In vremuri de criza- cazuri juridice cu castig imediat

Inainte de toate trebuie sa va recunosc ca pana acum nu am fost un mare iubitor al balenelor, dar incepand cu acest caz m-am decis sa iubesc balenele.
Sa presupunem ca balena era la un program SPA si doctorul ii recomandase sa inoate mai la mal sa mai slabeasca si sa faca "antebratul mare " , ba nu , antearipioara dorsala mare. Si vine pitifelnicul neavenit de pusti sa-i calareasca "programul medical" si sa -i harjoneasca spinarea cu perversa lui de Albany.
Pai nu merita sa-l gaseasca politia si sa-i dea numai amenzi ?
Trebuie invatat de aici, ca si animalele au drepturi si indatoriri egale cu ale omului.
De aici un strigat de disperare in numele balenei calarite.....IUBITI BALENELE

PS: Ma intreb daca ai o batista si pentru mine ... sau mai bine doneaza o mie "E-uri" pentru programul de salvarea balenelor de la astfel de manifestari brutale ale oamenilor.
Si apropos vezi ca noi cei ce iubim balenele, nu suntem balene si avem pregatite buzunare pentru fiecare dintre voi....

Cazul "calaretului de balene"
Un "calaret de balene" s-a raportat ca a fost vazut in vestul Australiei vineri, 24 septembrie. Un adolescent a sarit pe spatele unei balene sudice, determinand o investigatie a autoritatilor.
Adolescentul a fost vazut in orasul Albany, localizat in sud-vestul tarii, la 400 km de Perth.
Autoritatile cauta sa vada daca baiatul a hartuit animalul salbatic calarind pe spatele acestuia, conform BBC. Amenda pentru hartuirea unui animal salbatic este de maxim 10 000 de dolari.
Prin gestul sau baiatul fost in pericol, spun autoritatile.
"Daca stai in calea unei plesnituri de coada sau cand sare, e improbabil sa mai supravietuiesti", a spus Mike Shepard, de la Departamentul de Mediu si Conservare, pentru BBC.
"Deranjarea sau contactul fizic cu ele, atat deliberat cat si accidental, nu numai ca streseaza balenele dar poate duce la un sfarsit tragic pentru persoana nesabuita", a adaugat Shepard.
In vestul Australiei, oamenii aflati in barci trebuie sa tina o distanta de 100 de metri de balene. Inotatorii si surferii trebuie sa stea la cel putin 30 de metri distanta.

Printre altele, o alta cauza nobila pentru care doresc sa lupt este infectarea umana cu virusi de calculator ce pot afecta starea de sanatate .
Un cercetator britanic de la Universitatea din Reading poate spune ca este primul om care a fost infectat cu un virus de calculator. Dupa ce si-a implantat in mana un microcip, omul de stiinta a demonstrat ca respectivul dispozitiv poate fi virusat.
Profesorul Mark Gasson din cadrul Universitatii din Reading, Marea Britanie, a vrut de fapt sa traga un semnal de alarma in privinta folosirii de catre oameni a dispozitivelor electronice. In experimentul sau, el a folosit un microcip care este utilizat in prezent la identificarea animalelor.
Acest dispozitiv a fost implantat in mana si putea fi folosit la obtinerea accesului in diferite zone ale Universitatii sau pentru a controla telefonul mobil. Unul din testele pe care l-a facut a fost sa vada ce se intampla daca cipul cu pricina este virusat. Rezultatul a fost previzibil: virusul a fost trimis mai departe la un alt dispozitiv, la care se conectase wireless.
Omul de stiinta a admis ca acest virus informativ nu l-a afectat si pe el, in mod direct. Cu toate acestea, experimentul sau atrage atentia asupra cipurilor care sunt folosite in scopuri medicale, pentru a ajuta bolnavii afectati de diverse afectiuni.
Acestea pot fi la randul lor virusate si pot afecta starea de sanatate a pacientului sau pot transmite virusul aparatelor medicale.

Dupa ce la Cel de-al optulea Summit Asia-Europa s-a demonstrat ca Asia si Europa vor coordona politicile economice cei din SUA -The Times au inceput sa vada OZN-uri ce sunt reperate in China si care au determinat inchiderea unui aeroport

Numarul OZN-urilor observate in China a crescut dramatic in ultimele luni. Un astfel de eveniment a determinat recent inchiderea unui aeroport pentru a preveni coliziuni sau incidente de trafic, conform unor rapoarte media.

Aeroportul in chestiune este situat in Baotou in Mongolia Interioara. Trei zboruri care doreau sa aterizeze au trebuit sa zboare in cerc in jurul aeroportului si sa astepte pana cand OZN-ul a disparut, potrivit ziarului britanic The Sun.
Alte doua zboruri au fost redirectionate spre orase din apropiere.
Acest incident a reprezentat a 8-a raportare a OZN-urilor in China, in ultimele patru luni.
Obiectul a fost declarat "plat si tubular" si martorii au afirmat ca a ramas in aer in apropierea aeroportului inainte sa dispara, a declarat o sursa pentru The Sun.
In istoria recenta au mai existat alte doua evenimente implicand OZN-uri, care au determinat inchiderea de aeroporturi in China.

Atentie pe unde va lasati cainii sa-si faca nevoile.
Doi buldogi, au incercat sa doboare un avion cargo american
Teroristii islamici au incercat sa doboare un avion cargo american folosindu-se de caini, relateaza The Sun.
Doi buldogi, in corpul carora au fost introdusi explozibili si detonatoare, au fost gasiti de ofiteri americani pe aeroportul din Bagdad. Bombele erau programate sa explodeze in timpul zborului pe care un avion de transport urma sa-l faca spre Los Angeles.
Insa cainii nu au mai apucat sa fie urcati la bord, pentru ca substantele letale care se aflau in corpul lor i-a ucis.
Descoperirea, tinuta secreta timp de doi ani, a fost dezvaluita in Franta la cateva zile dupa ce saptamana trecuta au fost gasiti explozibili in cartuse de imprimanta, scrie The Sun.
Un expert in probleme de terorism a comentat ca aceasta arata determinarea militantilor al-Qaida de a provoca distrugeri prin orice mijloace.
Pe de alta parte, cotidianul The New York Times a scris vineri seara ca Arabia Saudita a transmis Washingtonului inca din iulie mai multe avertismente cu privire la faptul ca aripa al-Qaida din Yemen pregateste un atentat impotriva SUA, ultimul avertisment de acest tip evocand pista unor colete-capcana.
Serviciile de informatii saudite au transmis atentionari insistente unor responsabili ai spionajului si contraterorismului din Marea Britanie, Germania si SUA.
Primele informatii, tramsmise in iulie, avertizau la modul general asupra unui posibil atentat imptriva SUA sau Europa cu ajutorul unui avion sau doua, eventual in atacuri simultane.
Un alt avertisment a fost transmis cu doar cateva zile inainte de interceptarea, in septembrie, de catre autoritatile americane a unor colete suspecte provenind din Yemen si avand ca destinatie Chicago. Pachetele contineau carti, ziare, CD-uri si diverse articole, dar nu si expozibili, iar autoritatile americane au considerat ca este vorba despre un test pentru un viitor atentat cu colet-capcana.
In sfarsit, la 28 octombrie, responsabilii sauditi i-au avertizat pe americani ca la bordul unor zboruri-cargo catre Statele Unite s-ar putea afla bombe, ceea ce a determinat alerte si operatiuni de cautare in SUA si alte tari.

Romania, condamnata definitiv de CEDO in 2010 la plata a peste 8 milioane de euro daune
Romania a fost condamnata anul trecut la plata a peste 8 milioane de euro daune, prin hotarari ramase definitive la 31 decembrie 2010, ceea ce reprezinta 13% din totalul daunelor acordate in cauzele definitivate de CEDO, potrivit Raportului intocmit de Comitetul de Ministri al Consiliului Europei.
Comitetul de Ministri al Consiliului Europei a dat publicitatii, marti, raportul pe anul 2010 privind executarea hotararilor CEDO.
In ceea ce priveste acordarea de despagubiri in dosare ramase definitive in cursul anului 2010, Romania ocupa locul doi, dupa Turcia, in topul sumelor la care au fost obligate tarile. Astfel, daca Turcia are de platit 42% din totalul de 64.032.638 de euro daune acordate de CEDO, Romania se claseaza pe locul 2, cu 13% din aceasta suma, adica aproximativ peste 8 milioane de euro. Locul trei este ocupat de Rusia, cu 12% din total.
Printr-un comunicat remis marti, MAE precizeaza ca aceasta suma se mentine la un nivel relativ ridicat din cauza faptului ca in anul 2010 au ramas definitive hotararile pronuntate in principal in perioada octombrie 2009-octombrie 2010, adica inainte de suspendarea cauzelor din materia restituirii dreptului de proprietate prin hotararea pilot.
Pe de alta parte, in ceea ce priveste neplata de catre tara noastra, in termenul stabilit de Curte, a daunelor, raportul privind executarea hotararilor CEDO arata ca numarul acestor cazuri a scazut, anul trecut fiind inregistrate doar 14 situatii.
Mai mult, numarul cauzelor ramase definitive in cara tara noastra a fost condamnata a scazut fata de anul anterior (9% din totalul numarului de cauze in 2010, fata de 13% in 2009), mai arata MAE in comunicatul citat, precizand ca acest aspect arata reducerea numarului de condamnari.
Totodata, in cursul anului 2010, au fost adoptate rezolutii finale sau decizii de principiu de inchidere a cauzei intr-un numar important de dosare, iar Romania se situeaza pe primul loc in ceea ce priveste numarul total de cauze inchise in anul precedent, respectiv 17% din total.


Autor:Dr. Darius Stan

Agricultura ramane temelia Chinei

In cadrul consfatuirii nationale consacrate activitatilor agricole din China care a avut loc la sfârsitul lunii decembrie 2010, s-a stabilit ca sarcina prioritara pentru anul 2011 dezvoltarea stabila a productiei cerealiere. in acest interval de timp China isi va accelera si dezvoltarea hidroamelioratiilor. in editia de astazi va vorbim despre acest subiect.
In ultimii cinci ani, agricultura din China a inregistrat o mare dezvoltare. Uriasa schimbare petrecuta in mediul rural a determinat cresterea veniturilor taranilor chinezi. in anul 2010, productia totala cerealiera a tarii noastre a depasit 500 de miliarde de kg, fiind al 7-lea an consecutiv cu recolta cerealiera in crestere. in cadrul consfatuirii mentionate s-a stabilit ca mentinerea cresterii productiei cerealiere, drept sarcina prioritara a activitatilor desfasurate in mediul rural din tara pentru anul 2011. Ministrul Agriculturii din China, Han Changfu, a declarat ca asigurarea securitatii cerealelor la nivel national va fi prima tinta a activitatilor in acest domeniu.
„ In problema funciara sustinem doua limite si anume:

1. trebuie sa asiguram o suprafata arabila totala de 120 de milioane de hectare. Nu se permite nicio micsorare a suprafetei stabilite.
2. trebuie sa mentinem o suprafata semanata cu cereale de aproximativ 100 de milioane de hectare, de la care nu se permite nicio micsorare. in viitor productia totala cerealiera va creste odata cu ridicarea productiei pe unitate."
In prezent, peste jumatate din sprafata arabila din China dispune de conditii insuficiente de irigatie fundamentala. in zonele agricole irigate exista in general diferite probleme: standardul scazut de irigatie, lipsa de instalatii atasate, lucrarile de irigatie invechite si cu efect redus. Toate acestea ameninta baza securitatii cerealiere a tarii.
Ministrul chinez al apelor, Chen Lei, a spus ca frecventele inundatii continua sa reprezinte, la fel ca in trecut,o mare problema pentru China. Constructia de lucrari de hidroameliorare este insuficienta. Acestea formeaza o mare piedica pe drumul de dezvoltare stabila a agriculturii si o amenintare la adresa securitatii cerealelor nationale. in viitori 5 ani, sarcina principala a Ministerului Apelor consta in patru aspecte: intensificarea construirii lucrarilor de hidroameliorare importante, dar slab inzestrate; accelerarea rezolvarii problemelor de apa legate de viata populatiei; aplicarea sistemului managementului cel mai serios asupra resurselor de ape; promovarea multilaterala a reformei in sectorul hidroameliorarii.
La ora actuala, functionarea stabila a macroeconomiei chineze se afla intr-o situatie complexa si factorii instabili care afecteaza ridicarea productiei cerealiere sunt foarte multi. Asigurarea mentinerii suprafetei arabile stabilite si cresterea productiei cerealiere pe unitate devine in mod cert problema trebuie rezolvata cu prioritate in sectorul agricol din China pentru anul 2011. Li Guoxiang, oficial si expert in domeniu, considera ca apararea entuziasmului taranilor si cresterea productiei pe unitate ajuta la rezolvarea acestei probleme. El a spus.
„Mentinerea suprafetei semanate cu cereale se bazeaza in principal pe protejarea entuziasmului taranilor. in ultimii ani zelul taranilor de a cultiva cereale a fost mare datorita subventiei guvernamentale de cereale, preturilor minime de achizitionare a cerealelor de la tarani stabilite de guvern si mentinerii la nivel inalt a preturilor cerealiere pe piata. Daca productia totala de cereale se poate mentine la un nivel stabil, aprovizionarea cu cereale va fi asigurata. „
Bineinteles, ridicarea veniturilor taranilor si reducerea problemelor si dificultatilor acestora reprezinta cele mai urgente probleme pe care autoritatile chineze le are de solutionat in anul 2011.
Premierul chinez Wen Jiabao a subliniat in raportul sau privind activitatile guvernului, prezentat la cea de-a 4-a sesiune a celei de-a 11-cea legislaturi a Adunarii Nationale a Reprezentantilor Poporului din China ca viata populatiei trebuie sa fie imbunatatita multilateral, sa se realizeze cu mari eforturi, sincronizarea cresterii economice cu cresterea veniturilor locuitorilor precum si a ridicarii productivitatii cu majorarea retributiei, crescând treptat ponderea veniturilor populatiei din distributia veniturilor nationale. Specialisti in domeniu considera ca cele "doua sincronizari" inseamna ca procesul de crestere a veniturilor oamenilor de rand va fi accelerat.
Wang Yiming, oficial in acest domeniu, a declarat ca in ultimii ani, odata cu intarirea puterii economice a Chinei, volumul averii sociale al tarii este din ce in ce mai mare. Dar oamenii de rând simt tot o incetinire a majorarii veniturilor proprii in ciuda faptului ca veniturile lor au fost sporite si viata lor a fost imbunatatita. Domnul Wang Yiming a spus.
"Este adevarat. in ultimii ani, partile guvernamantala si cea a unitatilor economice au fost majorate, iar cea a populatiei, redusa cu toate ca volumul partii populatiei a fost in crestere. De fapt, distributia veniturilor nationale se aseamana cu impartirea unui tort. Datorita dimensiunii mari a tortului, sa zicem ca ponderea veniturilor populatiei din venitul total national a fost in ultimii ani redusa."

In perioada anilor 1996 - 2006 acest procentaj a fost redus de la 69,3% la 57% . Datorita dezechilibrului aparut in acest domeniu, nu intreaga populatie s-a bucurat la modul general si egal de rezultatele reformei economice. Presedintele institutului de cercetare demografica si economica de pe lânga Academia Chineza a Ştiintelor Sociale, Cai Fang, a considerat.
"Aceste doua sincronizari" oglindesc conceptul nostru privind dezvoltarea stiintifica si pozitionarea omului in centrul activitatilor. Dezvoltarea economica depinde de fiecare om, care bineinteles trebuie sa se bucure de rezultatele dezvoltarii economice. Ceea ce trebuie sa se vada si in distributia veniturilor."
In prezent, in China, cresterea taxelor si impozitelor a depasit cresterea PiB-ului pe cap de locuitor. Ponderea profiturilor rezervate de unitatile economice de sine statatoare este mare. Tortul este atât. Daca guvernului, intreprinderilor si firmelor le revin parti mari, atunci partea pentru individ este mica. in perioada celui de-al 12-lea cincinal, se vor mentine cele doua sincronizari, insemnând ca indivizii vor avea cu certitudine o mai mare parte din acest tort fata de anii precedenti. Domnul Wang Yiming a subliniat.
„ In primul rand, trebuie sa se instituie un sistem al cresterii stabile a salariilor sincronizate cu cresterea productivitatii. Reglarea nivelului de percepere a impozitului pe veniturile personale va fi favorabila celor cu veniturile mici si mijlocii. Majorarea impozitelor pe venituri a celor cu venituri foarte ridicate este urmarita indeaproape de mai multi oameni. Daca intreprinderile de stat pot preda statului mai mult din profitul lor, acestea vor fi deplasate apoi de stat in fondul social. Astfel, veniturile populatiei vor fi ridicate indirect."
Un specialist in domeniu considera ca in urmatorii cinci ani, odata cu aplicarea acestor doua „sincronizari", veniturile locuitorilor vor creste cu siguranta si decalajul dintre orase si sate va fi de asemenea micsorat. Domnul Cai a aratat.

„In perioada celui de-al 12-lea cincinal, ar aparea fenomenul potrivit caruia veniturile celor din mediul rural vor fi sporite mai rapid decat ale celor din mediul urban."
Da. Tinta finala a reformei si deschiderii consta in ridicarea necontenita a nivelului de trai si a calitatii vietii populatiei si in cresterea fara intrerupere a gradului de fericire a poporului.

Dr. Darius Stan

Cine şi ce va urma dictatorilor arabi?

Assad: Daraa se află în prima linie a frontului deschis de duşmanul Israel
Situatia în Siria a revenit la normal, a declarat miercuri preşedintele Bashar al-Assad, în Parlament. "Îndeplinim cerintele poporului, dar nu putem sustine haosul", a subliniat el. "Dacă există reformişti, îi vom sustine", a spus preşedintele, referindu-se la revolte. Bashar al-Assad a declarat că recentele probleme din Siria constituie "un test pentru unitatea tării" şi a calificat revoltele drept "un complot împotriva Siriei". Assad a subliniat că respectivii complotişti "şi-au ales greşit natiunea". "Vom reuşi să depăşim criza", a declarat el. Daraa, oraş marcat de revolte antiguvernamentale, se află în prima linie a frontului deschis de duşmanul Israel, a declarat preşedintele sirian, în Parlament. Oamenii au fost "păcăliti" să iasă în stradă, a declarat Assad, în primul discurs de la declanşarea protestelor, în urmă cu două săptămâni. "Statul trebuie să răspundă pozitiv cerintelor poporului, iar, dacă nu poate, să explice de ce nu poate face acest lucru", a declarat Assad. Siria, tară cu 22 de milioane de locuitori, majoritatea de confesiune sunnită, este condusă de 48 de ani de familia Assad, care face parte din minoritatea alawită şi care s-a bucurat de o serie de privilegii ce au nemultumit populatia

Cine şi ce va urma dictatorilor arabi? Ce reiese din mult-aşteptatul discurs al preşedintelui sirian Assad? Există suficiente indicii, potrivit cărora islamiştii, Frăţia Musulmană şi teroriştii reţelei Al Qaida vor fi primii care vor profita de pe urma răsturnărilor din lumea arabă.
Nimeni nu ştie în ce măsură al Quaida îi sprijină pe rebelii anti-Gaddafi. Că reţeaua lui Bin Laden susţine revoluţiile din lumea arabă pare clar din recenta luare de poziţie a lui Anwar al Awlaki, unul dintre cei mai influenţi islamişti anglofoni ai reţelei al Quaida. Potrivit lui, revoluţiile actuale ar promova cauza reţelei, întrucât libertatea câştigată extinde capacitatea islamiştilor de a-şi articula opiniile.
În Egipt, există de multă vreme o evidentă complicitate între forţele armate, care au preluat puterea la Cairo după debarcarea preşedintelui Mubarak şi Frăţia Musulmană.
Potrivit observatorului american Daniel Pipes, referendumul organizat de armată în Egipt, la 19 martie, s-a soldat cu întărirea Frăţiei Musulmane şi a resturilor Partidului Naţional Democrat, formaţiunea lui Mubarak, precum şi cu marginalizarea elementului secular care a marcat protestele pro-democratice din Piaţa Tahrir.
Şi mai îngrijorătoare e situaţia din Yemen, unde substituirea preşedintelui Saleh generează cele mai mari riscuri de preluare a puterii de către un regim islamist pur şi dur.
Nu mai puţin alarmantă e evoluţia evenimentelor din Siria, unde dinastia Assad, atotputernică timp de peste patru decenii dă vădite semne de oboseală şi ar putea să sucombe rapid sub loviturile schimbărilor revoluţionare care au cuprins lumea arabă.
Liderii regimului de la Damasc aparţin grupului alawit, o minoritate religioasă şi naţională cordial detestată de musulmanii suniţi care alcătuiesc majoritatea populaţiei siriene. Vreme de patruzeci de ani, dinastia Assad a supravieţuit doar datorită sistemului opresiv instaurat de fondatorul ei şi intimidării opoziţiei prin represiunile sângeroase declanşate periodic de serviciile secrete.
Perpetuării dictatorului la putere îi serveşte, în Siria, şi un amplu aparat propagandistic care, ca şi în alte tiranii arabe, a tins să confere legitimitate regimului prin manipularea unor conflicte externe, de felul celui israeliano-palestinian.
Mai nou, moştenitorul acestui sistem s-a panicat. Confruntat cu o parte a propriei sale populaţii, prea puţin dispuse să se mai lase dusă de nas, populaţie care a reuşit, miraculos, să se dezbare de teamă, Bashar al Assad a început să dea din colţ în colţ.
După ce a tăcut săptămâni în şir, în timp ce aparatul său represiv deschidea focul asupra demonstranţilor ucigând zeci de civili, dictatorul şi-a demis guvernul şi le-a promis protestatarilor concesii, reforme, creşteri salariale şi libertate.
Apoi a rostit o intens aşteptată cuvântare în care a recăzut în vechile clişee anti-sioniste ale propriei sale propagande, atribuind vina pentru problemele regimului său „inamicilor externi" şi unor imaginare „conspiraţii străine".
E greu de crezut că asemenea discursuri delirante, împănate cu apeluri la unitate, vor aplana furia sirienilor şi frustrările acumulate într-o societate în fierbere, clocotind după 40 de ani de recluziune într-o oală sub presiune.
Nu e clar cât timp se vor mai putea menţine Gaddafi şi Assad şi nici dacă succesorii lor vor reprezenta, din unghi occidental, un progres. Clar este însă, că, din perspectivă umanitară, nimic nu poate justifica menţinerea la putere a acestor dictatori.
Premierul britanic nu exclude înarmarea rebelilor libieni Premierul britanic David Cameron a declarat miercuri că Londra nu a exclus posibilitatea de a le furniza arme rebelilor libieni, dar nici nu a luat o decizie în acest sens. Într-o şedintă de întrebări şi răspunsuri în Camera Comunelor, Cameron a declarat că rezolutiile ONU "nu ar exclude, în mod necesar, acordarea de asistentă celor care apără civili". El a adăugat, însă, că decizia nu a fost luată încă. Pe de altă parte, secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a spus pentru Sky News că, din punctul său vedere, rezolutia ONU nu permite coalitiei să înarmeze rebeli. "Rezolutia Consiliului de Securitate al ONU este foarte clară, din punctul meu de vedere. Cere impunerea unui embargo privind armele şi, de fapt, NATO a decis să participe la aplicarea embargoului. Suntem acolo pentru a apăra oamenii, nu pentru a înarma oamenii", a subliniat el. Aceste declaratii intervin după ce preşedintele american Barack Obama a declarat că înarmarea rebelilor libieni este o posibilitate. "Nu exclud acest lucru, dar nici nu îl accept", a declarat Obama pentru NBC. "Cred că este corect să spunem că, dacă vrem să ducem arme în Libia, probabil că putem", a explicat preşedintele american şi pentru ABC. "Analizăm toate optiunile în acest moment", a adăugat el. La rândul lor, secretarul american de stat Hillary Clinton şi ministrul britanic de externe William Hague au declarat că rezolutia Consiliului de Securitate al ONU oferă un cadru legal pentru înarmarea fortelor rebele.
Reprezentanti a numeroase state au promis la Londra, în cadrul conferintei de o zi destinată situatiei din Libia, ajutoare financiare unui guvern alcătuit din opozanti ai regimului de la Tripoli. Impresia generală a fost că se aşteaptă o Libie post-Gaddafi, chiar dacă în cadrul aliantei occidentale nu este clar ce drum trebuie urmat. În orice caz, alianta militară condusă de NATO a nimerit în Libia într-o fundătură.
În comunicatul final, totul pare simplu. Se doreşte o Libie liberă, democratică şi unită. Realitatea militară, politică şi diplomatică arată însă în cazul Libiei cu totul altfel. Alianta internatională, reunită marti în capitala Marii Britanii, nu a putut să cadă de acord decât asupra celui mai mic numitor comun.
Participantii la lucrări au convenit ca o grupă internatională de contact să se ocupe pe viitor de strădaniile internationale în vederea edificării unei Libii democratice după înlăturarea lui Gaddafi. Despre modul în care să fie Gaddafi silit să renunte la putere, au existat însă diverse păreri.
Franta, de pildă, vrea să-i înarmeze pe rebeli, ceea ce Marea Britanie consideră exclus. SUA afirmă că înlăturarea lui Gaddafi este telul lor strategic, dar exclud trimiterea de trupe terestre. Alianta NATO, care a preluat oficial comanda tuturor operatiunilor militare pe mare şi în aer, vrea să respecte strict mandatul ONU. Nu în cele din urmă, Germania vrea să ajute financiar un nou început democratic în tara nordafricană, dar respinge toate actiunile militare.
Rebelii, pe care străinătatea abia acum începe să-i cunoască, se străduiesc să apară ca nişte oameni serioşi, democrati din creştet şi până în tălpi. Serviciile secrete americane avertizează însă că între ei s-ar putea număra atât membri ai retelei teroriste Al Qaida, cât şi ai militiilor şiite Hezbollah.
Absenta de la lucrări a reprezentantilor Ligii Arabe şi ai Uniunii Africane demonstrează cât de controversată este pe mai departe campania militară. Neclară este şi situatia de pe teren, unde luptele continuă într-un du-te-vino necontenit. Se poate doar spune că nădejdea unei plecări rapide a lui Gaddafi, ca urmare a presiunilor la care este supus, nu are fundament real.
Alianta internatională s-a trezit într-o fundătură. Reuniunea de la Londra a demonstrat doar că modul în care se va rezolva criza din Libia rămâne învăluit în mister. Iarăşi se arată că e uşor să începi un război. Să-l termini este o cu totul altă sarcină, mult mai dificilă.

Numeroase victime după un atac terorist de amploare la Tikrit
65 de oameni au fost ucişi şi 95 răniti în atacul cu luare de ostatici de la parlamentul regional din oraşul irakian Tikrit. Bilantul a fost dat publicitătii de televiziunea de stat irakiană. Extremiştii, multi dintre ei îmbrăcati în uniforme de politişti, au luat cu asalt sediul legislativului provincial şi i-au luat ostatici pe deputati. Fortele de securitate irakiene i-au atacat la rândul lor pe militanti, încercând eliberarea clădirii. Numeroşi ostatici au fost ucişi în aceste operatiuni. Ulterior, cei zece atacatori s-au aruncat în aer. Autoritătile irakiene spun că reteaua teroristă Al-Qaida este responsabilă pentru atac.


Din Romania: Multi comentatori se arată dezamăgiti de calitatea depeşelor dezvăluite de WikiLeaks: prea multe bârfe, fleacuri picante, lucruri incerte sau perceptii unilaterale. Şi totuşi.

În mod declarativ ceea ce deranjează în aceste note diplomatice este „superficialitatea” lor adică faptul că se limitează să consemneze fapte de suprafată. Or, gândirea dominantă în lumea românească este că dincolo de aceste superficii există profunzimi care pretind a fi dezvăluite. Comentatorii iritati de stilul acestor note diplomatice ar fi dorit pesemne să găsească în ele reflectii mai profunde. De exemplu, o analiză politică, economică sau filozofică care să scoată la iveală ce guvernează „cu adevărat” faptele de suprafată şi care să indice astfel ceea ce merită să fie retinut.
Preşedintele PNL Crin Antonescu a calificat unele telegrame diplomatice despre România, ca “superficiale şi irelevante”, simple “compuneri care îngroaşă volumul birocratic la Departamentul de Stat”. Iar fostul ministru de Externe, Andrei Pleşu, a vorbit despre “tabloidizarea diplomatiei” găsind că notele publicate de Wikileaks ar contine adesea „trivialităti, zvonuri insignifiante şi aburi de bodegă”. Multi altii au spus, în esentă, acelaşi lucru, nemultumiti de faptul că anumite detalii personale şi intimităti nedovedite au fost „ratificate” de nişte documente menite să intre în cea mai mare arhivă politică a lumii.
Problema este aşadar aceea a diferentei dintre ceea ce se vede şi ceea ce nu se vede, dintre aparente şi esente. În ciuda aspiratiei românilor către profunzimile nedezvăluite s-a văzut că „reporterii diplomatici” nu fac mari eforturi „să înteleagă” şi că se multumesc să reproducă întocmai faptele şi vorbele auzite fără prea multe comentarii, în cea mai bună traditie a empirismului anglo-saxon. Ei înregistrează pur şi simplu tot ce li se oferă ca nişte botanişti şi nu selectează materialul în functie de o ideologie politică sau „filozofie” de viată. Ei se dovedesc aproape 100% descriptivi şi nu caută straturi de adâncime.
Singurul partis-pris evident şi asumat la tot pasul este interesul politic al SUA şi din perspectiva căruia se evaluează totul fără exceptie. De aceea, citind aceste telegrame, se crează impresia greşită că singurul clivaj din politica din România care contează ar fi acela dintre pro-americani şi pro-ruşi. Dar dacă cineva ar evalua lumea în functie de culori, ar descoperi cu sigurantă numai contraste cromatice sau dacă ar face-o în functie de dimensiuni spatiale ar gasi că lumea se divide în lucruri mari vs lucruri mici.
Dincolo însă de inevitabila perspectivă politică, notele sunt relatări factuale neselectate, neierarhizate şi transcrise ca atare. Cea mai bună dovadă că reporterii diplomatici nu caută să ordonze lucrurile în functie de o „teorie” este că după consemnarea exactă a faptelor se întreabă de ce nu se leagă între ele şi se multumesc să emite câteva scenarii posibile de natură să explice conduita ilogică a guvernului de la Bucureşti. La un moment dat, diplomatul american, se simtea îndreptătit să admită ipotezele cele mai negre „date fiind luptele şi conspiratiile din politica românească”.
În opinia comentatorilor de la Bucureşti, „cronicarul” ar fi trebuit însă să lase deoparte faptele „nerelevante" şi să le retină pe cele cu adevărat „semnificative"; s-ar fi cuvenit ca notele diplomatiei americane să abandoneze suprafata faptelor, căutând explicatii de adâncime.
Este o diferentă de optică radicală. Cel mai adesea românii dau de înteles că nu vor să fie judecati după aparente şi că dincolo de neglijenta conduitei personale, dincolo de inconsecventa declaratiilor şi faptelor publice, dincolo de oportunismul ridicol s-ar mai găsi mereu ceva pretios care ar merita să fie descoperit. Accentul cade aici mereu pe ceva nu este public asumat, pe ceva intim, ascuns sau pur şi simplu pe ceva încă nemanifestat.
Or, cronica americană pare să spună că nimic nu este mai important decât fapta publică, incluzând aici şi reflexul public al persoanei intime, aşa cum apare el în zvonuri şi bârfe, adică aşa cum se reflectă el în conştiinta comunitătii. În optica acestor depeşe, ceea ce este public şi manifest este singurul lucru care contează şi, prin urmare, dacă viata publică este un spectacol „de bodegă” este răspunderea integrală a societătii româneşti.
Şi există aici şi o lectie teribil de aspră: dacă suprafata este respingătoare, nimeni nu o să mai caute bunătatea şi frumusetea ascunsă, trivialul cotidian fiind singurul care va intra în „arhive”, pregătindu-se să devină istorie.

Poate ca unii au creat deja etalon cu referire la importanta Wikileaks. Insa, pe de alta parte ar trebui sa ascultam si sa intelegem toate cadrele existente cu privire la cablogramele Wikileaks. Sunt oare acestea realitati sau au fost comandate ?Impresia pe care a lăsat-o Severin este jalnică. El reprezintă deja un reper negru al UE la care se vor face referiri de-a lungul timpului. Grupurile parlamentare din PE s-au manifestat instantaneu. Dacă societatea noastră românească ar fi avut şi ea mai multe pretenţii de-a lungul timpului, ar fi putut genera ceva măcar pe-aproape faţă de ceea ce este-n Europa. Ce avem noi este o parodie! De la formarea statului modern şi până-n zilele noastre (cu ceva excepţii în perioada comunistă), toate marile transformări s-au produs sub recomandări imperative dinafara ţării. Nu ar fi mare minune dacă mâine-poimâine vom afla de pe la ''WikiLeaks'' că Zalmoxis (explicaţii nume-M.Eliade) chiar a existat. Măcar asta ne-ar da speranţe că ne vom aduna cândva, în sfârşit, sub un mănunchi de principii. Ca naţie cu pretenţii! Apropo de WikiLeaks, cablogramele publicate constant de vreo zece zile vin ca o ploaie de noroi peste plaiurile mioritice. În acord perfect cu fondul manelist, atmosfera socială formată din severini, divorţuri şi scandaluri de zarzavaragii, politicieni fără nici orizont politic dar cu part-time la DNA, arestări ale bogaţilor reprezentanţi ai sindicaliştilor şi a “cinstiţilor” vameşi, seamănă cu un talmeş-balmeş faţă de care mişcarea browniană pare ordonată. Cablogramele publicate reprezintă sinteza ciripitului politicienilor la poarta americană. Şi au ciripit ăştia nu glumă! Şi-au dat cu părerea, care mai de care, despre lucruri prea puţin cunoscute ce nu-i priveau sau a căror desfăşurare în orice caz nu o puteau influienţa. Asta nu este cel mai grav. Mai grav este că şi-au bălăcărit partenerii, iar acum le este ruşine să-i mai întâlnească. Şi-au bălăcărit nu numai adversarii politici ci şi colegii din acelaşi partid. Asta a indus o linişte mormântală în spaţiul politic. Deşi am parcurs cam tot ce a apărut în legătură cu WikiLeaks nu doresc să fac o trecere-n revistă a temelor publicate. Nu pot să nu remarc totuşi, la capitolul marea corupţie, atitudinea faţă de cercetarea penală a unor mari ''balene lovite cu harponul'' (Năstase, Patriciu). Având în vedere că dosarele celor loviţi cu harponul lălăie prin tribunale de ani buni este clar că nu au fost lovituri seriose. Plasată pe o scară având la o extremitate o democraţie europeană (ex. Germania) şi la cealaltă o dictatură africană coruptă, România s-ar plasa mult mai aproape de dictatura coruptă. Revoltele din nordul Africii şi Orientul Mijlociu, toate, au în prim-planul solicitărilor eradicarea corupţiei. Ei se sacrifică şi încearcă prin revoluţie să elimine corupţia. Noi am făcut o revoluţie în 1989 ca să o introducem! Şi am reuşit! Materialele WikiLeaks au acaparat toată atenţia publicului. Nimeni nu mai acordă nici o importanţă declaraţiilor copiilor din politică, s-au mai domolit şi nervii îndreptaţi împotriva guvernului şi cu siguranţă s-au atenuat asperităţile din PDL. Asta oferă timp de construcţie atât pentru guvern cât şi ptr. pregătirea congresului PDL. Schimbarea guvernului trebuie să se facă obligatoriu în această sesiune parlamentară. Momentul va fi ales astfel încât să se reuşească concentrarea întregii atenţii publice. Puterea poate domina perioada următoare cu evenimentele programate (congresul şi schimbarea guvernului), inevitabila moţiune din iunie putând fi descalificată de pe acum.// Mă obsedează mita tip Severin. Pentru mine, nici el şi nici alţii (ptr. care există toate datele ca să fie trimişi în faţa justiţiei noastre..corupte) nu reprezintă surprize. Am avut în urmă cu ceva ani declaraţii care au influienţat piaţa valutară şi chiar iniţiative legislative care au determinat evoluţia bursei. Au rezultat câştiguri enorme pentru “şacalii în cămăşi albe”. De o bucată de vreme personalităţi din MADR au lansat idea unei legi prin care să fie amendaţi cei care nu-şi lucrează terenul (agricol). După părerea mea ideea este o mare prostie posibil de susţinut doar de cei care nu pricep o iotă din ceea ce înseamnă economia de piaţă şi mecanismele ei de funcţionare. Dacă ar avea mai multă energie în instalaţii(-le guvernamentale) şi curaj, ar ridica nivelul impozitelor pe teren generând resurse ptr. susţinerea programelor agricole, catalizând în acelaşi timp şi piaţa funciară. Şi nici teren nelucrat nu ar mai rămâne! Însă urmează anul electoral....Care a fost rezultatul demersului MADR? Mari suprafeţe de teren au fost arendate sau vândute de-a valma la preţuri de nimic. A fost influienţată piaţa (funciară)? Cine a câştigat? A fost şi şpagă la mijloc? Mă întreb dacă cei care profitând de temporara funcţie de autoritate publică şi au influienţat direct piaţa (valutară, funciară, bursa, etc), or fi fost doar naivi sau trebuie încadraţi la capitolul mită tip Severin? Probabil vom afla ceva mai tîrziu de la WikiLeaks.

Autori:Dr. Darius Stan si Dr.Alexandru Lăpuşan

Stiri din lumea larga

Al-Islam Gaddafi, oaspete misterios in Republica Moldova
Al-Islam Gaddafi, fiul liderului libian, Muammar Gaddafi, a vizitat Republica Moldova la invitatia Biroului pentru Migratie si azil pe 19 ianuarie. informatia a fost confirmata de reprezentantul Ministerului de Externe de la Chisinau, andrei Popov. El a precizat insa ca nu exista nici o incompatibilitate a acestei vizite cu rezolutiile ONU, deoarece fiul liderului libian a venit la Chisinau inainte de rezolutia din 26 februarie, prin care ONU a condamnat incalcarea drepturilor omului in Libia. andrei Popov nu a putut spune cu ce scop si cu cine s-a intalnit la Chisinau al-islam Gaddafi, dar a mentionat ca acesta a venit cu o cursa aeriana din Austria.
La randul sau, liderul Partidului Liberal din Moldova, Mihai Ghimpu, a mentionat ca fiul liderului libian s-a aflat in Moldova doar o zi. La sedinta de astazi a Parlamentului de la Chisinau, comunistii din opozitie s-au aratat curiosi de vizita fiului lui Gaddafi. Presedintele de onoare al Partidului Democrat, Dumitru Diacov, a spus ca nu s-a intalnit cu al-islam Gaddafi, iar seful fractiunii Partidului Liberal-Democrat, Mihai Godea, a dat de asemenea asigurari ca nimeni din formatiunea sa nu s-a intalnit cu fiul lui Muammar Gaddafi.

Liga araba ia in considerare planul de pace al lui Hugo Chavez pentru Libia

Secretarul General al Ligii arabe, amr Moussa, a anuntat joi ca planul de pace pentru Libia propus de presedintele Venezuelei, Hugo Chavez, este "luat in considerare", potrivit Reuters. Chavez a discutat cu Muammar Gaddafi despre trimiterea unei misiuni internationale pentru reglarea conflictului, iar liderul libian ar fi acceptat, relateaza aFP. al Jazeera a relatat ca si Mousssa ar fi de acord cu ideea trimiterii unor reprezentanti ai mai multor state in Libia, insa acesta a declarat joi ca planul este deocamdata analizat de Liga araba. Chavez are o relatie foarte buna cu Gaddafi. Potrivit acestuia, o interventie militara ar fi catastrofala. "in loc sa trimitem fortele marinei si avioane trimitem o misiune de bunavointa pentru a ajuta fratii nostri sa nu se mai omoare intre ei", a declarat Chavez. Conflictele din Libia au provocat moartea a peste 6.000 de persoane pana in prezent, conform informatiilor furnizate de organizatii nonguvenamentale.

Libia suspendata din Consiliul ONU pentru Drepturile Omului
Adunarea Generala a Natiunilor Unite a votat unanim suspendarea Libiei din Consiliul ONU pentru Drepturile Omului datorita masivelor incalcari ale drepturilor omului comise in timpul celor doua saptamani de suprimare a manifestantilor antiguvernamentali libieni. Este pentru prima data cand o tara a fost suspendata din Consiliul cu sediul in Geneva.
Peste 50 de natiuni au sustinut masura, care a fost adoptata prin consens. Ambasadorul Libanului la ONU, Nawaf Salam, a prezentat masura si afirmat ca suspendarea este un pas exceptional si poate doar temporar.
Rezolutia de o pagina exprima “ingrijorari profunde” fata de situatia drepturilor omului din Libia si noteaza ca Adunarea Generala poate anula apartenenta la Consiliul pentru Drepturile Omului daca un membru al acestui consiliu comite grave incalcari ale drepturilor omului.
Ambasadorul american Susan Rice a declarat ca miscarea este o mustrare dura la adresa conducerii libiene, dar una pe care si-a atras-o singura asupra ei. Ea a cerut din nou liderului libian Moammar Gaddafi sa se retraga de la putere.
“El si-a pierdut orice legitimitate pentru a conduce. El trebuie sa plece, si trebuie sa plece acum. Protestele din Libia sunt desfasurate de poporul libian. Este vorba despre drepturile umane universale ale poporului libian si ale tuturor oamenilor, si este vorba despre un regim care a esuat sa isi asume responsabilitatea protejarii propriei sale populatii”, a declarat ea.
Adresandu-se in numele statelor africane, reprezentantul Republicii Mauritius si-a exprimat suportul pentru suspendarea Libiei si a declarat ca regiunea sa este profund ingrijorata in legatura cu situatia continua din Libia.
“Comunitatea internationala trebuie sa trimita un mesaj puternic celor care sunt responsabili pentru violentele impotriva poporului libian si oamenilor din Libia care isi exprima aspiratiile legimite ca aceasta comunitate nu este indiferenta fata de gravele si sistematicele incalcari ale drepturilor omului si ca respecta dreptul la demonstratii pasnice pentru exprimarea acelor aspiratii”, a declarat el.
Ambasadorul ungar Csaba Kőrösi s-a adresat in numele Uniunii Europene, accentuand faptul ca suspendarea nu este o pedeapsa pentru poporul libian. “In mod contrar, este un mesaj rasunator de solidaritate cu ei si de o ingrijorare extrema pentru suferinta lor”, a declarat el.
Consiliul ONU pentru Drepturile Omului este format din 47 de state a caror responsabilitate este aceea de a intari promovarea si protejarea drepturilor umane in intreaga lume. Criticii sai sustin ca printre membrii Consiliului se afla unele dintre cele mai dure regimuri din lume precum China, Angola, Cuba si, pana astazi, Libia.
De asemenea in timpul sesiunii de marti, Secretarul General al ONU, Ban Ki-moon, a informat pe scurt statele membre despre criza umanitara tot mai mare din Libia si de-a lungul granitelor sale cu Tunisia si Egiptul, unde zeci de mii de muncitori migratori au fugit din calea violentelor.
El a anuntat ca planuieste in urmatoarele zile sa numeasca un delegat special care va lucra indeaproape cu guvernele regionale si cu comunitatea internationala in vederea coordonarii raspunsului ONU.




Romania.Securitatea de ieri, securitatea de astazi

Romanii raman insa prizonierii istoriei negre a serviciilor lor secrete, asimilate cu teroare si servilism politic. iar aceasta reactie nu e dificil de inteles mai ales ca o buna parte a fostilor inalti ofiteri ai securitatii comuniste s-au adaptat rapid „tranzitiei” anilor 90, devenind prosperi capitalisti europeni. Cum se articuleaua procesul schimbarii la fata a serviciilor secrete din Romania?
La mai bine de 20 de ani de la disparitia „de jure” a Securitatii comuniste, serviciile de informatii din Romania functioneaza in continuare sub semnul unor legi vechi, anterioare intrarii Romaniei in NaTO. Este, probabil, principala piedica in calea reformarii celor mai importante doua servicii: SRi si SiE.
Sub presiunea cerintelor europene si nord-atlantice, aceasta schimbare la fata a serviciilor secrete a inceput in urma cu cativa ani. Care este profunzimea efectului putem doar intui din gestica si evolutia publica din ultimul timp.
Interesant este ca atat SiE cat si SRi sunt conduse de doi oameni care nu provin din randul democrat-liberalilor, George Maior avand origini social-democrate puternice in timp ce Mihai Razvan Ungureanu este un fost ministru de externe liberal. alaturi de al presedintelui Traian Basescu, mandatele politice ale celor doi se numara printre cele mai rezistente probei timpului.

Importanta implicarii SRi in recentele operatiuni anti-coruptie din vami este evidenta si face parte dintr-un proiect de durata. De notat sunt si atacurile furibunde ale omului de afaceri Sorin Ovidiu Vantu la adresa conducatorilor actuali ai SRi. Relatiile lui Vantu cu fosti inalti ofiteri de Securitate sunt de notorietate, iar respectul pentru SRi al patronului suspectat de coruptie este admis public.
Dar nu cu institutia are S.O.Vantu probleme, ci cu cei care o conduc si care, la prezumtivele ordine ale lui Traian Basescu, il vaneaza alaturi de aNaF si instantele de judecata. O logica care tradeaza specificul perioadei comuniste in care separarea puterilor in stat era un ideal pentru prosti si independenta institutiilor un scop al naivilor.
Putin comentat in spatiul media, un anunt recent al SiE reprezinta probabil cel mai important gest de transparentizare venit in ultimul deceniu din partea unui serviciu roman de informatii. in colaborare cu Universitatea Bucuresti, SiE va admite in stagiu practic masteranzi din discipline variate, de la drept pana la jurnalism. Este continuata astfel campania de imagine initiata de catre directorul SiE, Mihai Razvan Ungureanu.

Acesta, in mai multe interviuri, a vorbit despre reforma institutiei pe care o conduce, iar cea mai interesanta informatie, transmisa repetat, semnalizeaza nemultumirea serviciilor in privinta colaborarii cu factorul politic. astfel, Ungureanu afirma intr-un interviu pentru Jurnalul National ca SiE a trimis „peste 200 de informari in sase luni” pe subiectul situatiei tensionate a romanilor in italia. Cu alte cuvinte, la capatul politic al firului informatiei, serviciile gasesc fie dezinteres, fie incompetenta.
Acest ultim punct lamureste intrucatva relatia dintre politicieni si serviciile de informatii. E poate paradoxal dar, pe masura ce activitatea celor din urma este mai limpede reglementata prin lege, serviciile devin mai puternice in sens democratic.
Dar atata timp cat activitatea unui serviciu secret in Romania europeana este supusa unei legi croite in logica unei epoci trecute, politicienii au spatiu de manevra in a manipula activitatea serviciilor.

Orice schimbare la fata a Serviciilor ramane de aceea subreda, iar retorica de tip Sorin Ovidiu Vantu prinde avant. au trecut deja 4 ani de la inaintarea propunerilor de schimbare a legii securitatii nationale, iar la capatul politic al reformei se gaseste in continuare dezinteres sau reavointa.


Dr. Darius Stan

Drumul dificil catre o zi mai buna,

Sunt onorat in ziua aceasta, si cu atat mai incantat sunt sa va vad alaturi de mine pe voi, profesorii mei, colegi mei, semeni mei ce v-ati exprimat ingrijorarea despre problemele care vor fi discutate in acesta zi.
De asemenea, vreau sa spun ca voi considera o mare onoare de a impartasi acelasi sentimente fata de distinse dumneavoastra personalitati ale natiunii noastre. Si, desigur, este intotdeauna o buna revenire in casa sedintelor noastre.

In ultimul timp, am avut privilegiul de a asculta de aici de aproape in fiecare luna, in aceeas perioada, si intotdeauna am plecat cu o experienta tot mai bogata si plin de satisfactii. Caci eu vin alaturandu-ma voua in aceaste intalnire, deoarece eu cred intr-un acord cu obiectivele si activitatile organizatiei noastre care ne-a adus impreuna: Academia Oamenilor de Stiinta din Romania -AOSR
Recentele declaratii ale colegilor nostri, facute aici sunt intru-totul in deplin acord, caci atunci cand am ascultat sau am citit liniile voastre pe problematicile de recenta actualitate, mi-am amintit de cea ce spunea Martin Luther King Jr.- "Vine momentul cand tacerea este tradare."
Si credeti-ma ca a venit timpul sa ne pronuntam in ceea ce priveste situatia de dificultate cu care ne confruntam in Romania .

Adevarul acestor cuvinte este dincolo de orice indoiala, iar misiunea pentru care suntem aici numiti este una dintre cele mai dificile, pentru ca, chiar si atunci cand presati de cerintele adevarului interior, oamenii nu isi asuma cu usurinta sarcina de a se opune unei politicii guvernamentale dezastruase.
Mai mult decat atat, in cazul in care probleme cu o aparenta uimitoare, ce fac de multe ori cazul unui conflict inspaimantator, intre cei multi si saraciti si cei avuti suntem mereu pe punctul de incertitudine, dar trebuie sa mergem mai departe.

Iar unii dintre noi care au avut curajul sa rupa tacerea noptii au constatat ca aceasta chemarea de a vorbi este adesea o vocatie de agonie, dar trebuie sa vorbim. Trebuie sa vorbim cu toate ca umilinta in care suntem adusi sa se spuna ca viziunea noastra este limitata, dar trebuie sa vorbim. Si trebuie sa ne bucuram, precum si, aceasta data in istoria natiunii noastre va exista ca un organism viu ce a ales sa se mute dincolo de discutiile de patriotism netede spre motivele ridicate pe baza mandatelor de constiinta.
Poate ca acum, un spirit nou este in crestere printre noi. Daca este, sa-l urmarim in miscarile sale si lasati-va ca propria voastra fiinta interioara sa poata fi sensibila la aspiratile sale, pentru ca avem o profunda nevoie de un nou mod de dincolo de intuneric.

In ultimii ani, m-am straduit sa rup tradarea taceri mele proprii si sa raspund suferintelor din inima mea, pentru plecarile radicale ale acestor guvernanti de a distruge sistemul de valori si implicit natiunea Romana.
Si multe persoane mi-au spus, mai mult sau mai putin direct despre situatia grava in care ne aflam.
Astazi, mai mult ca oricand, cand ne confruntam adoptare prin violenta, unilaterala a unui zis Nou Cod al Muncii ce doreste sa elimine toate drepturile de protectie a tuturor celor ce muncesc distrugand orice relatie fireasca a cea ce inseamna Munca si principiile sociale, astazi, dorim sa ne amintim cum:

Civilizatia nascuta din teoria idealista precum si violenta nascuta din teoria mecantilista sunt concepte ce astazi conduc omenirea impartind-o intr-un echilibru al fortelor antagonice.

Oamenii de oriunde din lume au aratat, ca non-violenta nu inseamna o pasivitate sterila, o non -actiune dezinteresata, ci o forta morala importanta, care poate aduce schimbarea societatilor si a comprtamentelor oamenilor.

Este demonstrat faptul ca mai devreme sau mai tarziu, toti oamenii lumii vor trebui sa se confrunte cu realitatea existentei lor si sa gaseasca o cale de a convietui in comun, transformand astfel acest desiderat intr-un definitoriu creativ al existentei pacifiste si al fraternitaþii.

Cand acest lucru va fi posibil, omenirea va trebui sa dezvolte o metoda prin care sa puna capat tuturor conflictelor create de pe pozitii de suprematie existente intre noi oamenii, a tuturor razbunarilor si agresiunilor dictate de acapararea resurselor economice.
Fundamentul acestei metode este bazat pe intelegerea si intr-ajutorarea dintre noi semenii oameni.

Drumul dificil care pe care am pornit de peste veacuri ne va duce la acest adevar, caci pornirea noastra isi are radacina din trecutul patat de veacuri de sangele fratilor nostri oameni.

Drumul dificil care pe care am pornit va fi dovada elocventa a trezirii gandirii speciei umane pentru existenta.
Drumul dificil care pe care am pornit este o incercare ce tinde sa gaseasca un nou inteles al valorilor si a demnitãþii speciei umane, ce va semna acum pentru o existenta a generatiilor viitoare.

Pe acelasi drum, vom primi cu totii credinta in oportunitatea schimbarii, redefinirii conceptului de valori ce va conduce omenirea in viitor spre progres.

Constienti fiind de aceste lucruri vom fi siguri de reusita noastra, si vom putea privi spre viitor cum ne transformam intr-o singura civilizatie unitara cu credinta ca, impreuna devenim o forta uriasa a dreptatii.

Puterea noastra ne trimite spre aceasta viziune. doar daca om langa om indiferent de culoare, etnie, religie sau sex se va lega sa isi depaseasca problemele comune.

Acceptati astazi, voi toti, aceasta bucurie a unei promisiuni de transformare intr-o lume mai buna avand o incredere de nestramutat forta oamenilor ce isi doresc sa existe viitorul omenirii.

Refuz sa cred ca natura oamenilor de astazi ii face incapabili sa faca fata lucrurilor care trebuie sa fie facute.

Refuz sã cred ca omul se lasa purtat cu indiferenta pe raul vieþii, incapabil de a influenta evenimentele din jurul sau.

Refuz sa cred ca omenirea s-a pierdut atat de tragic in intunericul banilor si groaza razboiului, incat zorii stralucitori ai intelegerii si ai fraternitatii nu mai pot deveni nicicand realitate.

Refuz sa accept constatarea cinica, ca toate natiunile trebuie sã coboare pe scara materiala pana in iadul anihlarii propriilor semeni.

Cred inca in realitate si in adevarul neconditionat al dorintei existentei tuturor celor ce doresc ca omenirea sa poata avea ultimul cuvant.
Acesta este motivul pentru care cred ca suntem in putere de a ne cere drepturile de a respinge tot cea ce poate distruge pe semenii nostri.

Acesta este motivul pentru care cred ca drepturile noastre la existenta se vor dovedi mai puternice decat raul triumfator in prezent.

Deci mergeti catre localitatile voastre, catre casele voastre si impartasiti catre toti cei pe care ii veti intalni, cum astazi, aici am vazut. Am vazut pe acei batrani ai natiunii pusi sa cerseasca painea pentru a traii Am vazut cu totii printre noi cum femelile si copii acestei natiuni au fost aruncati in sclavie fara nici un drept de a se apara. Am vazut o armata Romana aruncata in mizeria limitrofa a demnitatii umane. Am vazut aici cum cercetatorii si oamenii de stiinta, au fost aruncati in universul necunoasterii, facand ca intreaga societate sa-si fi pierdut tot cea ce ii crease rostul.

Acum mergeti catre localitatile voastre, catre casele voastre si impartasiti catre toti cei pe care ii veti intalni, cum aici s-au cerut drepturile de existenta intr-o lume mai buna. Cum s-a cerut aici si acum dreptul la libertate. O libertate care sa aduca fiecaruia dintre semeni nostri painea si rostul ce ne-au fost furate, noua celor multi.

Doresc sa inchei, cu bucuria de a fi alaturi de voi toti oameni de astazi, toti cei ce aveti speranta intr-o zi de maine mai senina mai pretioasa decat diamantele sau argintul sau aurul.

De ce suntem in opozitie ?

Explicatiile principiilor necesitatii existentei fortei de munca in politicile natiunilor.

Numim munca intrebuintarea ca mijloc a functiilor si manifestarilor fiziologice ale vietii umane. Exercitarea potentialitatilor energiei umane si a proceselor vitale pe care omul a carui viata se manifesta prin ele nu le intrebuinteaza pentru atingerea unor scopuri externe, diferite de simpla desfasurare a acestor procese si de rolul fiziologic pe care il joaca ele in evolutia biologica a propriei sale economii vitale, nu este munca; este doar viata.

Omul munceste utilizându-si forta si priceperea ca mijloace pentru indepartarea neplacerilor si substituind exploatarea deliberata a energiei sale vitale simplei curgeri spontane si lipsite de griji a facultatilor si tensiunilor sale nervoase. Munca este un mijloc, nu un scop in sine.

Fiecare individ dispune numai de o cantitate limitata de energie pe care o poate cheltui, iar fiecare unitate de munca nu poate produce decât un efect limitat. Altminteri munca umana ar fi disponibila din abundenta; ea n-ar fi limitata si nu ar fi considerata un mijloc pentru indepartarea neplacerilor, care sa fie economisit ca atare.

Intr-o lume in care munca ar fi economisita doar datorita dosponibilitatii sale intr-o cantitate insuficienta pentru atingerea tuturor telurilor pentru care poate fi utilizata ca mijloc, oferta de munca disponibila ar fi egala cu intreaga cantitate de munca pe care o pot depune toti oamenii, laolalta. intr-o astfel de lume toti ar fi dornici sa munceasca, pana la epuizarea completa a capacitatii momentane de lucru fiecaruia. Timpul care n-ar fi necesar pentru recreerea si restaurarea capacitatii de munca epuizate in prealabil ar fi, in intregime, dedicat muncii. Orice non-utilizare a deplinei capacitati de munca ar fi socotita o pierdere.

De regula, munca isi gratifica autorul numai indirect, anume prin indepartarea neplacerii pe care o produce atingerea scopului. Lucratorul renunta la agrement si suporta dezutilitatea muncii pentru a se bucura fie de produs, fie de ceea ce sunt ceilalti oameni dispusi sa ofere in schimbul produsului. Pentru el, cheltuirea de munca este un mijloc pentru atingerea anumitor scopuri, un pret platit si un cost suportat.

Dar exista cazuri in care prestarea muncii produce imediat gratificarea muncitorului. El obtine satisfactii imediate din munca cheltuita. Profitul e dublu. El consta, pe de o parte, in obtinerea produsului si, pe de alta, in satisfactia pe care i-o furnizeaza muncitorului prestatia insasi.

Oamenii au rastalmacit in mod grotesc acest lucru, si pe aceasta rastalmacire au cladit planuri fantastice de reforme sociale. Una din principalele dogme ale socialismului este ca munca induce dezutilitate numai in cadrul sistemului capitalist de productie, in vreme ce in socialism este pura delectare. Nu este nevoie sa insistam asupra efuziunilor sarmanului lunatic care a fost Charles Fourier. Dar socialismul “stiintific” marxist nu difera de utopisti in acest punct. Unii dintre adeptii sai cei mai proeminenti, Friedrich Engels si Karl Kautsky, declara explicit ca efectul de capetenie al regimului socialist va fi transformarea muncii dintr-o durere intr-o placere.

Faptul ca activitatile care produc gratificare imediata si sunt, de aceea, surse directe de placere si satisfactie, difera in mod esential de munca si lucru, este adesea ignorat. Diferentele acestea nu pot fi trecute cu vederea, decât de o analiza foarte superficiala a faptelor relevante. Vaslitul intr-o luntre Duminica, pe lacurile din parcurile publice, cum se obisnuieste pentru recreere, nu poate fi comparat cu vâslitul echipajului unui vas, sau al sclavilor de pe o galera, decât din punctul de vedere al hidromecanicii. Daca este interpretat ca un mijloc pentru atingerea unor scopuri, el este la fel de diferit ca si fredonarea unei arii de catre un hoinar, de interpretarea aceleiasi arii de un cântaret la opera.

Vaslasul de Duminica cel lipsit de griji si hoinarul cantaret obtin gratificari directe din activitatile lor, dar nu si indirecte. Asadar, ce fac ei nu este munca, nu este utilizarea functiilor lor fiziologice pentru atingerea unor scopuri diferite de simpla exersare a acestor functii. Este doar placere. Este un scop in sine; o fac numai de dragul de a o face, si aceasta nu le aduce nici un fel de servicii suplimentare. Nefiind munca, aceste activitati nu pot fi numite munca direct gratificatoare.

Observatorul superficial isi poate imagina uneori ca munca depusa de altii genereaza gratificare imediata, deoarece lui insusi i-ar place sa se delecteze cu un fel de joaca, care ar imita aparent tipul de munca respectiv. Dupa cum copiii se joaca de-a scoala, de-a soldatii sau de-a trenul, tot astfel si adultilor le poate surâde câte un joc sau altul. Ei isi imagineaza ca mecanicului de locomotiva trebuie sa-i placa manevrarea si condusul locomotivei sale tot atât cât le-ar place si lor, daca ar avea ocazia sa se joace cu ea.

Pe drumul sau grabit catre serviciu, bibliotecarul il invidiaza pe politistul care, dupa cum crede el, este platit sa faca plimbari de agrement prin cartier. Insa politistul il invidiaza pe bibliotecarul care, asezat confortabil in fotoliu, intr-o camera bine incalzita, castiga bani din niste mazgaleli, care nici nu pot fi numite munca serioasa. Insa nu este necesar sa luam in serios opiniile celor care interpreteaza gresit munca altora si o considera doar un mod de a face timpul sa treaca.



Dr.jur.- ec. Darius Stan
Membru al Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania -AOSR

Religia, scoala si mijloacele mondenitatii de manipulare

Religia a revenit in forta, in sfera politica. Islamul si islamismul au devenit in vest, la 9 ani de la atentatele din septembrie 2001, nu doar o tema constanta, ci principalul subiect politic peren. Razboiul din Irak si Afganistan, extremismul si terorismul islamist, au iscat si in randul societatilor apusene reactii care au luat prin surprindere elitele.
In ultima vreme, din mici grupuri izolate si-a facut loc, pe nesimtite, pe scena politica a tarilor occidentale, o veritabila miscare anti-islamica. Aceasta miscare nu inceteaza sa ia amploare si sa castige teren.
In SUA si dincolo de granitele lumii noi face valuri anuntul unei mici comunitati crestine de a arde in public Coranul. Si mai puternica e comotia generata de proiectul constructiei unui centru islamic la Ground Zero, in Manhattan, unde teroristi islamisti au ucis in 2001 aproximativ 3.000 de oameni. In Olanda, partidul lui Geert Wilders, in opinia caruia islamul nu este o religie, ci o ideologie totalitara, a inregistrat spectaculoase succese. Caricaturile daneze infatisandu-l pe profet ca terorist au zguduit relatiile dintre lumea crestina si cea musulmana. La fel si declaratiile anti-islamice rostite la Regensburg de Papa Benedict al XVi-lea.
In Elvetia, un referendum a documentat vointa majoritatii cetatenilor de a nu permite constructia de minarete. in Franta si Belgia s-a trecut la interzicerea valului islamic integral, asa-numita burca.
Iar in Germania o controversa de o virulenta fara precedent agita spiritele din pricina cartii „Germania se auto-desfiinteaza", a lui Thilo Sarrazin, membru al conducerii Bundesbank. Fostul demnitar social-democrat, care afirma ca-si vede patria prostindu-se si pierind din pricina unei imigratii musulmane prea numeroase si prea putin dornica sa invete si sa se integreze, s-a vazut pus la punct de conducerea tarii, dar ridicat in slavi de o buna parte din populatie.
Angela Merkel a inteles semnele timpului. De catva zile incoace, oficialii germani au inceput sa se pronunte in favoarea sanctionarii imigrantilor care refuza sa se integreze. Totusi,cancelarul a hotarat sa rosteascta principalul discurs de elogiere a unuia din caricaturistii danezi amenintati cu moartea de catre islamisti caruia i s-a decernat un premiu german pentru apararea libertatii presei.
Or, dincolo de crescanda popularitate a miscarilor anti-islamice, dilemele pe care le au de transat societatile deschise nu s-au schimbat defel. amenintate mai intai de nazism si comunism, ele se confrunta, de cateva decenii cu pericolul islamist. Revendicandu-se de la religia musulmana, islamismul nu este insa o confesiune, ci o miscare politica totalitara.
Necesitatea unei gandiri diferentiate, in stare sa distinga clar intre islamism si milioanele de credinciosi musulmani moderati n-a disparut de fel, ci dimpotriva, continua sa fie stringenta. Nu ajuta nimanui si cu atat mai putin cauzei democratiei sa se confunde Coranul cu Mein Kampf, ori sa se creada ca orice musulman este un potential terorist.
Pe de alta parte, elitele politice occidentale platesc acum pretul greselilor comise prin omisiune. Prea multa vreme s-a crezut in vest ca se poate ignora pericolul ivit. Ca ar disparea de la sine. Ca ar fi o mare imprudenta sa se puna in cauza, intr-un mod suficient de clar, violentele comise de extremisti in numele propriei religii interpretate intr-un mod fundamentalist. Ca ar fi o dovada de lipsa de istetime si corectitudine politica sa se condamne absenta unei vointe clare a multor imigranti de asumare a regulilor democratice guvernand societatile occidentale.
Neintegrarea, combinata cu islamismul militant nu sunt mai putin o primejdie mortala pentru societatile deschise decat au fost nazismul si comunismul. Iar edulcorarea sistematica a primejdiei, convenabila politicienilor occidentali cu multi alegatori musulmani in circumscriptii s-a dovedit extrem de pernicioasa. Ea a sfarsit prin a slabi masiv pozitiile acelor credinciosi islamici moderati din care exista peste tot destui, dar care in ultimii ani s-au vazut marginalizati si impinsi in defensiva de catre fundamentalisti.
Doar, lupta impotriva fundamentalismului nu se da cu arma fundamentalista a incendierilor de carti. Lectia inchizitiei si a nazismului care practicau frecvent si cu placere arderile publice de carti e clara. Rugurile aprinese pentru carti nu se vor satura pana ce nu vor mistui si oameni.

In viziunea de la Moscova se vede o stradanie menita sa preintampine un posibil conflict armat intre lumea araba si lumea occidentala, de unde poate obtine, in situatie de pace, profituri substantiale prin constructia legaturi stranse cu ambele parti lansand proiecte. Kremlinul a dat asigurari privind prezumtivele scopuri pasnice ale proiectelor sale in regiune. Mai mult, Rusia militeaza alaturi de Siria in favoarea unui „Orient Mijlociu fara arme nucleare”, in speta pentru dezarmarea nucleara a israelului, singurul stat din zona care dispune in prezent de arme atomice.
Problema cea mai intensa legata de cuzalitate pentru a se prevenii eventuale manipulari ale maselor, pe criterii xenofobe este cultura indivizilor.
Investitia unui stat in invatamint este cu siguranta cea mai profitabila, daca statul respectiv urmareste o strategie coerenta pentru formarea fortei de munca viitoare. Insa despre sistemul de invatamant al unor state cum ar fi Romania de am auzit rareori cuvinte de lauda, dar si acestea veneau de la propagandisti care faceau o comparatie la nivelul de cunostinte unui elev roman din clasa a patra cu acela al unui elev american din aceeasi clasa. Elevul roman se dorea sa fie reflectat cu mult mai "destept" decit elevul american. Altfel spus, era cu mult mai indopat cu cunostinte.
Insa in examinarea din anul acesta, la care promovabilitatea a fost cea mai mica din ultimii zece ani, ne pune in fata unei intrebari legitime: au fost oare absolventii de liceu mai slab pregatiti decit in anii precedenti?
Dupa parerea mea, nimic concret nu poate sa conduca la un raspuns afirmativ.
Mai degraba raspunsul se afla la Ministerul Educatiei, in sensul ca acesta a impus mai multa rigoare in evaluarea elevilor. Aceasta cu atit mai mult cu cit la unele facultati accesul in invatamintul superior se face in baza examenului de bacalaureat. Chiar si asa stind lucrurile, masurile ministerului nu au fost intru totul sprijinite si de profesori, care in multe cazuri i-au supraevaluat pe elevi.
Intr-un alt aspect am putea spune ca in majoritatea cazurilor media generala a celor patru ani de liceu este semnificativ mai mica decit media de la bacalaureat. Asta spune multe despre cit conteaza acest examen, atit pentru elevi, dar si pentru profesori.
Sistemul romanesc de invatamint continua sa puna pe primul plan memorarea de cunostinte, nu formarea deprinderilor de a gindi, de a cerceta, de a descoperi singuri sensuri insolite ale realitatii in care ne miscam. Intr-un cuvint, invatamintul nostru este neatractiv, iar multi dintre profesori isi tin orele intr-o rutina pe care elevul o stie.
Multi din elevii nostri, chiar si la sfirsitul liceului, nu stiu sa povesteasca – ceea ce este dupa parerea mea una dintre cele mai mari lipsuri ale scolii romanesti. Aceasta lipsa se datoreaza faptului ca elevii nu mai citesc, ceea ce conduce la un vocabular extrem de sarac, dar si dezinteresului profesorilor de a le cultiva aceasta frumoasa deprindere.
Lipsa de motivare, atit a profesorilor si elevilor, dar si a parintilor a facut sa avem un sistem de invatamint inchistat, mecanic, fara creativitate si fara viata. Profesorii acuza pe buna dreptate salariile mici si in general subfinantarea invatamintului, insa asta nu poate fi o scuza pentru a se descalifica in profesia lor.
Cind ideea de concurs si performanta nu mai motiveaza un elev, atunci avem o problema cu intregul sistem.
Eu, imi aduc aminte cind, cu multi ani in urma, un elev din satul meu intra la facultate, atunci tot satul era in sarbatoare. Acum elevii nu mai "intra" la facultate, ci "se inscriu". Am pierdut, asadar, frumusetea si limbajul interior al competitiei.

Internetul ca arma de conducere cat si de revolta
Dupa ce am descris toate lipsurile sistemului de invatamant, sa ne reamintim necesarul instrumentului de manipulare in masa.
Vom spune atunci, ca unul din instrumentele cu cea mai mare putere asupra maselor este si ramane Propaganda.
Pe vremea aceea se numea Presa de Stat iar acum se numeste Presa Libera.Si atunci ca si acum, articolele, reportajele, documentarele s.a.m.d au prezentat si o fac si astazi cu mare succes o imagine deformata a realitatii.
Desigur, din principiu, nici o forma de propaganda nu poate fi gandita ca una echidistanta cu atat mai putin facuta in interesul maselor. in esenta, folosirea propagandei prin media este un „viol psihic”, iar in acest caz, presa actioneaza ca un declansator infailibil de comportament social programat si poate determina orientarea in directia dorita, a atitudinii si comportamentului publicului. In societatea comunista, mai ales in perioada lui Ceausescu, propaganda si manipularea erau la ordinea zilei. in fata fortei imense a mass-media, indivizii erau dezarmati, intoxicati si hraniti cu articole ideologice, ceea ce ducea in final la o vulnerabilitate extrema. amestecul de adevaruri partiale cu minciuni credibile, creaza intr-un final acel produs hibrid numit de comunisti „informatie oficiala”. Ziaristii erau obligati sa publice astfel de materiale ce prezentau, de fapt, o imagine falsa a realitatii reusitelor si progresului.
Realitatea era filtrata cu grija, evenimente dispar si sunt inlocuite cu expresii si cuvinte doctrinare placate cu un limbaj ambiguu (de lemn).
Tot ceea ce e negativ este pus doar in pe seama arvesarilor( occidentului), atitudine pe care o vom prezenta in materialele din campania anti-capitalista, pentru ca textele despre Romania sa prevada si sa prezinte doar imaginea unei societati perfecte.
Condusi de ideologia conceptual propagandistica a lui Goebbels – “Marele tribun al viului grai si un propagandist care folosea minciuna intr-un mod atat de constant si de cinic” – „propaganda buna este aceea care duce la succes, iar propaganda rea este aceea care-si rateaza scopul, oricat ar fi de inteligenta, caci propaganda nu are misiunea de a fi inteligenta, ci de a asigura succesul”. Pentru ca, se spune ca , Goebbels, dispunea de trei sute de ofiteri si cinci sute de angajati care munceau non-stop la manipularea informatiei, caci tot „micului doctor” i se atribuie si urmatoarea expresie, cum ca: „o minciuna repetata de o mie de ori ramane minciuna, o minciuna repetata de un milion de ori devine adevar” caci „propaganda nu are nimic in comun cu adevarul”.
Pe de alta parte, intr-un alt studiu, il gasim pe acelasi Goebbels citat ca spunand: „Noi nu vorbim pentru a spune ceva, ci pentru a obtine un anumit efect”.

Pentru foarte foarte multi sectorul propagandistic este o arma de desuitudine, ce a apartinut trecutului. Pentru ca prea putini stiu cand si cum a aparut denumirea de propaganda . Propaganda isi are originea in Congregatia pentru Raspandirea Credintei Congregatio de Propaganda Fide), infiintata in 1622 de Biserica Catolica, cu scopul de a coordona activitaţile misionarilor.
Astazi nu mai este necesara o unitate de congregatie pentru a controla misionarii si masele. Astazi in epoca Facebook-ului atacul poate fi mai facil, atacand fara prea mai mare efort masele.

Mai aproape de prezent atacurile sectorului propagandistic

In timpul apogeului protestelor din Egipt, aproape 20 de milioane de egipteni erau online cand guvernul lui Mubarak a taiat conexiunea la cateva minute dupa miezul noptii pe 29 ianuarie, oprind internetul, iar mai tarziu si retelele de telefonie mobila. In iunie 2009, regimul Iranian a facut acelasi lucru si a mers mai departe urmarind membrii Miscarii Verzi.
In ambele cazuri, guvernele au actionat din cauza capacitatii crescande a opozitiei de a comunica si a se organiza. Avand in vedere trendul curent al protestelor din Orientul Mijlociu si Africa de Nord, libertatea internetului a devenit un subiect fierbinte de discutii.
Secretarul de stat SUA, Hillary Clinton, a tinut recent doua discursuri majore enuntand o noua politica americana in privinta internetului, prin care ea a declarat cu tarie ca este un "drept" universal a fi capabil sa comunici liber pe internet, numind-o "libertatea de conectare" in discursul sau de pe 15 februarie.
Insa problema este complexa in ceea ce priveste unde se va trage linia dintre securitate si deschidere, transparenta si confidentialitate si expresie responsabila si iresponsabila.
Politica americana in formare in privinta internetului va fi temperata de experientele prezente din Orientul Mijlociu. Pentru a mai clarifica problema, s-a tinut un forum la Heritage Foundation pe 17 februarie, "Revolutia Facebook, Rolul noii medii in Egipt si Orientul Mijlociu".
Cat de usor a fost pentru guverne sa inchida retelele online si cele mobile? S-ar putea intampla si in Statele Unite? Ar fi fost posibile succesele din Tunisia si Egipt fara media retelelor sociale? Ce contramasuri sunt disponibile protestatarilor cand au de-a face cu suprimarea internetului? Acestea sunt cateva intrebari adresate la acest forum si luate in prezent in considerare de guvernul american si institutele de analiza.

Rolul mediei sociale
Nu exista indoiala ca guvernul Mubarak s-a temut de media sociala. Prima lor tinta a fost internetul. Apelurile pentru proteste s-au raspandit rapid pe internet. Pe 24 ianuarie, la o zi dupa ce mii de oameni au protestat in Piata Tahrir din Cairo, Facebook a fost blocat.
Guvernul egiptean nu dorea ca stirile despre proteste sa "scape" in afara. In doar 24 de ore, 10 reporteri au fost arestati. In timpul rascoalei de 18 zile, aproape 150 de reporteri au fost arestati sau atacati sau raniti - ceva ce Reporteri Fara Frontiere nu a experimentat niciodata intr-un asemenea grad a afirmat Clothilde le Coz, directorul din Washington al organizatiei.
"La intrebarea "Este o revolutie Twitter sau Facebook?" Nu, este o revolutie a oamenilor", a declarat ea.
Le Coz a subliniat faptul ca protestatarii egipteni cunosteau "cum sa foloseasca media sociala si cum sa se organizeze", implicand ca in alte tari, utilizatorii online posibil sa nu fie atat de sofisticati.
"Bloggerii egipteni au participat la conferinte internationale timp de cativa ani", a afirmat Le Coz.
Ea a observat videourile foarte eficiente pe care bloggerii egipteni le-au publicat despre politisti care lovesc prizonieri. In Tunisia, situatia a fost similara. 20% din tunisieni sunt conectati pe Facebook, unde au vazut cum guvernul trage cu gloante reale in capul oamenilor reali, conform emisiunii "60 de minute" de pe 20 februarie.
Regimurile autoritare nu sunt pasive in privinta acestor dezvoltari si pot si ele sa foloseasca internetul - pentru supraveghere si propaganda.
"Internetul poate fi un multiplicator urias de forta pentru curgerea informatiei, comunicatii si adunarea oamenilor pentru protest. Pe de alta parte, internetul poate furniza informatii pe termen lung si supraveghere", a afirmat Sascha Meinrath, director al Intiativei pentru Tehnologie Deschisa, Fundatia America Noua, la forum.
Regimul poate privi in videourile de pe YouTube si identifica oamenii din multime, de exemplu. Asadar, internetul nu este de partea demonstrantilor pro-democratie sau a autocratilor.

Inchiderea internetului

James Carafano de la Heritage Foundation avertizeaza ca trebuie avut grija cand se asuma rolul mediei sociale in prabusirea guvernului egiptean. Comparand protestele iraniene si egiptene, Iran era pe locul doi ca penetrare a internetului in Orientul Mijlociu, iar Egipt era pe ultimele locuri. Asadar de ce nu a cazut guvernul iranian si a cazut cel egiptean?
Un raspuns este incapacitatea guvernului egiptean de a controla media sociala, afirma Carafano.
Egiptul nu avea instrumente de control pentru monitorizare si filtrare. A luat "abordarea ciocanului, inchizand in mare parte tot internetul", a afirmat Carafano pe forum.
Michael Nelson, profesor de la Universitatea Georgetown, a afirmat pe PBS "NewsHour" pe 16 februarie, ca inchiderea internetului facuta de guvernul egiptean pentru a opri coordonarea protestatarilor a avut recul:
"In mod paradoxal, pare ca a avut efectul opus. Multi oameni care erau online, impartasindu-si ideile si dezbatand ce e de facut, s-au suparat suficient de tare pe guvern si au iesit in strazi, astfel ca au fost si mai multi oameni mobilizati, din cauza ca nu mai exista internetul ca supapa de siguranta."
Carafaon a afirmat ca inchiderea a afectat si ATM-urile si serviciile bancare, iar prin inchiderea generala a tuturor, "a exasperat politic problema."
Conform lui Carafano, guvernul egiptean nu a putut controla internetul in felul in care l-a facut guvernul iranian. Nu avea instrumente de control pentru a monitoriza sau filtra continutul, pe cand regimul iranian este mult mai sofisticat in privinta controlului internetului, avand filtrare si putand sa il incetineasca, fara sa il inchida.
Nelson, care a lucrat la politica pe tehnologie la Casa Alba a lui Clinton si la Comisia Federala de Comunicatii, a afirmat ca inchiderea a fost fara precedent avand in vedere numarul de utilizatori afectati.
"Nepal si-a inchis internetul pentru cateva zile la un moment dat. Birmania a inchis cu siguranta internetul. Dar exista 20 de milioane de oameni online in Egupt, 4 milioane de utilizatori de Facebook, iar economia era incredibil de dependenta de internet. O mare parte din industria de turism foloseste internetul pentru rezervarea excursiilor si hotelurilor."
O tara ca China nu isi permite sa inchida internetul deoarece ar fi catastrofic pentru economia nationala. Asadar China abordeaza problema mai nuantat. China a creat, cu tehnologie americana, Marele Firewall, angajand "zeci de mii de oameni, investind zeci sau sute de milioane de dolari, pentru a se asigura ca poate sa monitorizeze traficul intr-un mod mai detaliat, incat sa poata sa blocheze numai anumite website-uri", a afirmat Nelson.
Usurinta cu care guvernul Mubarak a inchis internetul ridica in mod natural intrebarea daca s-ar putea intampla si in Statele Unite. Nu este probabil. In Egipt, internetul a fost construit pe vechea arhitectura de telefonie, dupa spusele lui Nelson. Exista numai 10 provideri de internet. Statele Unite, pe de alta parte, este mult mai putin centralizat, avand mii de conexiuni internationale. Ar fi putut fi posibil in 1990, afirma Nelxon, dar in prezent probabil sa nu este posibil.
Mai mult, un proiect de lege este acum discutat pentru a se asigura ca nimeni, inclusiv presedintele, nu ar putea sa deconecteze internetul in Statele Unite. Cybersecurity and Internet Freedom Act a fost propus de senatorul Joseph Lieberman (I-Conn.) si altii pentru a adresa amenintarile la securitatea americana din partea atacurilor cibernetice si in acelasi timp sa protejeze libertatea cetatenilor - un act dificil de echilibrat pe care secretarul Clinton l-a propus in ultimul ei discurs despre internet.

Evitarea inchiderilor internetului

Este clar din experientele recente ca batalia dintre libertate si democratie contra autocratiei va fi dusa pe internet, fiecare parte incercand sa o depaseasca pe cealalta in dezvoltarea tehnologiei pentru obtinerea scopurilor proprii. Cand un guvern ca cel din Egipt inchide internetul, cel putin pe termen scurt, el obtine o victorie.

Exista vreo modalitate de a evita inchiderea internetului?

Meinrath de la Fundatia America Noua afirma ca exista o modalitate simpla de a dezvolta retelele de comunitate prin care internetul sa nu poate fi inchis. El observa ca in cazul Egiptului, internetul nu a fost inchis 100%. "Chiar si intr-o arhitectura si retea de comunicatii super-centralizata, exista si parti care mai sunt deschise", a afirmat el.
Folosind capacitatea disponibila, Meinrath afrma ca este destul de usor de construit o retea Wi-Fi cu utilizatorii intregii retele. Numeste asta "pringle scan", o tehnologie open source la care a lucrat cu altii in ultimul deceniu. Implica construirea unei antene Wi-Fi la un nod care poate fi folosit pentru conetarea cu ceilalti sau chiar la o statie radio, pentru a partaja media in interiorul unui grup fara sa trebuiasca sa foloseasca deloc internetul. Folosind materiale care pot fi cumparate ieftin la un magazin de piese, el afirma ca poate forma o banda si creaza un puternic "Wi-Fi directional", diametral opus emisiei normale Wi-Fi in toate directiile.
Aceasta retea este foarte rapida si sigura deoarece oponentul nu are cum sa o supravegheze decat daca se intampla sa stea intre noduri. "Construind infrastructura cu piese de la magazin nu este mai complicat decat asamblarea unei antene TV", a afirmat Meinrath.


Dr. Darius Stan

Batalii ascunse in culisele Organizatiei Natiunilor Unite

Statele Unite ale americii si-au exercitat dreptul de veto pentru a bloca adoptarea, de catre Consiliul de Securitate al ONU, a unei rezolutii impotriva politicii de colonizare a israelului.
In culisele Organizatiei Natiunilor Unite, s-au purtat in ultimele saptamani negocieri intense pe marginea rezolutiei impotriva israelului. Seful Casei Albe, Barack Obama, s-a implicat personal, telefonandu-i presedintelui autoritatii palestiniene, Mahmud Abbas, in incercarea de-al convinge sa accepte in schimb o „declaratie prezidentiala", care, desi ar fi condamnat politica israeliana de colonizare, nu ar fi avut insa greutatea unei rezolutii. Abbas nu a cedat, cu atat mai mult cu cat proiectul de rezolutie se bucura de sprijinul a aproape a doua treimi din ansamblul statelor membre ale ONU.
Astfel s-au ridicat la votul desfasurat in cadrul Consiliului de Securitate 14 maini in favoarea rezolutiei, in timp ce o singura mana s-a ridicat la votul impotriva - cea a ambasadoarei SUA pe langa ONU, Susan Rice. „In opinia noastra, aceasta rezolutie nu ar fi contribuit la apropierea celor doua state“, a explicat Rice in cadrul unei conferinte telefonice de presa ulterioare, adaugand ca efectul unei asemenea hotarari ar fi fost, dimpotriva, contraproductiv.

"Pericol" da, "ilegal" nu

Americanii refuza categoric sa califice politica israeliana de colonizare drept ilegala. Cu toate acestea, Casa Alba condamna la randul ei construirea de noi locuinte israeliene in teritoriile palestiniene. Susan Rice a declarat: „Respingem categoric legitimitatea constructiei de colonii evreiesti”. SUA, a precizat diplomatul american, califica extinderea coliniilor israeliene in teritoriile ocupate in 1967 drept, citat: „un pericol la adresa securitatii si democratiei israelului si a stabilitatii in regiune”.
Pornind de la aceasta opinie a Washingtonului, palestinienii sperasera ca SUA sa accepte totusi rezolutia, al carei text fusese, de altfel, formulat pe un ton moderat. in acest caz, ar fi fost pentru intaia oara din 1979 incoace ca ONU ar fi condamnat politica israeliana de colonizare. Rezolutia ar fi impus reluarea imediata a negocierilor directe si ar fi sprijinit procesul de pace.

Europenii, pe o singura voce

Ambasadorul britanic pe langa ONU, Sir Mark Lyall Grant, a citit, in urma votului, in numele tarii sale, al Frantei si Germaniei, o declaratie prin care cele trei tari isi manifestau ingrijorarea fata de stagnarea procesului de pace in Orienul Mijlociu si argumentau motivele pentru care au votat in favoarea rezolutiei: conform dreptului international, colonizarea teritoriilor palestiniene, mai ales in ierusalimul de Est, este ilegala si impiedica instaurarea pacii, perclitand perspectiva coexistentei celor doua state. israelienii, conchid europenii din Consiliul de Securitate, ar trebui sa inceteze imediat toate constructiile in teritoriile occupante.
SUA nu au acceptat o asemenea condamnare a statului evreu, argumentand ca „de fiecare data, cand s-a adoptat o rezolutie unilaterala vizand problemele centrale care trebuie decise intre cele doua parti, aceasta a avut ca afect, in cel mai rau caz, un regres al procesului de pace”. Washington-ul ramane, si cu aceasta miscare diplomatica, de partea aliatului sau traditional, sustinand in continuare ca rezolvarea procesului de pace nu ar avea ce cauta pe scena ONU. Ambasadorul Rice a dat asigurari ca tara sa va depune in continuare eforturi in vederea relansarii procesului de pace in Orientul Mijlociu.

Situatia din Libia afecteaza serios piata petroliera
Singurul gazoduct care leaga Libia de Italia si de Europa nu mai functioneaza din cauza violentelor din Libia, a anuntat compania ENI, dar gigantul petrolier si de gaz italian si guvernul de la Roma dau asigurari ca aceasta intrerupere nu pune in pericol aprovizionarea tarii. Guvernul lui Silvio Berlusconi, intrunit, marti seara pentru a discuta aspectele legate de criza gazului din Libia a asigurat ca situatia este sub control. Cu o lungime de 520 km si o capacitate de opt miliarde de metri cubi pe an, Greenstream este singura conducta care leaga Libia de Italia si de Europa. Avand in vedere violentele, ENI a suspendat unele operatiuni in Libia, printre care si Greenstream, dar grupul nu a precizat ce proportie din productia totala este afectata. Pe langa ENI, compania spaniola Repsol a anuntat ca a suspendat activitatile sale in Libia, care ar putea insemna, potrivit unei surse din industrie, blocarea producerii a aproximativ 300.000 de barili pe zi. Adica aproape 20% din productia Libiei, estimata intre 1,5 si 1,8 milioane de barili pe zi

Strainii parasesc in masa Libia
Zeci de mii de cetateni straini parasesc Libia, cu avioane, ambarcatiuni sau pe uscat, din cauza haosului şi violentelor care au cuprins această ţara. Doua aeronave ale armatei germane si un zbor special al Lufthansa au ajutat la repatrierea a 350 de cetateni germani si europeni, printre care oameni de afaceri si turisti. Alte zboruri cu acest scop sunt planuite de autoriatile germane. Turcia vrea să scoata din Libia cu mai multe nave in jur de 25.000 de cetateni, mulţi dintre ei muncitori de la firme de constructii. Grecia s-a oferit sa puna la dispozitie barci pentru plecarea din Libia a 15.000 de muncitori chinezi. La punctul de frontieră Sollum, la granita cu Egiptul, tot mai multe convoaie auto solicita intrarea in aceasta tara. De asemenea, numerosi libieni incearca sa fuga din cauza situaţiei din ultimele zile.
Si Uniunea Europeana a anuntat, la orele pranzului, ca este pregatita pentru evacuarea a 10.000 de cetateni, folosind inclusiv ambarcatiuni marine. Potrivit unui purtator de cuvant al Comisiei Europene, in cursul dupa-amiezii, la Bruxelles se vor discuta posibile masuri pentru sanctionarea guvernului de la Tripoli.


Dr.Darius Stan