de rezolvat, a ,,beneficiat" si de un ,,ajutor" de la Liberia vecina care are/a avut un traseu politic asemanator.
Un teritoriu ce se dorea a fi o reintoarcere la traditie si la stramosi a ajuns pionul principal intr-un razboi al diamantelor si orgoliilor tribale cum rar a vazut Africa, si Africa a vazut multe!
Aici au fost adusi sclavii eliberati din Indiile de Vest(Antilele) si din America de Nord, dupa ce o fundatie caritabila cumpara fâsia de coasta a Sierrei Leone.
Odata ajunsi aici, in acest ,,Hope Land", intemeiaza un oras, care nu se putea numi altfel decit Freetown, inutila traducerea.
Pe stema tarii -CE GLUMA- scrie :Unitate- cinci grupuri etnice aflate in razboi;Libertate- prima constitutie stabileste principiul partidului unic, calea sigura catre dictatura;Dreptate- mii de copii soldati si sapte lovituri de stat militare.
Intre 1978 si 1991 tara este condusa de un partid unic si de un general pe nume Joseph Momoh, care nu reuseste sa ofere stabilitate tarii.
In 1992 este instalat la putere Valentine Strasser, care este si el inlaturat in 1996 tot de catre militari.
In 1996 se organizeaza alegeri desi tara se afla in plin razboi civil, acestea il aduc la putere pe Ahmad Kabah ce instituie un regim civil, dar si acesta este rasturnat de la putere in 1997.
In razboiul civil intervine si Liberia care prin dictatorul Charles Taylor, sprijina unitatile rebele din Frontul Unit Revolutionar, acest lucru duce la aparitia a 1,5 milioane de refugiati si zeci de mii de morti .
Trupele din Nigeria si Guineea ajuta guvernul sa restabileasca autoritatea pe aproape jumate din teritoriul tarii, iar in 1999 cind haosul era generalizat trupe ale ECOMOG ( COMUNITATEA ECONOMICA A STATELOR AFRICII OCCIDENTALE) elibereaza Freetown-ul din mâinile rebelilor si liberienilor, astfel se deschide calea unui dilog intre cele doua factiuni.
Strazile din orasele tarii au devenit mici cimpuri de lupta pentru suprematia bandelor de copii înarmati, fara discernamânt si poate cei mai periculosi dintre combatanti.
In plus interesele economice ale Liberiei si ale statelor occidentale in ceea ce priveste rezervele uriase de diamante si de rutiliu( dioxid de titan) au dus la iminente conflicte intre triburi sau intre traficantii de pietre pretioase ( vezi filmul Blood Diamonds cu Leonardo di Caprio).
In concluzie o tara supersaraca falimentata de lipsa de autoritate si de civilizatie, desi potentialul economic ERA unul urias.

Dr. Darius Stan

In vremuri de criza- cazuri juridice cu castig imediat

Inainte de toate trebuie sa va recunosc ca pana acum nu am fost un mare iubitor al balenelor, dar incepand cu acest caz m-am decis sa iubesc balenele.
Sa presupunem ca balena era la un program SPA si doctorul ii recomandase sa inoate mai la mal sa mai slabeasca si sa faca "antebratul mare " , ba nu , antearipioara dorsala mare. Si vine pitifelnicul neavenit de pusti sa-i calareasca "programul medical" si sa -i harjoneasca spinarea cu perversa lui de Albany.
Pai nu merita sa-l gaseasca politia si sa-i dea numai amenzi ?
Trebuie invatat de aici, ca si animalele au drepturi si indatoriri egale cu ale omului.
De aici un strigat de disperare in numele balenei calarite.....IUBITI BALENELE

PS: Ma intreb daca ai o batista si pentru mine ... sau mai bine doneaza o mie "E-uri" pentru programul de salvarea balenelor de la astfel de manifestari brutale ale oamenilor.
Si apropos vezi ca noi cei ce iubim balenele, nu suntem balene si avem pregatite buzunare pentru fiecare dintre voi....

Cazul "calaretului de balene"
Un "calaret de balene" s-a raportat ca a fost vazut in vestul Australiei vineri, 24 septembrie. Un adolescent a sarit pe spatele unei balene sudice, determinand o investigatie a autoritatilor.
Adolescentul a fost vazut in orasul Albany, localizat in sud-vestul tarii, la 400 km de Perth.
Autoritatile cauta sa vada daca baiatul a hartuit animalul salbatic calarind pe spatele acestuia, conform BBC. Amenda pentru hartuirea unui animal salbatic este de maxim 10 000 de dolari.
Prin gestul sau baiatul fost in pericol, spun autoritatile.
"Daca stai in calea unei plesnituri de coada sau cand sare, e improbabil sa mai supravietuiesti", a spus Mike Shepard, de la Departamentul de Mediu si Conservare, pentru BBC.
"Deranjarea sau contactul fizic cu ele, atat deliberat cat si accidental, nu numai ca streseaza balenele dar poate duce la un sfarsit tragic pentru persoana nesabuita", a adaugat Shepard.
In vestul Australiei, oamenii aflati in barci trebuie sa tina o distanta de 100 de metri de balene. Inotatorii si surferii trebuie sa stea la cel putin 30 de metri distanta.

Printre altele, o alta cauza nobila pentru care doresc sa lupt este infectarea umana cu virusi de calculator ce pot afecta starea de sanatate .
Un cercetator britanic de la Universitatea din Reading poate spune ca este primul om care a fost infectat cu un virus de calculator. Dupa ce si-a implantat in mana un microcip, omul de stiinta a demonstrat ca respectivul dispozitiv poate fi virusat.
Profesorul Mark Gasson din cadrul Universitatii din Reading, Marea Britanie, a vrut de fapt sa traga un semnal de alarma in privinta folosirii de catre oameni a dispozitivelor electronice. In experimentul sau, el a folosit un microcip care este utilizat in prezent la identificarea animalelor.
Acest dispozitiv a fost implantat in mana si putea fi folosit la obtinerea accesului in diferite zone ale Universitatii sau pentru a controla telefonul mobil. Unul din testele pe care l-a facut a fost sa vada ce se intampla daca cipul cu pricina este virusat. Rezultatul a fost previzibil: virusul a fost trimis mai departe la un alt dispozitiv, la care se conectase wireless.
Omul de stiinta a admis ca acest virus informativ nu l-a afectat si pe el, in mod direct. Cu toate acestea, experimentul sau atrage atentia asupra cipurilor care sunt folosite in scopuri medicale, pentru a ajuta bolnavii afectati de diverse afectiuni.
Acestea pot fi la randul lor virusate si pot afecta starea de sanatate a pacientului sau pot transmite virusul aparatelor medicale.

Dupa ce la Cel de-al optulea Summit Asia-Europa s-a demonstrat ca Asia si Europa vor coordona politicile economice cei din SUA -The Times au inceput sa vada OZN-uri ce sunt reperate in China si care au determinat inchiderea unui aeroport

Numarul OZN-urilor observate in China a crescut dramatic in ultimele luni. Un astfel de eveniment a determinat recent inchiderea unui aeroport pentru a preveni coliziuni sau incidente de trafic, conform unor rapoarte media.

Aeroportul in chestiune este situat in Baotou in Mongolia Interioara. Trei zboruri care doreau sa aterizeze au trebuit sa zboare in cerc in jurul aeroportului si sa astepte pana cand OZN-ul a disparut, potrivit ziarului britanic The Sun.
Alte doua zboruri au fost redirectionate spre orase din apropiere.
Acest incident a reprezentat a 8-a raportare a OZN-urilor in China, in ultimele patru luni.
Obiectul a fost declarat "plat si tubular" si martorii au afirmat ca a ramas in aer in apropierea aeroportului inainte sa dispara, a declarat o sursa pentru The Sun.
In istoria recenta au mai existat alte doua evenimente implicand OZN-uri, care au determinat inchiderea de aeroporturi in China.

Atentie pe unde va lasati cainii sa-si faca nevoile.
Doi buldogi, au incercat sa doboare un avion cargo american
Teroristii islamici au incercat sa doboare un avion cargo american folosindu-se de caini, relateaza The Sun.
Doi buldogi, in corpul carora au fost introdusi explozibili si detonatoare, au fost gasiti de ofiteri americani pe aeroportul din Bagdad. Bombele erau programate sa explodeze in timpul zborului pe care un avion de transport urma sa-l faca spre Los Angeles.
Insa cainii nu au mai apucat sa fie urcati la bord, pentru ca substantele letale care se aflau in corpul lor i-a ucis.
Descoperirea, tinuta secreta timp de doi ani, a fost dezvaluita in Franta la cateva zile dupa ce saptamana trecuta au fost gasiti explozibili in cartuse de imprimanta, scrie The Sun.
Un expert in probleme de terorism a comentat ca aceasta arata determinarea militantilor al-Qaida de a provoca distrugeri prin orice mijloace.
Pe de alta parte, cotidianul The New York Times a scris vineri seara ca Arabia Saudita a transmis Washingtonului inca din iulie mai multe avertismente cu privire la faptul ca aripa al-Qaida din Yemen pregateste un atentat impotriva SUA, ultimul avertisment de acest tip evocand pista unor colete-capcana.
Serviciile de informatii saudite au transmis atentionari insistente unor responsabili ai spionajului si contraterorismului din Marea Britanie, Germania si SUA.
Primele informatii, tramsmise in iulie, avertizau la modul general asupra unui posibil atentat imptriva SUA sau Europa cu ajutorul unui avion sau doua, eventual in atacuri simultane.
Un alt avertisment a fost transmis cu doar cateva zile inainte de interceptarea, in septembrie, de catre autoritatile americane a unor colete suspecte provenind din Yemen si avand ca destinatie Chicago. Pachetele contineau carti, ziare, CD-uri si diverse articole, dar nu si expozibili, iar autoritatile americane au considerat ca este vorba despre un test pentru un viitor atentat cu colet-capcana.
In sfarsit, la 28 octombrie, responsabilii sauditi i-au avertizat pe americani ca la bordul unor zboruri-cargo catre Statele Unite s-ar putea afla bombe, ceea ce a determinat alerte si operatiuni de cautare in SUA si alte tari.

Romania, condamnata definitiv de CEDO in 2010 la plata a peste 8 milioane de euro daune
Romania a fost condamnata anul trecut la plata a peste 8 milioane de euro daune, prin hotarari ramase definitive la 31 decembrie 2010, ceea ce reprezinta 13% din totalul daunelor acordate in cauzele definitivate de CEDO, potrivit Raportului intocmit de Comitetul de Ministri al Consiliului Europei.
Comitetul de Ministri al Consiliului Europei a dat publicitatii, marti, raportul pe anul 2010 privind executarea hotararilor CEDO.
In ceea ce priveste acordarea de despagubiri in dosare ramase definitive in cursul anului 2010, Romania ocupa locul doi, dupa Turcia, in topul sumelor la care au fost obligate tarile. Astfel, daca Turcia are de platit 42% din totalul de 64.032.638 de euro daune acordate de CEDO, Romania se claseaza pe locul 2, cu 13% din aceasta suma, adica aproximativ peste 8 milioane de euro. Locul trei este ocupat de Rusia, cu 12% din total.
Printr-un comunicat remis marti, MAE precizeaza ca aceasta suma se mentine la un nivel relativ ridicat din cauza faptului ca in anul 2010 au ramas definitive hotararile pronuntate in principal in perioada octombrie 2009-octombrie 2010, adica inainte de suspendarea cauzelor din materia restituirii dreptului de proprietate prin hotararea pilot.
Pe de alta parte, in ceea ce priveste neplata de catre tara noastra, in termenul stabilit de Curte, a daunelor, raportul privind executarea hotararilor CEDO arata ca numarul acestor cazuri a scazut, anul trecut fiind inregistrate doar 14 situatii.
Mai mult, numarul cauzelor ramase definitive in cara tara noastra a fost condamnata a scazut fata de anul anterior (9% din totalul numarului de cauze in 2010, fata de 13% in 2009), mai arata MAE in comunicatul citat, precizand ca acest aspect arata reducerea numarului de condamnari.
Totodata, in cursul anului 2010, au fost adoptate rezolutii finale sau decizii de principiu de inchidere a cauzei intr-un numar important de dosare, iar Romania se situeaza pe primul loc in ceea ce priveste numarul total de cauze inchise in anul precedent, respectiv 17% din total.


Autor:Dr. Darius Stan

Agricultura ramane temelia Chinei

In cadrul consfatuirii nationale consacrate activitatilor agricole din China care a avut loc la sfârsitul lunii decembrie 2010, s-a stabilit ca sarcina prioritara pentru anul 2011 dezvoltarea stabila a productiei cerealiere. in acest interval de timp China isi va accelera si dezvoltarea hidroamelioratiilor. in editia de astazi va vorbim despre acest subiect.
In ultimii cinci ani, agricultura din China a inregistrat o mare dezvoltare. Uriasa schimbare petrecuta in mediul rural a determinat cresterea veniturilor taranilor chinezi. in anul 2010, productia totala cerealiera a tarii noastre a depasit 500 de miliarde de kg, fiind al 7-lea an consecutiv cu recolta cerealiera in crestere. in cadrul consfatuirii mentionate s-a stabilit ca mentinerea cresterii productiei cerealiere, drept sarcina prioritara a activitatilor desfasurate in mediul rural din tara pentru anul 2011. Ministrul Agriculturii din China, Han Changfu, a declarat ca asigurarea securitatii cerealelor la nivel national va fi prima tinta a activitatilor in acest domeniu.
„ In problema funciara sustinem doua limite si anume:

1. trebuie sa asiguram o suprafata arabila totala de 120 de milioane de hectare. Nu se permite nicio micsorare a suprafetei stabilite.
2. trebuie sa mentinem o suprafata semanata cu cereale de aproximativ 100 de milioane de hectare, de la care nu se permite nicio micsorare. in viitor productia totala cerealiera va creste odata cu ridicarea productiei pe unitate."
In prezent, peste jumatate din sprafata arabila din China dispune de conditii insuficiente de irigatie fundamentala. in zonele agricole irigate exista in general diferite probleme: standardul scazut de irigatie, lipsa de instalatii atasate, lucrarile de irigatie invechite si cu efect redus. Toate acestea ameninta baza securitatii cerealiere a tarii.
Ministrul chinez al apelor, Chen Lei, a spus ca frecventele inundatii continua sa reprezinte, la fel ca in trecut,o mare problema pentru China. Constructia de lucrari de hidroameliorare este insuficienta. Acestea formeaza o mare piedica pe drumul de dezvoltare stabila a agriculturii si o amenintare la adresa securitatii cerealelor nationale. in viitori 5 ani, sarcina principala a Ministerului Apelor consta in patru aspecte: intensificarea construirii lucrarilor de hidroameliorare importante, dar slab inzestrate; accelerarea rezolvarii problemelor de apa legate de viata populatiei; aplicarea sistemului managementului cel mai serios asupra resurselor de ape; promovarea multilaterala a reformei in sectorul hidroameliorarii.
La ora actuala, functionarea stabila a macroeconomiei chineze se afla intr-o situatie complexa si factorii instabili care afecteaza ridicarea productiei cerealiere sunt foarte multi. Asigurarea mentinerii suprafetei arabile stabilite si cresterea productiei cerealiere pe unitate devine in mod cert problema trebuie rezolvata cu prioritate in sectorul agricol din China pentru anul 2011. Li Guoxiang, oficial si expert in domeniu, considera ca apararea entuziasmului taranilor si cresterea productiei pe unitate ajuta la rezolvarea acestei probleme. El a spus.
„Mentinerea suprafetei semanate cu cereale se bazeaza in principal pe protejarea entuziasmului taranilor. in ultimii ani zelul taranilor de a cultiva cereale a fost mare datorita subventiei guvernamentale de cereale, preturilor minime de achizitionare a cerealelor de la tarani stabilite de guvern si mentinerii la nivel inalt a preturilor cerealiere pe piata. Daca productia totala de cereale se poate mentine la un nivel stabil, aprovizionarea cu cereale va fi asigurata. „
Bineinteles, ridicarea veniturilor taranilor si reducerea problemelor si dificultatilor acestora reprezinta cele mai urgente probleme pe care autoritatile chineze le are de solutionat in anul 2011.
Premierul chinez Wen Jiabao a subliniat in raportul sau privind activitatile guvernului, prezentat la cea de-a 4-a sesiune a celei de-a 11-cea legislaturi a Adunarii Nationale a Reprezentantilor Poporului din China ca viata populatiei trebuie sa fie imbunatatita multilateral, sa se realizeze cu mari eforturi, sincronizarea cresterii economice cu cresterea veniturilor locuitorilor precum si a ridicarii productivitatii cu majorarea retributiei, crescând treptat ponderea veniturilor populatiei din distributia veniturilor nationale. Specialisti in domeniu considera ca cele "doua sincronizari" inseamna ca procesul de crestere a veniturilor oamenilor de rand va fi accelerat.
Wang Yiming, oficial in acest domeniu, a declarat ca in ultimii ani, odata cu intarirea puterii economice a Chinei, volumul averii sociale al tarii este din ce in ce mai mare. Dar oamenii de rând simt tot o incetinire a majorarii veniturilor proprii in ciuda faptului ca veniturile lor au fost sporite si viata lor a fost imbunatatita. Domnul Wang Yiming a spus.
"Este adevarat. in ultimii ani, partile guvernamantala si cea a unitatilor economice au fost majorate, iar cea a populatiei, redusa cu toate ca volumul partii populatiei a fost in crestere. De fapt, distributia veniturilor nationale se aseamana cu impartirea unui tort. Datorita dimensiunii mari a tortului, sa zicem ca ponderea veniturilor populatiei din venitul total national a fost in ultimii ani redusa."

In perioada anilor 1996 - 2006 acest procentaj a fost redus de la 69,3% la 57% . Datorita dezechilibrului aparut in acest domeniu, nu intreaga populatie s-a bucurat la modul general si egal de rezultatele reformei economice. Presedintele institutului de cercetare demografica si economica de pe lânga Academia Chineza a Ştiintelor Sociale, Cai Fang, a considerat.
"Aceste doua sincronizari" oglindesc conceptul nostru privind dezvoltarea stiintifica si pozitionarea omului in centrul activitatilor. Dezvoltarea economica depinde de fiecare om, care bineinteles trebuie sa se bucure de rezultatele dezvoltarii economice. Ceea ce trebuie sa se vada si in distributia veniturilor."
In prezent, in China, cresterea taxelor si impozitelor a depasit cresterea PiB-ului pe cap de locuitor. Ponderea profiturilor rezervate de unitatile economice de sine statatoare este mare. Tortul este atât. Daca guvernului, intreprinderilor si firmelor le revin parti mari, atunci partea pentru individ este mica. in perioada celui de-al 12-lea cincinal, se vor mentine cele doua sincronizari, insemnând ca indivizii vor avea cu certitudine o mai mare parte din acest tort fata de anii precedenti. Domnul Wang Yiming a subliniat.
„ In primul rand, trebuie sa se instituie un sistem al cresterii stabile a salariilor sincronizate cu cresterea productivitatii. Reglarea nivelului de percepere a impozitului pe veniturile personale va fi favorabila celor cu veniturile mici si mijlocii. Majorarea impozitelor pe venituri a celor cu venituri foarte ridicate este urmarita indeaproape de mai multi oameni. Daca intreprinderile de stat pot preda statului mai mult din profitul lor, acestea vor fi deplasate apoi de stat in fondul social. Astfel, veniturile populatiei vor fi ridicate indirect."
Un specialist in domeniu considera ca in urmatorii cinci ani, odata cu aplicarea acestor doua „sincronizari", veniturile locuitorilor vor creste cu siguranta si decalajul dintre orase si sate va fi de asemenea micsorat. Domnul Cai a aratat.

„In perioada celui de-al 12-lea cincinal, ar aparea fenomenul potrivit caruia veniturile celor din mediul rural vor fi sporite mai rapid decat ale celor din mediul urban."
Da. Tinta finala a reformei si deschiderii consta in ridicarea necontenita a nivelului de trai si a calitatii vietii populatiei si in cresterea fara intrerupere a gradului de fericire a poporului.

Dr. Darius Stan

Cine şi ce va urma dictatorilor arabi?

Assad: Daraa se află în prima linie a frontului deschis de duşmanul Israel
Situatia în Siria a revenit la normal, a declarat miercuri preşedintele Bashar al-Assad, în Parlament. "Îndeplinim cerintele poporului, dar nu putem sustine haosul", a subliniat el. "Dacă există reformişti, îi vom sustine", a spus preşedintele, referindu-se la revolte. Bashar al-Assad a declarat că recentele probleme din Siria constituie "un test pentru unitatea tării" şi a calificat revoltele drept "un complot împotriva Siriei". Assad a subliniat că respectivii complotişti "şi-au ales greşit natiunea". "Vom reuşi să depăşim criza", a declarat el. Daraa, oraş marcat de revolte antiguvernamentale, se află în prima linie a frontului deschis de duşmanul Israel, a declarat preşedintele sirian, în Parlament. Oamenii au fost "păcăliti" să iasă în stradă, a declarat Assad, în primul discurs de la declanşarea protestelor, în urmă cu două săptămâni. "Statul trebuie să răspundă pozitiv cerintelor poporului, iar, dacă nu poate, să explice de ce nu poate face acest lucru", a declarat Assad. Siria, tară cu 22 de milioane de locuitori, majoritatea de confesiune sunnită, este condusă de 48 de ani de familia Assad, care face parte din minoritatea alawită şi care s-a bucurat de o serie de privilegii ce au nemultumit populatia

Cine şi ce va urma dictatorilor arabi? Ce reiese din mult-aşteptatul discurs al preşedintelui sirian Assad? Există suficiente indicii, potrivit cărora islamiştii, Frăţia Musulmană şi teroriştii reţelei Al Qaida vor fi primii care vor profita de pe urma răsturnărilor din lumea arabă.
Nimeni nu ştie în ce măsură al Quaida îi sprijină pe rebelii anti-Gaddafi. Că reţeaua lui Bin Laden susţine revoluţiile din lumea arabă pare clar din recenta luare de poziţie a lui Anwar al Awlaki, unul dintre cei mai influenţi islamişti anglofoni ai reţelei al Quaida. Potrivit lui, revoluţiile actuale ar promova cauza reţelei, întrucât libertatea câştigată extinde capacitatea islamiştilor de a-şi articula opiniile.
În Egipt, există de multă vreme o evidentă complicitate între forţele armate, care au preluat puterea la Cairo după debarcarea preşedintelui Mubarak şi Frăţia Musulmană.
Potrivit observatorului american Daniel Pipes, referendumul organizat de armată în Egipt, la 19 martie, s-a soldat cu întărirea Frăţiei Musulmane şi a resturilor Partidului Naţional Democrat, formaţiunea lui Mubarak, precum şi cu marginalizarea elementului secular care a marcat protestele pro-democratice din Piaţa Tahrir.
Şi mai îngrijorătoare e situaţia din Yemen, unde substituirea preşedintelui Saleh generează cele mai mari riscuri de preluare a puterii de către un regim islamist pur şi dur.
Nu mai puţin alarmantă e evoluţia evenimentelor din Siria, unde dinastia Assad, atotputernică timp de peste patru decenii dă vădite semne de oboseală şi ar putea să sucombe rapid sub loviturile schimbărilor revoluţionare care au cuprins lumea arabă.
Liderii regimului de la Damasc aparţin grupului alawit, o minoritate religioasă şi naţională cordial detestată de musulmanii suniţi care alcătuiesc majoritatea populaţiei siriene. Vreme de patruzeci de ani, dinastia Assad a supravieţuit doar datorită sistemului opresiv instaurat de fondatorul ei şi intimidării opoziţiei prin represiunile sângeroase declanşate periodic de serviciile secrete.
Perpetuării dictatorului la putere îi serveşte, în Siria, şi un amplu aparat propagandistic care, ca şi în alte tiranii arabe, a tins să confere legitimitate regimului prin manipularea unor conflicte externe, de felul celui israeliano-palestinian.
Mai nou, moştenitorul acestui sistem s-a panicat. Confruntat cu o parte a propriei sale populaţii, prea puţin dispuse să se mai lase dusă de nas, populaţie care a reuşit, miraculos, să se dezbare de teamă, Bashar al Assad a început să dea din colţ în colţ.
După ce a tăcut săptămâni în şir, în timp ce aparatul său represiv deschidea focul asupra demonstranţilor ucigând zeci de civili, dictatorul şi-a demis guvernul şi le-a promis protestatarilor concesii, reforme, creşteri salariale şi libertate.
Apoi a rostit o intens aşteptată cuvântare în care a recăzut în vechile clişee anti-sioniste ale propriei sale propagande, atribuind vina pentru problemele regimului său „inamicilor externi" şi unor imaginare „conspiraţii străine".
E greu de crezut că asemenea discursuri delirante, împănate cu apeluri la unitate, vor aplana furia sirienilor şi frustrările acumulate într-o societate în fierbere, clocotind după 40 de ani de recluziune într-o oală sub presiune.
Nu e clar cât timp se vor mai putea menţine Gaddafi şi Assad şi nici dacă succesorii lor vor reprezenta, din unghi occidental, un progres. Clar este însă, că, din perspectivă umanitară, nimic nu poate justifica menţinerea la putere a acestor dictatori.
Premierul britanic nu exclude înarmarea rebelilor libieni Premierul britanic David Cameron a declarat miercuri că Londra nu a exclus posibilitatea de a le furniza arme rebelilor libieni, dar nici nu a luat o decizie în acest sens. Într-o şedintă de întrebări şi răspunsuri în Camera Comunelor, Cameron a declarat că rezolutiile ONU "nu ar exclude, în mod necesar, acordarea de asistentă celor care apără civili". El a adăugat, însă, că decizia nu a fost luată încă. Pe de altă parte, secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a spus pentru Sky News că, din punctul său vedere, rezolutia ONU nu permite coalitiei să înarmeze rebeli. "Rezolutia Consiliului de Securitate al ONU este foarte clară, din punctul meu de vedere. Cere impunerea unui embargo privind armele şi, de fapt, NATO a decis să participe la aplicarea embargoului. Suntem acolo pentru a apăra oamenii, nu pentru a înarma oamenii", a subliniat el. Aceste declaratii intervin după ce preşedintele american Barack Obama a declarat că înarmarea rebelilor libieni este o posibilitate. "Nu exclud acest lucru, dar nici nu îl accept", a declarat Obama pentru NBC. "Cred că este corect să spunem că, dacă vrem să ducem arme în Libia, probabil că putem", a explicat preşedintele american şi pentru ABC. "Analizăm toate optiunile în acest moment", a adăugat el. La rândul lor, secretarul american de stat Hillary Clinton şi ministrul britanic de externe William Hague au declarat că rezolutia Consiliului de Securitate al ONU oferă un cadru legal pentru înarmarea fortelor rebele.
Reprezentanti a numeroase state au promis la Londra, în cadrul conferintei de o zi destinată situatiei din Libia, ajutoare financiare unui guvern alcătuit din opozanti ai regimului de la Tripoli. Impresia generală a fost că se aşteaptă o Libie post-Gaddafi, chiar dacă în cadrul aliantei occidentale nu este clar ce drum trebuie urmat. În orice caz, alianta militară condusă de NATO a nimerit în Libia într-o fundătură.
În comunicatul final, totul pare simplu. Se doreşte o Libie liberă, democratică şi unită. Realitatea militară, politică şi diplomatică arată însă în cazul Libiei cu totul altfel. Alianta internatională, reunită marti în capitala Marii Britanii, nu a putut să cadă de acord decât asupra celui mai mic numitor comun.
Participantii la lucrări au convenit ca o grupă internatională de contact să se ocupe pe viitor de strădaniile internationale în vederea edificării unei Libii democratice după înlăturarea lui Gaddafi. Despre modul în care să fie Gaddafi silit să renunte la putere, au existat însă diverse păreri.
Franta, de pildă, vrea să-i înarmeze pe rebeli, ceea ce Marea Britanie consideră exclus. SUA afirmă că înlăturarea lui Gaddafi este telul lor strategic, dar exclud trimiterea de trupe terestre. Alianta NATO, care a preluat oficial comanda tuturor operatiunilor militare pe mare şi în aer, vrea să respecte strict mandatul ONU. Nu în cele din urmă, Germania vrea să ajute financiar un nou început democratic în tara nordafricană, dar respinge toate actiunile militare.
Rebelii, pe care străinătatea abia acum începe să-i cunoască, se străduiesc să apară ca nişte oameni serioşi, democrati din creştet şi până în tălpi. Serviciile secrete americane avertizează însă că între ei s-ar putea număra atât membri ai retelei teroriste Al Qaida, cât şi ai militiilor şiite Hezbollah.
Absenta de la lucrări a reprezentantilor Ligii Arabe şi ai Uniunii Africane demonstrează cât de controversată este pe mai departe campania militară. Neclară este şi situatia de pe teren, unde luptele continuă într-un du-te-vino necontenit. Se poate doar spune că nădejdea unei plecări rapide a lui Gaddafi, ca urmare a presiunilor la care este supus, nu are fundament real.
Alianta internatională s-a trezit într-o fundătură. Reuniunea de la Londra a demonstrat doar că modul în care se va rezolva criza din Libia rămâne învăluit în mister. Iarăşi se arată că e uşor să începi un război. Să-l termini este o cu totul altă sarcină, mult mai dificilă.

Numeroase victime după un atac terorist de amploare la Tikrit
65 de oameni au fost ucişi şi 95 răniti în atacul cu luare de ostatici de la parlamentul regional din oraşul irakian Tikrit. Bilantul a fost dat publicitătii de televiziunea de stat irakiană. Extremiştii, multi dintre ei îmbrăcati în uniforme de politişti, au luat cu asalt sediul legislativului provincial şi i-au luat ostatici pe deputati. Fortele de securitate irakiene i-au atacat la rândul lor pe militanti, încercând eliberarea clădirii. Numeroşi ostatici au fost ucişi în aceste operatiuni. Ulterior, cei zece atacatori s-au aruncat în aer. Autoritătile irakiene spun că reteaua teroristă Al-Qaida este responsabilă pentru atac.


Din Romania: Multi comentatori se arată dezamăgiti de calitatea depeşelor dezvăluite de WikiLeaks: prea multe bârfe, fleacuri picante, lucruri incerte sau perceptii unilaterale. Şi totuşi.

În mod declarativ ceea ce deranjează în aceste note diplomatice este „superficialitatea” lor adică faptul că se limitează să consemneze fapte de suprafată. Or, gândirea dominantă în lumea românească este că dincolo de aceste superficii există profunzimi care pretind a fi dezvăluite. Comentatorii iritati de stilul acestor note diplomatice ar fi dorit pesemne să găsească în ele reflectii mai profunde. De exemplu, o analiză politică, economică sau filozofică care să scoată la iveală ce guvernează „cu adevărat” faptele de suprafată şi care să indice astfel ceea ce merită să fie retinut.
Preşedintele PNL Crin Antonescu a calificat unele telegrame diplomatice despre România, ca “superficiale şi irelevante”, simple “compuneri care îngroaşă volumul birocratic la Departamentul de Stat”. Iar fostul ministru de Externe, Andrei Pleşu, a vorbit despre “tabloidizarea diplomatiei” găsind că notele publicate de Wikileaks ar contine adesea „trivialităti, zvonuri insignifiante şi aburi de bodegă”. Multi altii au spus, în esentă, acelaşi lucru, nemultumiti de faptul că anumite detalii personale şi intimităti nedovedite au fost „ratificate” de nişte documente menite să intre în cea mai mare arhivă politică a lumii.
Problema este aşadar aceea a diferentei dintre ceea ce se vede şi ceea ce nu se vede, dintre aparente şi esente. În ciuda aspiratiei românilor către profunzimile nedezvăluite s-a văzut că „reporterii diplomatici” nu fac mari eforturi „să înteleagă” şi că se multumesc să reproducă întocmai faptele şi vorbele auzite fără prea multe comentarii, în cea mai bună traditie a empirismului anglo-saxon. Ei înregistrează pur şi simplu tot ce li se oferă ca nişte botanişti şi nu selectează materialul în functie de o ideologie politică sau „filozofie” de viată. Ei se dovedesc aproape 100% descriptivi şi nu caută straturi de adâncime.
Singurul partis-pris evident şi asumat la tot pasul este interesul politic al SUA şi din perspectiva căruia se evaluează totul fără exceptie. De aceea, citind aceste telegrame, se crează impresia greşită că singurul clivaj din politica din România care contează ar fi acela dintre pro-americani şi pro-ruşi. Dar dacă cineva ar evalua lumea în functie de culori, ar descoperi cu sigurantă numai contraste cromatice sau dacă ar face-o în functie de dimensiuni spatiale ar gasi că lumea se divide în lucruri mari vs lucruri mici.
Dincolo însă de inevitabila perspectivă politică, notele sunt relatări factuale neselectate, neierarhizate şi transcrise ca atare. Cea mai bună dovadă că reporterii diplomatici nu caută să ordonze lucrurile în functie de o „teorie” este că după consemnarea exactă a faptelor se întreabă de ce nu se leagă între ele şi se multumesc să emite câteva scenarii posibile de natură să explice conduita ilogică a guvernului de la Bucureşti. La un moment dat, diplomatul american, se simtea îndreptătit să admită ipotezele cele mai negre „date fiind luptele şi conspiratiile din politica românească”.
În opinia comentatorilor de la Bucureşti, „cronicarul” ar fi trebuit însă să lase deoparte faptele „nerelevante" şi să le retină pe cele cu adevărat „semnificative"; s-ar fi cuvenit ca notele diplomatiei americane să abandoneze suprafata faptelor, căutând explicatii de adâncime.
Este o diferentă de optică radicală. Cel mai adesea românii dau de înteles că nu vor să fie judecati după aparente şi că dincolo de neglijenta conduitei personale, dincolo de inconsecventa declaratiilor şi faptelor publice, dincolo de oportunismul ridicol s-ar mai găsi mereu ceva pretios care ar merita să fie descoperit. Accentul cade aici mereu pe ceva nu este public asumat, pe ceva intim, ascuns sau pur şi simplu pe ceva încă nemanifestat.
Or, cronica americană pare să spună că nimic nu este mai important decât fapta publică, incluzând aici şi reflexul public al persoanei intime, aşa cum apare el în zvonuri şi bârfe, adică aşa cum se reflectă el în conştiinta comunitătii. În optica acestor depeşe, ceea ce este public şi manifest este singurul lucru care contează şi, prin urmare, dacă viata publică este un spectacol „de bodegă” este răspunderea integrală a societătii româneşti.
Şi există aici şi o lectie teribil de aspră: dacă suprafata este respingătoare, nimeni nu o să mai caute bunătatea şi frumusetea ascunsă, trivialul cotidian fiind singurul care va intra în „arhive”, pregătindu-se să devină istorie.

Poate ca unii au creat deja etalon cu referire la importanta Wikileaks. Insa, pe de alta parte ar trebui sa ascultam si sa intelegem toate cadrele existente cu privire la cablogramele Wikileaks. Sunt oare acestea realitati sau au fost comandate ?Impresia pe care a lăsat-o Severin este jalnică. El reprezintă deja un reper negru al UE la care se vor face referiri de-a lungul timpului. Grupurile parlamentare din PE s-au manifestat instantaneu. Dacă societatea noastră românească ar fi avut şi ea mai multe pretenţii de-a lungul timpului, ar fi putut genera ceva măcar pe-aproape faţă de ceea ce este-n Europa. Ce avem noi este o parodie! De la formarea statului modern şi până-n zilele noastre (cu ceva excepţii în perioada comunistă), toate marile transformări s-au produs sub recomandări imperative dinafara ţării. Nu ar fi mare minune dacă mâine-poimâine vom afla de pe la ''WikiLeaks'' că Zalmoxis (explicaţii nume-M.Eliade) chiar a existat. Măcar asta ne-ar da speranţe că ne vom aduna cândva, în sfârşit, sub un mănunchi de principii. Ca naţie cu pretenţii! Apropo de WikiLeaks, cablogramele publicate constant de vreo zece zile vin ca o ploaie de noroi peste plaiurile mioritice. În acord perfect cu fondul manelist, atmosfera socială formată din severini, divorţuri şi scandaluri de zarzavaragii, politicieni fără nici orizont politic dar cu part-time la DNA, arestări ale bogaţilor reprezentanţi ai sindicaliştilor şi a “cinstiţilor” vameşi, seamănă cu un talmeş-balmeş faţă de care mişcarea browniană pare ordonată. Cablogramele publicate reprezintă sinteza ciripitului politicienilor la poarta americană. Şi au ciripit ăştia nu glumă! Şi-au dat cu părerea, care mai de care, despre lucruri prea puţin cunoscute ce nu-i priveau sau a căror desfăşurare în orice caz nu o puteau influienţa. Asta nu este cel mai grav. Mai grav este că şi-au bălăcărit partenerii, iar acum le este ruşine să-i mai întâlnească. Şi-au bălăcărit nu numai adversarii politici ci şi colegii din acelaşi partid. Asta a indus o linişte mormântală în spaţiul politic. Deşi am parcurs cam tot ce a apărut în legătură cu WikiLeaks nu doresc să fac o trecere-n revistă a temelor publicate. Nu pot să nu remarc totuşi, la capitolul marea corupţie, atitudinea faţă de cercetarea penală a unor mari ''balene lovite cu harponul'' (Năstase, Patriciu). Având în vedere că dosarele celor loviţi cu harponul lălăie prin tribunale de ani buni este clar că nu au fost lovituri seriose. Plasată pe o scară având la o extremitate o democraţie europeană (ex. Germania) şi la cealaltă o dictatură africană coruptă, România s-ar plasa mult mai aproape de dictatura coruptă. Revoltele din nordul Africii şi Orientul Mijlociu, toate, au în prim-planul solicitărilor eradicarea corupţiei. Ei se sacrifică şi încearcă prin revoluţie să elimine corupţia. Noi am făcut o revoluţie în 1989 ca să o introducem! Şi am reuşit! Materialele WikiLeaks au acaparat toată atenţia publicului. Nimeni nu mai acordă nici o importanţă declaraţiilor copiilor din politică, s-au mai domolit şi nervii îndreptaţi împotriva guvernului şi cu siguranţă s-au atenuat asperităţile din PDL. Asta oferă timp de construcţie atât pentru guvern cât şi ptr. pregătirea congresului PDL. Schimbarea guvernului trebuie să se facă obligatoriu în această sesiune parlamentară. Momentul va fi ales astfel încât să se reuşească concentrarea întregii atenţii publice. Puterea poate domina perioada următoare cu evenimentele programate (congresul şi schimbarea guvernului), inevitabila moţiune din iunie putând fi descalificată de pe acum.// Mă obsedează mita tip Severin. Pentru mine, nici el şi nici alţii (ptr. care există toate datele ca să fie trimişi în faţa justiţiei noastre..corupte) nu reprezintă surprize. Am avut în urmă cu ceva ani declaraţii care au influienţat piaţa valutară şi chiar iniţiative legislative care au determinat evoluţia bursei. Au rezultat câştiguri enorme pentru “şacalii în cămăşi albe”. De o bucată de vreme personalităţi din MADR au lansat idea unei legi prin care să fie amendaţi cei care nu-şi lucrează terenul (agricol). După părerea mea ideea este o mare prostie posibil de susţinut doar de cei care nu pricep o iotă din ceea ce înseamnă economia de piaţă şi mecanismele ei de funcţionare. Dacă ar avea mai multă energie în instalaţii(-le guvernamentale) şi curaj, ar ridica nivelul impozitelor pe teren generând resurse ptr. susţinerea programelor agricole, catalizând în acelaşi timp şi piaţa funciară. Şi nici teren nelucrat nu ar mai rămâne! Însă urmează anul electoral....Care a fost rezultatul demersului MADR? Mari suprafeţe de teren au fost arendate sau vândute de-a valma la preţuri de nimic. A fost influienţată piaţa (funciară)? Cine a câştigat? A fost şi şpagă la mijloc? Mă întreb dacă cei care profitând de temporara funcţie de autoritate publică şi au influienţat direct piaţa (valutară, funciară, bursa, etc), or fi fost doar naivi sau trebuie încadraţi la capitolul mită tip Severin? Probabil vom afla ceva mai tîrziu de la WikiLeaks.

Autori:Dr. Darius Stan si Dr.Alexandru Lăpuşan

Stiri din lumea larga

Al-Islam Gaddafi, oaspete misterios in Republica Moldova
Al-Islam Gaddafi, fiul liderului libian, Muammar Gaddafi, a vizitat Republica Moldova la invitatia Biroului pentru Migratie si azil pe 19 ianuarie. informatia a fost confirmata de reprezentantul Ministerului de Externe de la Chisinau, andrei Popov. El a precizat insa ca nu exista nici o incompatibilitate a acestei vizite cu rezolutiile ONU, deoarece fiul liderului libian a venit la Chisinau inainte de rezolutia din 26 februarie, prin care ONU a condamnat incalcarea drepturilor omului in Libia. andrei Popov nu a putut spune cu ce scop si cu cine s-a intalnit la Chisinau al-islam Gaddafi, dar a mentionat ca acesta a venit cu o cursa aeriana din Austria.
La randul sau, liderul Partidului Liberal din Moldova, Mihai Ghimpu, a mentionat ca fiul liderului libian s-a aflat in Moldova doar o zi. La sedinta de astazi a Parlamentului de la Chisinau, comunistii din opozitie s-au aratat curiosi de vizita fiului lui Gaddafi. Presedintele de onoare al Partidului Democrat, Dumitru Diacov, a spus ca nu s-a intalnit cu al-islam Gaddafi, iar seful fractiunii Partidului Liberal-Democrat, Mihai Godea, a dat de asemenea asigurari ca nimeni din formatiunea sa nu s-a intalnit cu fiul lui Muammar Gaddafi.

Liga araba ia in considerare planul de pace al lui Hugo Chavez pentru Libia

Secretarul General al Ligii arabe, amr Moussa, a anuntat joi ca planul de pace pentru Libia propus de presedintele Venezuelei, Hugo Chavez, este "luat in considerare", potrivit Reuters. Chavez a discutat cu Muammar Gaddafi despre trimiterea unei misiuni internationale pentru reglarea conflictului, iar liderul libian ar fi acceptat, relateaza aFP. al Jazeera a relatat ca si Mousssa ar fi de acord cu ideea trimiterii unor reprezentanti ai mai multor state in Libia, insa acesta a declarat joi ca planul este deocamdata analizat de Liga araba. Chavez are o relatie foarte buna cu Gaddafi. Potrivit acestuia, o interventie militara ar fi catastrofala. "in loc sa trimitem fortele marinei si avioane trimitem o misiune de bunavointa pentru a ajuta fratii nostri sa nu se mai omoare intre ei", a declarat Chavez. Conflictele din Libia au provocat moartea a peste 6.000 de persoane pana in prezent, conform informatiilor furnizate de organizatii nonguvenamentale.

Libia suspendata din Consiliul ONU pentru Drepturile Omului
Adunarea Generala a Natiunilor Unite a votat unanim suspendarea Libiei din Consiliul ONU pentru Drepturile Omului datorita masivelor incalcari ale drepturilor omului comise in timpul celor doua saptamani de suprimare a manifestantilor antiguvernamentali libieni. Este pentru prima data cand o tara a fost suspendata din Consiliul cu sediul in Geneva.
Peste 50 de natiuni au sustinut masura, care a fost adoptata prin consens. Ambasadorul Libanului la ONU, Nawaf Salam, a prezentat masura si afirmat ca suspendarea este un pas exceptional si poate doar temporar.
Rezolutia de o pagina exprima “ingrijorari profunde” fata de situatia drepturilor omului din Libia si noteaza ca Adunarea Generala poate anula apartenenta la Consiliul pentru Drepturile Omului daca un membru al acestui consiliu comite grave incalcari ale drepturilor omului.
Ambasadorul american Susan Rice a declarat ca miscarea este o mustrare dura la adresa conducerii libiene, dar una pe care si-a atras-o singura asupra ei. Ea a cerut din nou liderului libian Moammar Gaddafi sa se retraga de la putere.
“El si-a pierdut orice legitimitate pentru a conduce. El trebuie sa plece, si trebuie sa plece acum. Protestele din Libia sunt desfasurate de poporul libian. Este vorba despre drepturile umane universale ale poporului libian si ale tuturor oamenilor, si este vorba despre un regim care a esuat sa isi asume responsabilitatea protejarii propriei sale populatii”, a declarat ea.
Adresandu-se in numele statelor africane, reprezentantul Republicii Mauritius si-a exprimat suportul pentru suspendarea Libiei si a declarat ca regiunea sa este profund ingrijorata in legatura cu situatia continua din Libia.
“Comunitatea internationala trebuie sa trimita un mesaj puternic celor care sunt responsabili pentru violentele impotriva poporului libian si oamenilor din Libia care isi exprima aspiratiile legimite ca aceasta comunitate nu este indiferenta fata de gravele si sistematicele incalcari ale drepturilor omului si ca respecta dreptul la demonstratii pasnice pentru exprimarea acelor aspiratii”, a declarat el.
Ambasadorul ungar Csaba Kőrösi s-a adresat in numele Uniunii Europene, accentuand faptul ca suspendarea nu este o pedeapsa pentru poporul libian. “In mod contrar, este un mesaj rasunator de solidaritate cu ei si de o ingrijorare extrema pentru suferinta lor”, a declarat el.
Consiliul ONU pentru Drepturile Omului este format din 47 de state a caror responsabilitate este aceea de a intari promovarea si protejarea drepturilor umane in intreaga lume. Criticii sai sustin ca printre membrii Consiliului se afla unele dintre cele mai dure regimuri din lume precum China, Angola, Cuba si, pana astazi, Libia.
De asemenea in timpul sesiunii de marti, Secretarul General al ONU, Ban Ki-moon, a informat pe scurt statele membre despre criza umanitara tot mai mare din Libia si de-a lungul granitelor sale cu Tunisia si Egiptul, unde zeci de mii de muncitori migratori au fugit din calea violentelor.
El a anuntat ca planuieste in urmatoarele zile sa numeasca un delegat special care va lucra indeaproape cu guvernele regionale si cu comunitatea internationala in vederea coordonarii raspunsului ONU.




Romania.Securitatea de ieri, securitatea de astazi

Romanii raman insa prizonierii istoriei negre a serviciilor lor secrete, asimilate cu teroare si servilism politic. iar aceasta reactie nu e dificil de inteles mai ales ca o buna parte a fostilor inalti ofiteri ai securitatii comuniste s-au adaptat rapid „tranzitiei” anilor 90, devenind prosperi capitalisti europeni. Cum se articuleaua procesul schimbarii la fata a serviciilor secrete din Romania?
La mai bine de 20 de ani de la disparitia „de jure” a Securitatii comuniste, serviciile de informatii din Romania functioneaza in continuare sub semnul unor legi vechi, anterioare intrarii Romaniei in NaTO. Este, probabil, principala piedica in calea reformarii celor mai importante doua servicii: SRi si SiE.
Sub presiunea cerintelor europene si nord-atlantice, aceasta schimbare la fata a serviciilor secrete a inceput in urma cu cativa ani. Care este profunzimea efectului putem doar intui din gestica si evolutia publica din ultimul timp.
Interesant este ca atat SiE cat si SRi sunt conduse de doi oameni care nu provin din randul democrat-liberalilor, George Maior avand origini social-democrate puternice in timp ce Mihai Razvan Ungureanu este un fost ministru de externe liberal. alaturi de al presedintelui Traian Basescu, mandatele politice ale celor doi se numara printre cele mai rezistente probei timpului.

Importanta implicarii SRi in recentele operatiuni anti-coruptie din vami este evidenta si face parte dintr-un proiect de durata. De notat sunt si atacurile furibunde ale omului de afaceri Sorin Ovidiu Vantu la adresa conducatorilor actuali ai SRi. Relatiile lui Vantu cu fosti inalti ofiteri de Securitate sunt de notorietate, iar respectul pentru SRi al patronului suspectat de coruptie este admis public.
Dar nu cu institutia are S.O.Vantu probleme, ci cu cei care o conduc si care, la prezumtivele ordine ale lui Traian Basescu, il vaneaza alaturi de aNaF si instantele de judecata. O logica care tradeaza specificul perioadei comuniste in care separarea puterilor in stat era un ideal pentru prosti si independenta institutiilor un scop al naivilor.
Putin comentat in spatiul media, un anunt recent al SiE reprezinta probabil cel mai important gest de transparentizare venit in ultimul deceniu din partea unui serviciu roman de informatii. in colaborare cu Universitatea Bucuresti, SiE va admite in stagiu practic masteranzi din discipline variate, de la drept pana la jurnalism. Este continuata astfel campania de imagine initiata de catre directorul SiE, Mihai Razvan Ungureanu.

Acesta, in mai multe interviuri, a vorbit despre reforma institutiei pe care o conduce, iar cea mai interesanta informatie, transmisa repetat, semnalizeaza nemultumirea serviciilor in privinta colaborarii cu factorul politic. astfel, Ungureanu afirma intr-un interviu pentru Jurnalul National ca SiE a trimis „peste 200 de informari in sase luni” pe subiectul situatiei tensionate a romanilor in italia. Cu alte cuvinte, la capatul politic al firului informatiei, serviciile gasesc fie dezinteres, fie incompetenta.
Acest ultim punct lamureste intrucatva relatia dintre politicieni si serviciile de informatii. E poate paradoxal dar, pe masura ce activitatea celor din urma este mai limpede reglementata prin lege, serviciile devin mai puternice in sens democratic.
Dar atata timp cat activitatea unui serviciu secret in Romania europeana este supusa unei legi croite in logica unei epoci trecute, politicienii au spatiu de manevra in a manipula activitatea serviciilor.

Orice schimbare la fata a Serviciilor ramane de aceea subreda, iar retorica de tip Sorin Ovidiu Vantu prinde avant. au trecut deja 4 ani de la inaintarea propunerilor de schimbare a legii securitatii nationale, iar la capatul politic al reformei se gaseste in continuare dezinteres sau reavointa.


Dr. Darius Stan

Drumul dificil catre o zi mai buna,

Sunt onorat in ziua aceasta, si cu atat mai incantat sunt sa va vad alaturi de mine pe voi, profesorii mei, colegi mei, semeni mei ce v-ati exprimat ingrijorarea despre problemele care vor fi discutate in acesta zi.
De asemenea, vreau sa spun ca voi considera o mare onoare de a impartasi acelasi sentimente fata de distinse dumneavoastra personalitati ale natiunii noastre. Si, desigur, este intotdeauna o buna revenire in casa sedintelor noastre.

In ultimul timp, am avut privilegiul de a asculta de aici de aproape in fiecare luna, in aceeas perioada, si intotdeauna am plecat cu o experienta tot mai bogata si plin de satisfactii. Caci eu vin alaturandu-ma voua in aceaste intalnire, deoarece eu cred intr-un acord cu obiectivele si activitatile organizatiei noastre care ne-a adus impreuna: Academia Oamenilor de Stiinta din Romania -AOSR
Recentele declaratii ale colegilor nostri, facute aici sunt intru-totul in deplin acord, caci atunci cand am ascultat sau am citit liniile voastre pe problematicile de recenta actualitate, mi-am amintit de cea ce spunea Martin Luther King Jr.- "Vine momentul cand tacerea este tradare."
Si credeti-ma ca a venit timpul sa ne pronuntam in ceea ce priveste situatia de dificultate cu care ne confruntam in Romania .

Adevarul acestor cuvinte este dincolo de orice indoiala, iar misiunea pentru care suntem aici numiti este una dintre cele mai dificile, pentru ca, chiar si atunci cand presati de cerintele adevarului interior, oamenii nu isi asuma cu usurinta sarcina de a se opune unei politicii guvernamentale dezastruase.
Mai mult decat atat, in cazul in care probleme cu o aparenta uimitoare, ce fac de multe ori cazul unui conflict inspaimantator, intre cei multi si saraciti si cei avuti suntem mereu pe punctul de incertitudine, dar trebuie sa mergem mai departe.

Iar unii dintre noi care au avut curajul sa rupa tacerea noptii au constatat ca aceasta chemarea de a vorbi este adesea o vocatie de agonie, dar trebuie sa vorbim. Trebuie sa vorbim cu toate ca umilinta in care suntem adusi sa se spuna ca viziunea noastra este limitata, dar trebuie sa vorbim. Si trebuie sa ne bucuram, precum si, aceasta data in istoria natiunii noastre va exista ca un organism viu ce a ales sa se mute dincolo de discutiile de patriotism netede spre motivele ridicate pe baza mandatelor de constiinta.
Poate ca acum, un spirit nou este in crestere printre noi. Daca este, sa-l urmarim in miscarile sale si lasati-va ca propria voastra fiinta interioara sa poata fi sensibila la aspiratile sale, pentru ca avem o profunda nevoie de un nou mod de dincolo de intuneric.

In ultimii ani, m-am straduit sa rup tradarea taceri mele proprii si sa raspund suferintelor din inima mea, pentru plecarile radicale ale acestor guvernanti de a distruge sistemul de valori si implicit natiunea Romana.
Si multe persoane mi-au spus, mai mult sau mai putin direct despre situatia grava in care ne aflam.
Astazi, mai mult ca oricand, cand ne confruntam adoptare prin violenta, unilaterala a unui zis Nou Cod al Muncii ce doreste sa elimine toate drepturile de protectie a tuturor celor ce muncesc distrugand orice relatie fireasca a cea ce inseamna Munca si principiile sociale, astazi, dorim sa ne amintim cum:

Civilizatia nascuta din teoria idealista precum si violenta nascuta din teoria mecantilista sunt concepte ce astazi conduc omenirea impartind-o intr-un echilibru al fortelor antagonice.

Oamenii de oriunde din lume au aratat, ca non-violenta nu inseamna o pasivitate sterila, o non -actiune dezinteresata, ci o forta morala importanta, care poate aduce schimbarea societatilor si a comprtamentelor oamenilor.

Este demonstrat faptul ca mai devreme sau mai tarziu, toti oamenii lumii vor trebui sa se confrunte cu realitatea existentei lor si sa gaseasca o cale de a convietui in comun, transformand astfel acest desiderat intr-un definitoriu creativ al existentei pacifiste si al fraternitaþii.

Cand acest lucru va fi posibil, omenirea va trebui sa dezvolte o metoda prin care sa puna capat tuturor conflictelor create de pe pozitii de suprematie existente intre noi oamenii, a tuturor razbunarilor si agresiunilor dictate de acapararea resurselor economice.
Fundamentul acestei metode este bazat pe intelegerea si intr-ajutorarea dintre noi semenii oameni.

Drumul dificil care pe care am pornit de peste veacuri ne va duce la acest adevar, caci pornirea noastra isi are radacina din trecutul patat de veacuri de sangele fratilor nostri oameni.

Drumul dificil care pe care am pornit va fi dovada elocventa a trezirii gandirii speciei umane pentru existenta.
Drumul dificil care pe care am pornit este o incercare ce tinde sa gaseasca un nou inteles al valorilor si a demnitãþii speciei umane, ce va semna acum pentru o existenta a generatiilor viitoare.

Pe acelasi drum, vom primi cu totii credinta in oportunitatea schimbarii, redefinirii conceptului de valori ce va conduce omenirea in viitor spre progres.

Constienti fiind de aceste lucruri vom fi siguri de reusita noastra, si vom putea privi spre viitor cum ne transformam intr-o singura civilizatie unitara cu credinta ca, impreuna devenim o forta uriasa a dreptatii.

Puterea noastra ne trimite spre aceasta viziune. doar daca om langa om indiferent de culoare, etnie, religie sau sex se va lega sa isi depaseasca problemele comune.

Acceptati astazi, voi toti, aceasta bucurie a unei promisiuni de transformare intr-o lume mai buna avand o incredere de nestramutat forta oamenilor ce isi doresc sa existe viitorul omenirii.

Refuz sa cred ca natura oamenilor de astazi ii face incapabili sa faca fata lucrurilor care trebuie sa fie facute.

Refuz sã cred ca omul se lasa purtat cu indiferenta pe raul vieþii, incapabil de a influenta evenimentele din jurul sau.

Refuz sa cred ca omenirea s-a pierdut atat de tragic in intunericul banilor si groaza razboiului, incat zorii stralucitori ai intelegerii si ai fraternitatii nu mai pot deveni nicicand realitate.

Refuz sa accept constatarea cinica, ca toate natiunile trebuie sã coboare pe scara materiala pana in iadul anihlarii propriilor semeni.

Cred inca in realitate si in adevarul neconditionat al dorintei existentei tuturor celor ce doresc ca omenirea sa poata avea ultimul cuvant.
Acesta este motivul pentru care cred ca suntem in putere de a ne cere drepturile de a respinge tot cea ce poate distruge pe semenii nostri.

Acesta este motivul pentru care cred ca drepturile noastre la existenta se vor dovedi mai puternice decat raul triumfator in prezent.

Deci mergeti catre localitatile voastre, catre casele voastre si impartasiti catre toti cei pe care ii veti intalni, cum astazi, aici am vazut. Am vazut pe acei batrani ai natiunii pusi sa cerseasca painea pentru a traii Am vazut cu totii printre noi cum femelile si copii acestei natiuni au fost aruncati in sclavie fara nici un drept de a se apara. Am vazut o armata Romana aruncata in mizeria limitrofa a demnitatii umane. Am vazut aici cum cercetatorii si oamenii de stiinta, au fost aruncati in universul necunoasterii, facand ca intreaga societate sa-si fi pierdut tot cea ce ii crease rostul.

Acum mergeti catre localitatile voastre, catre casele voastre si impartasiti catre toti cei pe care ii veti intalni, cum aici s-au cerut drepturile de existenta intr-o lume mai buna. Cum s-a cerut aici si acum dreptul la libertate. O libertate care sa aduca fiecaruia dintre semeni nostri painea si rostul ce ne-au fost furate, noua celor multi.

Doresc sa inchei, cu bucuria de a fi alaturi de voi toti oameni de astazi, toti cei ce aveti speranta intr-o zi de maine mai senina mai pretioasa decat diamantele sau argintul sau aurul.

De ce suntem in opozitie ?

Explicatiile principiilor necesitatii existentei fortei de munca in politicile natiunilor.

Numim munca intrebuintarea ca mijloc a functiilor si manifestarilor fiziologice ale vietii umane. Exercitarea potentialitatilor energiei umane si a proceselor vitale pe care omul a carui viata se manifesta prin ele nu le intrebuinteaza pentru atingerea unor scopuri externe, diferite de simpla desfasurare a acestor procese si de rolul fiziologic pe care il joaca ele in evolutia biologica a propriei sale economii vitale, nu este munca; este doar viata.

Omul munceste utilizându-si forta si priceperea ca mijloace pentru indepartarea neplacerilor si substituind exploatarea deliberata a energiei sale vitale simplei curgeri spontane si lipsite de griji a facultatilor si tensiunilor sale nervoase. Munca este un mijloc, nu un scop in sine.

Fiecare individ dispune numai de o cantitate limitata de energie pe care o poate cheltui, iar fiecare unitate de munca nu poate produce decât un efect limitat. Altminteri munca umana ar fi disponibila din abundenta; ea n-ar fi limitata si nu ar fi considerata un mijloc pentru indepartarea neplacerilor, care sa fie economisit ca atare.

Intr-o lume in care munca ar fi economisita doar datorita dosponibilitatii sale intr-o cantitate insuficienta pentru atingerea tuturor telurilor pentru care poate fi utilizata ca mijloc, oferta de munca disponibila ar fi egala cu intreaga cantitate de munca pe care o pot depune toti oamenii, laolalta. intr-o astfel de lume toti ar fi dornici sa munceasca, pana la epuizarea completa a capacitatii momentane de lucru fiecaruia. Timpul care n-ar fi necesar pentru recreerea si restaurarea capacitatii de munca epuizate in prealabil ar fi, in intregime, dedicat muncii. Orice non-utilizare a deplinei capacitati de munca ar fi socotita o pierdere.

De regula, munca isi gratifica autorul numai indirect, anume prin indepartarea neplacerii pe care o produce atingerea scopului. Lucratorul renunta la agrement si suporta dezutilitatea muncii pentru a se bucura fie de produs, fie de ceea ce sunt ceilalti oameni dispusi sa ofere in schimbul produsului. Pentru el, cheltuirea de munca este un mijloc pentru atingerea anumitor scopuri, un pret platit si un cost suportat.

Dar exista cazuri in care prestarea muncii produce imediat gratificarea muncitorului. El obtine satisfactii imediate din munca cheltuita. Profitul e dublu. El consta, pe de o parte, in obtinerea produsului si, pe de alta, in satisfactia pe care i-o furnizeaza muncitorului prestatia insasi.

Oamenii au rastalmacit in mod grotesc acest lucru, si pe aceasta rastalmacire au cladit planuri fantastice de reforme sociale. Una din principalele dogme ale socialismului este ca munca induce dezutilitate numai in cadrul sistemului capitalist de productie, in vreme ce in socialism este pura delectare. Nu este nevoie sa insistam asupra efuziunilor sarmanului lunatic care a fost Charles Fourier. Dar socialismul “stiintific” marxist nu difera de utopisti in acest punct. Unii dintre adeptii sai cei mai proeminenti, Friedrich Engels si Karl Kautsky, declara explicit ca efectul de capetenie al regimului socialist va fi transformarea muncii dintr-o durere intr-o placere.

Faptul ca activitatile care produc gratificare imediata si sunt, de aceea, surse directe de placere si satisfactie, difera in mod esential de munca si lucru, este adesea ignorat. Diferentele acestea nu pot fi trecute cu vederea, decât de o analiza foarte superficiala a faptelor relevante. Vaslitul intr-o luntre Duminica, pe lacurile din parcurile publice, cum se obisnuieste pentru recreere, nu poate fi comparat cu vâslitul echipajului unui vas, sau al sclavilor de pe o galera, decât din punctul de vedere al hidromecanicii. Daca este interpretat ca un mijloc pentru atingerea unor scopuri, el este la fel de diferit ca si fredonarea unei arii de catre un hoinar, de interpretarea aceleiasi arii de un cântaret la opera.

Vaslasul de Duminica cel lipsit de griji si hoinarul cantaret obtin gratificari directe din activitatile lor, dar nu si indirecte. Asadar, ce fac ei nu este munca, nu este utilizarea functiilor lor fiziologice pentru atingerea unor scopuri diferite de simpla exersare a acestor functii. Este doar placere. Este un scop in sine; o fac numai de dragul de a o face, si aceasta nu le aduce nici un fel de servicii suplimentare. Nefiind munca, aceste activitati nu pot fi numite munca direct gratificatoare.

Observatorul superficial isi poate imagina uneori ca munca depusa de altii genereaza gratificare imediata, deoarece lui insusi i-ar place sa se delecteze cu un fel de joaca, care ar imita aparent tipul de munca respectiv. Dupa cum copiii se joaca de-a scoala, de-a soldatii sau de-a trenul, tot astfel si adultilor le poate surâde câte un joc sau altul. Ei isi imagineaza ca mecanicului de locomotiva trebuie sa-i placa manevrarea si condusul locomotivei sale tot atât cât le-ar place si lor, daca ar avea ocazia sa se joace cu ea.

Pe drumul sau grabit catre serviciu, bibliotecarul il invidiaza pe politistul care, dupa cum crede el, este platit sa faca plimbari de agrement prin cartier. Insa politistul il invidiaza pe bibliotecarul care, asezat confortabil in fotoliu, intr-o camera bine incalzita, castiga bani din niste mazgaleli, care nici nu pot fi numite munca serioasa. Insa nu este necesar sa luam in serios opiniile celor care interpreteaza gresit munca altora si o considera doar un mod de a face timpul sa treaca.



Dr.jur.- ec. Darius Stan
Membru al Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania -AOSR