LUMEA IN 2008

scris de Radu Negru
La fiecare sfarsit de an, revista britanica „The Economist“ editeaza un exemplar special dedicat prognozei evenimentelor politice, economice, tehnologice si stiintifice pe anul ce vine. Am rasfoit bogatul caiet (154 pag.) dedicat previziunilor pe 2008 si voi prezenta in cele de mai jos atat unele probleme cu care lumea va fi confruntata, cat si cu festivitati remarcabile, Este totodata un an in care este de sperat ca Romania va face noi pasi pe calea modernizarii.
Trei vor fi problemele ce vor retine atentia lumii in anul viitor. Starea economiei mondiale este prima dintre ele, iar rolul principal aici il vor juca America si China. Statele Unite, care timp de decenii au fost tara conducatoare in acest domeniu, se vor lupta pentru a evita recesiunea, in timp ce China isi va continua cresterea irezistibila, devenind si cel mai mare exportator mondial de produse.
O a doua problema ce va concentra atentia lumii va fi schimbarea climei. Si in aceasta privinta principalele eforturi pentru reducerea incalzirii globale prin degajarile de CO2 se asteapta din partea Americii si Chinei. Daca 2007 a fost anul in care aceasta tema s-a impus ca preocupare mondiala, in 2008 lumea spera sa se treaca la fapte.
Cea de a treia mare problema este de natura geopolitica. In timp ce Statele Unite par a se indrepta spre o confruntare cu Iranul in privinta intentiilor nucleare ale acestei tari, in schimb China, in anul Olimpiadei, va amana ascutirea frictiunilor cu Taiwanul, desi aici in 2008 vor avea loc alegeri ce sunt importante si pentru Peking.
In general lumea va fi in miscare in anul urmator : un numar tot mai mare de oameni va trece frontierele in cautarea de o viata mai buna, chinezii vor navali ca turisti, dar americanii vor prefera sa ramana acasa, speriati de caderea valorii dolarului, dar si pentru ca spectacolul alegerilor prezidentiale si pentru Congres nu poate fi pierdut. Sa vedem detaliile.

Calendar de evenimente mondiale
Alegeri, conferinte internationale, proiecte de anvergura, incercari de performante remarcabile - au termenele cunoscute inca cu ani in urma. Iata cateva dintre evenimente:
Ianuarie :
• Slovenia preia presedintia Uniunii Europene, iar Cipru si Malta adopta Euro in locul monedei nationale;
• Personalitati ale politicii, economiei si mediilor de informare se intalnesc, ca in fiecare an, la World Economic Forum de la Davos;
• Pentru prima oara au loc meciurile de fotbal pentru Cupa Natiunilor din Africa;
• Presedintele George W. Bush adreseaza natiunii in Congresul american, pentru ultima oara in mandatul sau, traditionalul discurs „State of the Union“.
Februarie :
• Chinezii de pe intreg globul intra in Anul Sobolanului : intelept, siret si fascinant;
• Brazilienii si turistii straini participa la celebrul Carnaval de la Rio de Janeiro;
• Pentru a 80-a oara in istorie, la Hollywood se acorda premiile Oscar pentru cele mai bune filme, o zi doar dupa ce s-a acordat Zmeura de aur pentru cel mai prost film;
• In a 5-a zi a lunii majoritatea statelor americane tin alegerile primare (primaries) care pot stabili care vor fi candidatii la alegerile prezidentiale.
Martie :
• Are loc Iditarod, cursa de sanii trase de caini in Alaska pe o distanta de peste 1700 km.
• In Rusia au loc alegeri prezidentiale pentru stabilirea urmasului lui Putin la Kremlin;
• Se implinesc 5 ani de la inceperea de St. Unite a razboiului in Irak;
• Catolicii si protestantii sarbatoresc Pastele pe ziua de 23, cea mai timpurie data pascala din 1913.
Aprilie :
• Se sarbatoreste Ziua Pamantului, moment in care ecologistii vor face apel la reducerea consumului de energie si vor deplange diversele genuri de poluari;
• In tarile anglo-saxone are loc Ziua Cartii pentru Copii.
Mai :
• Muncitorii din intreaga lume sarbatoresc Ziua Intai de Mai;
• Cineastii din intreaga lume se intalnesc la Festivalul de la Cannes, iar la Belgrad are loc concursul de cantece Eurovision, considerat azi drept o intrecere in kitsch;
• Israel sarbatoreste cea de a 60-a aniversare a statului.
Iunie :
• Are loc competitia de tenis French Open la Roland-Garros;
• In America se sarbatoreste „Gay & Lesbian Pride Month“ (Luna homosexualilor);
• In Elvetia si Austria are loc competitia UEFA pentru stabilirea tarii europene campioane la fotbal.
Iulie :
• Franta preia de la Slovenia presedintia Uniunii Europene;
• Japonia gazduieste summit-ul G-8 la Toyako (Hokkaido);
• Turul ciclist al Frantei incepe in Anglia si dureaza trei saptamani.
August :
• China este gazda Jocurilor Olimpice 2008;
• La Denver (Colorado) partidul democrat isi alege candidatul pentru alegerile prezidentiale ale SUA;
• La Taipei (Taiwan) are loc Wikimania, intalnirea internationala a participantilor la Wikipedia.
Septembrie:
• La Minneapolis-St. Paul partidul republican isi alege candidatul pentru alegerile prezidentiale ale SUA;
• Circa 4000 de atleti cu handicap fizic din intreaga lume vor lua parte la Peking la jocurile olimpice Paralympic;
• Adunarea Generala ONU se intruneste la New York.
Octombrie :
• Alegeri prezidentiale in Azerbaidjan si alegeri parlamentare in Bielorusia si Lituania;
• La Torino se deschide Salonul International al Gustului, organizat de „Slow Food Movement“ , organizatie creata in 1986 ca protest impotriva retelei de alimentatie „fast food“ Mac Donald;
• La Quebec se sarbatoreste Ziua Francofoniei, cu participarea a 68 tari, din care in 32 - limba franceza e oficiala.
Noiembrie :
• In Statele Unite este ales un nou presedinte, 435 membri ai Camerei Reprezentantilor, o treime din cei 100 de senatori si numerosi guvernatori de state ;
• La Macao (China) are loc World Tobacco Asia 2008, la care se intalnesc totti marii fabricanti de tutun si tigari din intreaga lume.
Decembrie :
• Cele 188 tari semnatare ale Conventiei privind armele chimice (in vigoare din 1997) tin conferinta la Haga;
• Termen final pentru eliminarea pe intreg globul a benzinei cu continut de plumb;
• Termen final al campaniei ce a durat patru ani, in care tarile membre ale U.E. si-au
luat angajamentul sa incinereze 60 % din deseurile de ambalaj.

Lumea 2008 in cifre
Pentru anul viitor cresterea prognozata a PIB in intreaga lume este de 4,6 % (o scadere deci, fata de cresterea de 5,1 % in 2007), odata cu o sporire a comertului mondial de 8,0 %. Examinand performantele prognozate pe 2008 pentru 30 de tari din Europa, 18 - din Asia si Australia, 3 - din America de nord, 11 - din America de sud si 18 - din Africa si Orientul apropiat, analistii revistei britanice arata care sunt tarile cu cea mai mare crestere economica a anului : Angola, Azerbaidjan si Guinea Ecuatoriala – toate cu o crestere a PIB de peste 11 %. Ponderea lor este insa neinsemnata in economia mondiala. Alta este insa situatia in China – cu o crestere a PIB de 10,1 %, in Kazahstan, tara asiatica unde cresterea de 9,2 % e bazata pe exportul in occident de gaze si produse petroliere si care doreste a fi primita in 2009 in Organizatia de Desvoltare si Cooperare Europeana, si in Vietnam (cu o crestere de 8,1%), unde investitiile straine se cifreaza la miliarde de dolari in industria textila si turism. Dar sa vedem pe scurt situatia altor tari, pe continente.
In Europa
Daca tarile europene din zona monedei comune Euro vor avea o crestere prognozata a PIB de 2,0 %, cresterea in tarile din Europa centrala si de est va fi de 4,7 %, iar in Rusia si tarile CIS – de 6,6 %. Tara europeana cu cel mai ridicat PIB/loc. este in continuare Norvegia, cu 90.180 USD (sau exprimat in Purchasing Power Parity – 58.850 USD), urmata de Irlanda cu 62.450 USD (PPP – 45.110USD), Danemarca –cu 60.800 USD (PPP- 39.260 USD), Elvetia cu 55.780 USD (PPP – 40.260 USD) si Suedia cu 50.310 USD (PPP –36.420USD).
Marile tari ale Uniunii Europene vor avea urmatoarele performante posibile ale PIB/loc. : Marea Britanie cu 46.740 USD (PPP – 38.340), este urmata de Franta cu 43.640 USD (PPP - 35.430); Germania cu 41.400 USD (PPP – 34.270), Italia cu 38.190 USD (PPP – 32.390) si Spania cu 33.530 USD (PPP – 31.650).
Pentru tarile Europei centrale si de est prognoza PIB/loc. este urmatoarea : Slovenia cu 23.850 USD (PPP – 28.870); Cehia - 17.280 USD (PPP – 23.970); Estonia – 17.270 USD (PPP – 23.560); Slovacia – 14.600 USD (PPP – 21.380) ; Ungaria – 13.860 USD (PPP – 20.370); Letonia – 13.270 USD (PPP – 18.980); Lituania – 12.240 USD (PPP – 19.730); Croatia – 12.220 USD (PPP – 15.120); ROMANIA – 8550 USD (PPP – 11.490 USD); Bulgaria – 5640 USD (PPP – 12.140 ).
Pentru doua din tarile membre ale Comunitatii Statelor Independente (CIS) din fosta URSS prognoza este urmatoarea : Rusia – 10.010 USD (PPP – 14.650) si Ucraina – 3.307 (PPP – 9.370).
In fine prognoza PIB/loc. pentru Turcia este 6.670 USD (PPP- 10.380 USD)
Asia si Australia
In primul rand este de semnalat performanta exceptionala a Chinei care, de peste zece ani are o crestere a PIB de peste 10 %. Cu o populatie de 1.330 milioane locuitori, valoarea PIB pe locuitor a R. P. Chineze este de doar 2.960 USD ( dar, tinand seama de valoarea redusa a „cosului“ de produse si servicii, PIB/loc. exprimat in PPP este de 9.700 USD). Dar in aceste cifre nu este cuprinsa si economia Hong-Kong-ului, care are prognozat pe 2008 un PIB/loc. de 31.150 USD (PPP – 43.560), insa e inclus Macao, oras cu o crestere de 25 % in 2008 datorita investitiilor masive in cazinouri si atragerii pe aceasta cale de sute de mii de turisti.
Prognozele PIB/loc. pentru alte tari au urmatoarele date:
Australia – 42.420 USD (PPP – 39.060); India (cu o populatie evaluata la 1.130 milioane loc.) – 1.180 USD (PPP- 4.720); Japonia – 38.930 USD (PPP – 35.170); Coreea de sud – 20.820 USD (PPP – 25.550); Taiwan – 17.950 USD (PPP- 36.330); Indonezia (cu o populatie de 237 mil. loc.) – 1.950 USD (PPP – 4.680).
America de nord
In Statele Unite atentia publicului in intreg anul viitor va fi ocupata de campania electorala, care previzibil va readuce la Casa Alba un presedinte (sau, pentru prima data in istorie, o presedinta) din randurile partidului democrat. La aceasta a contribuit si situatia economiei americane, zguduita de un inceput de criza ce s-ar putea agrava in anul urmator. Cifra ce caracterizeaza sintetic economia americana nu e insa deloc mica. Cu o populatie de 304,8 milioane locuitori, prognoza PIB/loc. este de 47.330 USD (aceiasi valoare, bineinteles, si in PPP).
Pentru Canada, PIB/loc. este de 40.010 USD (PPP – 38.500), iar pentru Mexic – 8.200 USD (PPP – 11.840).
America de sud
Valorile PIB/locuitor in cateva tari latino-americane sunt : Brazilia : 6.600 USD (PPP- 10.290); Argentina – 6.790 USD (PPP – 19.420); Venezuela – 9.650 USD (PPP – 8.620); Chile – 10.590 USD (PPP – 14.339); Cuba – 4.350 USD (PPP – 11.790)
Africa si Orientul apropiat
Tara cea mai bine situata economic din acest spatiu este fara indoiala Israel, care in 2008 are prognozat un PIB/loc. de 23.520 USD (PPP- 31.000), urmata de Arabia Saudita – cu 16.100 USD (PPP - 15.950); Liban – cu 5.620 USD (PPP – 7.890) si Africa de sud - cu 5.460 USD (PPP – 14.530). Cea mai populata din Africa neagra este Nigeria, cu 149,5 milioane locuitori si cu un PIB/loc. de 1.020 USD (PPP – 1.420). Tarile de limba araba din nordul Africii au pentru PIB/loc. urmatoarele performante prognozate : Maroc - 2.250 USD (PPP – 5.820); Algeria – 3.850 USD (PPP – 8.340); Egipt : 1.870 (PPP – 5.680).
Alte date globale
In 2008 va continua sa sporeasca cererea de energie cu toata cresterea preturilor. Consumul energetic va creste cu 3,5 %, in special datorita Chinei si Indiei. Pretul barilului de titei este prognozat la 69 USD. Si interesul pentru nuclear va creste in Europa, Japonia, SUA si unele tari in desvoltare. China singura intentioneaza sa construiasca 30 de centrale nucleare in urmatorii zece ani.Nu este insa de asteptat o scadere a emisiunilor de CO2 pe plan mondial.
In domeniul produselor alimentare, bauturi si tutun, se intrevede o crestere a preturilor in 2008 cu 5 %. Cei mai mari consumatori ai acestor produse vor fi tarile din Asia si Australia (cu 1.731 mlrd. USD), urmate de Europa de vest (1.479 mlrd. USD), America de nord (1.011 mlrd.USD), Europa de rasarit si Rusia (477 mlrd.USD), America latina (441 mlrd. USD), Africa si Orientul apropiat (167 mlrd. USD) . Cheltuielile pentru aceaste produse reprezinta pe plan mondial 17 % din totalul cheltuielilor unei gospodarii medii. China este tara cu cel mai mare consum de tutun (30 % din consumul mondial), dar fumatul va fi interzis pe durata jocurilor olimpice de la Peking.
Siderurgia va inregistra cresteri anuale de 6 % pana in 2010, indeosebi datorita cresterii productiei de otel in India si Rusia. In China se prognozeaza ca aceasta productie va atinge 500 milioane t. anual in 2010. In 2008 productia mondiala de otel va fi de 1.333 milioane tone, cu un pret mediu de 435 USD/tona (cu 25 % mai mic decat pretul record din 2007).
Mijloacele de telecomunicatii isi continua irezistibil drumul victorios, in 2008 la fiecare o mie de locuitori revenind in medie mondiala 226 de computere (PC). Numarul acestora la fiecare mie de locuitori este in America de nord - 847, in Japonia – 663, in Europa occidentala – 619, in Europa de est si Rusia – 227, in America latina – 196, In Africa si Orientul apropiat – 170, in Asia si Australia (fara Japonia) – 110. In privinta telefoanelor portabile (celulare), la fiecare 100 de persoane revin : in Europa occidentala - 111 aparate, in Europa de rasarit si Rusia – 102, in Japonia – 84; in America de nord – 81, in America latina – 66, in Africa si Orientul apropiat – 46; in Asia si Australia – 33. Daca presa (ziare si reviste) are vanzarea in scadere in majoritatea tarilor occidentale, ea va inregistra pana in 2010 cresteri anuale de 3,4 % in Asia si de 6 % in America latina.
Numarul turistilor in intreaga lume va spori cu 4,4 % (atingand cifra de 750 milioane, din care peste jumatate vor sosi in Europa). Se prevede ca si sumele cheltuite de ei vor creste cu 5,5 %. Aceasta sporire a turismului va fi facilitata de aparitia unor avioane uriase (Superjumbo Airbus 380 si Dreamliner Boeing Airbus).

Dar Romania?
Prognoza revistei britanice nu acorda tarii noastre decat cateva randuri: „Odata ce si-a atins scopul de a ajunge in U.E., fortele politice din Romania au putine lucruri care sa le mai lege. Preocuparea lor sunt alegerile, mai intai cele pentru parlamentul U.E. spre sfarsitul anului 2007, apoi cele comunale in prima jumatate a anului 2008, si apoi in noiembrie, cele pentru parlamentul national. Probabil ca rezultatul lor va arata declinul partidului liberal (PNL) care conduce guvernul minoritar, si cresterea partidului democrat (PD), acum in opozitie. Altceva de tinut sub observatie : Pericolele deficitului de cont curent. In prezent el atinge 13 % din PIB si, pe masura ce veniturile din privatizare scad, problema se va agrava. Si deficitul bugetar va constitui o problema“. Prea putina atentie acordata Romaniei de aceasta analiza? Suficienta, dupa parerea mea, dat fiind rolul pe care actualii conducatori ai tarii il pot juca nu numai in politica mondiala, ci si in cea a Uniunii Europene.
Dar revista mai abordeaza si probleme care ne privesc indirect. La 1 ianuarie 2008 opt tari din Europa centrala si de est vor fi admise in zona Schengen, ceeace le va permite sa se miste fara pasaport in toate tarile U.E. Iar in primavara Congresul american va acorda cetatenilor unor tari fost-comuniste posibilitatea de a intra in SUA fara viza. Un fel de recompensa deci, intru cat daca trupele altor tari se retrag din Irak, polonezii, romanii, bulgarii si georgienii raman, ei fiind unii dintre cei mai fideli aliati ai Americii.
Pe masura insa ce in aceste tari aureola Uniunii Europene se estompeaza, iar lichiditatiile financiare se reduc, apare tot mai evident – scrie revista - lipsa lor de competitivitate. Cresterea rapida a salariilor lucratorilor, face ca ele sa nu mai constituie un rezervor de forta de munca ieftina pentru vest. Si s-a mai constatat ceva : universitatile tehnice ala acestor tari nu pregatesc ingineri suficient de calificati pentru productia de inalta tehnicitate ceruta in occident. Alte doua dezavantaje : soselele in stare proasta (indeosebi in Polonia) si birocratia, raspandita mai peste tot. Pe scurt : sansa de a li se acorda intrarea in zona monedei euro se departeaza pentru mai toate dintre ele. Iar in incheiere : „Guvernele acestor tari trebuie sa reinceapa introducerea de reforme. In unele privinte nici statele vest-europene nu sunt mai bune, dar sunt mult mai bogate. Iar bogatii isi pot permite si guverne proaste. Sporirea capacitatii competitive de tarile est-europene va impune masuri severe, ce deobicei se iau dupa o reala criza. Anul 2008 nu pare a fi propice pentru asa ceva“.

POLITICA ECONOMICA PRINCIPALA GENERATOARE A CONFLICTELOR OMENIRII

Oil reserves have a non-equable repartition. Middle East holds two thirds of the world reserves, South America 12.8%, and the countries with the biggest oil reserves are: the Saudi Arabia 25.7%, Iraq 9.8%, Kuwait 9.5%, Iran 9.3% and Venezuela 6.6%. Oil exploitations include two very rich regions named "oil poles". One “pole” is situated in the South and South-Eastern part of Eurasia platform in the region between Caucasus, Persic Bay and North Africa. The second “pole” is in the South of North American platform, Mexico Bay, Caribbean Sea, and the North of South America. Saudi Arabia extracts 13% of the world oil quantity (in the vicinity and on the shore of the Persic Bay).
US hold the second place in the world (with 12%). The extraction is made in the region of Mexico Bay, Middlecontinent area, Colorado, Utah, New Mexico, on the South-Western Pacific shore and Alaska.
In the European part of Russia, the biggest deposits can be found on the superior course of Kama, but the main extraction region is in the Western Siberia (Ust Balik, Saim) and the latest prospecting showed oil structures in Lena river area, Sakhalin Island, Kamchatka Peninsula. Big oil quantities are extracted in Kazakhstan (on the shore of Caspik Sea, in Emba and Ural Valleys), Azerbaijan (Baku, Artem), Iran (near Qom city, in the South of Isfahan), China (Manchuria, continental platform of Bohai Bay, area of Huang He Delta, in the West of the country at Karamai, Yumen, Kuchasi in the East of Chengdu city), Norway (North Sea), Great Britain (North Sea), Mexico (on the shore of the Campeche Bay, Chiapas and Tabasco states, Yucatán Peninsula), Venezuela (Maracaibo Lagoon, continental platform at the West of Orinoco Delta).




Traim vremuri in care subdezvoltarea, criza alimentarã, degradarea mediului natural, cresterea rapida a populatiei, restrictiile privind energia si materiile prime, bataliile pentru mentinerea controlului in spatiului cosmic si planetar in scopuri strategice, declansarea mecanismelor generatoare de crizele economice, inflatia si dezvoltarea necontrolata a urbanizarii, descriu in mod hotarator, viata in drumul lung si ireversibil al mondializarii pietelor lumii si al globalizarii.
 “BOOMUL DE PIATA” SAU SCANTEIA ECONOMICO –ENERGETICA
Daca in trecut pamanul ce se dovedea a fi bogat in petrol constituia un blestem pentru detinatorul acestuia , pentru secolul XX acelasi pamnat capata o noua valoare dat fiind importanta acestei resurse.
Petrolul a reprezentat, in secolul trecut, sursa de baza a cresterii economice si a dezvoltarii tehnologice. Odata cu aceasta dezvoltare, cererea de petrol a devenit din ce in ce mai mare, iar aceasta cerere a fost acoperita printr-o crestere continua a extractiei de petrol.
La  inceputul secolului XXI odata cu hiperdezvoltarea industriala a lumii, omenirea se afla pe marginea prapastiei epuizarii totale a resursei petrolifere.
Pe alta parte ne aflam la inceputul unor noi situatii de confruntare intre cei ce detin monopolul materiei ce a asigurat dezvoltarea pe ultimii 100 ani si cei ce isi doresc independenta la nivel energetic utilizand resurse proprii.
Batalia pentru “ultima suflare“ sau  pentru monopolul cartelului energetic se apropie de sfarsit. La aproximativ 4 ani de la intalnirea de la Serpa ( Portugalia ) se ridica imperativ problema gasirii unei alternative. Pe langa acutizarea conflictelor politice si economice generate inevitabil de epuizarea mondiala a resurselor de combustibili fosili, omenirea se zbate intre a fi dependent sau idependent de cel ce controleaza resursa. La aproximativ 4 ani de confruntari omenirea se trezeste in fata unei noi provocarii. Independenta sau libertatea energetica.
Descoperirea alternativelor energetice, ce vor asigura inevitabil necesarul de consum energetic si vor inlocui resursa petrol, sunt menite sa atenueze criza, sa arate inca o data ca stiinta si inteligenta umana este capabila sa dezvolte noi orizonturi ale linistii economice.
Dar noi conflicte apar intre cei ce isi doresc libertatea la nivelul consumului energetic si accesul la propriile resurse, iar ceilalti, ce au o cota masiva din monopolul acestei resurse si tind sa piarda controlul asupra castigului ultimului secol, trag cu disperare de talerul balantei in favoarea lor. Prapastia intre cei bogati si cei saraci se adanceste tot mai mult, retezand orice umbra de speranta in accederea celor multi si exploatati la proprile lor resurse. Si totul sub conceptul democratizarii.
 PUTERE SI ETALON
Istoria economica a lumii a fost marcata de cicluri succesive de dezvoltare, bazate pe diferite produse ce au tensionat intelegerile dintre oameni.
A fost o era in care se concepea ca detinera contolului unei frontiere cat mai vaste ar fi insemnat bogatia si linistea unora. De asemenea a fost o era in care pretul unor metale din clasa pretioasa au definit ce inseamna legea si puterea pe arena mondiala. De fiecare data la sfarsitul unei astfel de etape omenirea s-a confruntat pentru desemnarea alternativei la ce va insemna in noua era putere si etalon. Acestui etalon Cu totii se vor raporta dupa desemnare si se vor supune lui conditionati numindu-l valoare .
Fostul presedinte al Rezervelor Federale al Statelor Unite, Alan Greenspan, odata cu retragerea sa din functie, face o dezvaluire stanjenitoare pentru Casa Alba declarand, in memoriile sale, ca principalul motiv pentru razboiul din Irak a fost securitatea globala, iar petrolul este parte a modului de asigurare al acesteia.
Ultima reduta a marelui colos, dolarul american, ce detinea o pondere tranzactionala de 80 % din economia mondiala a secolului trecut, ramane blocat pentru moment la nivelul etalonului tranzactional al petrolului.
In acest context si datorita presiunilor create de piata, cei puternici in momentul de fata, nu vor lasa sa fie dezvoltata o independenta a sectoarelor de interes decizional cum ar fi sectorul resurselor si implicit al energiei. Doar ca, in contrapartida statele neincluse in grupurile decizionale ale monopolurilor resurselor ce influenteaza piata si nivelul de trai, se unesc pentru a apara interesele nationale, pentru a se apara de cei ce vor sa-i domine.
Urmand in harta sectoarelor de maxim interes a resurselor, pe care Statele Unite ale Americii o contura pana in 24 ianuarie 2007 si dorea sa o controleze, Iranul reuseste sa indeparteze orice urma de realizare a acestui vis gasind intr-un timp foarte scurt solutia. Orientarea si cooperare cu instituliile mondiale menite sa blocheze extinderea. Dar de ce dupa episodul tragic al “democratizarii Irakului” sa urmeze Iranul ?
Iranul este al patrulea producator de petrol la nivel mondial. In urma presiunilor create de interesele altor natiuni de a pierde accesul la propria resursa ,Iranul, rupe bariera controlului economic al dolarului. Si astfel aproximativ 85% din petrolul iranian se exporta in euro sau in yen. Cotatiile bursiere ale barilului de petrol ajungand la 90,2 dolari si avand un curs in crestere.
 In prezent, 65% din petrolul iranian se vinde in euro iar 20% din intreaga productie petroliera in yeni confirma vicepresedintele Sociatatii Nationale Iraniene a petrolului domnul Seyed Mohammad Khatibi.
Tot oficial, Iranul, s-a adaptat punand in scadere exportul de petrol la doar 15% din intreaga productie a tarii pentru moment in moneda Americana. Acest procent se va reduce treptat, in favoarea unor alte devize mai credibile. In aceste conditii blocajul financiar provocat revine agresorului ce nu poate acapara prada . Astfel moneda americana a fost impinsa inca din 2004 spre o scadere cu 30-35%.
"In consecinta, a ne mentine capitalurile in dolari ar insemna o diminuare semnificativa a averii noastre. Am decis, deci, sa inlocuim dolarul cu alte devize'', sustinea oficialul iranian.

Pe alta parte Ministrii de Externe din China, India si Rusia s-au intalnit la Vladivostok, in Extremul Orient rus, pentru a pune la punct o colaborare cu scopul de a asigura stabilitatea in regiune si pentru a se impune astfel pe scena internationala. Statele reunite s-au angajat sa contribuie la evitarea unei destabilizari in Asia centrala sau a unor evenimente de genul celor care au avut loc in ultimii ani generand pierderi importante la nivelul resurselor.
Aliante noi se vor dezvolta pe scena mondiala ce vor uni pe cei deposedati de drepturile lor. "Noi acordam o mare importanta acestei reuniuni pentru ca reprezentam impreuna 40% din populatia globului si aproximativ 20% din PIB-ul mondial", sublinia ministrul indian de Externe, Natwar Singh. Dorinta de a fi impreuna a celor trei mari state este generata de idea de a contrabalansa pozitia SUA care se prezinta la momentul actual ca singura superputere mondiala.
Rusia si China, care sunt membre permanente in Consiliul de securitate al ONU, vor sa obtina si pentru India un loc de membru permanent in forul mondial.
China s-a dovedit ca o putere economica pe plan regional şi international. Considerata a patra putere economica in lume şi in urmatorii ani s-ar putea situa pe locul trei in clasamentul de competitivitate economica. Conform estimarilor preliminare ale Brioului National de Statistica al Chinei, in 2006 produsul intern brut a constituit 2.7 trilioane USD, inregistrând o creştere economica cu 10,7% anual, rerpezentând cea mai rapida ascensiune din ultimul deceniu. De loc de neglijat.
"Nevoile noastre in domeniul energiei sunt considerabile si contam pe asistenta Rusiei", adauga seful diplomatiei de la New Delhi,
China si India sunt tari aflate in plina crestere economica si demografica ce fac eforturi sa obtina acces la vastele resurse de gaz si petrol din Rusia, in special din partea sa asiatica. In subiectul acestei aliante se intrevede interesul fiecarei natiuni. India a investit deja in sectorul petrolier rus angajandu-se intr-un proiect gigantic, Sahalin1, din Extremul Orient rus.
La sfarsitul anului 2004, dupa indelungi tratative , Japonia obtinea din partea Rusiei semnarea unui accord privind traseul unui nou oleoduc ce va ajunge pana la Nakhodka, traversand China.



O NOUA DESCRIERE A HARTILOR ENERGETICE
Harta atomo–nucleara.
Lupta pentru detinerea controlului si a monopolului economic a fost si va ramane o crancena inclestare intre natiunile lumii ce isi doresc cu orice pret ca mentinerea influentelor si a dependentelor controlului resurselor sa fie sub directul lor dictat al intereselor politico-economice.
Ar fi prematur sa gandim din punct de vedere economic o lume lipsita de interese economice, fara impartirea zonelor de influenta precum si respectarea stricta a accesului la resursele statelelor.
Chiar daca razboiul rece s-a sfarsit, institutiile lumii bipolare nu au disparut si s-au retras pentru o scurta perioada pentru ca acum in 2007 acestea sa fie relansate, remodelate si adaptate cerintelor pietei.
In vremea lui Stalin si Hrusciov reprezentau legatura economica de dependenta de Marele Cartel Energetic al lumii sovietice.
Spre exemplu Bulgaria a avut puterea de a juca un rol important in sectorul atomo-energetic din Balcani.
Cum putea Bulgaria sa se dezvolte o industrie energetica atat de puternica intr-o zona ce nu detinea nici tehnologie si nici bogatia materiei din punct de vedere al resurselor ?
Si totusi Bulgaria detine si acum o pondere deosebita in sectorul energo-nuclear in baza conventiilor trecute.
Lupta in castigarea popularitatii,ocuparea unei zone cat mai vaste de influenta, crearea cat mai multor canale de interdpendenta sunt efecte ale trecutului apropiat . Revigorarea angajamentelor lasate intr-un latent stand-by, scot la lumina in noi forme ale invaziei si colonizarii economice.
Potrivit  descrierilor din  International Herald Tribune din 8 iunie 2007 in care  se aduceau critici vehemente companiei rusesti de energie nucleara, Atomstroyexport,  pentru ca ar fi ajutat Iranul sa isi construiasca propriul programul nuclear aduce in constinta mondiala semnalul de start in marea bataliie a controlului energetico- nuclear.  Fosta ramura a ministerului sovietic de energie atomica, Atomstroyexport a fost principalul instrument al Kremlinului pentru satisfacerea cererii tot mai mari de energie nucleara, care vine astazi in mare parte de la statele in curs de dezvoltare.
Astfel se descrie lumea intr-o noua era, iar noi ca martori ai unei renasteri energo-atomo- nucleare suntem  conditionati sa ne asiguram o pondere cat mai mare in piata spunea ministrul afacerilor externe rus Serghei Lavrov.
   “Suntem siguri ca avem o piata ce a asteptat prea mult “ declara directorul executiv al Companiei Atomstroyexport, la Moscova.

Adevarat acest colos renascut parca cu mult mai puternic revine asupra vechilor proiecte si construieste sapte reactoare nucleare. In Iran, China, Bulgaria si India.
Angajamentele pretinse de compania rusa se dovedesc a fi mai mari decat oricare alt competitor, in special Westinghouse si General Electric din Statele Unite, Siemens din Germania si Areva din Franta.
Westinghouse are contracte pentru patru reactoare noi in China, dar nu au inceput constructia inca. Compania Westinghouse mai este asociata in alte locatii pentru programe de dezvoltare energetica, precum sase din Coreea de Sud si doua in Taiwan.
Reactoarele proiectate de Westinghouse raman cele mai des intalnite in functiune din lume - 45% din reactoarele in functiune.
Pentru moment. Totusi Rusia revine , mereu importanta si in actualitate surprinde lumea de altadata a occidentului prin relansarea proiectelor sale nucleare . Este o realitate refuzul de altadata al Moscovei de a primi lectiile de democratie si de deschidere in relatiile interstatale. Precum este o realitate ca in batalia pentru monopolul energo-nuclear nu se conta pe revigorarea Rusiei si intrarea sa in competitie.
Efectele dezastrului de la Cernobal 1986 au zdruncinat increderea in tehnologia rusa. Poate si ajutata opinia mondiala a reactionat refractar la idea relansarii proiectelor rusesti in aceasta zona.
Indiferent de hotararile din Statele Unite, Japonia si Europa, ce sub semnul precautiei in privinta construirii de noi centrale nucleare incearca sa-si indeparteze concurenta,Rusia, se reinscrie in cursa energetica a lumii ca un competitor de prima linie.
Lumea trece printr-un nou ciclu de expansiune a constructiei centralelor nucleare, care aminteste de anii 1960 si 1970, in conditiile in care fiecare natiune cauta o cale alternativa la indepartarea vechilor interdependente si refacerea statutului pe scena mondiala.
VIITORUL OMENIRII IN DEZVOLTAREA ENERGIEI NUCLEARE
Lumea nu are de ales decat sa dezvolte energia nucleara. In acest timp aproximativ 26 de centrale nucleare se afla in proces de constructie in state din toate zonele lumii.potrivit Agentiei Internationale de Energie. Insa dintre toate aceste programe in desfasurare, doar doua sunt construite in state cu economii dezvoltate. Una una in Finlanda iar cealalta in Japonia.
Astfel se preconizeaza ca in viitor cerinta dezvoltatii acestui sector sa vina de la economiile dezvoltate, inclusiv mari puterii , in tendinta lor de expansiune.
Statele Unite cu cele 104 reactoare nucleare functionale, mai multe decat oricare alt stat, promit sa dezvolte in acest sector si ca in urmatorii 10 de ani sa se construiasca alte 30 de reactoare noi.

De cealata parte Rusia, negociaza cu Vietnam, Malaezia, Egipt, Namibia, Maroc, Africa de Sud, Algeria, Brazilia, Chile si Argentina pentru dezvoltarea si raspandirea unei alternative a constructiilor centralelor nucleare ce implica costuri imense .
Solutia problemelor de cost a dezvoltat un nou model pentru pietele emergente. O linie de mini-reactoare specifice centralelor pentru submarinele nucleare. Acestea sunt ajustate pentru a corespunde capacitatii limitate a retelelor electrice din statele in curs de dezvoltare. Intr-un astfel de cadru protrivit agentiei ruse de energie atomica se urmareste dezvoltarea unor reactoare construite pe pontoane, ce ar putea fi transportate in statele in curs de dezvoltare si conectate la reteaua locala de electricitate, in schimbul unei taxe.

Reactoarele industriale produc in media 1 000 de megawati  de electricitate, suficient pentru alimentarea a un milion de locuinte. Rusia va comercializa reactoarele in cadrul categoriei de 300-600 megawati.
Se promoveaza astfel un model de afaceri care imbina furnizarea energiei nucleare cu contractele de constructie a centralelor si care sa asigure restul lumii ca acel combustibil consumat - un posibil ingredient pentru fabricarea bombelor - este adus inapoi in statul comerciant pentru depozitare.
Ne vom rentoarce la descrierea facuta de Profesorul Paul Hirst in care prevedea disocierile şi asocierile comunitaţilor statele in functie de tredul polior de interes din care acestea faceau parte, dar si ca o permanenta sursa de adaptare a popoarelor supuse la expunerea influenţelor impuse de dominatori.
In acest inceput de secol s-au produs schimbari strategice pe harta energetica a lumii. La orizontul cerintei energetice au aparut noi piete China, India, Iranul dar şi Uniunea Europeana largita, care intampina dificultati mari in politica lor energetica, fiind dependente de resursele energetice şi de politica externa a tarilor vecine.
China depinde de politica energetica a Rusiei. India la randul ei depinde de politica Iranului cu privire la gazcoductul Iran-Pakistan-India. Iranul depinde de pozitia Rusiei in contextul mai larg al situatiei din Orientul Mijlociu. Uniunea Europeana depinde de gazul şi infrastructurile rusesti la moment.
In aceasta conjunctura ar trebui sa se atribuie o mai mare insemnatate acestor aliante economice dar si o importanta deosebita diplomatiei. Caci din trecut si pana astazi in secolul XXI economia omenirii nu a fost condusa nici o secunda de o superputere in mod unilateral si doar de interesele statelor participante la viata internationala.




Darius Stan
drd. International Law

Europa se schimba ! Stilul sau strategiile de guvernare?

Europa se schimba! Stilul sau strategiile de guvernare?
Ambasador George APOSTOIU
Esecul primei tentative de adoptare a Constitutiei Europei a fost urmat de schimbari de echipe în Franta, Germania si Marea Britanie. Odata cu acestea au aparut noutati în alcatuirea coalitiilor de guvernare si nuantari ale platformele electorale cu posibile efecte asupra doctrinelor de partid. Cele trei state sunt pilonii pe care se construieste Europa de mâine si orice schimbare în politica lor prezinta interes. Într-un interval de timp apropiat au mai fost înnoite echipele de guvernare în Italia, Portugalia, Spania, Polonia, iar în spatiul extra-comunitar în Ucraina si Turcia. Se admite ca acestea sunt state cu o pondere limitata de influenta dar si mutatiile de aici ar merita sa fie luate în calcul. La nivel geostrategic, interesul cel mai mare îl prezinta înnoirile asteaptate în curând, în F.Rusa si în Statele Unite.
Se schimba lumea? Sa descifram unele directii.
Germania. Dupa victoria obtinuta de CDU-CSU, Angela Merkel a trebuit sa faca social-democratilor lui Schroeder concesii importante pentru a obtine portofoliul de cancelar si a asigura crestin-democratilor preponderenta la putere. Compromisul a deschis o formula de coalitie inedita pentru Germania prin acceptarea în guvern a 14 ministri social-democrati. Conducând ciudata coalitie de dreapta-stânga, noul cancelar crestin-democrat si-a asigurat asocierea adversarilor pe directia lor predilecta din politica sociala. În acest fel a evitat sau a estompat forta miscarilor sindicale. Concomitent, s-a putut consacra unei politici economice convenabile interesului crestin - democratilor de a dilua rolul ,,statului providential”. Soldul curent al Germaniei este mai bun decât al Frantei, economia germana suporta mai bine decât economiile celorlalte state europene fluctuatiile pietei mondiale. Cum Berlinul urmareste sa ramâna lider al constructiei europene aceste performante îi sunt mai mult decât necesare. Se poate spune ca aceasta orientare strategica îi va aduce în viitor mult mai multe câstiguri lui Angela Markel si partidului ei. Daca acceptam previziunea socialistului Jacques Attali ca pentru urmatoarele doua decenii ,,Uniunea Europeana nu va putea fi altceva decât un spatiu economic” Germania, cu economia ei sanatoasa, va putea sa-si conserve rolul de locomotiva a Europei. Nu se poate spune ca acesta nu a fost si obiectivul social-democratilor. Dar crestin-democratii îl pot exploata în alegerile care îi asteapta ca un merit al lor.
Cândva, nemtii numeau Franta die grosse Nation. Astazi putem considera în aceeasi termeni însasi natiunea germana. De la venirea la putere a Agelei Merkel, Germania este invitata frecvent la reuniunile Consiliului de Securitate. În noiembrie, membrii Consiliului plus Germania se vor întâlni pentru a dezbate problema sanctiunilor înpotriva Iranului. Berlinul avanseaza astfel în atingerea obiectivului sau de a deveni membru permanent al acestui organism si poate declansa una dintre reformele mult asteptate ale ONU.
Pe plan european, Berlinul este într-o permanenta ofensiva, indiferent cine se afla la putere si îsi asuma rolul de mediator ori de câte ori apar probleme controversate. A demonstrat-o cu prisosinta prestatia cancelarului Merkel pe timpul recentei presedintii a Germanie la U.E. Este bine sa se stie ca dupa lansarea, în campania electorala, de catre Franta, a ideii Tratatului simplificat, Merkel a preluat rapid initiativa in timpul presedintiei Germaniei la Uniunea European si a accelerat redactarea proiectului acestuia în cadrul grupului de experti.
Dincolo de spatiul comunitar, Germania rezolva cu atentie, cu inteligenta precautie si cu interes ecuatia de putere cu Rusia. Este adevarat ca Angela Merkel se înscrie pe linia modelului crestin-democratilor fixat de Helmut Kohl în relatii în Rusia. Ca noutate, amintim ca ea foloseste cu abilitate canalul special stabilit de social-democratul Schroeder cu Putin. În felul acesta, statutului de care se bucura Germania, de cel mai puternic partener continental al Rusiei, se consolideaza si a fost pus la adapost de efectele schimbari conjuncturale.
Franta Modelul german de coalitie la guvernare a avut ecouri în Franta. Dupa alegerile prezidentiale din 2007, noul presedinte N. Sarkozy a recurs, prin contaminare, la politica de deschidere si a inclus în guvern ministri din partidul de opozitie. Dar aici mobilul a fost diferit de cel al lui Merkel. Sarkozy a vizat exploatarea victoriei din alegeri pentru a pulveriza opozitia. Socialistul Jack Lang, dispus sa intre în guvernul de dreapta, remarca faptul ca ,,guvernele de coalitie, asa cum se vede si în alte state europene (aluzie la Germania), nu par sa fie o anomalie. Ceea ce pune probleme în deschiderea de tip francez, este ca ea apare ca un act unilateral al sefului statului si nu ca un fruct al dialogului, înca si mai putin, al unui acord cu alte forte politice”. Mai importante - decât în oricare alta tara – sunt modificarile de strategie externa ce par sa se contureze în politica Frantei sub Sarkozy.
Parisul are de recuperat un teren important în Europa, perdut dupa referendumul din 2005 prin care francezii au prabusit Constitutia si au stagnat constructia politica a Uniunii Europene. Poate ca nu au gresit prea mult daca ne punem întrebarea cât de pregatita era Europa pentru a-si asigura si o identitate politica.
Sub Sarkozy, Franta îsi multiplica eforturile pentru revenirea Frantei, alaturi de Germania, în nucleul dur al Uniunii Europene. Merita de vazut de ce mijloace se va folosi Parisul, altfel mult prea francez în europenismul lui, în abordarea asperitatile introduse în viata Uniunii Europene de unii dintre membri în numele intereselor nationale sau al redesteptarii tendintelor nationaliste.
Sarkozy a avansat initiativa constituirii un comitet al înteleptilor pentru clarificari înainte de supunerea proiectului Tratatului simplificat aprobarii statelor membre. Preocupat de revenirea în prim plan, Parisul doreste convocarea unei conferinte interguvernamentale pe tema viitorului institutional al Uniunii Europene. Concomitent a avansat deja principalele teme ale presedintiei franceze care va începe la 1 iulie anul viitor, anume: reforma politicii agricole dupa 2013, chestiunea emigratiei si finantele. Sa spunem ca Franta nu este în cea mai comoda pozitie sa atace nici una dintre aceste directii.
Prioectul Tratatului simplificat este supus discutiei sommet-ul U.E. de la Lisabona, 18-19 octombrie. Este de asteptat sa se ajunga la un acord definitiv pentru a fi deschisa etapa de ratificare ce se preconizeaza sa se încheie în 2009. Simplu nu va fi, procedurile de aprobare sunt diferite, în parlament sau prin referendum. Oricum obstacolele au început sa apara. Guvernul conservator de la Varsovia, prin chiar glasul presedintelui Kaczinsky, a facut cunoscut lui Parisului ca Polonia va introduce un amendament la proiectul Tratatului simplificat. Varsovia vrea un mecanism, numit loanning, capabil sa înghete temporar deciziilor Uniunii Europene atunci când se constata ca exista o minoritate suficienta de nemultumiri. Se întelege ca Franta s-a opus. Sunt înca si alte controverse legate de Tratatul simplificat. Gordon Brown în Marea Britanie si, evident, rebelii de serviciu, fratii Kaczinsky în Polonia nu accepta aplicarea Chartei drepturilor fundamentale ale cetatenilor europeni, pe care o socotesc constrângatoare. Numai ca în Tratatul simplificat se considera ca ,,aceasta (Charta) are valoare juridica egala” pentru toti.
Chiar în conditiile în care are dificultati în respectarea pactului de stabilitate, Franta lui Sarkozy joaca în forta. Parisul a solicitat Bruxelles-ului o amânare a termenului scadent în 2010 pâna în 2013, pentru reducerea datoriei publice. Merita sa amintim aici ca aceasta ofensiva vine si din nevoia de a fi reparate sau compensate unele erori. Sa amintim una care face obiectul unui scandal de proportii: francezii au constatat ca acordul franco-german, intervenit în iulie anul acesta, în dosarul grupului european EADS (în principal, constructia avionului Airbus, care, atentie, ne priveste serios!) arata o crestere a puterii Germaniei în sectorul strategic.
Marea Britanie. Dincolo, peste Canalul Mânecii, Tony Blair a predat anul acesta stacheta lui Gordon Brown. Imediat Londra a fost în masura sa anunte reducerea contingentului britanic din Irak, pâna la 1 ianuarie 2008, cu 1000 de soldati, iar pâna în primavara efectivele sa ramâna la 2500, adica la jumatate din cele actuale. Este un eveniment pe care noi nici nu îndraznim sa-l salutam. Cu siguranta retragerea militarilor britanici a fost discutata de Brown cu Washington-ul, numai ca, este de presupus, el a facut-o de pe alte pozitii decât ar fi putut sa o faca predecesorului sau. Într-o prima analiza putem considera ca hotarârea Londrei reprezinta cel putin o încercare a noilor autoritati nu neaparat de a se distanta de Washington, ci de a se ,,europeniza” mai mult în ochii Bruxelles-ului si ai Strasbourg-ului. Reusita poate sa conduca treptat-treptat la o noua strategie europeana a Marii Britanii.
Merita sa ne oprim la cea mai interesanta initiativa a lui Tony Blair, chiar daca ea priveste mai degraba politica interna si chiar daca, dupa unii, ea a esuat. Fostul premier a încercat sa foloseasca globalizarea pentru a crea conditii de dezvoltare economiei britanice. În primul mandat a urmarit restaurarea finantelor publice; în al doilea, modernizarea serviciilor; în al treilea, a perfectionat modelul laburist prin liberalizarea fortei de munca si flexibilizarea cailor de dezvoltare economica. Aceasta îmbinare de liberalism si social-democratie, botezata ,,cea de a treia cale”, a fost criticata de stânga franceza. Dar, în Marea Britanie, dupa Balir, laburistii ramân la putere cel putin pentru trei ani - Brown a anuntat ca nu accepta alegeri anticipate - în timp ce, în Franta, socialistii francezi au pierdut în fata liberalului Sarkozy. Ramâne, totusi, un esec mare al blairismului. I se reproseaza lui Blair - ma opresc deliberat la acest aspect - tentativa de reforma a constitutiei pe care la venirea la putere o considera arhaica si disfunctionala. A încercat sa introduca criteriul reprezentativitatii proportionale în Camera Lorzilor. A abandonat ideea pe parcurs dar a acceptat o experienta paguboasa, de creare a unor institutii proprii – parlamente – în Scotia si în tara Galilor. Rezultatul a fost ca acestea au condus la dobândirea unui statut de semi-autonomie apropiata independentei si s-au dovedit propice pentru revigorarea nationalismului în cele doua entitati ale Marii Britanii. Oare sa existe o legatura a acestei experiente cu exacerbarea miscarii independiste a flamanzilor din Belgia!?
Rusia. Ramâne mereu importanta si de actualitate ceea ce altadata se numea ,,chestiunea rusa”. Acum este clar ca Putin va conduce, în continuare Rusia, chiar daca nu va mai fi presedinte în viitorul mandat. Unii au spus ca Putin este un fel de consul pe viata, amintind de democratia de tip roman. Este o realitate ca ramânerea lui la putere da o anumita garantie Occidentului, sau siguranta, izvorâte din cunoasterea directiilor politicii lui, asa cum au fost ele relevate pâna în prezent. Dar în viitor cum vor arata?
Angela Merkel s-a întâlnit în mai multe rânduri cu Vladimir Putin. Relatiile de parteneriat economic între Germania si Rusia se consolideaza constant, nu par sa fie supuse unor fluctuatii majore. Atent analizate, ar putea conduce la evidentierea unei tendinte: în Europa, Rusia are un partener preferat, Germania. În rest, Moscova întelege sa discute cu Uniunea Europeana, în ansamblu! Noul presedinte al Frantei, Sarkozy, a facut o vizita la Moscova, în zilele de 9 si 10 octombrie 2007. Se vorbeste de o reusita pe planul apropierii personale dar nu si pe cel al unei schimbari majore al naturii relatiilor interstatale. Sarkozy parcurge traseul cancelarului german cu ceva întârziere dar si cu mai putin rafinament în comparatie cu predecesorii lui atunci când intra în materia democratiei. Înainte de a ajunge la Moscova Sarkozy a facut doua declaratii care nu erau definitorii, la predecesorii lui, pentru interesele Frantei în relatiile cu Rusia. Prima: Rusia ar face bine sa nu complice, ci sa contribuie la însanatosirea vietii internationale. A doua, un loc comun mai vechi, se referea la calitatea democratiei în Rusia.
Acum sa vedem si de dincolo cum stau lucrurile. Sa amintim si unele reprosuri ale Moscovei la adresa Occidentului, inclusiv a Frantei. Kremlinul a refuzat constant lectiile de democratie, ori de unde au venit. Apoi, nu crede ca este pe masura recompensat de Occident pentru ralierea Rusiei la economia de piata, la jugularea anarhiei de care continentul acelasi Occident s-a temut în timpul destramarii Uniunii Sovietice si la decimarea unor structuri mafiote care afecteaza sanatatea relatiilor economice. Kremlinul face alergie la penetrarea spatiului ei de influenta în Ucraina, tarile baltice, Georgia iar pe cale militara a vecinatatii imediate, adica fostele state comuniste aliate. Rau interpretata în Occident este, dupa parerea Moscovei, si politica de reprimare a miscarii independentiste a cecenilor.
Occidentul considera Rusia ca important factor politic, militar si economic în ecuatia de putere pe glob. În masura în care procesele unioniste pe continent sunt înca în desfasurare, Rusia se dovedeste a fi statul cu progrese mai evidente decât cele ale Uniunii Europene în refacerea multipolarismului. Sunt aprecieri conform carora Rusia si-a refacut deja statutul de putere mondiala. Desi nu este o tara prospera, nu poate fi ignorat faptul ca Rusia asigura statelor Uniunii Europene, în buna masura, aprovizionarea cu resurse energetice si ca a ramas nu numai un partener comercial major ci a devenit o imensa piata de desfacere. Odata penetrata aceasta piata, conditiile de viata în Rusia se vor schimba.
Pe un alt plan lucrurile nu cunosc aceeasi evolutie. Parteneriatul dintre Rusia si NATO se afla în regres. Intentiile administratiei americane de a instala scuturi antiracheta în Cehia si Polonia si baze militare în Bulgaria si România par sa fi pus capat lunii de miere dintre Bush si Putin. Deplasarea la Moscova, în octombrie, a secretarului de stat american C. Rice si secretarului apararii Robert Gates pentru a convinge ca aceste masuri nu sunt îndreptate împotriva Rusie s-a soldat cu un esec. Kremlinul a cerut înghetarea proiestului. La ce trebuie sa ne asteptam?
"Nu cred ca exista motive reale de ingrijorare, spune Elene d’Encausse, secretar al Academiei Franceze, unul dintre cei autorizati specialisti în istoria Rusiei. Cred ca, de la dezmembrarea Uniunii Sovietice, Rusia este preocupata în primul rând de construirea unui stat modern”. Nu este simplu. Coruptia si incompetenta administrativa fac ravagii. Masurile luate nu sunt dintre cele mai ortodoxe de aceea se vorbeste de o democratie dirijata în Rusia. Sub Putin, Federatia Rusa si-a stabilizat situatia ca putere mondiala iar rusii îi sunt recunoscatori presedintelui lor si îl vor, în continuare, la comanda. El a reusit sa stopeze caderea din timpul lui Eltin si a dat garantia refacerii puteri militare a statului rus. Pentru Europa aceasta continuitate este, cum am spus, o garantie dar va pune probleme din ce în ce mai complicate. Putin ca prim ministru, daca la aceasta formula va recurge, va continua sa consolideze puterea militara a Rusie pâna la a conditiona formulele de securitate în Europa si, probabil, ceva mai mult.
Europa de Est. De la reunificarea Germaniei, exista o orientare puternica a Berlinului spre Est. Este o revenire la interesele dintotdeauna ale Germaniei. Dupa instalarea lui Nicolas Sarkozy la Elysee se observa ca si Franta se implica mai hotarât în acest spatiu. Sarkozy a fost la Budapesta si la Sofia, ceva mai de vreme la Bucuresti, marcând o ruptura fata de predecesorul lui, Chirac, care a vexat statele est-europene cu remarca malitioasa ca au ratat ocazia sa taca (,,auraient mieux fait de se taire”) atunci când acestea se aratau înflacarate în atlantismul lor. Ca si Chirac, Sarkozy a anuntat ca vrea sa devina si el avocatul statelor est-europene si a declarat - cât de sincer se va vedea mai târziu - ca acestea nu trebuie tratate ca facând parte din ,,divizia a doua a Europei”. Frumos spus, chiar pe întelesul suporterilor de fotbal, dar nu si suficient. Noul presedinte francez încearca sa restabileasca simetria puterii pe continent: ,, pentru a-ti atinge scopurile în Est trebuie sa-ti faci noi prieteni”. Ideea este mai clar explicata de unul dintre consilierii lui: Franta trebuie sa actioneze ,,fara teama si fara tabu-uri, pentru a trage partea noastra de profit si pentru a ne apara interesele”.
Kosovo si Iranul par sa fie alese de Paris pentru a încerca solutii în afara ONU. Este posibil un atac al Parisului la competentele ONU?
Adept al tezei independentei provinciei Kosovo, la antipod fata de Rusia, Sarkozy a declarat, dupa discutiile cu Putin de la Moscova, din octombrie, ca pozitiile celor doua tari marcheaza o convergenta, ca Europa trebuie sa ramâna unita, sa discute cu Rusia si sa se ajunga la o solutie care sa nu raneasca pe nimeni. Dupa unii, aici se poate întrezari o oarecare nuantare de pozitie, dupa altii intransigentul aparator al independentei provinciei sârbe ar fi ramas inflexibil.
Relatiile dintre Paris si Washington sunt mai bune sub Sarzozy decât sub Chirac. Sarkozy l-a numit consilier pe probleme de politica externa pe fostul ambasador în SUA, Jean-David Levitte. Inovatiile în politica externa franceza vin de la Elysee si nu neaparat de la Quai d’Orsay. La consfatuirea cu ambasadorii, din 27 august 2007, noul presedinte a afirmat ca una dintre cele mai mari sfidari ale lumii contemporane este ,,confruntarea dintre Islam si Occident”. Gasim aici semnele unei posibile îndepartari de pozitia traditionala – de la de Gaulle – a Frantei fata de problema Orientului Apropiat. O confirma deocamdata atât pozitia lui Sarkozy fata de Iran sintetizata clar de ministrul lui de externe, B. Kouchner: ,,un razboi împotriva Iranului este de luat în seama”. În problema iraniana, discursul lui Sarkozy la Adunarea generala a ONU era pe acelasi ton. Era o reactie în conditiile atitudinii ostile a Rusiei si Chinei în Consiliul de Securitate pentru sanctionarea Teheranului. Ca alternativa, Parisul a avansat ideea unei actiuni diplomatice europene, împreuna cu Statele Unite, ,,în afara ONU”. Suntem departe de pozitia diplomatiei franceze în cazul Irakului si în apropierea doctrinei razboiului preventiv!
,,Impossibil n’est pas francais”, cum spunea de Gaulle.
Turcia si Ucraina. În spatiul extra-comunitar merita atentie schimbarile din Turcia. Recent, turcii au reusit sa aleaga un presedinte. S-a deblocat o criza care punea la îndoiala natura laica a statului turc. Dar au si aparut problemele. Pentru a stapâni miscarile independentiste ale kurzilor Ankara a anuntat ca recurge la operatiuni militare în nordul Irakului. Concomitent, Comisia afacerilor externe din Congresul SUA a adoptat o declaratie prin care recunoaste ca Turcia este responsabila de genocidul din 1915. Condollizza Rice a declarat ca operatiunile militare turce afecteaza grav interesele americane în Irak. Presedintele Abdulah Gul a declarat ca recunoasterea evenimentelor din 1915 ca genocid reprezinta un act ostil al Congresului american la adresa Turciei. Ankara si-a rechemat ambasadorul de la Washington. Iata doua probleme care complica relatiile dintre doi parteneri NATO în conditiile atât de complicate ale razboiului din Irak.
Turciei nu îi este usor nici pe plan european. În campania electorala Sarkozy a fost prea dur cu Ankara fara sa tina cont de raporturile bilaterale bune dintre cele doua state, de pozitiile lor similare în probele sensibile ca razboiul din Irak, conflictul israelo-palestinian, stoparea accesului Iranului la armele nucleare, razboiul din Afganistan. Pentru a atenua intransigenta lui Sarkozy din timpul campaniei electorale ministrul francez de externe Kouchner a facut la începutul lui octombrie o vizita la Ankara. Se va vedea daca a avut efect.
În Ucraina, recentele alegeri au demonstrat ca interesele si sentimentul national sunt extrem de puternice la ucraineni. Nici mirajul revolutiei portocalii nu mai fascineaza ca altadata. S-a vazut ca ca energia formulei de impunere a democratiei prin manifestari de strada s-a consumat. Helene d’Encausse considera acum ca Statele Unite, prin intermediul unor ONG-uri, a încurajat revolutia portocalie din Ucraina si revolutia trandafirilor în Georgia ca miscari anti-rusesti. ,,Ma bucur ca aceste tari si-au cucerit independenta, dar nu este util sa le împingi sa adopte o atitudine violent anti-rusa. Nu cred ca e prea util nici faptul ca trupele SUA se instaleaza acolo. E o alta forma de dependenta. Iar pentru Rusia este destul de greu de acceptat."
Vor aparea, în aceste conditii, alte inovatii? Cu siguranta.
România. În ce ne priveste, dupa caderea regimului de guvernare comunista, Bucurestiul nu a reusit sa aiba relatii normale nici cu Rusia lui Eltin, nici cu cea a lui Putin. Cauzele sunt multe. În timpul presedintiei lui Ion Iliescu a functionat tactica inhibarii sefului statului la care a recurs abil opozanti, prin supralicitarea trecutului sau politic al presedintelui. Dintre noii sefi de stat ai fostelor tari socialiste Ion Iliescu a fost ultimul primit la Kremlin. si acest lucru s-a petrecut dupa mult timp si dupa multe eforturi. Culpabilizându-l pentru studiile la Moscova, pentru trecutul politic, opozitia ignora deliberat faptul ca România a intrat în NATO si a pregatit aderarea la Uniunea Europeana în timpul mandatelor lui Ion Iliescu, avândul ca sfatuitor (numai!) pe tânarul lui ministru de externe Adrian Nastase, devenit apoi prim ministru. În ochii Moscovei, deteriorarea relatiilor ruso-române avea ca principala cauza demersurile României de a intra în NATO si nu în trecutul comunist al sefului statului. Acesta este un adevar care poate fi usor demonstrat. Nu îi înteleg pe cei care îl stiu de ce nu îl avanseaza! Efectele acelor demersuri se vad limpede si astazi, dupa acordurile, încheiate - sub guvernarea Nastase - privind ,,stationarea” soldatilor americani în bazele militare românesti. Opozitia Moscovei nu va trece decât dupa convenirea unor masuri de compensatie pe care nu noi românii le vom asigura. Noi le vom suporta! În aceasta chestiune, nimic nu ne poate servi mai bine decât o politica de... evitare a gafelor. O politica serioasa care sa faca posibila apropierea obiectivelor cere o diplomatie abila si inteligenta. Întelept ar fi sa reusim sa convingem aliatii nostri de azi pentru a ne sta alaturi. Dar acesta este deja un alt subiect.
Daca – conditionarea se impune! - clasa noastra politica va întelege rapid si corect noile miscari strategice de pe continent noi, românii, vom putea evita erorile de pâna acum care ne-au costat întârzierea sincronizarii la Europa. În aceste conditii, cred ca ,,europenizarea” politicii externe românesti trebuie sa devina adevarata prioritate a Bucurestiului. Este calea cea mai sigura de a ne dimensiona corect puterile pentru a moderniza mai rapid România, de a ne trage, cum spun consilierii lui Sarkozy, partea noastra de profit si de a ne apara interesele. Cât priveste ,,atlantismul” nostru, acesta ramâne prioritar si important, desigur, în masura în care vom sti sa beneficiem cu întelepciune de ceea ce are el bun: pragmatismul.

Politica de aparare sau implicare în dinamica razboiului? Nu este direct legat de posibilele modificari de strategii pe continent dar merita prezentate câteva informatii privind vânzarile de armament în Orientul Mijlociu.
C. Rice a anuntat, la 2 august 2007, ca SUA vor livra în urmatorii 10 ani, statelor prietene din Orientul Mijlociu (Arabia Saudita, Egipt, Kuweit, Bahrain, Qatar, Oman si Emiratele Arabe Unite) arme în valoare de 46 miliarde de euro. În aceeasi perioada, ajutoarele militare americane acordate Israelului se vor ridica la 30 de miliarde. Cu toate acestea, furnizarea de arme sensibile Arabiei Saudite nelinisteste Tel-Aviv-ul. Franta a vândut în 2004 armament în valoare de 3,38 miliarde euro si va avea o cifra de afaceri, la sfârsitul lui 2007, de 6 miliarde. Orientul Mijlociu este un spatiu pe care, traditional, Franta si-l disputa cu state care astazi îi sunt partenere în structuri militate si economice. Recent, a semnat cu Libia contracte militare de vânzare a rachetelor antitanc Milar, în valoare de 168 de milioane de euro si a sistemului Tetra de comunicare prin radio a EADS de 128 de milioane euro.
În acest context, sa mai amintim ca Sarkozy a reluat chestiunea revenirii Frantei în structurile militare ale NATO în aceeasi conditii în care a facut-o, cu ani în urma, presedintele Chirac în discutiile cu presedintele SUA, Bill Clinton. Parisul vrea sa aiba un post de comanda ,, la cel mai înalt nivel” în conducerea organizatiei, pentru flancul mediteranean. Atunci Chirac nu a avut câstig de cauza.
Va avea acum Sarkozy?
Lumea se schimba. Este evident.

Impactul informatiilor in era internetului

E sfarsitul unei verii secetoase. Este timpul lecturilor usoare, amuzante. Este timpul sa ne relaxam putin, sa ne indreptam cu gandul spre lucrurile simple, sa fim visatori.....
Seceta a afectat agricultura iar caldura caniculara a parjolit totul. Probabil prea mult ....
Probabil si gandurile frumoase au disparut fiind inlocuite de incendiare tensiunii inutile.....Probabil.
Cu siguranta si tu ai uitat ultima oara cand ai visat frumos, cand te-ai bucurat sufleteste, cand ai spus un lucru banal fara de incarcatura sau influenta unei conjuncturi anume.
Ai uitat cand ai incercat sa-ti imaginezi ultima oara ca ai putea trai intr-un mod fericit fara sa depinzi de informatia de zi cu zi, de influenta mediatica.
Dupa 45 de ani in care informatia a circulat fara a produce prea mare impact, datorita barierelor existente, astazi ne aflam in fata unui imens sistem informativ, intr-un necontenit asediu.
Fiecare dintre noi indiferent de nationalitate, rasa, etnie sau sex se afla sub asaltul perpetuu al informatiei ce ne modeleaza sufletele producad stari emotionale. Insa aceasta desteptare prin "bombardarea" permanenta cu informatii poate fi nu doar benefica ci si nociva.
Si te trezesti dimineata, usor mahmur, dupa starea vegetativa numita somn si chinuit de un cosmar format din compilarea unor evenivente intamplate in ziua precedenta la care ipotetic nu te-ai fi asteptat.
Apesi cu un gest reflex butonul de pornire al radioului si faci un efort sa urmaresti informatia difuzata cu rapiditate de moderator. Inteaga casa iti este invadata de o "Dimineata dementa" sau o retrospectiva emisiune de actualitati care sa-ti aminteasca pe unde ai ramas ieri . Si, doar deduci intuitiv, ca profitul tau ar fi maxim daca ai fi cunoscut macar din titlu caci profesionalismul tau in domeniul speculat nu s-ar putea apropia de 0.
Intr-adevar nu esti "Agentul VIP" si nici nevasta ta nu ai pretentia sa fie "De 3 ori femeie".
Esti un om normal ce nu traieste in "Casa LUX" si nici nu a gandit sa faca un aranjament sa scape ce creditori, asa ca esti sigur ca ziarul "Bani nostri" nu va scrie nici odata despre banii tai sau despre "Averea" ta.
Nu ai decat sa rasfoiesti cat vrei "Ziarul Financiar" si sa urmaresti carari pierdute spre "Cariere" si vei simtii "Curentul" rece pe care "Realitatea" il dezvaluie si in care "Cotidianul" nu face parte din "Lumea" de unde tu provii. Sa nu uitam ca nici "Gandul" tau cel mai profund si nici "Mami" a ta nu au reusit sa desluseasca "Lumea misterelor" sa poti razbate usor fara de grija in "Piata de la A la Z".
Asa ca nu ai de ales si trebuie sa-ti bei linistit "Cafeaua cu sare" sa te gandesti linistit la faptul ca sotia ta nu este "In gura presei"si mai trebuie din cand in cand sa-ti petreci timpul cu nastrusnicul "SuperBebe" pentru a nu fi nevoit sa ajungi la "Schimb de mame" sau si mai rau la "Tradati in dragoste" .
Te resemnezi si alergi "La servici" spre cea ce inseamna pentru tine "Libertatea" in "Ultima ora". Dar si acolo se poate ca "Ochiul magic" sa-ti creeze "Surprize-surprize" din care vei intelege ca ai primit un "Atac" pentru a reveni la "Viata Militara " pentru "Asigurarea Calitatii".
Si cauti resemnat sa te refugiezi in "Lumea Credintei" pentru ca stii si tu ca "Amicii" nu sunt cei pe care ii gasesti la "Internet Magazin" desi face parte din "Cosmopolitan"sa dai o cautare cu "Google".
Iti vine sa strigi "Yahoo" cand te gandesti ca se apropie sfarsitul programului de munca si vei exersa " Arta de a trai". Mai ai incredere in "Curierul Conservator" ce ti-a facut cumparaturile si acasa vei putea avea un "Respiro" in ce priveste "Practic in bucatarie" pregatindu-ti un secret "Culinar".
Mananci si te gandesti ca de "7 seri" astepti "Clipa" in care "Cuvantul" tau sa nu mai fie un "Murmur" auzit doar de cei ce asculta "Memorialul durerii" si iti promiti sa iti cauti "Sanatatea" consultand un "Barometru Medical".
Desi nu te-ai uitat la ceas," Timpul " nu iti permite sa intri in "Polemica" sau sa-ti mai privesti chipul in "Oglina Literara" de altadata.
Si incet, incet, "Flacara" ta se stinge usor si realizezi ca "Analiza Media" nu se compara cu efectele provocate de "Destainuiri ale prezentului" .
Visezi la "Ziua" de maine care iti poate aduce mai multa liniste, mai "Bine pentru mine" pentru "Familia ta " pentru ca "Fara cuvinte" este singura alegere a ta in care te regasesti . Este "Unica".......

Dar de maine iti vei schimba "Atitudinea" si vei avea un "Dialog" in care vei trata totul "Impartial" si iti vei asigura un "Echilibru" intre cel care esti tu si cei care au creat "Lumi virtuale". Te vei razvrati, si pe un ton gen "Racnetul Carpatilor" vei da "Replica" la tot ce te chinuie inca din "Studentie" si nu ai gasit "Calea de lumina".
Vei fi un "Cuget liber" asemenea unui "Crai Nou" departe de orice forma de "Conflict " si "Corect" identificat, in care tu vei fi "Jupanul" ce va face regulile fara a tine cont de "Implinirea Vremii" sau influenta trecuta a legaturilor cu "Historia"........

Si ceasul desteptator iar suna ca un "Clopotel"ce te trezeste dimineata, usor mahmur, dupa starea vegetativa numita somn....... asteptand...."Stirea zilei".

Drd. Stan Darius

O noua suparare economica - China copiaza ?

China copiaza... e cumva o noutate?
Asia intreaga a copiat pana de curand, cand in sfarsit Japonezii din SUA, adica Lexus, au inceput sa inventeze cate ceva.
Imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, inginerii japonezi erau trimisi in asa zise: "Vizite de informare" de fapt spionaj industrial in toata regula. In urma acestor "vizite" veneau acasa cu tot felul de obiecte cumparate din tarile vest europene sau SUA, le demontau bucata cu bucata si scoteau un model japonez 100 %. Acest lucru se repeta in anii 70-90 cu Coreea de Sud... copiaza orice produs american, vest european sau... japonez si scot unul asemanator dar 100 %, dar sud coreean.
China nu a inceput sa copieze de ieri de azi. In 1962, in plin conflict sino-indian, suparati ca tovarasii de la nord au vandut noile Mig-uri 21 si imperialistilor indieni, Mao ia decizia sa-l copieze fara acordul URSS, iar alaturi de el Il 28, Tu 16, An 2, automobilele Volga, Zastava, camioanele Zil, Ural... adica tot ce misca.
Asa ca daca in 30 - 40 de ani companiile japoneze si sud coreene au ingropat producatorii americani, cam in 10 ani cei chinezi ii vor ingropa pe europeni. Daca vreti sa stiti cat de departe se poate merge se poate vedea lovitura ce a produs a supararea americanilor. "The symbol of all things American, the overly big, resource wasting, road hogging SUV come monster truck jeep - the Humvee has an Asian copycat, in terms of the East Wind (Dong Feng in Chinese) EQ2050 and Shenyang Aircraft Industry Co’s SFQ2040 HMWWV.
Cat despre modelul CEO el se importa oficial in Romania de un an... fara ca importatorul sa fi facut scandal. Deh..... unii sunt mai egali ca altii.

In alta ordine de idei, la intalnirea economica anuala Bildenberg 2007 ministrul economiei Chinei, domnul XU JIAN, raspundea amendarii ATA (Asociatia Internationala tehnica automobilistica ) pentru gradul scazut al sigurantei pasagerilor.
"In India si Pakistan saptamanal mor aproximativ 1.500 de oameni in fiecare dintre aceste state in accidente feroviare. Intr-o astfel de masina, fabricata in China incap maximum de cinci persoane."
Marile trusturi de constructie auto, speriate de copiile chinezesti
BMW si Mercedes isi simt amenintate pozitiile pe piata europeana de copiile chinezesti foarte ieftine."Modelul CEO made in CHINA copiaza aspectul si dimensiunile unui BMW X5 la exterior, iar la interior designul este „asigurat“ de Toyota". BMW a anuntat ca va da in judecata firma chineza care produce modelul Shuanghuan CEO, copie fidela dupa BMW X5, daca masina va aparea la Frankfurt in standul importatorului AZ Motor, noteaza site-ul automarket.ro. Germanii au si de ce sa fie suparati, pentru ca, pe linga faptul ca SUV-ul chinezesc nu poate fi deosebit din lateral de un X5 si are un interior identic cu cel al modelului Toyota Land Cruiser, costa in jur de 25.000 de euro.
Pusi in situatia de a concura la Salonul Auto Frankfurt (13-23 septembrie) cu modelul chinezilor de la Shuanghuan, cei de la BMW ameninta cu tribunalul. Concernul a reactionat deja furios la posibila aparitie a lui CEO pe piata italiana, programata pina la sfirsitul acestui an. Firma Shuanghuan, infiintata in 1988 ca producator de masini militare, a mai fost data in judecata recent de japonezii de la Honda care i-au acuzat pe chinezi ca le-au copiat SUV-urile.
Si mai recent, Mercedes a anuntat ca va intenta un proces aceleiasi firme chinezesti din cauza faptului ca modelul Noble este aproape identic cu celebrul Smart.
Scandalul s-a iscat tot in urma dorintei chinezilor de a comercializa aceasta masina pe piata europeana. Hongqi (China) versus Rolls-Royce sau Landwind (China) versus Vauxhall Frontera. Si in acest caz, fabricantii germani s-au suparat, de fapt, ca acest automobil va costa in Germania aproximativ 7.000 de euro. Purtatorul de cuvint al constructorului Daimler a declarat ca firma va intenta o actiune in instanta pentru a stopa accesul acestei masini in Europa.
Shuanghuan Noble este in mare parte identic cu micutul Smart, insa chiar si asa inginerii chinezi au reusit sa adauge inca doua locuri in spate si sa ofere soferului o plansa de bord mai traditionala cu indicatoarele in spatele volanului. La capitolul motorizari, noul Noble este oferit cu doua motoare pe benzina care dezvolta 46 respectiv 68 CP. Versiunea mai puternica are o cilindree de 1,1 litri si un moment motor de 88 Nm, noteaza site-ul e-transport.ro.
Pentru anul viitor, piata din Europa va trebui sa primeasca o lovitura la varf din partea fabricii Brilliance JinBei Automobile: Brilliance BS6, o masina identica BMW Seria 3 care va costa cam 15.000 de euro. Aceasta va fi echipata inclusiv cu un motor turbo de 1,8 litri si 170 de cai-putere.

Printre deciziile care modifică radical balanţa strategică economica, luate la reuniunea de la Biskek , din care putem enumera: realizarea de coridoare strategice pentru productie si export spre lumea Occidentala. China şi India s-au de pregatit sa transforme regiunea eurasiatică în zona cu cea mai rapidă creştere economică din lume in contrabalanta cu forta hegemonica SUA.

Drd. Darius Stan

Joseph Stiglitz- Piata nu rezolva singura problema saraciei !

Euforia asupra globalizarii a cam trecut, iar propagandistii sai au facut ciocul mic. Promisiunile lansate in circulatie dupa prabusirea comunismului erau fascinante : ca economia mondiala isi va extinde binefacerile asupra tuturor, iar daca nu vor mai exista obstacole in calea investitorilor, omenirea va atinge un viitor luminos. Fluxul binefacator al globalizarii ridica toate corabiile, chiar si pe cele ale celor mai saraci, si le va face sa pluteasca pe un ocean al bunei stari.
Iata insa ca vine un economist de renume, Joseph Stiglitz, laureat al premiului Nobel, fost sef-econom al Bancii Mondiale si fost consilier al lui Bill Clinton, care a inteles ca acest peisaj bucolic e inselator. El recunoaste ca unele idei, in care si el a crezut la inceputul anilor 90, sunt false, nedrepte si pline de aroganta occidentala. In cartea „Making Globalization Work“ (sept. 2006) el scrie ca sunt tot mai multi cei ce au inteles ca „costurile globalizarii – salarii scazute si somaj ridicat – depasesc avantajele acesteia“. Pentru Stiglitz globalizarea nu e destinul implacabil al lumii moderne, ci rezultatul unei politici constiente, bazata pe concepte economice precise. Al carui bilant este ca bogatii au devenit tot mai bogati, iar saracii au ramas, in cele mai multe cazuri, tot saraci. Cu exceptia Chinei si Indiei, globalizarea nu a adus bunastarea decat putinor oameni. „Desi procentual saracia a scazut pe glob, in valoare absoluta numarul lor a crescut“.
Ipoteza ca bogatia s-ar prelinge de sus in jos in mod natural spre cei saraci, este dupa Stiglitz doar un basm. Iar pretentia ca statul national sa se face mic ca un tantar, lasand teren liber elefantului Capital, duce pe un drum gresit. Piata nu atrage de la sine rezultate favorabile si nici nu rezolva singura problema saraciei, ci deseori din contra. Numai in lumea iluzorie a partizanilor comertului liber ridicarea tuturor barierelor comerciale duce la ceva bun, caci – spune el – „mana invizibila a pietei este invizibila, deoarece ea nu exista“. Este fals si refrenul, deseori intonat, ca piata asigura pe termen lung ocuparea totala a fortei de munca, deoarece „pe termen lung suntem cu totii morti“.
Stiglitz explica si de ce tot mai multi sunt cei ce cred ca globalizarea foloseste pentru extinderea pe glob a modelului economic anglo-american. Dupa el sistemele economic si financiar actuale sunt structural nedrepte, caci ele fac ca „banii sa se scurga de jos in sus“, de la saraci la cei bogati. „Sumele incasate de tarile bogate de la cele sarace prin ridicarea barierelor comerciale sunt de trei ori mai mari decat valoarea totala a ajutorului pentru desvoltare pe care ele il acorda“. Cu legitima iritare prezinta autorul activitatea Fondului Monetar International (FMI), care „serveste in primul rand interesele tarilor industriale“, ghidandu-se dupa lozinca „cui are, i se va mai da“. Dand numeroase exemple, el demonstreaza ca „practic in toate cazurile in care au fost aplicate retetele FMI, ele au inrautatit situatia“. Este de pilda absurda practica FMI de a recompensa orice gen de reducere a deficitului, chiar si cel legat de taierea padurilor sau de vanzarea pe pret de nimic a bunurilor statului.
Liberalizarea pietelor de capital, „acest element cheie al unei politici economice fundamentaliste de piata“ nu duce – dupa el – la o continua crestere, asa cum cred unii. „FMI a recunoscut de mult, dar tace, ca liberalizarea conduce la instabilitate, iar nu la crestere economica“. Nu intamplator multe tari intorc acum spatele fundamentalismului pietei. „China si India au inteles ca, cu capitaluri care azi vin si maine pleaca, nu se pot fauri noi locuri de munca“. Radicalismul pietei conform „Consensului de la Washington“ a iesit din moda, iar cei ce au mai crezut in el, au esuat, fiind confruntati acum cu instabilitate economica si inegalitate sociala crescanda.
Deosebit de elocvent acuza Stiglitz morala cu doua fete a occidentului.Tarile industriale tin predici restului lumii despre avantajele democratiei, dar in fapt ele sustin deseori coruptia. Societatile petroliere sustin cu cecuri grase regimuri represive. Concerne ce se lauda cu „transferul de tehnologie“, jefuiesc bogatiile subsolului tarilor sarace. „Acordarea de mita, folosirea de excrocherii, utilizarea de presiuni economice, sunt puse in joc pentru a pune mana pe contracte ce in mod normal le-ar reveni tarilor slab desvoltate“. Indignat prezinta Stiglitz acordul Trips cu privire la protectia proprietatii intelectuale : “Cand ministul de comert semneaza acest acord, inseamna ca el condamna la moarte mii de oameni“, deoarece impiedica prin asta accesul lor la medicamente ieftine.
Se vorbeste tot mai des astazi despre „failing states“, adica state ce au dat faliment. Cauza acestui fenomen se sustine ca ar fi coruptia si incompetenta, pe scurt proasta administrare. Dar asta e – dupa Stiglitz – doar jumatate din adevar. Statele intra in descompunere si deoarece guvernele lor, liber alese, nu sunt lasate sa conduca. Lor li se pun catuse de marile concerne occidentale sau sunt obligate de FMI sa isi duca politica financiara dupa sfaturile unor „experti“. Colonialismul o fi disparut, dar la masa s-au asezat de indata alti stapani.
Care ar fi atunci solutiile ? Stiglitz nu cauta alternative la globalizare, ci solutii in interiorul procesului de globalizare. El schiteaza contururile unei economii mondiale curate si fara cusur, care sa ajute tarile sarace, fara a dezavantaja tarile industriale. El spera in incheierea unui contract societal mondial, crede necesara o institutie care sa regleze concurenta. Apoi ar trebui ca „tarile prospere, ale bunei stari, sa-si deschida pietele in fata tarilor sarace, fara a pretinde acelasi lucru din partea lor“. De indata ce avantajele acordurilor comerciale vor depasi dezavantajele pentru tarile in desvoltare, „se va intelege tot mai des ca acorduri proaste nu mai pot fi incheiate“. Trebuie totodata revizuita distributia dreptului de vot in FMI si in Banca Mondiala, iar dreptul de veto al SUA in aceste institutii trebuie restrans.
Pentru finantarea lucrarilor publice in tarile in desvoltare, Stiglitz ar dori sa introduca un control al fluxurilor internationale de capital, ca si un control al vanzarii de armament tarilor in desvoltare. Mai propune ca sa se supuna licitatiei dreptul de utilizare a resurselor de materii prime ale tarilor sarace si sa se introduca un impozit pe degajarile de CO2, „iar daca SUA refuza in continuare sa-si reduca emisiunile de CO2, ar trebui sa li se aplice sanctiuni comerciale“. Ar fi necesar – dupa el – sa fie modificat sistemul rezervelor valutare si sa se introduca un „dolar mondial“, care sa impiedice ca anual 750 miliarde de dolari sa fie stocati, fara utilizare, deci neproductiv, in rezerve. Dar mai important ca orice este lupta cu saracia. „Daca SUA isi permite sa cheltuiasca 1000 de miliarde de dolari pentru razboiul din Irak, atunci ar putea acorda 100 miliarde anual pentru lupta impotriva saraciei pe glob“.
Cartea explica de ce FMI si Banca Mondiala au facut atatea greseli, dar lamureste si de ce in ultimii ani au sporit peste tot criticile la adresa SUA. Dupa terminarea razboiului rece, Statele Unite aveau doua alternative : fie sa faureasca o noua ordine mondiala corecta, fie „sa o puna in slujba propriilor interese si a concernelor sale“. Ele au preferat cea de a doua solutie. „Tocmai tara ce a facut sa progreseze globalizarea, sapa acum la fundatiile politice prin slabirea ONU“, desi aceasta baza e indispensabila „pentru ca globalizarea economica sa devina un succes“. Niciodata nu au fost mai necesare ca acum institutiile globale. Dar „a disparut increderea in legitimitatea lor“, scrie autorul.
Inchizand cartea ne putem intreba cine oare va pune in practica lista celor propuse de Stiglitz. Neoliberalismul anglo-saxona a incercat sa cuprinda lumea reala intr-o ampla teorie economica, ceeace a adus schimbari in natura capitalismului. Ar trebui ca tocmai ea, lumea, sa fie protejata acum de el.
Prof conf.dr.Radu Negru

Exista o solutie pentru razboiul din Irak?

Mai intai cateva cifre:
1)Pe contribuabilii americani asa zisul „razboi contra terorismului“ ii costa in fiecare luna 12 miliarde dolari (8,8 miliarde euro). Intr-un raport al lui Congressional Research Service se arata ca de la inceputul operatiilor militare in Afganistan si in Irak s-au cheltuit de Statele Unite 500 miliarde dolari (367 miliarde euro). Daca la aceste cifre se mai adaoga banii cheltuiti pentru protectia bazelor militare ale SUA pe intreg globul, inseamna ca din ziua de 11 septembrie 2001 (atentatul asupra WTC) americanii au cheltuit suma de 610 miliarde dolari (447 mlrd. euro). O prognoza pentru anul 2017 al aceluiasi serviciu arata ca pana atunci razboiul contra terorismului ar putea sa atinga costuri cuprinse intre 980 si 1400 miliarde dolari.
2)Irakul este cea mai costisitoare operatie in aceasta campanie, cu o suma cheltuita pana acum de 450 mlrd. dolari (330 mlrd. euro). Doar in anul fiscal 2006-2007 s-au cheltuit pentru operatiile militare in Irak 165,8 miliarde dolari, adica cu 40 % mai mult decat in anul trecut. Serviciul amintit al Congresului american arata ca aceste cheltuieli vor continua sa creasca, astfel incat in anul 2008 costul razboiului contra terorismului va atinge 758 miliarde dolari, din care 567 miliarde, numai in Irak.
Desigur ca din cifrele de mai sus ar trebui sa fie scazuta valoarea petrolului pompat de firmele americane de pe teritoriul Irakului in acesti ani. Totusi cheltuielile militare raman impresionante. Cei cca. 3600 soldati americani ce au murit din momentul in care razboiul a fost oficial declarat ca terminat, dar si cei cca. 100.000 civili irakieni ucisi (din care 36.000 numai in 2006), ca si cei un milion de irakieni pe care razboiul i-a obligat sa-si paraseasca tara, sunt realitati ce ii determina pe congresmenii democrati, ba chiar si pe unii din partidul republican, sa solicite stabilirea de Casa Alba a unui termen precis al retragerii celor peste 150.000 soldati si ofiteri americani. La asta sunt impinsi si de sondajele ce arata ca 64 % dintre americani doresc sa cunosca un termen precis pana cand se va termina razboiul.

Pe 10 iulie 2007 presedintele George W. Bush a tinut la Cleveland (Ohio) in fata unor oameni de afaceri, un discurs in care a afirmat din nou ca razboiul din Irak trebuie castigat. „Unii americani cred ca noi nu suntem in razboi. Dar eu stiu ca suntem in plin razboi si voi folosi timpul ce mi-a ramas ca presedinte pentru a-i lamuri pe oameni cu privire la pericolele lumii in care traim. O retragere americana din Irak ar permite lui Al-Qaida sa transforme aceasta tara intr-o baza pentru atacarea St. Unite. Ce ar gandi iranienii daca am pleca din Irak ? Ce ar gandi ceilalti extremisti ? Inteleg ca atunci cand zi de zi se vede la televizor atata violenta in Irak, oamenii se intreaba : Oare merita sa fim acolo ?“. Si, punand mana pe inima, presedintele exclama ca nu-i este usor sa ceara unui tata sau unei mame sa isi trimita fiul pe frontul din Irak. Dar o face totusi „pentru a asigura securitatea Statelor Unite si pacea in lume“. In final a rugat asistenta sa aiba incredere in generalii americani : „Numarul trupelor de acolo trebuie stabilit de comandantii nostri militari, iar nu de personalitatile politice de la Washington“. Fara indoiala ca George W. Bush isi apara reputatia, deoarece - dupa unii comentatori – el risca ca, la sfarsitul mandatului in 2008, sa fie apreciat drept cel mai slab presedinte din istoria SUA.

Indiferent insa de asta, dilema in care America se gaseste acum este reala. Cel mai bine o arata fostul secretar al Departamentului de Stat al SUA, Henry Kissinger. Intr-un interviu acordat revistei germane „Die Zeit“ (28 iunie a.c.) el a spus : „Traim intr-o vreme complexa. St. Unite sunt intr-adevar singura superputere, dar multe probleme ale lumii nu pot fi rezolvate pe cai militare.De aceea America poate fi concomitent puternica, dar fara sa aiba si influenta corespunzatoare“. Si mai departe : „Irakul a devenit un simbol al antiamericanismului in lume. Dar noi nu putem scapa de asta prin retragerea trupelor noastre din Irak. Chiar daca le-am retrage, luptele acolo ar continua. Nici conflictul din Orientul Apropiat nu e solutionat. Inainte de toate e nevoie de o rezolvare politica, iar in asta sunt interesate atat America, cat si Europa“.

„Nu am considerat niciodata posibil ca democratizarea Irakului sa poata fi facuta intr-o perioada de timp suficienta pentru castigarea sprijinului opiniei publice in SUA. Nu am crezut niciodata ca la Bagdad poate fi instalat un guvern militar fara ca asta sa duca la rascoale. Daca tragem acum un bilant se poate spune ca pierderile au fost prea mari. Dar ce e de facut ? Daca America ramane in Irak, multi nu vor recunoaste nici macar succesele noastre militare. Daca insa ne retragem, vor izbucni tulburari in Liban, in Iordania, in Arabia Saudita. Este foarte probabil chiar ca Irakul sa devina o baza a terorismului. Iar unele tari vecine, ca de pilda Turcia sau Iranul, vor interveni pentru a-si urmari interesele proprii. Solutia trebuie deci sa fie politica. Multi spun ca asta depinde de relatiile dintre Iran si St. Unite. Motivul ar fi : daca nu avansam cu razboiul, atunci sa incepem tratativele. Dar credeti cu adevarat ca un negociator american si unul iranian s-ar putea aseza pur si simplu la masa de tratative pentru a se convinge cu argumente rationale ca Orientul Apropiat are nevoie de stabilitate ? Pentru a exista progres in negocieri este nevoie de trei lucruri. Intai, ca ambele parti sa fie convinse ca nici una din ele nu isi mai poate atinge telurile pe calea militara. In al doilea rand, este necesar un mediu in care sa domneasca un anumit echilibru al fortelor. In al treilea rand, e nevoie de o diplomatie coerenta, cu scop precis si hotarata. Cred ca iesirea din acest razboi este o problema mai importanta decat a fost iesirea din razboiul din Vietnam. Caci stabilizarea Orientului Apropiat este mult mai dificila decat stabilizarea Asiei de sud-est.“

Bineinteles ca punctul de vedere al lui Kissinger nu e impartasit si de Antonio Negri, filosof de extrema stanga italian, care in ultima sa carte „Goodbye Mister Socialism“ (Ed. Seuil – Paris – 2007) scrie : „Irakul reprezinta o tentativa americana de a pune mana pe Imperiul (Empire) mondial, o lovitura de stat in cadrul razboiului permanent ce a devenit element intrinsec al desvoltarii imperialismului. Dupa caderea sistemului sovietic s-a pus tot mai acut problema stapanirii pietii mondiale. Americanii si-au elaborat o conceptie unilaterala despre controlul pe care doresc sa-l aiba asupra globalizarii. Politica lor strategica are trei puncte : a) un atac contra Irakului si redistribuirea tuturor cartilor in Orientul Apropiat, pentru a-si impune dominatia asupra tuturor furnizorilor de resurse energetice in Europa; b) un atac ulterior asupra Iranului, pentru a se apropia de o eventuala interventie in Rusia; c) un atac al Coreei de nord, pentru a patrunde in spatiul Chinei.[…] Dar americanii sunt acum in Irak la doi pasi de infrangere, fapt care alimenteaza miscarile de rezistenta din intreg Orientul Apropiat. In aceasta regiune instabilitatea a sporit, iar intreg proiectul de dominatie unilaterala americana a fost blocat. De pilda ce se intampla acum in America de sud ar fi fost de neconceput daca nu era razboiul din Irak. Aceste tari, ce erau inchise intr-un tarc bine pazit de SUA, au devenit acum constiente de propria lor autonomie si manifesta o puternica opozitie fata de „yankei“. Asistam la o criza generala a intregii politici externe americane.“

Opinia publica americana este tot mai pornita impotriva politicii actualei administratii de continuare a razboiului cu orice pret. Acest lucru se vede consultand siturile internet a numeroase organizatii neguvernamentale, dintre care iata numai cateva mai importante: www.moveon.org; www.war-times.org; www.votenowar.org; www.veteransforpeace.org; www.peace-action.org; www.warresisters.org; www.nonviolence.org; www.antiwar.com; www.unitedforpeace.org; www.notinourname.net s.a.

Contrazicand afirmatia ca retragerea trupelor din Irak ar avea drept consecinta un amplu razboi civil acolo, cu grave consecinte asupra Americii, Ivan Eland de la organizatia Antiwar scrie („Would Iraqi Civil War Hurt the US ?“ - 10 iulie.a.c) ca motivul principal al interventiei militare americane in regiune a fost asigurarea surselor de petrol. Dar pentru asta nu e nevoie neaparat de forta militara, deoarece tarile din regiune au fost si sunt obligate sa exporte titeiul extras si produsele petroliere obtinute pentru a-si asigura veniturile. Desigur ca pretul petrolului ar creste daca va spori instabilitatea printr-un razboi civil intre suniti si siiti. Dar nici asta nu poate constitui un prea mare pericol pentru economia americana. Donald L. Losman, un economist de la National Defense University din Washington a aratat de pilda ca din 1998 pana in 2000 pretul titeiului in Germania a crescut cu 211 %, dar tot odata economia a sporit, iar inflatia si somajul au scazut. Principala cauza de instabilitate in regiune este interventia americana in Irak si sprijinul acordat de St. Unite regimului corupt din Arabia saudita. Dar chiar in ipoteza venirii unui nou regim sunit in Arabia saudita, el va trebui sa-si vanda titeiul, la fel cum face si regimul siit din Iran, chiar daca Iranul ar obtine controlul asupra sudului Irakului. O alta problema este insa asigurarea securitatii Israelului. Dusmanii acestui stat sunt Iranul si Arabia saudita, dar un razboi civil in Irak nu poate fi rau pentru statul evreu. In fond securitatea e asigurata de posesia de catre Israel a 200-400 rachete cu focoase nucleare. Nici daca Turcia invadeaza nordul Irakului populat de kurzi, aceasta nu poate avea nici un efect asupra securitatii SUA. Teza ca instabilitatea in Golful Persic va fi dezastroasa pentru economiile occidentale este deci un mit. Se poate insa afirma ca folosirea de SUA a fortei militare urmareste mai curand sa impiedice accesul altor natiuni, de pilda China si Europa, la sursele de petrol, isi incheie dl. Eland articolul.

*Exista deci o solutie simpla pentru a se pune capat razboiului din Irak ?
Greu de raspuns la aceasta intrebare.

Prof.conf.dr.Radu Negru